Născut în Costicenii fostului județ Hotin, basarabeanul Ion Vatamanu se considera bucovinean, afirmând într-un poem „Matern la Bucovina, acasă la părinți…”. „Matern la Bucovina” poate să spună doar un om de creație, bucovinean până în măduva oaselor, în pofida geografiei croite de două imperii hapsâne de pământuri străine, și care simțea, prin toate fibrele sufletului, „Dulcele Eminescu”. Bucovina i-a fost patria spirituală, unde dăinuie speranța vrednică și durabilă a neamului: „La Bucovina, sus, la Dulcea-Eminescu, / Pe bătrâni se ține, pe bătrâni, / În pădurea noastră ultimul copac / Și cea din urmă apă din fântâni…”.
Dintre toți destoinici fii ai acestui pământ, pe care steaua destinului i-a chemat în Moldova, la Chișinău, poetul și savantul chimist Ion Vatamanu s-a simțit cel mai aproape de Bucovina și cel mai des își vizita baștina. Această constatare a făcut-o Ilie Tudor Zegrea, președintele Societății Scriitorilor Români din Cernăuți, în cadrul acțiunii de omagiere a lui Ion Vatamanu, desfășurată în incinta Casei Naționale a Românilor din centrul nostru regional. A fost inițiativa scriitorilor, care l-au avut pe Ion Vatamanu cine frate de condei, cine îndrumător. Alături de portretul lui Ion Vatamanu au fost expuse cele câteva zeci de volume semnate de slăvitul nostru copământean, majoritatea fiind cu grafie chirilică. Ion Vatamanu, după cum a subliniat Ilie Tudor Zegrea, a fost printre primii care au abordat la Chișinău, în perioada „restructurării gorbacioviste”, problema revenii la grafia latină. El a redactat și primul ziar din Moldova în fireasca haină a limbii române „Glasul”, tipărit în Lituania și răspândit în rândurile basarabenilor. Pentru poziția sa civică fermă și activă, Ion Vatamanu a fost ales în Parlamentul Republicii Moldova, devenind președintele Comitetului parlamentar pentru cultură. Este o simplă coincidență sau o bănuire că în ajunul zilei, cânt Parlamentul urma să voteze statutul limbii române ca limbă de stat în Republica Moldova, unul dintre aprigii ei susținători, Ion Vatamanu, se stinge subit din viață în circumstanțe necercetate până la capăt.
Ion Vatamanu, cel care iubea atât de mult Bucovina, nu putea să lipsească la evenimentul crucial din viața comunității românești, când în mai 1989 la Cernăuți a fost constituită Societatea pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu”. Atunci Ion Vatamanu i-a chemat pe liderii românilor bucovineni să-și asume responsabilitatea și cu mare îndrăzneală să asigure renașterea național-culturală.
Poetul și traducătorul Mircea Lutic, care l-a cunoscut pe Ion Vatamanu încă din anii studenției la Universitatea din Chișinău, pe marginea amintirilor sale despre această personalitate luminoasă, a specificat că, din păcate, creația poetică a lui Ion Vatamanu este slab răspândită în România. În ajun a avut loc ședința Cenaclului literar transfrontalier „Mașina cu poeți” (Cernăuți-Suceava) și, după cum a spus Mircea Lutic, pentru literații suceveni poezia lui Ion Vatamanu a fost o adevărată descoperire.
Și-a amintit cu profundă recunoștință despre Ion Vatamanu poetul Simion Gociu, a specificat însemnătatea creației lui reprezentantul Consulatului General al României la Cernăuți, Edmond Neagoe, a relatat despre câteva întâlniri cu cel care a fost și rămâne Ion Vatamanu veteranul învățământului public, Octavian Voronca. Iar un grup de elevi de la Gimnaziul nr. 6 „Alexandru cel Bun” din Cernăuți s-au prezentat cu un recital de versuri din creația lui Ion Vatamanu. Acțiunea de omagiere a început și s-a încheiat cu versuri în lectura lui Ion Vatamanu, această comoară fiind adusă din fonoteca Radio Bucovina de Ilie Tudor Zegrea, care a activat la radio în decursul a mai mult de trei decenii.
Ion Vatamanu rămâne un poet important și mereu actual pentru românii de pretutindeni, dar mai ales în Bucovina, căci așa i-a fost dorința:
„Doar acolo să m-acopăr
Cu un vis, cu o tăcere
Și să-mi fie faclă fagul,
O lumină de-nviere.
Să-mi repete graiul, chipul
Peste ani și peste vreme,
Într-o umbră, într-o urmă
Ce-am lăsat-o în poeme”.
Vasile Carlașciuc
FOTO: Doina Staric