Eugenia CIMBOROVICI-TEODOREANU
ÎNDEMNUL UNUI ÎNSTRĂINAT
Să nu pleci, copilă,
Din al tău sat drag,
Doar aici ai milă –
La părinţi în prag.
Să nu pleci departe,
Să te-ntorci în sat,
Prin străini n-ai parte
De ce-ai meritat.
Lacrima-i amară
Pe-acest drum de spini,
Nu pleca din ţară,
Nu pleca-n străini.
Chiar de se întâmplă
Supărări şi-acasă,
Inima ta blândă
Să le ierţi te lasă.
Păsul ai cui spune
Fără ezitare,
Rar cine în lume
Îţi va da crezare.
Rar cine suspinul
Ţi-l va alina,
Nu alege chinul,
Nu te-nstrăina.
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com