Nouasulițenii se grăbesc….încet

Screenshot_1

Procesul de formare a comunităţii teritoriale unite, în multe privinţe, ne aminteşte de colectivizarea forţată, aplicată de regimul sovietic. Ce-i drept, majoritatea covârşitoare a funcţionarilor şi activiştilor publici ştiu despre aceasta din manualele de istorie. Indiferent în ce măsură ei îşi conştientizează misiunea, dar în momentul de faţă participă la un eveniment istoric: descentralizarea puterii. Se creează mecanismul, care în viitorul imediat sau mai îndepărtat poate asigura prosperarea fiecărei localităţi. Este mecanismul demult verificat în practica ţărilor dezvoltate din lume.

În ultimele luni, în raionul Noua Suliţă numai cei departe de politică nu vorbesc despre „unire”, adică despre formarea comunităţilor teritoriale. Valul reformelor, ca o furtună, a cuprins toate satele raionului. Planurile ticluite în birourile funcţionarilor nu întotdeauna sunt acceptate de „mase” şi primarii, deputaţii săteşti, nimeriţi între două focuri, se grăbesc… încet. Pentru a accelera procesul, autorităţile raionului, susţinute de reprezentanţii structurilor regionale, care răspund de desfăşurarea reformei administrative, au organizat la Consiliul Raional o consfătuire pentru primarii satelor şi secretarii Consiliilor săteşti, explicând esenţa transformărilor şi „specificul lor nouăsuliţean”.

„Pionierul” creării comunităţii teritoriale unite în raionul Noua Suliţă, dl Arcadie Şova, primarul Consiliului sătesc Mămăliga, le-a explicat colegilor, din propria experienţă, avantajele comunită­ţii, accentuând că în prezent comunitatea dispune de un buget de 50 milioane grivne, ce-i drept veniturile proprii sunt cu mult mai modeste, restul revenindu-le subvenţiilor de stat. Deşi, graţie mai multor proiecte, în cele şase sate care fac parte din comuna teritorială Mămăliga s-au făcut multe în ceea ce priveşte infrastructura socială, pe unii dintre participanţii la consfătuire, în marea lor majoritate primari ai satelor, i-a lăsat cumva îngrijoraţi venitul modest al comunităţii. Mai devreme sau mai târziu, finanţarea noilor comunităţi din programele statului va fi limitată şi cum vor trăi acestea mai departe?

Fireşte, satele sărace din raion ar dori să se unească la Noua Suliţă, iar Noua Suliţă nu doreşte. Şi atunci cum să procedeze în asemenea situaţii un sat mic, situat mai într-o parte de centrul raional, cum este Berestea? La fel şi Forosna, Jilivka, Mălineşti, Doljok?

– Pentru noi cea mai bună variantă este unirea cu Noua Suliţă, consideră primarul localităţii Berestea, dl Radu Cuciurca. Invitaţia pe care am primit-o de la Cerlena nu are sorţi de izbândă, căci nu există un buget solid, în cazul dat micul buget de care dispunem va fi concentrat la centru şi satele sărace vor deveni şi mai sărace. Situaţia oricum se va schimba. De regulă, satele mari cu multă populaţie au puţin pământ, iar cele mici dispun de pământ mai mult, iar terenurile arabile pot deveni o sursă importantă de completare a bugetelor locale. Iar pentru aceasta trebuie înfăptuite schimbări radicale.

Vasile CARLAȘCIUC

Lasă un răspuns