Pe 8 mai 1945 se termina al doilea război mondial în Europa

Allemagne, Berlin. 2 mai 1945. Le drapeau rouge flotte sur les to”ts du Reichstag

„Acest război” spunea Hitler în fața Reichstagului în 1942, „este unul din acele conflicte fundamentale care inaugurează un nou mileniu și care zdruncină lumea din temelii”. Cu siguranță a avut dreptate. Germania și Italia sunt democrații unde domnește legea. Polonia joacă un rol important în răsăritul Europei. S.U.A. este cea mai mare putere mondială. Japonia este un stat fundamental pacifist, Israelul este o putere regională iar deși Imperiul Britanic a dispărut, succesoarele ei continuă o tradiție de prosperitate. Rusia, urmașa U.R.S.S. continuă să fie Mare Putere.

Francez care plânge la o paradă germană în Paris

Al doilea război mondial a durat 2174 de zile, a costat 1,5 trilioane de dolari și a ucis peste 50.000.000. de oameni. Asta înseamnă cel puțin 23.000 de morți în fiecare zi sau mai mult de șase oameni morți în fiecare minut pe parcursul a șase ani ce păreau o eternitate. În cimitire din întreaga lume putem citi pe pietre tombare: ”Fie ca lumina de care nu ai avut parte în timpul vieții s-o găsești în raiul odihnitor al lui Dumnezeu”, ”Cu dragoste în amintirea fiului nostru. Vei fi veșnic în gândurile noastre. Mama, Joyce și Dennis ” sau ”Amintiri frumoase, un soț și un tată minunat care merită dragostea noastră eternă. Soția și fetița Rita”. Dacă înmulțim aceste tragedii cu 50.000.000 putem înțelege întreaga dimensiune personală a acestui complex cataclism global care a fost al Doilea Război Mondial.

Hans Georg Henke plânge după ce s-a predat sovieticilor

1939-1945 a mobilizat pentru prima oară statul modern la capacitate maximă, principalul scop fiind cucerirea și exploatarea altor europeni. Primul război mondial pălește în fața cifrelor reci și durereoase ale conflictului generat de Hitler. În 1945 jumătate din PIB-ul Marii Britanii se ducea pe război. Germania, asemenea lui Napoleon, dar la o altă scară, parazita economiile aliaților sau cuceriților: România, Norvegia, Țările de Jos, Belgia, Cehoslovacia, Franța, Italia etc. În septembrie 1944 în Germania erau 7.487.000 de muncitori străini, majoritatea constrânși, care locuiau în condiți uneori de neimaginat. Până în 1944 germanii nu știuseră ce sunt acelea restricții de război. Atât de bine acaparaseră economiile altor state. De-abia cu primele bombardamente serioase din ’44 au văzut ce provocaseră la rândul lor în Est și Vest.

Dresda înainte de al doilea război mondial

Printr-un acord tacit sau pură întâmplare centrele istorice ale unor orașe celebre- Roma, Veneția, Praga, Paris, Oxford- au scăpat. Rotterdam sau Coventry, orașe industriale au fost aproape nimicite. În centrul Londrei, mai ales în zonele sărace din preajma docurilor din East End, cartiere întregi au fost victime ale blitz-ului. 80% din Minsk a fost distrus. Kiev, Varșovia, Le Havre, Caen au suferit bombardamente și din partea nazișilor când le-au cucerit dar și din partea Aliaților când au fost recucerite. 25 de milioane de sovietici au rămas fără case la fel ca 20 de milioane de germani. 500.000 erau doar în Hamburg. Din cele 12.000 de locomotive din Franța lui 1939 doar 2800 mai funcționau. Căile ferate fuseseră aruncate în aer de germani, de Aliați sau de Rezistență. Olandezii mai aveau doar 40% dintre șoselele, canalele și căile ferate.

Dresda după al doilea război mondial

Urgia a fost însă în Est. Pe occidentali germanii îi trataseră cu oarecare respect, deși doar ca să îi poată exploata mai bine, iar ocupații le-au întors favorul făcând relativ puține eforturi de a opri mașinăria de război nazistă. În Est și Sud-Est partizanii, în special iugoslavi, greci, ucraineni și mai apoi polonezi, au dus o luptă cruntă, disperată. În URSS 70.000 de sate, 1.700 de orașe, 32.000 de fabrici și 65.0000 de km. de cale ferată au fost distruse în timpul războiului. Iugoslavia a pierdut un sfert din podgorii, jumătate din șeptel, 60% dintre drumurile naționale, trei sferturi dintre pământurile arabile. Polonia, Grecia au avut distrugeri materiale asemănătoare.

O franțuzoaică este rasă în cap pentru ”colaboraționism la orizontală” cu germanii

Iugoslavia a pierdut 1/8 din populație, URSS 1/11, Grecia 1/14. Contrastul este izbitor cu Vestul: Germania 1/15, Franța 1/77, Marea Britanie 1/125. În URSS numărul femeilor era cu 20 de milioane mai mare decât cel al bărbaților, situație corectată abia după o generație. În mediul rural economia depindea de femei care trebuiau să lucreze fără ajutorul animalelor, în special cai, gospodăriile fiind jefuite de naziști. În unele sate iugoslave nu exista nici măcar un singur bărbat de peste 15 ani, totul datorită acțiunilor de represiune germane. Două treimi din germanii născuți în 1918 nu au supraviețuit războiului. Într-o suburbie berlineză în februarie 1946 erau 181 de bărbați la 1.105 de femei.

Ridicarea steagului nazist pe Acropole

În primele trei săptămâni de la intrarea Armatei Roșii în Viena, s-au înregistrat oficial 87.000 de violuri comise de sovietici. Rușii se aflau la capătul unui război lung. Pe calea lor spre inima Reichului ei vazuseră sau chiar simțiseră pe propia piele atrocitățile comise ne naziști. Urma răzbunarea. Contrastul dintre Rusia și Vest fusese dintotdeauna puternic- țarul Alexandru I regreta odinioară că nu-i lăsase pe ruși să vadă Occidentul- și se accentuase pe perioada războiului. În Germania urbanizată, electrificată, cu alimente, haine, magazine, bunuri de consum pe care ei nu le văzuseră vreodată, tinerii din Siberia remarcaseră femei frumoase, aranjate așa cum nu vedeau la ei. În armata sovietică nu existau permisii astfel încât cele mai primare și crude comportamente față de femei au fost dezlănțuite. Stalin, primind rapoarte despre comportamentul soldaților, nu vedea cu ochi răi faptul că un bărbat ”se distrează cu o femeie”, doarece tinerii trecuseră ”prin foc și pară” și acum ”mai șterpeleau și ei un fleac”. În zona germană ocupată de sovietici s-au născut în 1945-1946 între 150.000 și 200.000 de copii rezultați în urma violurilor. La sfârșitul lui 1945 în Berlin existau 53.000 de copii fără familie. În Cehoslovacia erau 49.000 de astfel de orfani, în Olanda 60.000, Polonia 200.000 iar în Iugoslavia cel puțin 300.000. Printre acești copii mici foarte puțini erau evrei…

Ruinele Stalingradului

Războiul a schimbat totul. La est de Elba comuniștii au instalat teroarea roșie. Guvernele de la Oslo, Bruxelles ori Haga au revenit în țările lor și au început reconstrucția. Liderii de la București, Sofia, Varșovia, Budapesta și Praga nu avea însă niciun viitor. Universul lor fusese distrus de violența transformatoare a naziștilor. O nouă ordine trebuia să înlocuiască trecutul irecuperabil, iar configurația ei politică era încă un mister.

Soldați americani în Paris

Sursa: 

istorie-pe-scurt.ro

Andrew Roberts, Furtuna războiului, editura Litera, București, 2013

Tony Judt, Epoca postbelică. O istorie a Europei de după 1945, editura Polirom, Iași, 2008

Lasă un răspuns