Dan Ioan (35 de ani) este pompierul român care şi-a uimit colegii graţie unei pasiuni mai rare printre salvatorii care scot victimele din flăcări. Este pasionat de pictură bizantină, iar icoanele lui au ajuns în Ucraina într-una dintre cele mai mari biserici din raionul Storojineț — biserica Sf. Trei Ierarhi din Ciudei
Dan Ioan a început să picteze încă de mic. N-a mers la o şcoală de specialitate, a fost autodidact şi a învăţat secretele picturii studiind singur din manuale, ajutat din când în când de un văr, artis plastic.
Ceva anume l-a făcut să se îndrepte spre pictura bizantină, iar când a simţit că are mâna formată şi stăpâneşte suficient tehnica a participat la un examen organizat de Patriarhia Română.
Un examen dificil, cu o comisie formată din profesionişit ai genului, extrem de exigenţi. ”Nu se acceptă greşeală. Dacă greşeşti te pun să ştergi tot”, spune Dan Ioan.
Pentru icoanele sale, Dan Ioan foloseşte foiţă din aur de 24 K, aplicată printr-o tehnică greoaie şi minuţioasă
Şeful comisiei de examinare, profesorul Vasile Buzuloiu, o notorietate în domeniul picturii de biserici, l-a remarcat imediat pe Dan Ioan şi l-a luat cu el la una dintre cele mai mari lucrări ale sale. O biserică din Bucovina, mai exact din Câmpulung Moldovenesc. Aici, pe schelă, Dan Ioan a început să capete experienţă alături de alţi ucenici ai maestrului şi a ajuns să lucreze chiar şi la Pantocrator, cea mai importantă scenă dintr-o biserică, pictată pe bolta Naosului, reprezentându-l pe Iisus Hristos ca împărat al lumii. Doi ani a rămas Dan pe şantierul bisericii din Bucovina. Unde a început de jos, de la spălatul pensulelor pentru mestru şi apoi i s-a permis să lucreze la veşminte şi portretele sfinţilor întruchipaţi pe pereţii bisericii.
Deşi Dan Ioan a pictat sute de icoane, pentru el nu a păstrat niciuna. Toate lucrările sale au fost dăruite
O tragedie personală l-a făcut să renunţe însă la pasiunea sa. Cu puţin timp înainte să plece pe şantierul din Bucovina, tatăl lui a murit, iar mama rămăsese singură acasă. De pe şantier, Dan venea la Văleni odată pe lună, dar atunci nu mai suporta să-şi vadă mama plânsă. Aşa a decis să facă o schimbare în viaţa sa, deşi sufletul îl îndemna să rămână pe schelă şi să continue să lucreze alături de maestrul său.
În 2007 a dat concurs la ISU Prahova şi a fost admis, devenind pompier de intervenţie la SMURD şi apoi la stingere de incendii. Avea o carieră nouă, era aproape de mama sa, însă dorul de şevalet nu s-a potolit. Picta în zilele libere icoane pentru biserici din Prahova, iar lucrările sale pot fi admirate în bisericile ortodoxe din Teişani, Vălenii de Munte, Măgurele, dar şi din Ucraina.
În Ucraina a ajuns graţie soţiei sale, de acolo de fel, în prezent profesoară de franceză la Liceul din Vălenii de Munte.
„Fiecare om are în felul lui un talent ascuns. Sunt ferm convins. Totul este să fie descoperit. Greu faci ceva doar cu gândul că asta este profesia ta, dacă nu pui şi suflet în ceea ce faci. Nu-ţi reuşeşte, fără un strop de talent, oricât de mult ai vrea tu să-ţi faci treaba”
„Icoana care se află în biserica Sf. Trei Ierarhi din Ciudei, este cea la care ţin cel mai mult, de care sunt cel mai mândru. Este o lucrare de mari dimensiuni, de doi metri pe doi metri, pictată în ulei pe pânză. Reprezintă scena Deisis (temă fundamentală în iconografia bizantină, constând din reprezentarea lui Iisus ca judecător, tronând între Maria şi Ioan Botezătorul n.r.) şi a fost aplicată ca un tapet într-una dintre absidele bisericii”, mărturiseşte Dan Ioan.
Pictorul pompier recunoaşte că a fost tot timpul un om care a crezut în Dumnezeu, dar credinţa lui i s-a întărit atunci când a fost la un pas să-şi piardă un picior. Se afla la o lucrare într-o biserică şi a alunecat cu scara care nu fusese bine asigurată. O fractură la gleznă, care a părut conform primului diagnostic, ceva banal s-a dovedit a fi ceva mult mai grav.
„A fost un diagnostic greşit. Acolo era cu totul altceva, s-a transformat într-o necroză osoasă şi am fost în punctul de a-mi pierde piciorul sau să rămân cu un handicap grav”, explică Dan Ioan.
În zilele de spitalizare şi de dinainte de operaţia riscantă dar singura care i-ar fi putut salva piciorul, Dan Ioan s-a rugat în permanenţă ca totul să decurgă bine. Acum, la ani distanţă spune că, dacă ar fi să-şi facă lui cadou o icoană, cu siguranţă l-ar întruchipa de Sfântul Ierarh Luca.
„Nu ştiu de ce, poate pentru că şi el a fost medic şi pentru că eu la el m-am rugat cât am fost în spital”, spune pictorul pompier.
În timpul în care agoniza pe patul de spital, lângă el au fost colegii săi de la Detaşamentul 2 din cadrul ISU Ploieşti. S-au mobilizat cu toţii, au pus mână de la mână şi au strâns bani pentru ca Dan să aibă cu ce să-şi plătească analizele scumpe şi operaţiile. Drept mulţumire pentru susţinerea morală şi financiară a echipei sale, Dan a pornit un proiect la care încă mai lucrează. Fiecare dintre colegii săi va primi o iconiţă cu Fecioara Maria şi Pruncul Iisus.
Iconiţele pregătite pentru fiecare dintre colegii de la ISU Prahova care l-au susţinut pe Dan să treacă peste cel mai mare impas din viaţa lui
Rugile sale la Sfântul Ierarh Luca se pare că au fost ascultate. Dan şi-a revenit complet şi participă în continuare la intervenţii dificile. Este convins că legătura dintre pasiunea sa pentru pictură şi cariera sa de pompier nu este doar schela metalică pe care este nevoit să o folosească în ambele cazuri.
„Fiecare om are în felul lui un talent ascuns. Sunt ferm convins. Totul este să fie descoperit. Greu faci ceva doar cu gândul că asta este profesia ta, dacă nu pui şi suflet în ceea ce faci. Nu-ţi reuşeşte, fără un strop de talent, oricât de mult ai vrea tu să-ţi faci treaba”, susţine pictorul pompier.
adevarul.ro
