Noi date despre Vica (Veronica) Mandicevschi

Screenshot_3

Vica Mandicevschi este un reprezentant de vază al renumitei familii de cărturari bucovineni de la sfârșitul secolului XIX – începutul secolului XX, dar despre activitatea căreia se știe astăzi încă foarte puțin. A fost fiica lui Constantin Mandicevschi (1859-1933) și a Claudiei (numele de fată fiind necunoscut nouă), născută la 2 noiembrie 1891 la Suceava, unde tatăl ei preda cursul de istorie şi limba germană la Gimnaziul Superior Ortodox. La Cernăuți ajunge la vârsta de 2 ani împreună cu părinții, unde Constantin Mandicevschi este numit profesor la Şcoala Reală Superioară Ortodoxă și unde timp de 22 de ani va funcționa și ca director al acestei prestigioase instituții de învățământ. Numele de botez îl va primi probabil, conform obiceiului din Bucovina, de la bunica ei, Veronica Popovici (1834-1881), căsătorită cu Vasile Mandicevschi (1824-1896).

Vica a avut și o soră mai mică, Helena, căsătorită Russ (1893-1963). Îşi face studiile primare și secundare la Şcoala Reală din Cernăuţi, unde tatăl ei deținea funcția de director. Îşi susţine bacalaureatul, inclusiv diferenţa la latină şi elină, la vârsta de numai 17 ani. Pleacă apoi la Viena să studieze la Facultatea de Medicină a Universității din capitala imperiului. Aici imediat atrage atenţia profesorilor ei, care o încurajează, dându-i diferite avantaje de care nu pot să beneficieze decât numai cei mai merituoşi studenți. În anul 1917 absolveşte medicina şi este numită şefă a spitalului din Scheibbs, în Austria de Sus, unde face cunoștinţă cu oftalmologul, contele Bathzanz, care-i înlesneşte studiul specialităţii ei. După Primul război mondial, când monarhia habsburgică a căzut, Vica Mandiccvschi se reîntoarce în România şi un timp oarecare lucrează la București, după alte informații se lucrează, de bună voie, la spitalul de ciumaţi din Akerman, cel mai periculos spital de boli infecţioase din ţară.

Apoi, vine la Cernauţi, unde lucrează la Spitalul Oftalmologic, condus pe atunci de renumitul Dr. E. Procopovici. De aici pleacă la Viena şi se specializează la clinica profesorilor Meller şi Adalbert Fuchs. În anul 1923 este deja numită medic-primar şi i se dă Spitalul Oftalmologic din Cernauţi. În vacanţă plecă la Zürich să facă noi studii de specializare, apoi la Praga, la profesorul Remscheidt, din nou la Zürich la profesorul Dr. Vogt și în sfârșit la Paris.

A fost foarte devotată serviciului medical, în care își câștigase o faimă ce trecuse demult granițele țării, mai cu seamă și dincolo de ocean. O mulțime de medici tineri sosesc la Cernăuți să facă practică sub conducerea ei. Ține cele mai strânse legături și cu lumea științifică care o considera un medic dintre cei mai buni și numai cu 3 luni înainte de moarte ea a primit invitație de la o Universitate americană, căreia – din cauza bolii care se agrava – nu-i răspunse. Veșnic preocupată de specialitatea ei, în care era neîntrecută, umbla pe la toate congresele oftalmologice, contribuind cu rapoarte foarte apreciate. La 26 noiembrie 1937 avea să plece la Cairo, la congresul oftalmologic, pentru care drum își cumpărase și biletele, dar tuberculoza pulmonară o doboară la 30 octombrie.

A scris în revistele de specialitate străine (germane) și cele românești. Ultima ei lucrare „Despre Edison sadic” a apărut în revista „România Medicală” nr. 20, 1937, iar peste două zile a decedat.

A fost de o frumoasă ambiție rară și oricât ar fi fost de bolnavă, ținea să-și facă datoria. De acea și devotamentul ei era mare, în înțelesul cel mai nobil al cuvântului, căci nu cred să fie medic la Cernăuți, care să fi dat atâtea consultațiuni gratuite ca ea. Era foarte ospitalieră, făcea totul pentru oaspeți, fiind o onoare să poți ajunge în casa ei.

Avea însă și ea unele probleme. Îndeosebi nu putea înțelege de ce nu i se dădea tot ce trebuie pentru spitalul pe care-l conducea, având ambiția să-i ducă departe numele. De aceea, una din ultimele ei dispoziții a fost donația unei părți mari din instrumentarul ei prețios Spitalului de Oftalmologic din Cernăuți.

Vladimir ACATRINI, colaborator la

Biblioteca ştiinţifică a Universităţii Naţionale

„Iu. Fedkovyci” din Cernăuţi

Lasă un răspuns