Roua nu mai scânteiază
Printre ierburile-nspicate,
Soarele și la amiază
Lasă flori nemângâiate,
Căci razele greu străpung
Neguri vineții și grele,
Pe când nourii se-mpung
În dezlănțuiri rebele.
La sărutul brumei-n zori
Ruja florilor pălește,
Iar copacii simt fiori
Întomnați, ce-i desfrunzește.
Vântul e cam aiurit
Nici nu știe-unde aleargă,
Toamna s-a înstăpânit,
Altă zodie dezleagă…
Sergiu BESPALCO
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com