Oameni de litere ucraineni despre poezia românească
Vitali DEMCENKO (Cernăuţi):
— Cununa literară a Bucovinei o formează opere scrise în mai multe limbi. Eu simt unul dintre puţinii poeţi din ţinut, care scriu în limba rusă şi vreau să afirm că pentru mine poezia românească este o importantă sursă de inspiraţie. Cunosc foarte bine valoarea artistică a operelor clasicilor literaturii române Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, care fac parte din patrimoniul literaturii universale. Simt martorul ocular al formării actualilor poeţi români cernăuţeni Mircea Lutic, Vasile Tărâţeanu, Ilie Tudor Zegrea, Sirnion Gociu. Suntem confraţi de condei. Ei au tradus din creaţia mea, eu — din a lor, iar criticul literar român, cemăuţean şi el, Ştefan Gostiuc, a făcut o analiză foarte profundă a operei mele poetice, pentru care îi simt foarte recunoscător.
Acum, în după marcarea din acest an a Zilei internaţionale a poeziei, mi-a apărut volumul doisprezece al creaţiilor mele alese. În cel de al cincilea am inclus mai multe traduceri din poezia română din Bucovina. Prin aceasta vreau să demonstrez ceea ce a însemnat pentru mine, ca poet, literatura unui popor frăţesc. Or, înfrăţirea lirelor este un fenomen deosebit şi binefăcător, ea fiind binecuvântată de Cuvânt.
Marian LAZARUK (Cernăuţi):
— Fac parte din generaţia tânără de poeţi şi, deocamdată, nu pot să afirm că simt familiarizat cu scrisul românesc din ţinutul nostru bucovinean. Am rămas încântat de versul lui Mircea Lutic, în expunerea ucraineană excelentă a regretatului nostru poet şi traducător, Vitali Kolodii. În cadrul Festivalului internaţional de poezie „Meridian Czemowits” l-am ascultat pe colegul meu de condei şi generaţie, Marin Gherman, care şi-a citit versurile în română şi ucraineană. Spun aceasta, fiind ferm convins că trebuie să ne cunoaştem cât mai bine imul pe altul. Se simte acea necesitate de a ne traduce reciproc, aşa cum neau demonstrat-o decanii scrisului bucovinean Vitali Kolodii şi Mircea Lutic. Ca să atingi nivelul lor se cer ani de muncă şi har deosebit. Şi noi, tinerii literaţi — ucraineni şi români, trebuie să păşim pe această cale a îmbogăţirii spirituale reciproce.
Oleg GONCEARENKO (Melitopol):
— Poezia românească mă ademeneşte tot mai mult. M-a cucerit, mai întâi de toate, poezia eminesciană. Am realizat traduceri din creaţia lui Eminescu, care au fost apreciate la Chişinău şi în România. Le-am publicat în coloanele revistei „Vsesvit” („Universul”) din Kiev, care „găzduieşte” cele mai de valoare creaţii din literatura universală. Nu demult am terminat traducerea poeziei „Egiptul” de Mihai Eminescu, pe care o voi propune aceleiaşi reviste „Vsesvit”. Voi realiza şi alte traduceri, fiindcă am o datorie faţă de literatura română. Mama mea este moldoveancă, născută în Transnistria. Şi eu, fiul ei, simt o datorie de a contribui cât mai mult la propagarea scrisului românesc în rândurile cititorilor ucraineni.
Vasile CARLAŞCIUC