În raionul Noua Suliţă se caută diferite variante pentru crearea comunităţilor teritoriale unite. S-au pus pe chibzuială atât locuitorii satelor cu buget modest, cât şi cei din satele bogate. Pentru primii cea mai frecventă întrebare este următoarea: „Cine ne va scoate din sărăcie?”, iar ceilalţi nu se grăbesc să dea vrabia din mână pe cioara de pe gard, fiind obişnuiţi cu venituri mult-puţin stabile.
Satele situate mai departe de centrul raional ar fi dorit să intre în componenţa comunităţii teritoriale a Noua Suliţei, care şi ea e în curs de formare, dar deputaţii oraşului au decis altfel, invitând la unire doar „satele-satelit”: Marşinţi, Stroieşti şi Zelenyi Gai, precum şi câteva sate din vecinătatea nemijlocită: Sloboda, Rângaci şi Răchitna. Încă nu toate aceste localităţi şi-au dat consimţământul, or, vorba săteanului, graba strică treaba.
Una din condiţiile principale ale creării comunităţii teritoriale sunt hotarele comune. Deci, nu pot forma o comunitate unită două sau mai multe localităţi situate în diferite colţuri ale raionului. Însă, legea permite unirea a două sate vecine din raioane diferite. Această modificare a fost adoptată mai târziu, dar până a avea putere de lege situaţia a spulberat un gând frumos de unire a localităţii Mahala din raionul Noua Suliţă şi Ostriţa din raionul Herţa. Ambele, dispunând de un potenţial cert de prosperare, după ce au primit unda verde a legii s-au îndepărtat de idea iniţială. Mahala a rămas să-şi găsească parteneri la reforme în hotarele raionului Noua Suliţă, iar Ostriţa — în raionul Herţa, pretinzând ambele la rolul de „prima vioară” în procesul respectiv.
Au circulat veşti că este posibilă crearea unei comunităţi unite puternice de către Mahala, Boian şi Priprutia. Au fost propuneri, dar nu s-a ajuns la o discuţie serioasă, fiindcă unii sunt mândri şi tari, alţii — mândri şi mari. Şi iată că nedorinţa de a deveni o suburbie a Cernăuţiului, în cele din urmă, a prevalat. Primăria din Mahala a găsit limbă comună cu cea din Ridkivţi. Primarul satului Mahala, Elena Nandriş, i-a trimis invitaţie „la unire” primarului din Ridkivţi, Vasyl Korneţki. La adunarea satului majoritatea locuitorilor din Ridkivţi au susţinut ideea, considerând că va fi o comunitate prosperă. Zilele acestea a avut loc sesiunea Consiliului sătesc Mahala, cu participarea deputaţilor din Ridkivţi. A fost creat un grup de lucru pentru a se preocupa de chestiunile creării noii comunităţi. A fost chiar anunțată Administraţia Regională de Stat, ceea ce înseamnă că procesul a fost pus pe roate.
Specificul noii comunităţi va consta în aceea că ea va fi formată din două localităţi puternice, cu infrastructură dezvoltată, însă o localitate ţine cu sfinţenie la tradiţiile sale româneşti, iar alta — la cele ucrainene. Credem că aceasta nu este un obstacol, ci, din contra, poate deveni un catalizator al vieţii culturale. Dar, să revenim la satele mai îndepărtate, care cu o oarecare nostalgie privesc spre Noua Suliţă. A încercat să clarifice situaţia incertă primarul din Cerlena, dl Alexandru Rotar. Având susţinerea consătenilor şi a deputaţilor locali, imediat după sesiunea Consiliului sătesc din 13 iunie, el însuşi a trecut pe la primarii din Şcerbinţi, Forosna, Jilivka, Berestea, Malneşti, Doljoc, Vancicăuţi şi Coteleu, înmânându-le invitaţii de a participa la crearea unei comunităţi teritoriale unite cu centrul în Cerlena.
— Avem o spaţioasă casă de cultură, care stă mai mult pustie, o fabrică de cărămizi, un ambulatoriu cu ambulanţă şi poate fi reformat vechiul spital de sector, îşi expune argumentele primarul Alexandru Rotar. Înţeleg — toate satele din vecinătate sunt sărace, cu drumuri care cer reparaţii serioase, dar contăm pe ajutorul statului, aşa cum i se cuvine unei comunităţi teritoriale unite nou create. Aşteptăm răspunsul până la 30 iunie. În sate merg discuţii: unii vor, alţii stau la îndoială, dar indiferent nu este nimeni. Dacă propunerea noastră va fi susţinută la sesiunile Consiliilor săteşti din localităţile respective, atunci ne vom aduna şi vom discuta ce facem şi cum facem să fie bine pentru toate satele noastre.
Am aflat şi părerea primarului din Forosna, dl Florea Şcerbaniuc. Evident că într-un sat, unde bugetul local ajunge numai pentru salariile lucrătorilor culturii şi Consiliului sătesc, lumea aşteaptă schimbări, dar, în acelaşi timp, nu doreşte schimbări de dragul schimbărilor.
— Trăim cu speranţa că poate reformele ne vor ajuta să scăpăm de drumurile rele, spune părerea consătenilor săi domnul primar.
În acelaşi timp, el este conştient de faptul că, odată fiind create, comunităţile teritoriale unite îşi asumă şi finanţarea şcolilor, ceea ce este o problemă foarte complicată. Fără subvenţii nicidecum nu poate fi rezolvată.
Între timp, satului Vancicăuţi i sa propus o altă variantă, mai bine zis, câteva. La 18 iunie, la Costiceni a avut loc o discuţie publică privind formarea comunităţilor teritoriale. La ele au participat împuterniciţii localităţilor Mămăliga, Vancicăuţi şi Tărăsăuţi. Propuneri au fost patru: unirea acestor sate cu comunitatea teritorială unită Mămăliga, respinsă chiar de la bun început, formarea unei alte comunităţi — Tărăsăuţi-Vancicăuţi-Costiceni — cu centrul administrativ ori la Vancicăuţi, ori la Tărăsăuţi, ori la Costiceni. În cele din urmă s-a ales varianta formării comunităţii cu centrul la Costiceni. Totodată, deputaţilor consiliilor locale li s-a propus ca ei să aleagă centrul comunităţii care va fi creată.
S-au pomenit sătenii noştri în situaţia acelui croitor chibzuit, care de şapte ori măsoară şi o singură dată taie. Şi taie bine. Oare le va ajunge răbdare?