„Mir bun“… asupra Budenețului

DSC_1580

Folosind limbajul economic, putem afirma că „brand”-ul Budenețului este apa minerală „Bukovynska”. Cu toate că izvorul de apă curativă de aici a fost, este și va fi o sursă sigură de venit, la Budeneț răzbat la suprafață și alte izvoare cu apă vie pentru suflet, la fel de nesecate. Localnicii se pot mândri cu faptul că anume în satul lor s-a născut primul autor al istoriei literaturii române din Bucovina, Constantin Loghin, precum și continuatorul acestei opere, academicianul Grigore Bostan.

Rădăcinile spirituale nu se uită
DSC_1555Locuitorii Budenețului nu-și uită înaintașii. În memoria eminentului profesor, aca­de­mician și poet, Grigore Bostan, pe fațada clădirii fostei școli primare, unde acesta a învățat, este instalată o placă comemorativă. În prezent aici e sediul Consiliului sătesc, iar primarul, domnul Nicolae Fedorean, e fostul discipol al regretatului profesor universitar și primului președinte al So­cietății pentru Cultura Româ­nească „Mihai Eminescu”, Grigore Bostan.
– Satul nostru se aseamănă cu un șantier. Constructorii sunt cei mai întrebați oameni la ora actuală, observă domnul primar. Au de lucru nu numai în sectorul privat.
În centrul satului, nu departe de primărie, se află Casa de cultură – o clădire relativ veche, dar spațioasă. Chiar din drum se observă că aici sunt în toi lucrările de reparație.
– Ca atare, ele sunt pe sfârșite, precizează domnul primar. Am schimbat ușile și ferestrele, au fost înnoiți pereții și podurile, reparate sobele, iar acum este schimbată podeaua.
Mirosul specific de scânduri proaspete de brad se simte chiar din prag.
– Aceste lucrări ne costă 1,3 milioane grivne – bani alocați din bugetul Consiliului sătesc.
Vom preciza că bugetul local nu-i chiar atât de sărac. Numai de la benzinărie accizele lunare sunt de circa 100 mii grivne.
Ani de zile au trăit locuitorii Budenețului cu speranța de a înălța pe vatra satului o biserică nouă, mare și din piatră, alături de cea mică, din lemn, care îi servește aproape trei veacuri. Satul nu-i prea mare și banii necesari pentru construcție s-au adunat cu greu. Aceasta este explicația că construcția noului locaș de închinare durează din 2004. Dar lucrările au întrat deja în faza finală. În biserica largă și înaltă miroase a var proaspăt. În curând vor veni pictorii ca să picteze frescele, icoanele iconostasului. Meșterii Mihai Moroz și Vasile Micailu pregătesc placajul pentru aceste icoane.
Arhanghelul Mihail, hramul căruia îl are locașul sfânt din Budeneț, „revarsă mir bun”, după cum se spune în rugăciunea către protectorul Bisericii pe pământ, peste „acest neam de la poale de Carpați” (vorba poetului născut aici) pentru a dăinui veșnic și a nu-și uita rădăcinile.

„Am păstorit cuvinte în Carpați…”
Nu poți să nu-ți aminteşti versurile de referință ale poetului Grigore Bostan, trecând pe ulicioarele vetrei sale natale. În curtea școlii de aici am găsit acel stejar secular, simbolul rezistenței și lungii dăinuiri în istorie, folosit adesea de poet. Or, școala românească din vecinătatea nemijlocită a copacului viguros, trebuie să reziste în pofida tuturor încercărilor timpului. Aici continuă să activeze discipolii săi – profesorii de română Floarea Andrieș, chiar sora profesorului universitar, și Rodica Fedorean. Din familie de profesori de română provine și directorul școlii, Oxana Lugan.
DSC_1559Școala din Budeneț func­ționează în vechiul conac boieresc.
– Până la destrămarea Uniunii Sovietice am obținut proiectul construcției unei școli moderne. Finanțarea și-a asumat-o gospodăria agricolă locală, care era una fruntașă în raion. A fost turnat chiar fundamentul, dar s-a ruinat imperiul sovietic, au fost desființate colh­ozurile și a fost acoperit cu pământ și fundamentul noii școli din Budeneț, deoarece nu erau organizații în stare să finanțeze lucrările, mi-a explicat domnul primar.
Dar nu poate fi acoperită dorința părinților ca odraslele lor să învețe la școala din sat, în limba maternă.
– Doi elevi de-ai noștri au dorit să învețe la școala ucraineană din satul vecin Ciudei, dar după o perioadă scurtă de timp au revenit la școala noastră, spune doamna directoare, Oxana Lugan.
Școala din Budeneț este poate unica în raion care nu dispune de sală sportivă, de alte comodități, însă aici se simte comod limba de învățământ – cea română, iar cei 17 profesori se străduiesc să le dea elevilor cunoștințe profunde și largi. Pe elevii din Budeneț contează și o altă școală românească – cea medie nr. 1 din satul vecin Ciudei. Aici, la baștina academicianului Grigore Bostan, care a pregătit o întreagă pleiadă de profesori de română pentru școlile românești din regiune și din țară, nu trebuie să se piardă „sămânța cea curată” a graiului matern.

Sat, unde nu sunt puse case în vânzare
Mai mulți stejari seculari, ca cel din curtea școlii, cresc nestingherit în minunatul parc din centrul satului. Încă pe timpurile colhozului acolo a fost amenajată o bază de odihnă, dar, nimerind ea în mâinile antreprenorilor contemporani, nu mai este eficientă. La fel ca și Fabrica de îmbuteliere a apei minerale „Bukovynska”.
– Actualul proprietar al parcului are o datorie în bugetul local de 40 mii grivne, constată primarul Nicolae Fedorean. Baza de odihnă este pregătită pentru un nou proprietar, poate acela va pune lucrurile pe roate, fiindcă e păcat să fie ratată o astfel de posibilitate de a spori veniturile în bugetul local.
Proprietarii acestor bunuri sunt veniți din altă parte și nu țin la sat, precum antreprenorii locali. La Budeneț sunt înregistrați vreo 25 de antreprenori, dar numai o DSC_1588parte sunt locali. Domnul Gheorghe Ciolan este unul dintre primii, care și-a înregistrat afacerea la Budeneț:
– Mai întâi am lucrat peste hotare, în Cehia, ca să adun bani pentru o afacere proprie, povestește domnul Gheorghe. După modelul ceh am decis că deschid o cafenea: să vină tinerii și oamenii din sat să se odihnească. Am organizat aici și discoteci, și vizionarea în comun a meciurilor de fotbal. Însă, numărul vizitatorilor scade. Am mai multe afaceri, ca să pot compensa anumite pierderi. Pe lângă toate mai lucrez și 4,3 hectare de pământ.
O bună parte din cotele de pământ ale locuitorilor din Budeneț le-a luat în arendă Agrofirma „Mria” din regiunea Ternopil, dar a venit aici să se facă fermier și un italian – Georgio, care s-a căsătorit cu o gospodină din sat, doamna Maria. La început, când avea mare ardoare, nu putea scăpa de jurnaliștii curioși să vadă cum un italian lucrează pământuri din Ucraina.
– Acum acest entuziasm s-a cam potolit, însă Georgio nu se lasă de pământ, afirmă gospodina.
Alături de frumoasa lor casă și-a durat o gospodărie un fost locuitor din Igești.
– La noi în sat case de vândut aproape că nu sunt, la fel și loturi pentru construcție locativă. Cele ce au fost le-au cumpărat gospodari din Igești și Crasna, să fie mai la drum și nu departe de centrul raional, mă informează domnul primar.
Până nu demult zăcea în ruine și renumitul complex zootehnic de cândva. De câțiva ani situația s-a schimbat radical. S-au găsit antreprenori, care au transformat DSC_1566grajdurile în secții de prelucrare a lemnului, de fabricare a brichetelor din rumeguș, pregătirea detaliilor din stejar pentru uși și ferestre, chiar și pentru nave maritime. Însă nu toate aceste venituri „plutesc” spre alte țărmuri, mai rămân și în bugetul local – sursă sigură de îmbunătățire a condițiilor de trai la țară.

Fotografii de autor

Vasile CARLAȘCIUC

Lasă un răspuns