Mihai Morăraş
Semnul Mioriţei
Să nu se-ntâmple marele păcat
Mioara-a evadat din mitul ei;
Prin câte văi şi munţi o fi umblat
Să dea de urma celor ciobănei?
Să lumineze chipul celor doi
Şi de la faptă neagră să-i abată,
Ferindu-i poate pentru mai apoi
De un blestem şi aspra judecată.
O fi mai bună lumea de atunci
Sau poate dimpotrivă – şi mai rea?
E ca şi cum ai încerca s-arunci
În soare pietre spre-a-l întuneca.
E-o cale lungă care ni s-a dat
Şi o ispită pentru fiecare –
A rămânea cu sufletul curat
Sau a-l ucide-n ură şi trădare.