Când militarii ucraineni au eliberat oraşul Bucia de lângă Kiev, de ei s-a apropiat un băieţaş de vreo şase ani. Băiatul i-a întrebat cine dintre ei are copii. Un militar mai în vârstă i-a răspuns că are o fiică şi un nepoţel mic. Şi băiatul de odată a scos din buzunar o bomboană. O caramelă obişnuită, care s-a topit puţin – se vede că prea mult timp a fost purtată în buzunar. Băiatul i-a întins bomboana soldatului şi a spus: „E pentru nepoţelul vostru”. Soldatul refuză: „Nu trebuie, e a ta doar!”. Iar băiatul i-a pus caramela în mână, afirmând: „Eu sunt de acum mare, nu am nevoie de ea. Luaţi-o pentru nepoţel. Mai mult nu am cu ce vă mulţumi…”.
Soldatul a afirmat că nu schimbă această caramelă nici pe cele mai valoroase ordine şi medalii din lume.
(Din reţelele de socializare)
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com