La 14 aprilie 1574, Ioan Vodă cel Viteaz, domn al Moldovei (1572-1574), a învins oastea turcească în Bătălia de la Jiliște. Ioan Vodă cel Viteaz în timpul scurtei sale domnii a dus o politică de întărire a autorității princiare, lovind în boierime, care l-a numit „Ioan Vodă cel Cumplit”. A căutat să-și asigure tronul în exterior, punându-se bine și cu turcii, și cu polonezii, pe de o parte, iar pe de alta, asmuțindu-i pe unii împotriva altora prin tot felul de iscodiri, uneltiri și minciuni. El a fost domnitorul care a schimbat capitala Moldovei de la Suceava la Iași.
Aliat cu cazacii zaporojeni, se aruncă într-un șir de lupte, care reprezintă momentele cele mai glorioase ale domniei acestui voievod.
Ioan Vodă cel Viteaz întâmpină armata invadatoare a lui Alexandru Vodă al Munteniei, care, susținută și de un contingent otoman, îl aducea pe Petru Șchiopul domn în Moldova, învingând-o într-o luptă fulgerătoare lângă Jiliște, la vadul Râmna sau Râmnicu Sărat. Pune la Târgoviște domn pe un credincios de-al său, Vintilă, îndreptându-se apoi spre Brăila, unde se refugiase Petru Șchiopul. Aici se dă o bătălie în care Ioan Vodă învinge, după care se îndreaptă spre Bugeac pentru a-i sprijini pe cazaci. Învinge trei corpuri de oaste turcească la Tighina și Cetatea Albă.
În vara anului 1574 are loc o nouă expediție, alcătuită din turci, tătari și munteni. În timp ce Ioan Vodă îi învinge și alungă pe tătari, Golia e trimis să-i țină pe turci la Dunăre. Turcii reușesc să treacă, iar Golia fuge spre Ioan Vodă aflat cu oștirea lângă iezerul Cahulului, direcție în care se îndreaptă și oastea turcă. Aici se dă lupta și călărimea boierilor în frunte cu Golia trece la dușman. Sosirea tătarilor îi copleșește pe moldoveni, care se retrag în satul Roșcani, în apropiere. După o lungă și eroică, dar și zadarnică rezistență, Ioan Vodă s-a predat, primind asigurări că oștenii săi vor fi, în schimb, cruțați. Turcii îl ucid însă, legându-l de cozile a două cămile, pentru a-l sfârteca (10-11 iunie). Oștirea, care nu apucase să părăsească locul luptei, se întoarce atunci spre turci, și oștenii lui Ioan Vodă reîncep lupta pentru a răzbuna moartea mișelească a voievodului.
După moartea lui Ioan Vodă cel Viteaz, doi frați de-ai lui după mamă și un nepot, au ajuns pe tronul Moldovei: Ioan „Nicoară” Potcoavă, Alexandru Sarpega și Petru Cazacul.
Cronicarii vremii sale nu au prea multe cuvinte de laudă la adresa lui: era un mercenar egoist, violent, care căsăpea boierii şi preoţii prin fel şi fel de torturi. Bogdan Petriceicu Hașdeu este cel care, pe la 1865, îl va transforma într-un erou şi un vizionar.
La 14/27 aprilie 1874 s-a născut la Chisălău (azi în Ucraina) istoricul Sever I. Zotta. A fost membru corespondent al Academiei Române. La 1 octombrie 1912 a fost numit director al Arhivelor Statului din Iaşi, în ale cărei bogate depozite începuse să cerceteze odată cu venirea la Iași. A contribuit la apariția revistei „Ioan Neculce” (1921) și a desfășurat o bogată activitate publicistică bazată în primul rând pe tezaurul documentar al țării, adunat în depozitele Arhivelor Statului. Sever I. Zotta a înfiinţat în 1921, împreună cu Gh. Ghibănescu, la Iaşi, Societatea de Istorie şi Filologie. A publicat studii de genealogie, studii referitoare la trecutul mănăstirii Golia. Sever I. Zotta a murit în 1943, la Orsk, oraş din Rusia.
La 14 aprilie 1930 s-a sinucis Vladimir Maiakovski, poet și dramaturg rus. S-a născut la 19 iulie 1893 în satul georgian Bagdadi. Tânărul Maiakovski încă din copilărie s-a obișnuit să respecte pe cei care muncesc, indiferent dacă erau de aceeași naționalitate cu el, sau de alta. Tatăl poetului, Vladimir Maiakovski, a lucrat timp de 17 ani la Bagdadi, ca brigadier silvic, prin cinstea și iscusința sa precum și prin ideile lui democratice, atitudinea prietenoasă în relațiile cu cei din jur, și-a câștigat respectul și dragostea țăranilor localnici. În 1908, după absolvirea şcolii de la Moscova, viitorul poet se înscrie în Partidul Social-Democrat Rus. În 1909 este închis 6 luni pentru activități subversive. După eliberare abandonează politica pentru o perioadă și se înscrie la Şcoala de Arte din Moscova. În 1912 debutează cu poeziile „Noaptea” și „Dimineața”, semnând totodată și manifestul colectiv al noii mișcări futuriste (întreaga creație maiakovskiană va purta urmele acestei orientări. În 1915 Vladimir Maiakovski o cunoaște pe cea care avea să devină iubirea vieții sale – Lili Brik (soția lui Osip Brik, editorul și colaboratorul său literar) cu care începe o aventură ce va dura până în 1928. Tot în 1915 scrie și publică „Norul cu pantaloni”, dedicat Liliei Brik, Este una din operele sale programatice, poem „în patru strigate”- „Jos cu iubirea voastră”, „Jos cu arta voastră”, „Jos cu orânduirea voastră”, „Jos cu religia voastră” . În 1919 Maiakovski se întoarce la Moscova, unde atmosfera agitată a revoluției rusești îl inspiră să scrie poeme populare — încurajatoare pentru bolșevici. Călătorește în Europa, SUA, Mexic, Cuba, Maiakovski fiind unul din puținii scriitori cărora li s-a pe permis sa călătorească liberi în străinătate. Frustrat în dragoste, îndepărtat de societatea sovietică, atacat de critici în presă și interzicându-i-se să mai călătorească în străinătate Maiakovski se sinucide la Moscova în ziua de 14 aprilie 1930.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com