Ilie GAVANOS
EXOD ÎN VERDE
(La Codrii Cosminului)
Mai ţine-n viaţă, Doamne, acest copac,
Şi mână-i sevele din rădăcini spre muguri,
Ca să putem veni la el, din veac în veac,
Precum albinele – spre fagure şi struguri.
Noi te rugăm, Părinte, să ni-l ţii,
Aşa, crescut din ghindă şi baladă,
Căci nu avem mai mândre avuţii,
Decât străvechea şi domneasca mladă!
Prin el sporit-ai rândul de minuni,
Trecându-le din cronice în Codru.
Prin el ni-e legământul de străbuni,
Şi-i bine aşa, şi este mai cu modru.
În vatra lui respiră patrafiric,
Şi creşte în putere orişicare,
De aceea credem că şi încodrirea
Ar fi un tainic mod de întrupare.
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com