La 19 septembrie 1677, cu 344 de ani în urmă, la Iaşi a apărut „Cronica Ţărilor Moldovei şi a Munteniei” de Miron Costin, apreciată pentru viziunea umanistă asupra teritoriului şi istoriei naţionale şi pentru ampla demonstrare a latinităţii limbii şi poporului român.
Este prima carte despre politica şi geografia ţărilor române, scrisă de un român şi destinată străinilor. Autorul, cronicarul Miron Costin, lămurea: „Cea mai strălucită dovadă a acestui popor, de unde se trage, este limba lui, care este adevărată latină, stricată, ca și italiana. Am avut un ban de aramă găsit în pământ lângă Roman, pe care erau foarte lămurite cuvintele acestea: «hereditas romana», iar acum moldovenii numesc «hereditas» herghelie, așa s-a stricat acea limbă în vremea îndelungată, care ce nu schimbă și nu strică pe lume? Totuși, întreaga temelie a vorbirii și până astăzi se ține pe limba latină, și o parte din cuvinte stau neschimbate nici măcar cu o literă…”.
În lucrarea sa „Cronica Moldovei şi a Munteniei” Miron Costin consacră câteva mici capitole cuceririlor romane în Dacia, precum şi un şir de vestigii ale culturii materiale ce atestă dominaţia romană în Bazinul carpato-dunărean, prezintă date convingătoare cu privire la originea latino-romanică a limbii materne, se opreşte succint la legenda despre Dragoş, la credinţele şi superstiţiile moldovenilor, înşiruie ţinuturile, râurile şi oraşele Ţării Moldovei.
Aceste teme îşi găsesc oglindire şi în o altă lucrare a cronicarului – „De neamul moldovenilor, din ce ţară au ieşit strămoşii lor”, scrisă în ultimii ani de viaţă ai lui. Această operă, de largă rezonanţă şi înaltă ţinută ştiinţifică, constă din 17 capitole, în care autorul vorbeşte despre Imperiul Roman, despre Dacia şi cucerirea acesteia de către Traian, despre strămutarea populaţiei româneşti din Maramureş în Moldova, despre cetăţile moldovene, despre îmbrăcămintea, obiceiurile şi datinile moldovenilor etc. Scopul urmărit de autor constă în a arăta originea nobilă romană a poporului său, precum şi originea comună latină a tuturor românilor, comunitatea limbii lor numită limba română, care de asemenea este de origine latină. Drept argumente, Miron Costin aduce nu numai izvoare scrise, ci şi mostre arheologice, epigrafice, numismatice şi etnografice.
Spiritul şi ideile din această scriere au fost dezvoltate, căpătând dimensiuni cu adevărat monumentale în operele lui Dimitrie Cantemir şi prin intermediul acestuia, în lucrările cărturarilor Şcolii Ardelene de la hotarul secolelor XVIII-XIX.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com