Istoricul zilei: 28 august
La 28 august 2011, în localitatea Nisporeni din Republica Moldova, pe cea mai înaltă culme de pe malul drept al Prutului, a fost sfințită Crucea Mântuirii Neamului Românesc.
Este primul monument din Republica Moldova consacrat unității tuturor românilor. Crucea Mântuirii Neamului Românesc are o înălţime de 35 de metri, realizată după modelul crucilor de la Putna. Construcţia din metal a fost înălţată pe dealul Zghihaia, un punct înalt din apropierea satului Vărzăreşti, în vecinătatea Cimitirului Eroilor Români şi a Mănăstirii Vărzăreşti. Luminată puternic, Crucea poate fi văzută la distanţă de zeci de kilometri și este elementul principal al unui complex religios format de o capelă şi o clopotniţă de dimensiuni mai mici. Ea constituie un loc de pelerinaj, de omagiu şi de rugă pentru mântuirea poporului român.
În acea zi de neuitat din 28 august 2011, slujba de sfinţire a crucii a fost oficiată de un sobor de preoţi în frunte cu Înaltpreasfinţitul Petru, Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor, Înaltpreasfinţitul Teofan, Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, şi de Preasfinţitul Părinte Corneliu, Episcop al Huşilor. La eveniment au participat peste o mie de persoane din Republica Moldova şi România.
Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a adresat un mesaj de felicitare cu prilejul sfințirii ansamblului Crucea Mântuirii Neamului Românesc de la Nisporeni. Ierarhul Bisericii Ortodoxe Române a accentuat: „Nici o altă Biserică nu se referă, în viața sa liturgică sacramentală, mai mult decât Ortodoxia, la puterea Sfintei și de Viață Făcătoarei Cruci și nu folosește mai mult decât ea simbolul sau semnul crucii, pentru că Sfânta Cruce este semnul iubirii lui Hristos mai tare decât păcatul și moartea. În Cruce sunt ascunse lumina și bucuria Învierii. În istoria sa plină de războaie de apărare și retrageri în munți sau sub pământ, Moldova devine, din timp în timp, răstignire, dar pentru că nu se desparte de Hristos Cel Răstignit și Înviat rămâne peste vremuri înviere și „poartă a creștinătății” – cum o numea în 1475 Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, după biruința de la Vaslui împotriva Imperiului otoman. Pământ bogat și popor darnic, Moldova, deși devenea din timp în timp loc de năvală sau pripășire pentru neamuri multe, dăinuie totuși peste vremuri ca o sfântă conștiință de neam de aceeași ființă cu românii din celelalte provincii, pe care nici muntele, nici râul, nici moartea și nici răul nu-i pot desparte definitiv. Prin dreapta credință în Dumnezeu, izvorul vieții, al dreptății și al adevărului, Biserica Ortodoxă Română a contribuit cel mai mult la formarea unei culturi a comuniunii de cuget și simțire a întregii „seminții românești”, pe care au promovat-o constant cronicarii și mitropoliții Moldovei în scrierile lor. Credința în iubirea și puterea veșnică a lui Hristos a inspirat și a modelat în poporul nostru o cultură a dăinuirii în istorie, cu speranța biruinței asupra tuturor ispitelor și încercărilor venite asupra sa”.
Crucea Mântuirii Neamului Românesc a fost realizată din donația familiei Dohotaru din Onești, România, precum și din fonduri colectate de postul de radio „Vocea Basarabiei”.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com