Popas în gara fericirii: La 4 noiembrie în Ucraina este marcată sărbătoarea profesională a feroviarilor

Screenshot_1

La 4 noiembrie în Ucraina este marcată sărbătoarea profesională a feroviarilor. Până nu demult, potrivit tradiției sovietice, lucrătorii magistralelor de fier erau omagiați în prima duminică a lunii august. Schimbarea în calendar a fost făcută în baza evenimentului istoric al punerii în funcțiune a Căii ferate Viena–Lviv. Însă, sărbătoarea a rămas la fel de importantă, or, transportul feroviar este oglinda economiei oricărei țări. Dar și oamenii care deservesc căile ferate sunt deosebiți: foarte principiali și responsabili.

LOCOMOTIVA DIN COPILĂRIE

– Locomotiva a fost prima minune pe care am văzut-o în viață, povestește domnul Mihail Croialo, mașinist-instructor și unul dintre adjuncții șefului Depoului de locomotive „Cernăuți”. Casa părintească de la Noua Suliță era chiar lângă calea ferată. Bunicul meu, Vasile, a fost feroviar încă pe timpul României. Mama Elisaveta, rămânând fără soț și cu trei copii mici, tot la Gara din Noua Suliță s-a angajat la lucru. Până la pensionare a îndeplinit funcția de acar. Pentru mine transportul feroviar a devenit ceva familial. Am învățat la Școala medie nr. 2 din Noua Suliță, „școala moldovenească” – așa-i spuneam pe atunci, situată chiar în vecinătatea gării. Nu cu mulți ani după absolvirea ei am început să trec cu locomotiva prin gara de la Noua Suliță, prin locurile dragi copilăriei mele. Și, iată, s-au scurs 38 de ani de când am urcat pentru prima dată în cabina locomotivei…

Dl Mihail Croialo a însușit profesia de mașinist la Școala tehnico-profesională feroviară din Cernăuți, apoi a urmat Colegiul feroviar de la Lviv și Academia Transportului Feroviar din Harkiv.

– Pe locomotivă am lucrat douăzeci de ani: zece ani ca ajutor de mașinist și zece –ca mașinist. Fiind înaintat în postul de instructor-mașinist și specialist care răspunde de securitatea circulației, am fost nevoit să obțin studii superioare prin corespondență. Am devenit student la vârsta de 42 de ani. Dar în viață niciodată nu este târziu să înveți. Iar mașiniștii învață permanent: susțin examen în fiecare lună. Locomotiva este un mecanism foarte complicat, iar cel care o conduce trebuie să aibă o măiestrie deosebită, afirmă domnul Mihail Croialo.

Deseori mașinistul-instructor, Mihail Croialo, îi instruiește și pe colegii de breaslă din România, care deservesc segmentele de cale ferată cu ecartament larg.

Screenshot_2

„DISPOZITIVUL VIGILENȚEI”

– În cabina locomotivei se află un dispozitiv, care verifică vigilența mașinistului. La fiecare 50 secunde mașinistul trebuie să apese pe buton, semnalând că el ține situația sub control. În caz că a întârziat s-o facă, sirena imediat îi amintește de aceasta. Iată, așa lucrăm noi, feroviarii, accentuează mașinistul-instructor Mihail Croialo, amintindu-și de un caz din viață.

– Sunt umblat prin lume, am văzut cum funcționează transportul feroviar în Occident. Odată am intrat în cabina locomotivei unui tren din Germania. L-am întrebat pe colegul meu neamț unde se află „dispozitivul vigilenței”. El a făcut ochi mari și nu știa cum să-mi explice. „Ce fel de „dispozitiv al vigilenței”? Mașinistul nu poate să nu fie vigilent, mi-a răspuns. Trei zile mă odihnesc, iar a patra zi sunt la serviciu. Lucrez cinci ore și nu simt nici o oboseală, stând la cârma locomotivei”. De altfel, ei se înconjoară și fără ajutori de mașiniști. Iar în cele cinci ore, cât durează un schimb de muncă al mașinistului, trenurile în Germania pot parcurge o distanță dintr-un capăt în celălalt al țării. Mașinistul nu răspunde de starea tehnică a locomotivei, aceasta intră în competența celor care o pregătesc și-i garantează securitatea pe itinerar. Dacă se defectează ceva în drum, ceea ce se întâmplă foarte rar, acești specialiști sunt aduși la locul cu pricina cu elicopterul.

Parcul de locomotive din Ucraina nu se poate compara cu cele ale țărilor comunitare. Acum a început completarea lui cu locomotive americane. Dar pentru înnoirea întregului parc e nevoie de stabilitate economică și de o perioadă de timp. Procesul poate fi accelerat, dacă în birourile înalților demnitari ar funcționa „dispozitivul responsabilității”.

„EUROPA ÎNCEPE ACOLO, UNDE SE TERMINĂ ECARTAMENTUL LARG”

Mașiniștii de la Depoul de locomotive „Cernăuți” (150 de brigăzi) conduc trenurile până în regiunile vecine, până la Ocnița (Moldova) și Dornești (România). Evident că fiecare dintre ei se visează în cabina unei tren intercity, dar se împacă deseori cu posibilitățile de care dispune.

Omului, însă, îi este firesc să-și caute un loc mai bun sub soare.

– Acolo unde se termină ecartamentul larg, începe Europa, sesizează domnul Mihail Croialo. Pentru noi, mașiniștii, în sensul direct al cuvântului. În ultimul timp, unii colegi de-ai noștri, care cunosc limba română, se angajează la lucru în România. Trec cursuri de reciclare și obțin dreptul de a conduce locomotivele pe ecartament îngust, european. În țara vecină mașiniștii sunt ofertaţi, deoarece mulți feroviari români pleacă la lucru în Occident. Iată așa se primește „migrarea brațelor de muncă” pe căile ferate.

O astfel de perspectivă poate fi atrăgătoare pentru mașiniștii mai tineri, iar el, Mihail Croialo, și mulți alții ca el, sunt ferm convinși că locomotiva vieții lor se oprește des în Gara Fericirii.

Vasile Carlașciuc

 

Lasă un răspuns