La 17 septembrie 1857, la Hotin, Basarabia ţaristă, a fost deschis un pension particular de fete, întreţinut de Evlampia Hâjdău.
Nu este deloc un eveniment obişnuit, ţinând cont de situaţia învăţământului în gubernia Basarabia, anexată la Imperiul Rus. Cu atât mai mult că este vorba de un pension de fete şi de întreţinătoarea lui, descendentă din familia de cărturari vestiţi Hâjdău.
În acea perioadă, în Basarabia funcţionau 159 de şcoli primare, la care învăţau circa 1860 de elevi. Latura negativă a sistemului de învăţământ consta în aceea că în majoritatea şcolilor erau primiţi numai băieţi, fetele urmau să frecventeze şcoli particulare.
După cum remarcă istoricii, învăţământul pentru fete în Basarabia a cunoscut o dezvoltare destul de lentă. Tentativele unor particulari de a întemeia şcoli de fete la Chişinău (în 1821) şi la Ismail (în 1833) nu s‐au încununat cu succes. Începuturile au fost puse în anul 1836, prin întemeierea a două pensioane de fete în capitala provinciei. Ulterior, au apărut pensioanele din Bender (1842), Ismail (sfârşitul anilor ’40), Akkerman (sfârşitul anilor ’50), Hotin (1857) ş. a. În anul 1870, la Chişinău, a fost inaugurat un pension model pentru fete de nobili. În a doua jumătate a secolului al XIX‐lea, s‐au înființat câteva licee de fete, cu şapte clase, susținute financiar de oraşe sau de zemstvele guberniale.
Planul de învățământ era puțin diferit de cel al liceelor de băieți. De pildă, fetele nu studiau latina, mai puțină matematică, limbile moderne erau facultative, având în plus pedagogia, gospodăria, lucrul manual. Uneori se adăuga clasa a VIII‐a, „pedagogică”, care avea menirea de a pregăti „învățătoare casnice”. De asemenea, în anul 1864, la Chişinău, a fost înființată şcoala pentru fete din tagma duhovnicească. Aceasta trebuia să urmărească atingerea a trei obiective: „a da adăpost orfanelor de clerici, lipsite de ajutor; a răspândi cultura printre fetele din tagma duhovnicească; şi, în sfârşit, a cultiva vrednice soții de slujitori ai altarului lui Dumnezeu şi evlavioase mame de familii”. În plus, instituția trebuia să contribuie la rusificarea clericilor basarabeni. Astfel, episcopul Pavel Lebedev scria că în şcoala eparhială de fete va creşte „marea putere morală ce va introduce în familii şi în toată țara spiritul adevărat rusesc, putere care va pătrunde în toate colțurile Basarabiei, în persoana soțiilor de preoți, a învățătoarelor de şcoli primare”. Spre fericire, prevederile lui nu s-au adeverit.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com