Martirajul anului 1942

11 03 2022 GRIOR

Pe data de 7 mai 1941, Comisia Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al URSS adoptă hotărârea privind deportarea ţărăncii Domnica a lui Constantin Popovici, născută la 1916, în frumoasa localitate Mahala din pitoreasca Vale a Prutului istoric. Românca este acuzată de către regimul totalitar sovietic de faptul că „era rudă cu un trădător al patriei” socialiste. Fiind dusă în pustiul Nordului îndepărtat, se stinge din viaţă la 17 martie 1942, în Republica Komi a Federaţiei Ruse. Din pământul îngheţului veşnic porneşte această mândră bucovineancă spre împărăţia Domnului, lăsând în urmă marea ei dragoste de Neam şi Ţară.

Peste două zile, la 19 martie 1942, în straşnica închisoare nr. 2 din Turinul de Jos, regiunea Sverdlovsk a Federaţiei Ruse, a încetat să bată mult duruta inimă a tânărului Ovidiu al lui Gheorghe Canţer, născut în 1922, în satul Ropcea din Bucovina. Românul, fiind inclus de către autorităţile bolşevice în categoria „elementelor care prezintă un pericol social”, este încătuşat de „eliberatori” pe data de 28 ianuarie 1941. Supus metodelor drastice de tortură comunistă, părăseşte această lume plină de suferinţe, luând cu el tinereţea, care a venit pe neaşteptate, ca un şuvoi de apă vie, mângâindu-i sărmana lui inimă încătuşată de lanţurile nedreptăţii.

Ţăranul Petru al lui Dumitru Sereteanu a văzut pentru prima dată lumina zilei la 1914, în istoricul oraş Rădăuţi din actualul judeţ Suceava al României. În perioada interbelică se stabileşte cu traiul în localitatea Tărăşeni, fostul raion Hliboca al regiunii Cernăuţi. Călăii stalinişti îl arestează în ziua de 3 decembrie 1940. Pe data de 27 februarie 1941, Tribunalul Militar al Armatei a 12-a a Districtului Militar Special Kiev îl condamnă la 8 ani de detenţie „pentru activitate de spionaj”. Este transferat în regiunea Sverdlovsk din Federaţia Rusă, unde închide ochii pentru totdeauna la 21 martie 1942, într-un lagăr bolşevic de muncă corecţională.

În ziua de 8 februarie 1941, tânărul Gheorghe al lui Alexandru Lencoste, care şi-a făcut apariţia în această lume la 1920, în pitoreasca localitate Mahala din Bucovina, intră în mâinile grănicerilor sovietici din Detaşamentul nr. 97 al Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne al URSS. Pe data de 14 aprilie, acelaşi an, Tribunalul Militar al Armatei a 12-a a Districtului Militar Special Kiev îl condamnă la 10 ani de detenţie „pentru trădarea patriei”. A participat la evenimentul sângeros de la Lunca, din februarie 1941. Apucă şi el drumul spre regiunea Sverdlovsk a Federaţiei Ruse, unde trece la cele veşnice în ziua de  22 martie 1942. În satul său de baştină au coborât „nopţi cu plânsul mamelor amuţit în zori”.

Ţăranul Constantin al lui Grigore Nicolaiciuc, născut la 1897, în satul Carapciu din frumoasa Vale a Siretului, a intrat în numărul celor 260 de români, arestaţi de către călăii comunişti în ziua de 1 aprilie 1941. Aruncat în beciurile NKVD-ului din Hliboca, va fi supus la cele mai groaznice chinuri. Odată cu declanşarea operaţiunilor militare între România şi fosta Uniune Sovietică, bucovineanul este transferat în îndepărtata regiune Sverdlovsk din Federaţia Rusă. În blestematul lagăr de muncă corecţională, în fiecare zi „încruntat şi sumbru urcă răsăritul”. A trăit cu „gândul libertăţii” până la 25 martie 1942, sperând că Patria-mamă îl va scoate din acest infern. Cu această dorinţă a trecut în lumea celor drepţi. A rămas „frânt pe drumul dorului visul de feciori”.

Petru GRIOR

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

 

Добавить комментарий