Ne-a lăsat spiritualii Codri ai Cosminului…

in memory - 2zxDa-6SAOH - print

S-a născut şi a plecat la ceruri atunci, când fiecare creştin vede cu ochii sufletului pe bolta cu sclipirea aştrilor Steaua de Betleem. Însă, între momentul venirii lui în lume şi momentul trecerii în veşnicie este o cale de 71 de ani, trăiţi cu demnitate, cu mari aspiraţii şi frământări sufleteşti. E calea vieţii lui Dumitru COVALCIUC.

Şi nu ne putem împăca, nu ne vine să credem că acest destin se află deja între cele două date, care vor fi incrustate pe piatra de la mormântul său.

Omul, pe care l-a cunoscut şi la iubit întreaga Ţară a Fagilor, întreaga Românie şi întreaga Moldovă, ne-a adus şi ne-a lăsat spre moştenire spiritualii Codri ai Cosminului… Ca să-i apărăm şi să- i îngrijim cu sufletul curat.

La începutul anilor 90, când pana lui măiastră, inspirată de adierea democraţiei şi de dreptul la exprimare liberă, s-a apucat, cu ajutorul şi susţinerea prietenilor, să editeze două reviste – „Codrii Cosminului” şi „Ţara Fagilor” – titluri deloc întâmplătoare, ci semnificative şi pline de sens. Bucovinean până în măduva oaselor, publicistul, scriitorul, folcloristul şi istoricul Dumitru Covalciuc a iubit, ca nimeni altul, acest ţinut mioritic, graiul, scrisul, tradiţia şi datina românească. N-a fost onorat cu distincţii deosebite şi titluri, dar s-a bucurat de cea mai mare apreciere a conaţionalilor.

Ziarul „Zorile Bucovinei” a intrat în viaţa lui Dumitru Covalciuc în perioada afirmării: publicaţia regională românească era la primii ani de la fondare, iar Dumitru Covalciuc – în primii ani de studenţie. În locul carierei de profesor universitar, care i se prezicea, ziarul a avut pentru el o forţă de atracţie mai mare. I-a consacrat 38 de ani din viaţă, activând în una şi aceeaşi secţie – de ideologie. Însă, Dumitru Covalciuc n-a făcut ideologie comunistă (potrivit statutului de atunci al ziarului). Ideologia lui a fost românismul. Încă în perioada comunistă (ce-i drept, spre declinul ei) ziarul de partid „Zorile Bucovinei” a început să publice materiale pe teme de religie, pregătite fiind anume de Dumitru Covalciuc.

În toată activitatea sa multilaterală a fost inspirat de exemplul de servire a idealurilor naţionale dat de marii români bucovineni. Dumitru Covalciuc a iniţiat Societatea „Arboroasa”, membrii căreia primii au căutat în Codrii Cosminului legendarul Stejar al lui Ştefan cel Mare, primii au fost în locul masacrului de la Fântâna Albă şi au ridicat acolo o cruce.Au scos la lumina adevărului istoric multe pagini necunoscute ale „Golgotei” neamului românesc din nordul Bucovinei. Preşedintele „Arboroasei”, Dumitru Covalciuc, s-a numărat şi printre fondatorii Societăţii „Mihai Emnescu”.

Dumitru Covalciuc, încă în tinereţile sale, a avut grijă să nu se piardă zestrea spirituală a românilor bucovineni şi, fără a fi impus de cineva, ci numai de propria conştiinţă, a colindat satele noastre, culegând perle din creaţia populară, ca apoi să editeze câteva culegeri de folclor bucovinean. I-a îndemnat să procedeze la fel şi pe alţii.

A tins că cunoască istoria Ţării Fagilor nu atât din cele scrise, ci mai mult din documentele de arhivă. Anume documentele de arhivă i-au dat material pentru principala sa lucrare literară – romanul despre distinsa familie Hurmuzachi. Şi nu numai. La ultima lansare de carte, care a avut loc cu o lună în urmă la Centrul Cultural „E. Hurmuzachi” din Cernăuţi, Dumitru Covalciuc a dat de înţeles că are pe masa de lucru şi alte cărţi, una consacrată marelui bărbat al neamului româ- nesc din Bucovina, Iancu Flondor. În baza materialelor de arhivă a fost scrisă monografia satului său de baştină Oprişeni din raionul Hliboca – una dintre cele mai solide lucrări de acest gen, editate în nordul Bucovinei în ultimele două decenii. Cu îndrumarea, consultarea şi chiar participarea nemijlocită a lui Dumitru Covalciuc au fost scrise şi monografiile altor localităţi din ţinutul nostru. La redacţia ziarului „Libertatea Cuvântului” a rămas neterminată o solidă monografie (aproximativ 600 de pagini) despre suburbia Roşa a Cernăuţiului. Dumitru Covalciuc spera că va reuşi până la sfârşitul anului curent să prezinte cartea culeasă şi machetată tipografiei. Urma să aducă la redacţie doar postfaţa, însă nu a reuşit…

La 19 decembrie, în seara Sfântului Nicolae (stil vechi), când pe Piaţa Integrităţii din Cernăuţi a fost inaugurat Pomul de iarnă, Dumitru Covalciuc (care îşi avea apartamentul în apropiere) s-a fotografiat lângă brad împreună cu câţiva prieteni. În ziua următoare a participat la salonul de carte româ- nească desfăşurat la Biblioteca raională „Gheorghe Asachi” din Herţa, venind cu ultimul volum al „Ţării Fagilor”. Iar a doua zi a urmat tragedia…

Medicii de pe ambulanţa care la transportat până la vamă, unde a fost luat în primire de echipa de salvatori români cu ambulanţe performante, s-au întrebat: „Dar cine este acest om, care a îngrijorat atâta lume?”.

A decedat la Iaşi, în ajun de Crăciun şi de data aceasta a auzit colindele împreună cu îngerii…

Dumitru Covalciuc a fost un publicist şi scriitor cu o capacitate de muncă enormă, un folclorist pasionat şi un istoric profund (deşi nu a avut diplomele respective). Până în ultima clipă a vieţii l-au însoţit planurile scriitoriceşti şi ceea ce merită să se facă pentru eternizarea numelui lui este adunarea, selectarea şi editarea în câteva volume a scrierilor sale. De ele au nevoie generaţiile care vin şi care trebuie să cunoască rădăcinile neamului.

Cu profundă durere, colegii de la „Libertatea Cuvântului”

***

Colectivul redacţiei ziarului „Libertatea Cuvântului” exprimă profunde condoleanţe îndureratei familii Covalciuc în legătură cu pierderea grea – moartea subită a lui Dumitru COVALCIUC – soţ iubitor, tată grijuliu şi bunic sfătos şi generos.

Bunul Dumnezeu să-l aibă în Dreapta Sa şi veşnică să-i fie pomenirea!

Lasă un răspuns