Elena MARIŢA
DORUL DE LIMBA ROMÂNĂ
…Şi lutul se surpă în mine,
Şi aripi albastre-mi răsar
Din stropul cel de lumină
Fărâmă din fir de muştar.
Pogoară în suflet înaltul
Un fulger nestăvilit;
Iubiţi-vă unul pe altul
Precum şi Eu v-am iubit!
–Stăpână, Pădure, stăpână,
Se-nalţă văpăi printre brazi –
Dorul de limba română.
Păzeşte-te să nu te arzi.
–Stăpână, Câmpie, stăpână,
Un foc printre grâne colindă –
Dorul de limba română.
Păzeşte-le să nu se aprindă.
–Doar tina se întoarce în tină.
O, Doamne, Cuvântule Sfânt,
Dorul se face lumină,
Lumina se-nalţă-n Cuvânt.
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com