Locuitorii Nouă Suliței sărbătoresc la 6 mai Ziua orașului și hramul Bisericii Sfântul Gheorghe (stil vechi). Novoseliţa sau Nouă Suliţe a fost atestat documentar, în 20 decembrie 1437, drept „satul unde a fost Şizco”, proprietate a marelui boier Mihail de Dorohoi, apoi, în 8 iunie 1456, drept „Şizcăuţi, unde a fost curtea lui Iurie, pe Prut”, în uricul lui Sin de Hotin, prin care acesta primea „ocina soţiei sale, nepoata lui Mihălaş”, satul Nouă Suliţe, numit, ulterior, Nova Seliţa, şi-a căpătat denumirea de la numărul de pedestrași ridicați pentru oastea domnească, respectiv, 9 suliţe.
O altă parte a satului, numită Urvicoleasa, este menţionată pentru prima dată în 12 august 1461, când Crasnăş şi Jurj Necorescu îşi dispută cu Husin şi cu jupâneasa lui, Măruşca, fata lui Ion Munteanu, satele Urvicoleasa, Stroinţi şi Molniţa, pentru care Ion Munteanu avea uric de la Alexandru cel Bun, deci rămâneau în proprietatea lui Husin. În 2 februarie 1503, Ştefan cel Mare întăreşte satele Stroinţi şi Urvicoleasa mănăstirii Putna.
În 12 martie 1617, Radul Vodă restituia lui Ghenghe logofăt şi ginerelui lui, Constantin Roşca vistiernic, printre alte moşii, „şi Şiscăuţi pe Prut, care astăzi se cheamă Novoseliţa”. Aflat în proprietatea mănăstirii Putna, până în 9 martie 1664, dar ca parte „de sat Novoseliţa ce s-au chemat mai demult Urvicoleasa”, satul Novoseliţa este vândut lui Stratulat Brahă şi jupânesei lui, Aniţa. În 15 noiembrie 1753, jumătate din satul şi moşia Novoselniţa era moştenită, de la Lupul Stroescul, de Ioan Stroescul.
Două veacuri și jumătate Noua Suliță, care făcea parte din Țara Moldovei, s-a aflat sub stăpânirea turcească, iar în 1774, în rezultatul Războiului ruso-turc din 1768-1774, ea a devenit punct de frontieră și a fost împărțită în două: partea de apus a trecut la Austria, iar cea de est – la Rusia. Granița între cele două imperii trecea pe râulețul Rochitneanca, înveșnicit în stema de azi a orașului. În 1918 orașul Noua Suliță, care a primit acest statut încă în anii 40 ai secolului al XIX-lea, s-a pomenit, la intersecția a trei imperii. Localnicii afirmau: cântatul cocoșilor din suburbia Seliște se auzea în trei imperii. Această apropiere a și determinat istoria furtunoasă a ținutului din Valea Prutului în secolul al XX-lea, aflat sub cârmuirea a patru administrații.
În prezent, în rezultatul ultimei reforme administrative în Ucraina Independentă, Noua Suliță este centrul Comunității Teritoriale cu aceiași denumire, care întrunește 13 localități. În mesajul său de felicitare cu ocazia Zilei orașului Noua Suliță, primarul Maria Nicorici a menționat: „Astăzi, pentru a patra oară în mijlocul unui război teribil, sărbătorim Ziua orașului nostru natal. Inimile fiecăruia dintre noi sunt pline de sentimente speciale — durere pentru pierderile noastre, mândrie pentru reziliența noastră, credință în Victoria noastră și dragoste nemărginită pentru Noua Sulița noastră. Într-o zi atât de importantă pentru locuitorii din Noua Suliță, doresc bunăstare, armonie, dragoste și prosperitate fiecărei familii. Și, cel mai important, ne doresc tuturor putere de spirit, credință într-un viitor mai bun și în Victoria noastră”.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com