Miron Costin – primul scriitor român de o autentică valoare

Miron-Costin

În 2018, în spațiul cultural român de pretutindeni au avut și vor avea loc acțiuni, consacrate împlinirii a 385 de ani de la nașterea cronicarului Miron Costin (1633-1691). El a fost mare logofăt al Moldovei, filozof și poet, primul scriitor român de autentică valoare și reprezentant de frunte al culturii medievale din Moldova.

Născut la Iași la 19 februarie 1633 în familia hatmanului Iancu Costin și a soției sale Safta, descendentă din vestitul neam al Movileștilor, în vârstă de un an este dus în Polonia, unde găsise refugiu tatăl său, salvându-și viața de mânia turcilor. Aici ei roți primesc indigenatul (cetățenia) și primiți în rândurile șleahtei poloneze. S-a întâmplat așa că acest titlu de nobil i-a salvat viața cronicarului moldovean. În timpul aflării în Polonia, cam vreo două- zeci de ani, Miron Costin a făcut carte la Colegiul iezuit din orașul Bar (din actuala regiune Vinnyția) și la cel din Cameaneț-Podolski. A devenit om de aleasă cultură, posedând în egală măsură limbile română, polonă, ucraineană, slavă veche, greacă și latină.

Întors în Moldova, după anii de pribegie, cărturarul Miron Costin urcă în scurt timp pe scara unor înalte dregătorii boierești și din 1675 și până în 1683 deține funcția de logofăt. Fiind mereu în preajma domnitorilor moldoveni, Miron Costin a fost și martor, și participant la multe evenimente din istoria Moldovei medievale. În 1683, în tabăra otomană, logofătul Miron Costin a participat la asediul Vienei și a fost făcut prizonier de către regele Poloniei Ian Sobețki. Acesta a fost cazul când s-a ținut cont de titlul său de nobil polon și suveranul l-a miluit, ba chiar i-a pus la dispoziție unul din castelele sale din orașul Stryi. Miron Costin a purtat doi ani mantia de călugăr și după aceasta i s-a permis să revină în Moldova. Dar în patrie îl aștepta zile grele: domnitorul Constantin Cantemir, tatăl lui Dimitrie Cantemir, nu avea încredere în el și, învinuindu-l neîntemeiat, la condamnat la moarte în 1691.

Prin scrierile sale „De neamul moldovenilor” și „Cronica polonă” Miron Costin s-a implicat în cunoașterea de către străini a poporului român și a Țării Moldovei. „Letopisețul” său cuprinde doar o perioadă de 65 de ani din istoria Moldovei, dintre care 10 ani reflectă evenimentele care au avut loc în timpul vieții cronicarului. Însă datorită măiestriei sale artistice, cronicarul pare a fi martor la toate cele scrise – de la primul până la ultimul rând.

Unii specialiști îl consideră pe Miron Costin nu atât cronicar, cât istoric. Am avut posibilitate să ascult o lecție de neuitat despre cronicarul Miron Costin nu în școala românească unde am învățat, nu în aulele Universității cernăuțene, ci în fața cetății Hotinului. S-a întâmplat aceasta întro frumoasă și senină zi de septembrie în anul de avânt 1991, când la legendara fortăreață au avut loc festivitățile cu prilejul jubileului de 370 de ani ai Războiului de la Hotin din 1621, când oastea poloneză împreună cu cazacii zaporojeni ai lui Petro Sagaidacinyi i-au oprit aici pe turci. În fața unui public ales a luat cuvântul omul de știință, Oleksa Romaneț, notoriu specialist în domeniul relațiilor culturale și istorice ucraineano-române, și el a declarat că cel mai bine și mai amănunțit a descris această bătălie cronicarul moldovean, Miron Costin, îndemnându-i pe conaționalii săi ucraineni să citească letopisețul acestuia.

„Letopisețul” lui Miron Costin nu este o cronică oficială, nici n-a fost scrisă la comanda vreunui domnitor. Autorul nu s-a inspirat din cronici poloneze, ci s-a informat de la personalități moldovene. Cronica lui Miron Costin rămâne un unicat documentar de istorie a Moldovei până în anul 1661.

Un episod sugestiv din viața lui Miron Costin a devenit subiectul nuvelei istorice „Vornicul Miron” de Grigore Crigan – lucrare de referință a prozatorului cernăuțean, scrisă în 1964 și publicată peste un sfert de veac. Este vorba de întâlnirea vornicului Miron Costin cu vizirul turc Ahmed Kiupriuliu în cetatea Hotinului. Miron Costin îl convinse pe vestitul vizir să-și retragă oastea spre Dunăre, căci Țara Moldovei era săracă și pârjolită de leși și n-o să ajungă bucate pentru oastea turcească dacă se va stabili în ea.

Nuvela lui Grigore Crigan, inspirată din letopisețul lui Ion Neculce, ni-l prezintă pe Miron Costin ca om politic înțelept. Vornicul Miron Costin a fost proprietar de moșii și a deținut o partea a satului Băhrinești. Iată de ce la Școala medie din Băhrinești recent a fost organizată o acțiune consacrată jubileului de 385 de ani a nașterii cronicarului Miron Costin, figură eminentă a vieții culturale și politice a Moldovei din secolul al XVII-lea.

Vasile CARLAȘCIUC

Lasă un răspuns