Aceste cuvinte sunt incrustate pe placa de la mormântul lui Epaminonda Bucevschi. La 5 martie 2023 în Cimitirul Central din Cernăuți a avut loc oficierea unui parastas cu prilejul împlinirii a 180 de ani de la nașterea renumitului pictor bucovinean, Epaminonda Bucevschi (1843, Iacobeni, județul Suceava — 13 februarie 1891, Cernăuți). Slujba de pomenire la mormântul pictorului a fost oficiată de părintele Cristofor de la capela mitropolitană, la care au participat câțiva reprezentanți ai comunității românești din Cernăuți: Vladimir Acatrini, președintele Societății Bibliotecarilor Bucovineni, Alexandru Munteanu, președintele Asociației cultural-sportive „Ștefan cel Mare și Sfânt”, Vasile Bâcu, președintele Societății pentru Cultura și Literatura Română din Bucovina „Mihai Eminescu”, Vasile Răuț, președintele Societății „Golgota” a românilor din Ucraina, Nicolae Costaș, profesor, ghid la Universitate, Dragoș Olaru, arhivist, Mihai Grosu, jurnalist-fotograf.
Un cuvânt despre viața și opera marelui pictor bucovinean a rostit arhivistul Dragoș Olaru.
În cadrul ceremoniei religioase au fost pomeniți și Mitropolitul Visarion Puiu (27 februarie 1879 — 10 August 1964) – 100 de ani de la înscăunarea lui ca Episcop al Hotinului și Iraclie Porumbescu (9 martie 1823 – 13 februarie 1896) – 200 ani de la naștere.
Manifestarea s-a desfășurat din inițiativa și cu sprijinul Societății Bibliotecarilor Bucovineni, președinte Vladimir Acatrini și Asociația cultural-sportivă „Ștefan cel Mare și Sfânt”, președinte Alexandru Munteanu.
„Rembrandt-ul Bucovinei”
S-au împlinit 180 de ani de la nașterea celui mai mare pictor al Bucovinei – Epaminonda Anibal Bucevschi. Mihai Eminescu l-a numit pe Epaminonda Bucevschi, „Rembrandt-ul Bucovinei”.
Referitor la originea pictorului Epaminonda Bucevschi, aflăm date sigure de la Eusebie Sorocean, fost profesor de religie la Liceul ortodox din Cernăuţi, care în lucrarea „Pictorul academic Epaminonda Bucevschi” arată că acesta s-a născut în Iacobeni la 3 martie 1843 ca fiu al parohului de acolo Dimitrie şi al soţiei sale Paraschiva. De la vârsta de 5 ani crește în satul Ilişeşti, unde tatăl său, părintele Dimitrie Bucevschi ajunge paroh şi unde avea să înfiinţeze o şcoală primară. La ea în decursul timpului avea să înveţe Simion Florea Marian, viitorul părinte și membru al Academiei Române, Ciprian Porumbescu, Filaret Doboş, ş.a. După ce termină şcoala primară în 1854, Epaminonda Bucevschi urmează cursurile gimnaziale la Cernăuţi, Beiuş şi Blaj. Urmând dorinţa părintească, tânărul Bucevschi se înscrie în toamna anului 1863 la Seminarul clerical din Cernăuţi şi în paralel cu studiile teologice nu renunţă la talentul său şi timpul liber îl dedică artei, primul care i-a dat îndrumări artistice specializate, recunoscându-i talentul, a fost pictorul vienez Carol Arendt, cel ce zugrăvise iconostasul Catedralei din Cernăuţi în perioada 1863-1864.
Între 1868-1874 este bursier la Academia de Arte Plastice din Viena, studiind cu Karlk Blass, Wurzinger şi Josef Ritter von Führich şi apoi cu profesorul Anselm Feuerbach. Între 1867-1870 a pictat iconostasul Bisericii de piatră din Straja. În 1871 realizează decorațiunile exterioare de la Putna pregătind, astfel, un decor adecvat pentru cea dintâi manifestare politică a românilor bucovineni. La intervenția mitropolitului Silvestru Morariu-Andrievici, Epaminonda Bucevschi este angajat pictor diecezan la Cernăuți, unde se va îndeletnici în principal, cu pictura bisericească, fiind inițiatorul unei noi ordini iconografice. Prima apreciere a talentului său deosebit vine din partea Academiei de Belle Arte din Viena, care îi acordă în 1872, Premiul I pentru cele mai bune studii. Devine membru al societății „Albrecht Dürer” din Viena.
În orașul muzicii, Epaminonda Bucevschi deschide un atelier de pictură, unde lucrează icoane, compoziții, rococo-uri, maiole, portrete. Aici la Viena avea să lege strânse prietenii cu mulţi tineri aflaţi la studii între aceştia fiind Ioan Slavici, Mihai Eminescu, Ciprian Porumbescu T.V. Ştefanelli, Alexandru Chibici-Revneanu, Samuil Isopescu, frați Mandicevchi ş.a. Un moment important în viaţa lui Epaminonda Bucevschi a fost Serbarea de la Putna – 1871, el fiind cel care a creat un mediu impresionant din punct de vedere estetic – aşa după cum este consemnat în amintirile multora dintre cei prezenţi, A.D.Xenopol, I. Slavici s.a. Mitropolitul Silvestru Morariu Andrievici avea să-l numească pictor diecezan, calitate în care a decorat câteva din sălile Reședinței mitropolitane din Cernăuţi.
Astfel în Salonul Roşu Bucevschi i-a portretizat în mărime naturală pe foşii mitropoliţi ai Bucovinei, iar în Salonul Albastru a zugrăvit portretele foştilor episcopi ai Bucovinei de la Dositei Herescu la Evghenie Hacman. În septembrie 1881 Epaminonda Bucevschi se întâlnea la Cernăuţi cu Episcopul Melchisedec Ştefănescu, discutând despre portretul lui Ştefan cel Mare din Tetraevangheliarul de la Humor pentru ca doi ani mai târziu la comanda episcopului de Roman, Epaminonda Bucevschi să execute la Viena portretul lui Ştefan cel Mare în mărime naturală, lucrare expediată în 1884 la Roman, în prezent aflându-se la Muzeul de istorie din Roman. Asemenea surorii sale, Elena şi a multor alte personalităţi din acele timpuri, Epaminonda Bucevschi s-a îmbolnăvit de ftizie – tuberculoză – ale cărei prime semne se fac vizibile în Viena, în perioada în care lucra la icoanele pentru iconostasul Catedralei din Zagreb.
Pe acest fond de oboseală cronicizată, Bucevschi încearcă să-şi refacă sănătatea şubrezită şi se retrage în toamna anului 1890 la Poiana Stampei, unde va sta 3 luni, apoi se reîntoarce la Viena şi în cele din urmă la Cernăuţi, unde îşi termină călătoria în această lume la 1/13 februarie 1891, fiind înmormântat în cimitirul Horecea. Pictează sau restaurează zeci de biserici: Poiana Stampei, Gura Humorului, Catedrala episcopală din Rădăuți, Biserica Sf. Nicolae Domnesc din Iași etc. Pictează scene cu pronunțat caracter idilic, portrete de factură realistă, abordează compoziția istorico-mitologică.
Din însărcinarea Academiei Române, cercetează și stabilește adevărul istoric cu privire la adevărata înfățișare a lui Ștefan cel Mare, în conformitate cu portretele din picturile existente din nordul țării. Lucrări semnate de Epaminonda Bucevschi se află în muzeele din Cernăuți, Suceava, Câmpulung, Rădăuți și la Fundația Culturală „Leca Morariu”. Potrivit datelor oferite de biobibliografiile dedicate lui Epaminonda Bucevschi, acesta ar fi zugrăvit peste 40 de iconostase în bisericile din Vicovul de Jos, Straja, Bilca, Moldoviţa, Stupca, Poiana Stampei, Gura Humorului, Iaslovăţ, Frătăuţii Vechi, Bălcăuţi, Pârteştii de Jos, Suceava, Bălineşti, Ilişeşti, etc.
Epaminonda Bucevschi a avut sincere pritenii cu frații Mandicevschi, originari din satul Băhrinești, unde tatăl lor, Vasile Mandicevschi, a fost preot. Este important că în biserica veche din Băhrinești, care a fost dăruită de comuna Vicovul de Jos la 1883, se păstrează două icoane ale lui Epaminonda Bucevschi. Această informație o aflăm din inventarul bisericii, care se păstrează în Arhiva de Stat din Cernăuţi: „Inventarul bisericii gr.-ort. cu hramul Prea sântei Treimi 1888 – 1930, din enoria Bahrinești, zidită la 1777 în Vicovul de jos, transportată și clădită 1880, sfințită la 4/16 Iunie 1883 de la 3/16 Iunie 1905 pe când parohul Isidor Pașcanu predă biserica nou denumitului paroh Ștefan Cepișcaˮ. În Adaosul din anul 1891 sub № 92/93 găsim înregistrate două icoane a Mântuitorului și Maicii Domnului pictate de Epaminonda Bucevschi. Trebuie să menționăm că aceste icoane sunt litografiate la Viena imediat după decesul pictorului.
Acest inventar este importantă pentru no,i băhriniștenii, fiindcă aici putem găsi multă imformație din istoria Bisericii vechi. Toată această listă va fi publicată în cartea „Biserica de lemn „Sfânta Treime” din Băhrinești 1774 — 1940″.
Trebuie de menționat că Muzeul de Artă din Cernăuți este deținătorul a șapte tablouri ale pictorului Epaminonda Bucevschi: portretul tatălui lui Dimitrie Bucevschi, portretul unui bătrân,
portretul unui preot (arhimandritul Blajevici), portretul lui Vasile Shtefaniuc din Siret, portretul soției lui Vasile Shtefaniuc, portret feminin și portretul preotului Epifanie Bacinschi.
Vladimir ACATRINI
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com