Noul an de învăţământ în raionul Herţa începe ca de obicei, cu o bună pregătire a şcolilor. Până la 1 septembrie a fost soluţionat şi „micul conflict” care, datorită înţelegerii la care s-a ajuns, acesta nu a căpătat o rezonanţă mare, deşi societăţile româneşti şi ziariştii i-au făcut o publicitate largă. Este vorba de soarta celor două şcoli primare din cătunele Săvineşti şi Herghiligeni din Târnauca.
Într-un raion unde numai două şcoli sunt ucrainene, iar în restul limba de predare este cea română, procesul de învăţământ cere o atitudine chibzuită şi bine echilibrată. De această părere este şi şeful Secţiei de Învăţământ, Tineret şi Sport din cadrul ARS Herţa, Octavian Magas.
– Dacă e să vorbim despre particularităţile noului an de învăţământ, a spus domnul Octavian Magas, ele se referă doar la ciclul primar. Procesul instructiv-educativ se va desfăşura după o programă mai simplificată. În rest, totul e tradiţional.
Voi menţiona faptul că în sistemul de învăţământ din raion sunt realizate două proiecte energo-economice, cu participarea consiliilor săteşti şi a părinţilor şi programul ProONU. Vor fi însuşite 213 mii grivne pentru termoizolare la şcoala din Buda Mare şi altele 363 mii grivne în acelaşi scop la şcoala din Petraşivca.
– Cazul din luna august de la Târnauca demonstrează că părinţii nu sunt indiferenţi faţă de procesul de învăţământ, se interesează şi cer ca odraslele lor să înveţe în condiţii normale, aproape de casă. Dar, situaţia se complică prin faptul că numărul elevilor e în scădere. E un proces care a cuprins întreaga ţară, însă mai dureros el se simte în şcolile cu limba română de predare.
– Într-adevăr, numărul elevilor scade. Cauzele sunt obiective – de ordin economic, demografic şi social. Pentru a menţine numărul şcolilor am recurs la formarea complexelor instructiv-educative. La ora actuală în raionul nostru sunt 14 complexe instructiv-educative, aproape jumătate din numărul instituţiilor de învăţământ. Sunt complexe de gradele I-III şi I-II, deci, totul ce s-a putut face în această direcţie, s-a făcut.
Pe de altă parte, în ţară este în toi reforma învăţământului. Conform ei, numărul minim de elevi într-o clasă trebuie să fie 16. În localităţile herţene, unde au rămas puţine familii tinere, evident că şi numărul elevilor a scăzut esenţial. Într-o clasă sunt câte 5-6 elevi. Consider că în asemenea cazuri calitatea învăţământului lasă de dorit, fiindcă într-o clasă cu mai mulţi elevi există o oarecare concurenţă. Iar acolo unde este concurenţă este şi calitate.
– Şcolile se vor confrunta cu probleme serioase odată cu crearea comunităţilor teritoriale.
– În multe privinţe cuvântul părinţilor este hotărâtor. În condiţiile comunităţilor teritoriale povara problemelor şcolilor cade pe umerii consiliilor locale. Aici capătă o importanţă gradul de responsabilitate şi de competenţă a deputaţilor. Dar, câtă bătaie de cap va cauza crearea şcolilor de bază şi transformarea altora în filialele acestora! De aceea, în învăţământ graba este păgubitoare. Aici se cere chibzuinţă, răbdare şi judecată sănătoasă. Eu cred că orice părinte îi doreşte copilului său numai binele, de aceea, el va susţine acele hotărâri care au drept scop îmbunătăţirea calităţii învăţământului.
– În unele şcoli româneşti mi s-a spus că mulţi dintre elevii capabili nu vor să rămână în clasele superioare, fiindcă la absolvirea şcolii trebuie să susţină testele de evaluare externă în limba ucraineană. Aceasta le trezeşte unele îndoieli în forţele proprii şi preferă, după absolvirea clasei a IX-a să-şi continue studiile la licee şi colegii de specialitate.
– Şi, totuşi, testarea are un mare avantaj, doar se pune preţ pe cunoştinţele abiturienţilor şi nu pe posibilităţile de plată ale părinţilor.
– Dispuneţi de cadre suficiente?
– În cei 12 ani de activitate a mea este primul caz când nu am semnat cereri de angajare la serviciu. Au fost depuse cereri de concediere. Şi cei care părăsesc şcolile sunt pedagogi tineri. Motivul este cunoscut: salariile pedagogilor sunt mici şi tinerele familii nu riscă să rămână la şcoală, ci caută un câştig mai bănos peste hotare. Deocamdată, avem posibilităţi să rezolvăm problema cadrelor didactice, dar e trist faptul că tinerii specialişti nu prea vor să lucreze la şcoală. Ea, ca niciodată, are nevoie de avânt tineresc şi creativitate. Statul, iniţiind reformele, ar trebui să se gândească şi la aspectele lor sociale.