„Săptămâna neagră” pentru locuitorii din Doljoc, Mălinești și Berestea
Săteanul nostru e deprins să conteze pe forțele proprii. Indiferent cum sunt vremurile – bune sau grele – el se străduiește să aibă întotdeauna o sursă suplimentară de venit. În majoritatea cazurilor această sursă este creșterea animalelor. Iar după desființarea colhozurilor, când în localitățile sătești aproape că n-au rămas locuri de muncă, această sursă a devenit principală. Ba chiar convenabilă și eficientă, cu toate că a întreține animale, mai ales porcine, nu numai pentru sine, ci și pentru piață, se cer eforturi zilnice și un regim strict.
S-a dovedit că săteanul nostru nu se teme atât de crize economice, cât de epidemii. Acestea pot reduce la zero truda de un an a sătenilor, așa cum s-a întâmplat recent odată cu izbucnirea ciumei porcine în gospodăria unui fermier din Doljoc, raionul Noua Suliță. Este o boală infecțioasă foarte periculoasă, împotriva căreia nu există deocamdată medicamente, de aceea măsurile de lichidare a focarului sunt drastice: zonă a epidemiei a fost considerat teritoriul a trei sate vecine – Doljoc, Mălinești și Berestea. Prin urmare, în decursul a câtorva zile gospodarii de aici au rămas fără porcine: au fost tăiate și arse 1.555 de capete de porci. A fost o măsură impusă de situația epidemiologică, strict controlată de serviciul respectiv și de organele de drept, în pofida nemulțumirii oamenilor.
Specialiștii încă nu au determinat cauza izbucnirii bolii, ceea ce a trezit diferite zvonuri în aceste trei sate. Șeful ad-interim al Direcției principale a Serviciului de consum alimentar de stat în regiunea Cernăuți, Lazar Fialkovski, presupune că principalii factori puteau fi nutrețurile, însăși animalele și chiar factorul uman. Localnicii, de asemenea, evidențiază anume aceste motive și nu exclud nici factorul concurenței, doar gospodăria de fermier „Prietenia Popoarelor” (denumirea păstrată a fostului colhoz local milionar care întrunea aceste trei sate) din Doljoc este una prosperă, unde de aplică tehnologii performante și se cresc porci de rasă productivă. Pentru a-i crea probleme pe piață, răufăcătorii puteau să introducă virușii în nutrețuri sau să-i „răspândească” personal și incognito pe teritoriul fermei. Oricum, fantezia oamenilor „lucrează” mai repede decât cercetările minuțioase ale epidemiologilor și veterinarilor.
Măsurile drastice de carantină țin deja de securitatea epidemiologică și aici nu s-a ținut cont de speranțele sătenilor. În câmp, mai departe de aceste sate, a fost săpată o groapă adâncă unde au fost arși, în primul rând, porcii de la gospodăria de fermier din Doljoc – întregul șeptel de 700 de porcine, apoi și porcii crescuți de săteni.
Președintele Consiliului sătesc Berestea, dl Radu Cuciurca, mi-a explicat: „Împreună cu lucrătorii veterinari și ai organelor de drept am fost la fiecare gospodar și i-am explicat situația și ceea ce se cere de la el. Îi înțeleg foarte bine pe consăteni: cui nu-i pare rău să sacrifice în acest mod animalele, care pentru ei sunt poate principala sursă de venit?! Epidemia însă e epidemie. La începutul anului berestenii întrețineau 177 de porci, acum au rămas fără ei, a fost sacrificat și tineretul porcin. Termenul de carantină este de 40 de zile. Apoi epidemiologii și veterinarii vor decide: în dependență de situație, termenul de carantină poate fi prelungit de la 6 luni până la un an. Pierderile suportate de săteni sunt mari. Recompensa din partea statului este de 21,7 grivne pentru un kilogram de carne de porc”.
Este un preț incomparabil cu cel de piață, o mică alinare pentru sătenii care sunt nevoiți să-și asigure existența prin muncă grea și cinstită.
Aici se cere și o explicație: este vorba de animalele sănătoase, care au fost sacrificate întru prevenirea îmbolnăvirii de pestă porcină la abatorul din Noua Suliță, și nu numai. Însă, carnea de la porcii sănătoși nu a nimerit pe piață, ci a fost prelucrată termic, adică s-au produs conserve.