Din istoria Bisericii Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil din Tereblecea de la zidirea ei (1886) şi până în prezent
I.
În anul 1775, când ţinutul bucovinean a fost anexat la Austria, a fost creat Fondul Religionar, care a susţinut dezvoltarea spiritualităţii româneşti. El a contribuit direct la înălţarea la Cernăuţi a Catedralei mitropolitane, a Bisericilor Sfânta Parascheva, Sfântul Nicolae, Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, a Reşedinţei mitropoliţilor Bucovinei. Cu ajutorul acestui fond şi cu bunurile materiale donate de gospodarii satului Tereblecea, cu binecuvântarea Î.P.S. Mitropolitul Silvestru Morariu-Andrievici, în anul 1882 a fost pusă temelia noii biserici. Construcţia bisericii în Tereblecea a durat câţiva ani şi a fost sfinţită de acelaşi mitropolit în noiembrie 1886, preoţi fiind pe atunci Dimitrie Seleschi şi Ilarion Dracinschi.
De asemenea, pe spesele Fondului Religionar la Tereblecea au mai fost construite şi casele preoţilor, unde în prezent se află spitalul şi punctul medical. Toţi preoţii au fost absolvenţi ai Facultăţii de Teologie din Cernăuţi sau ai Seminarului Teologic din Suceava. O mare parte dintre ei cunoşteau mai multe limbi: germana, slavona, româna, polona, greaca şi ebraica.
Zidirea noului locaş de închinare a fost un moment deosebit în viaţa creştinilor din Tereblecea. Alături de biserică a fost ridicată şi clădirea şcolii pentru copiii ţăranilor din sat. De instruirea şi educarea copiilor se ocupau nemijlocit preoţii.
Biserica din Bucovina n-a fost niciodată nepăsătoare faţă de artă, în special faţă de arta sacrală. Ea l-a avut pe marele pictor Epaminonda Bucevschi (1843-1891), care şi-a consacrat o bună parte din viaţă Sfintei Biserici. Epaminonda Bucevschi s-a format ca artist plastic în baza vechiului stil bizantin, căci anume stilul bizantin fereşte pictura sacrală de influenţa profană şi, totodată, respinge amestecul cu arta modernă. El a pictat iconostasul şi frescele multor biserici din Bucovina, inclusiv ale celei din Tereblecea. În biserica noastră se păstrează şi icoanele celor 12 sărbători domneşti, pictate de ilustrul maestru.
Frescele din interiorul bisericii au fost pictate de nişte ucenici începători (după aprecierile specialiştilor se presupune că au fost trei, printre care şi o femeie de origine germană). Ei s-au folosit de modelele de pe iconostas, compuse de Bucevschi. Icoanele din iconostas au fost pe alocuri reînnoite în timpul reparaţiei bisericii din perioada interbelică.
La dezvoltarea culturii teologice din ţinutul bucovinean şi-a adus contribuţia şi terebleceanul Vasile Ţântilă. În anul 1811, în Bucovina apare pentru prima dată calendarul moldovenesc, el fiind întitulat „Calendar de casă”, editat de Vasile Ţântilă. Vasile Ţântilă a absolvit Seminarul preoţesc la Cernăuţi. N-a putut să obţină postul de preot, a rămas cântăreţ bisericesc şi dascăl la şcoala trivială din satul natal. În anul 1814 Vasile Ţântilă a publicat pe o coală mare şi groasă un calendar cu toate sărbătorile cele mai mari ale Bisericii Răsăritului. Terebleceanul Vasile Ţântilă s-a străduit să includă în calendarele sale sfaturi şi învăţături pentru popor. Din motive necunoscute calendarul lui Vasile Ţântilă a încetat să apară după anul 1820. S-a stins din viaţă acest cărturar în 1840.
Victor IACHIMCIUC,
parohul Bisericii Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil din Tereblecea, raionul Hliboca