Vasile BÂCU
Poetul şi Bucovina
Lui Mihai Eminescu
În drumul Său prin Veşnica Lumină
Poetul, rătăcit prin constelaţii,
Revine-acasă-n dulcea Bucovină,
Purtat de-un dor nestăpânit prin spaţii.
El ar putea Acolo să rămână,
Luceafăr-călăuză, demiurgic,
Dar dorul sfânt de dulcea Bucovină,
Mereu îl poartă-n ritual liturgic.
Nu-l căutaţi pe străzile bătrâne,
El vine-n blând colind pe la ferestre,
Cuvântul Lui prin veacuri ne rămâne
Cea mai bogată şi frumoasă zestre.
În drumul Său prin Veşnica Lumină
Poetul trist se plimbă printre stele,
Dar versul Lui prin inimile noastre
Ca un ecou colindă-n Bucovina.
