Ucraina dispune de cele mai fertile soluri din lume şi este una dintre puţinele ţări de pe glob, care n-a trecut la folosirea civilizată şi eficientă a acestei bogăţii de nepreţuit. Iată, mai bine de un sfert de veac nu se încumetă să pună în funcţiune legea privind piaţa funciară, după care funcţionează sectorul agrar mondial. Se schimbă guvernele, în parlament trec forţe politice, care poartă electoratul cu zăhărelul că vor soluţiona, prin buchea legii odată şi pentru totdeauna, problema dată, dar de la promisiuni la fapte aşa şi nu trec.
Timp de un deceniu de la declararea independenţei tânărul stat ucrainean a clarificat situaţia în ceea ce priveşte resursele sale funciare şi în rezultatul „reformei” agrare au dispărut colhozurile, ele cedând loc micilor gospodării de fermier sau holdingurilor. Hotarul noului veac şi mileniu Ucraina l-a trecut cu lozinca moratoriului la vinderea terenurilor arabile. Şi din 2001 până în prezent acest moratoriu este prelungit. Deci, a devenit o procedură parlamentară „tradiţională”. Iniţiatorul lui, fostul deputat al poporului, Anatol Matvienko, atunci în 2001, nici nu s-a gândit că moratoriul, ca măsură temporară, în practica Parlamentului ucrainean poate fi atât de viabilă. Doar iniţial moratoriul la vânzarea terenurilor arabile trebuia să acţioneze o perioadă scurtă de timp până la elaborarea, adoptarea şi intrarea în vigoare a legii privind circuitul terenurilor arabile. Până acum poporul ucrainean nu a primit o astfel de lege şi nu a fost creată o bază legislativă sigură pentru funcţionarea pieţei funciare. De aceea, pentru ca să nu „le fugă pământul de sub picioare” deputaţii apasă pe frâna moratoriului.
În timp ce deputaţii tărăgănează adoptarea legilor necesare pentru funcţionarea adevăratei pieţe funciare, alta, ilicită, îşi face lucrul său negru. Or, locul sfânt niciodată liber nu este. Oare arenda pe un termen de 49 de ani a terenurilor arabile nu ţine de relaţii de piaţă nedesăvârşite? Dar cele 1,5 milioane de hectare de terenuri arabile aflate în sectorul ilicit? Prin prelungirea moratoriului este stimulată piaţa funciară ilicită, la fel şi marii proprietari de pământ, „investitorii străini”, corupţia, schemele escroce în relaţiile funciare. Prin prelungirea moratoriului Ucraina ratează încă o data şansa la prosperarea economică. Mii de proprietari funciari de la sate, oameni de vârstă înaintată care au cotele lor de pământ, se vor duce pe lumea cealaltă fără să-şi realizeze dreptul de proprietar. În schimb, zeci de holdinguri agrare vor continua să obţină profituri pe contul unor taxe de arendă mizerabile. Alţi politicieni şi funcţionari se vor alege cu venituri la fel de mari, folosindu-se de pământurile ce aparţin statului. Iar suprafaţa acestora nu este chiar atât de mică – 10 milioane hectare. E o suprafaţă echivalentă cu teritoriul Bulgariei.
Dar trece şi timpul populiştilor. Ucraina este impusă să treacă la relaţii funciare civilizate. Dar ce gândesc despre problema pământului arabil, cei care îl lucrează?
„Împreună cu pământul ne vindem şi sufletul”
Artiom GLIGOR, adjunctul preşedintelui Gospodăriei „Spicul de aur” din raionul Noua Suliţă:
– Oamenii tot timpul s-au luptat pentru pământ, căci pământul este cea mai mare bogăţie a unui popor şi a unei ţări. Pentru noi, sătenii, dragostea faţă de pământ e în sânge. Şi dacă se va ajunge să ne vindem pământul, ar însemna că ne vindem pe noi înşine.
Ca specialist în agricultură şi ca membru al Partidului Agrar, ca om de la ţară care cunoaşte preţul pământului, susţin moratoriul la vinderea terenurilor arabile. În Ucraina au fost privatizate fără un rezultat eficient întreprinderile industriale şi, iată, a mai rămas să fie vândut şi pământul – cel care hrăneşte ţara şi-i asigură prosperarea. Şi atunci ce ne mai rămâne?
Oamenii de la ţară trebuie să fie stăpâni pe pământul ce-l au, dar nu să vină oligarhii, să-l cumpere la preţ mai mult simbolic şi să-i lipsească de ultima speranţă. Anume ei, oligarhii, şi alţii de teapa lor aşteaptă o piaţă funciară necivilizată: să pună mâna pe bogăţia ţării fără mari cheltuieli. Ei şi se pronunţă împotriva moratoriului.
Ne iubim pământul aşa cum ne iubim părinţii şi copiii. Demonstrăm aceasta prin felul cum îl lucrăm, prin atitudinea gospodărească, iar relaţiile de arendă care există în prezent s-au dovedit a fi destul de eficiente.
„O marfă foarte scumpă”
Ilie BEZUŞCO, fermier din s. Oprişeni, raionul Hliboca:
– Să recunoaştem, oameni buni, că pământul este marfă şi are preţ real. Gospodăria mea de fermier a fost prima în raionul nostru, apoi au fost create şi celelalte. Fiecare fermier arendează atâta pământ arabil, cât îi permit puterile şi capacităţile. Cotele de care dispun sătenii nu stau pârloagă, sunt lucrate. Hai să clarificăm situaţia: eu, ca fermier, aş fi mai încrezut dacă pământul ar fi al meu. Oamenii de vârstă înaintată, care nu pot să-şi lucreze cotele de pământ, să aibă dreptul de a le vinde, la un preţ normal, ca să-şi poată asigura viaţa mai departe. Dar pentru aceasta mai trebuie şi legi bune – cu avantaje pentru localnicii care lucrează pământul, dar nu pentru cei bogaţi de peste mări şi ţări.
„O sursă permanentă de venit”
Viorel ŞVABU, conducătorul Întreprinderii agricole „Prietenia” din raionul Herţa:
– Să recunoaştem că oamenii nu sunt pregătiţi pentru piaţa funciară. La ora actuală preţul pământului arabil este mic şi dacă sătenii vor avea posibilitate să-l vândă, se vor alege cu nimic. Pe un bătrânel sau pe o bătrânică poate să-i ademenească preţul de o mie de dolari hectarul, dar aceşti bani la fel de uşor pot fi cheltuiţi. Şi atunci omul rămâne şi fără pământ, şi fără bani. Este cel mai bine când pământul este dat în arendă. În timp de zece ani de arendă proprietarii cotelor de pământ câştigă mai mult decât costă acesta. Dar mai au un avantaj – pot să prelungească arenda şi ei, şi chiar urmaşii lor. Este altceva, dacă preţul unui hectar de pământ va fi de 20-30 mii de dolari. Oricum, preferinţe pe piaţa funciară trebuie să li se acorde localnicilor, celora care au posibilitate să lucreze pământul aşa cum se cuvine.