La 22 decembrie 1989, Revoluţia Română a dus la schimbarea regimului comunist în ţară.
După o noapte însângerată pe străzile Bucureştiului, muncitorii de la marile întreprinderi industriale au ocupat încă de dimineaţă Piaţa Universităţii. Înainte de ora 10, Nicolae Ceauşescu a convocat în sediul C.C. al PCR ultima şedinţă în care a anunţat că, datorită situaţiei extrem de grave, a preluat conducerea armatei şi a hotărât să instituie starea de necesitate în întreaga ţară. Cu puţine minute în urmă, în sediul Comitetului Central, general-colonelul Vasile Milea, ministru al apărării naţionale, a fost găsit împuşcat, Ceauşescu afirmând că a fost un trădător de ţară.
Cetăţenii – conform decretului – nu aveau voie să se întrunească în grupuri mai mari de cinci persoane. În ciuda interdicţiilor, în toată România au izbucnit proteste anticomuniste.
În capitală manifestanţii adunaţi în faţa sediului C.C. al PCR au forţat uşile şi au pătruns în clădire, determinându-l pe Ceauşescu să fugă cu un elicopter de pe acoperişul clădirii.
La orele amiezii, la radio şi televiziune s-a transmis vestea despre fuga dictatorului, ceea ce a provocat valuri de bucurie în întreaga ţară. După amiază Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost arestaţi la Târgovişte.
Mii de români au ieşit pe străzile marilor oraşe pentru a saluta căderea regimului comunist.
În aceeaşi zi a fost constituit Frontul Salvării Naţionale. Ion Iliescu a citit la posturile de radio şi televiziune „Comunicatul către ţară al Consiliului Frontului Salvării Naţionale”, care avea principale obiective: instaurarea unui sistem democratic şi pluralist de guvernământ, organizarea de alegeri libere în luna aprilie 1990, separarea puterilor legislativă, executivă şi judecătorească în stat.
Armata a trecut de partea demonstranţilor, însă acest lucru n-a pus capăt vărsării de sânge şi în zilele următoare ale revoluţiei. Consiliul Frontului Salvării Naţionale a adresat, în cursul serii, un comunicat către ţară prin care anunţa dizolvarea tuturor structurilor de putere ale regimului comunist şi prezenta un program vizând democratizarea vieţii politice şi sociale în România.
Traian Băsescu, fost preşedinte al României, a caracterizat astfel Revoluţia din decembrie 1989: „Brutalitatea regimului a fost materializată în peste 1.142 de români împușcați, 3.200 de români răniți, 700 de români torturați. Cu toate acestea, oricare dintre milioanele de români, care au ieșit în stradă, a fost în fața gloanțelor Armatei române întoarse împotriva propriului popor. Dorința românilor de a reveni într-o Europă a valorilor, acolo de unde au fost smulși cu tancurile sovietice, a fost mult mai puternică decât teama de represiune. Este un moment în care românii au spus „nu” hotărât, cu sacrificiul vieții lor, comunismului și au revenit în familia europeană. Astăzi sunt în NATO, sunt în Europa, sunt acolo unde le este locul”.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com