Mihai Șeremet, medic de vocație europeană

Шеремет_2511

Mihai al lui Ion al lui Filimon Șeremet face parte dintr-o viță de oameni cu bun renume din Costiceni.

Deși, s-a născut … la Chișinău, la 23 decembrie 1971. Așa a vrut să fie providența, tot ea a ales opțiunea ca Mihai să fie mai aproape de Europa. După primele opt clase (1978-1987) alege medicina. În 1991 este încadrat în câmpul muncii la Stația de Urgență Medicală, după care face studii de specialitate la Institutulde Medicină din Cernăuți (1991-1998) și internatura în domeniul chirurgiei (1998-2000). Din 2003 este angajat ca asistent la Catedra de Chirurgie nr. 1 din Cernăuți.

În anul 2006 susține teza de doctor în științe medicale cu teme „Tratamentul cuprinzător al formelor nodulare de goiter”. Din 2015 deține postul de profesor asociat la Catedra de Chirurgie nr. 1, iar din 2016 perfectează teza de doctor habilitat în medicină cu tema „Optimizarea diagnosticării și tratamentul chirurgical postoperatoriu al acutizărilor de goiter”.

Este autor al peste 200 de publicații în Ucraina, Republica Moldova, Germania, România, Austria și nu numai. Din 2016 este membru al Uniunii Medicale Balcanice.

Stimate Domnule dr. Mihai Șeremeti, din cele expuse mai sus, dar și din publicațiile la îndemână reiese că aveți o 

experiență apreciabilă în tratamentul chirurgical al Tiroidei Hașhimoto, cum este denumită științific glanda tiroidă.

‒ Tiroidita Hashimoto (TH) ‒ boală autoimună organ-specifică a glandei tiroide este caracterizată prin producerea de anticorpi, cum ar fi peroxidaza anti-tiroidă, ceea ce duce la distrugerea glandei, deoarece procesul inflamator dens, care înconjoară parenchimul glandei poate complica operația. Cu toate acestea, operația se recomanda în chirurgie la pacienții cu TH, în special dacă au simptome persistente după terapia conservatoare. În cazul când boala TH este cu compresiune semnificativă și mai are și alte simptome asociate, am emis ipoteza ca astfel de pacienți să fie operați prin metoda tirodactomie în scop paliativ.

Pe durata cercetărilor în anii 1994-2014, am identificat 179 de pacienți care au suportat un tratament chirurgical pentru TH, dintre care 33% din pacienți au suportat hermithyroidectomie, 26% ‒ rezecție subtotală a glandei tiroide și 41% ‒ tiroidectomie. Nivelul general de ameliorare simptomatic pentru acești pacienți a fost de aproximativ 90% după tiroidectomie. Cel mai frecvent simptom prezent în aceste cazuri este numit comprimare preoperatorie a gâtului, și mai mult de 93% dintre pacienți cu intervenția chirurgicala au fost scutiți. De asemenea, am constatat că în ratele ridicate de îmbunătățire a stării sanatații la pacienții cu TH, s-au identificat și alte simptome, cum ar fi problemele de voce (77%), dezechilibru hormonal (84%) și altele (90%). Concluzionăm că operațiunea de alegere pentru pacienții cu TH este tiroidectomie, în special pentru cazurile în care pacienții suferă de simptome persistente pe un fundal de terapie conservatoare.

Remarcăm că aceste tratamente sunt efectuate în cadrul Departamentului de chirurgie, la catedra de profil 

a Universității de Stat de Medicină din Bucovina, orașul Cernăuți. Investigațiile și cercetările științifice realizate

 aici, în baza intervențiilor chirurgicale, presupun că vă implică și în alte tipuri de tratamente.

‒ Împreună cu colegii Y. Girla și V. Cuciuc au acumulat o vastă experiență în tratamentul antioxidant și anticitochinic al pacienților cu peritonită postoperatorie. Cercetarea dinamicii sistemului oxido-reductor și a concentrației citochinelor și serul sanguin la pacienții cu peritonită acută postoperatorie, a apreciat o semnificație prognostică valoroasă a rezultatelor acestui studiu, ce a permis determinarea tacticii de tratament a acestei categorii de pacienți. includerea în tratamentul complex postoperatoriu a medicamentelor cu efect anticitochimic antioxidant a redus numărul complicațiilor pyoseptice de la 82,4% la 66,7% cazuri, astfel evoluând eficiența tratamentului acestor pacienți și reduce durata lor de internare.

Constatăm că peritonita acută generalizată, necătând la succesele semnificative ale medicinii practice în tratament, rămâne o patologie periculoasă, dificilă și „neplăcută” atât pentru chirurg, cât și pentru pacient. Mortalitatea în urma peritonitei de etiologie diferită, necătând la folosirea întregului arsenal de metode moderne de tratament, variază de la 16,7 la 76%. În legătură cu utilizarea unui diapazon larg de metode „deschise” de tratament a peritonitei, a apărut posibilitatea folosirii unor preparate mai eficiente și patogenic mai argumentate.

Un rol important în patogeneza peritonitei îl ocupă mecanismele leziunilor tisulare ai radicalilor liberi. Procesul de peroxidare este unul din mecanismele universale de leziunea celulelor ca rezultat al peroxidării structurilor membranice cauzate de producția sporită al formelor active de oxigen. Ca rezultat al inhibiției unor enzime legate cu membrana și peroxidarea lipidelor din membranele plasmatice în sacul peritoneal apar focare de necroză secundară. Lipidele oxidate dobândind proprietăți antigenice, ca rezultat, stimulează procesele autoimune de leziuni tisulare.

În patogeneza peritonitei un rol important îl joacă mediatorii inflamației – citochine, care sunt reprezentați de proteine cu masă moleulară scăzută, produse de diferite celule (endoteliocite, leucocite, fibroblaste etc.). Activitatea lor biologică e manifestată printr-un efect evident asupra receptorilor specifici celulari. Cu toate acestea, interleichinele și factorul de necroză tumorală acționează asupra tuturor celulelor, având un efect sistemic. Acum sunt cunoscute zeci de citochine, cu toate acestea, cele mai studiate sunt citochinele, care iau parte la formarea sindromului de insuficiență multiplă de organe (interleichine, factorul de necroză tumorală (TNF), interferoni, eicozanidele, factor de creștere etc.).

Scopul este de a cerceta eficența tratamentului antioxidant și anticitochinic al pacienților cu peritonită postoperatorie.

Au fost evaluate rezultatele tratamentului a 40 de pacienți la vârsta cuprinsă între 28-77 de ani, cu peritonită postoperatorie care au fost tratați in secția de chirurgie a spitalului regional din Cernăuți în anii 2008-2011.

Cauzele peritonitei postoperatorie la pacienții în ambele loturi au fost eșecul sutural anastomotic și perforația ulcerului acut al tubului digestiv. Toți pacienții au fost reoperați urgent, cu scopul de a elimina și/sau mărgini focarul de infecție, asanare și drenare ale focarelor primare.

În perioada postoperatorie pacienții au fost divizați în 2 loturi: lot 1 – de control (n = 20) și lotul 2 – de cercetare (n = 20). Pacienților din lotul de control le-a fost prescrisă terapia convențională. Pacienții din lotul de cercetare în afară de terapia convențională, au primit intramuscular un antioxidant puternic. Aceiași pacienți au primit intravenos medicamente cu acțiune anticitochimică și endotelioprotectorie. La toți pacienții din ambele loturi, au fost studiate complicațiile septice postoperatorice. Mortalitate postopertatorie în loturi de comparație nu a fost fixată.

Tuturor pacienților le-a fost cercetată activitatea sistemului oxido-reductor prin determinarea în serul sanguin, a gradului de modificare oxidativă a proteinelor (MOP) activității ceruloplasminei (CP) în eritrocite – conținutul aldehidei malonice (AM), activitatea glutationperoxidazei (GP) și catalazei (CT) după metodele convenționale.

La fel a fost studiată în serul sanguin, concentrația citochinelor pro-inflamatorii (ILIb, IL8, factorii de necroză tumorală – TNFa) și anti-inflamatori (ILIRa) prin metoda cytofluorometriei cu laser (Partec).

Studiul a constatat că, după intervenția chirurgicala la pacienții din lotul de cercetare a scăzut nivelul AM cu 37,3% și gradul MOP – cu 29,7% comparativ cu lotul de control. La a treia zi postoperatorie în lotul de control, a fost observată creșterea semnificativ importantă a nivelului AM (31,1%) și gradul MOP (42,3%), precum și că, la pacienții din lotul de cercetare, aceste cifre au rămas aproape neschimbate. În a cincea zi după intervenție în lotul de control activitatea proceselor de oxido-reducere rămâneau semnificativ mai mari, comparativ cu cele preoperatore. La pacienții din lotul de cercetare, aceste cifre rămâneau comparativ mult mai scăzute.

Angajat plenar în procesul de modernizare a medicinii contemporane prin inovații creative în domeniul tratamente și metodologii europene ale mileniului trei, dr. Mihai Șeremet, originar din Costiceni, confirmă vocația sa de discipol eminent al lui Hipocrate.

Recent revista de știință, inovare, cultură și artă „Akademos” a Academiei de Științe a Moldovei, a publicat articolul lui Michael I. Sheremet întitulat Hashimoto’s thiroiditis: surgical treatment.

…Iar la Costiceni mama Nina, cu palma streașină la ochi, așteaptă să-i vină oaspeți. Este bucuroasă de toți cei din familia Șeremet: manageri, muzicieni, arhitecți, pur și simplu gospodari. Pentru medici însă are o afecțiune aparte, așa cum e și Mihăiță…

Dr. Tudor Colac

Добавить комментарий