Ucraina, la începutul statalităţii sale, a dispus de două bogăţii enorme — potenţialul său economic şi cel uman. În perioada de tranziţie au fost irosite ambele. Dacă e să operăm cu pilde din Scripturi, înseamnă că talanii nu au fost folosiţi asa cum se cuvine. Pentru caracterizarea situaţiei chiar se foloseşte termenul biblic -„exodul”. Este vorba de exodul potenţialului intelectual şi cel al braţelor de muncă peste hotarele ţării. Datele proaspete de statistică demografică atestă că în ultimii ani a crescut de câteva ori numărul cetăţenilor noştri plecaţi peste hotare în căutare de lucru. Se consideră că în ţări străine se află circa 15 la sută din populaţia aptă de muncă a Ucrainei.
O parte a muncitorilor emigranţi pentru totdeauna s-au stabilit cu traiul peste hotare, iar majoritatea se mulţumesc cu lucrările de sezon şi câştigurile temporare. În ultimii ani cetăţenii ucraineni acordă preferinţă ţărilor comunitare, unde salariul e mai ponderabil — în medie de la 850 până la 3.600 dolari pe lună. Dacă luăm în considerare cursul valutar, reiese că în Occident un cetăţean de al nostru, în calitate de muncitor simplu, este retribuit mai bine decât un angajat de înaltă calificare în Ucraina.
Şi încă un moment cu consecinţe pentru situaţia demografică din Ucraina. Încă din 2004 ţara noastră e în aşteptarea obţinerii regimului fără de vize cu Uniunea Europeană. E o cale lungă şi iată, se pare, că am ajuns la liman, dar „plăcerea aşteptării” este prelungită. Nu a fost anulat regimul de vize în miez de vară, după cum ne asigurau înalţii demnitari ai noştri, şi nici în noiembrie. Mare lucru să fie până la Anul Nou. Este clar că cetăţenii ucraineni îşi doresc un asemenea regim nu pentru a pleca fără multă bătaie de cap să viziteze Luvrul sau muzeele Vaticanului, să se odihnească pe ţărmul Mării Mediterane sau undeva în Franţa. Dorinţa lor e cu mult mai prozaică, strict vitală, am zice. Ei speră că vor nimeri în Europa liber şi mai uşor vor găsi de lucru în spaţiul comunitar. Ar câştiga mijloace de existenţă, dar şi Europa ar avea de câştigat. Braţele de muncă ucrainene sunt cu mult mai valoroase decât cele din Africa şi Asia, care au inundat piaţa europeană. În primul rând, concetăţenii noştri sunt harnici din fire, conştiincioşi şi au o anumită calificare.
Europa, însă, are o altă viziune. Pe ea o interesează, mai întâi de toate, exodul oamenilor de ştiinţă din Ucraina. În decursul unui sfert de veac de independenţă a Ucrainei în Occident au emigrat peste o mie de candidaţi şi doctori în ştiinţă din ţara noastră. Iar acolo, în Occident, pentru pregătirea unui doctor în ştiinţe e nevoie de cel puţin 500 mii euro. De ce capitaliştii occidentali să cheltuiască asemenea bani, când ei pot să le propună servicii specialiştilor de înaltă calificare, deja pregătiţi în Ucraina?! Vorbind la figurat, prin aceasta statul nostru, aşa sărac cum este considerat, a făcut investiţii colosale — de miliarde de euro — în ţările occidentale. Evident că a făcut-o în detrimentul său.
În aşteptarea regimului fără de vize, parlamentarii ucraineni au adoptat Legea „Cu privire la emigraţia de muncă”, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie anul curent. Este primul document care reglementează aspectele de drept ale angajării legale a cetăţenilor noştri peste hotare. Dar s-a uitat de un moment foarte important pentru emigranţi. Nu este luată în considerare vechimea de muncă peste hotare. Mai ales atunci, când este vorba de calcularea pensiei acestora în Ucraina. Reiese că cetăţeanul nostru a muncit peste hotare, a făcut investiţii în economia ucraineană, prin asigurarea familiei şi rudelor sale, iar când ajunge la pensie este lipsit de protecţia socială.
Unii experţi afirmă că emigraţia de muncă este convenabilă Guvernului ucrainean. Se reduce numărul şomerilor, nu este nevoie de crearea atâtor locuri de muncă şi, în afară de aceasta emigranţii trimit sume colosale în Ucraina. Banca Naţională a Ucrainei operează cu următoarele date: în 2012 concetăţenii noştri au expediat rudelor lor 7,5 miliarde dolari, inclusiv 1 miliard în mod ilegal, în 2013 — 8,5 miliarde dolari. Dar, iată, după Revoluţia Demnităţii, aceste transferuri au scăzut brusc: în 2014 — cu 2 miliarde dolari, în 2015 — cu încă un miliard de dolari. Experţii explică aceasta prin restricţiile impuse de Banca Naţională. Deci, bani în Ucraina sosesc, dar pe cale ilegală. De aceasta te poţi convinge, trecând prin satele bucovinene. Rudele muncitorilor emigranţi continuă să ridice case şi alte construcţii pe banii acestora. Iar cea mai mare piaţă din regiunile apusene — piaţa „Kalynivska” din Cernăuţi — pe ce se menţine în perioada de criză profundă? Pe banii muncitorilor-emigranţi, fiindcă cetăţenii care trăiesc numai cu salariile primite în Ucraina nu prea trec des prin Piaţa „Kalynivska”.
Dacă privim cu atenţie la casele mari şi frumoase ale celor plecaţi peste hotare, o să observăm neapărat tristeţea în ferestrele lor luminoase. Multe din ele sunt pustii, iar stăpânii nu se ştie când vor reveni la baştină. Dar la ce bun să revină când nu sunt locuri de muncă, iar corupţia şi impozitele înghit mai toate afacerile personale puse la cale de oamenii care au adunat şi dispun de capitalul de start?!
Nu prevesteşte nimic bun şi faptul că din cauza lipsei de bani din ţară pleacă specialişti calificaţi atât de necesari pentru dezvoltarea economică şi prosperarea Ucrainei. Dacă nu se vor crea condiţiile necesare, pe Ucraina o aşteaptă nu numai un colaps demografic, ci şi unul economic şi moral.
Vasile Carlașciuc