Sat cu nume de mănăstire, blagoslovit prin Lumina Învierii

Screenshot_4

S-au împlinit 470 de ani de la prima atestare documentară a satului Probotești, raionul Herța. E greu să găsești o altă localitate, care la finele celui de-al patrulea veac de dăinuire a sa în istorie a trecut printr-o dramă nemaipomenită. Semnătura „dictatorului roșu”, Stalin, făcută cu un creion gros de tâmplărie pe hartă, a împărțit-o în două. După 28 iunie 1940, o parte a Proboteștiului s-a pomenit în Uniunea Sovietică, iar cealaltă parte a rămas în România. Această graniță pripită a trecut și prin inimile localnicilor. Oamenii alergau la sârma ghimpată, cu riscul propriei vieți, ca să-și vadă rudele. Sângele apă nu se face…

Procesele democratice europene, care au ajuns pe aceste meleaguri din cealaltă parte a continentului, i-au oferit Proboteștiului o șansă excepțională – să fie vamă și punct de trecere a frontierei în unul din segmentele căilor comerciale cu mari perspective. Punctul de trecere Diakivți-Racovăț, în curs de amenajare și susținut financiar de partea comunitară, nu este altceva decât o întregire simbolică a uneia și aceleiași localități, care a existat până la 28 iunie 1940.

PÂINEA ȘI VINUL CREDINȚEI NOASTRE STRĂMOȘEȘTI

Locuitorii Proboteștiului marchează regulat datele jubiliare ale satului lor, adică o dată la zece ani. Deși primul document, care atestă existența acestei vetre românești a fost datat în perioada colindelor a anului 1549, e primit ca ziua satului să fie sărbătorită de Paști, în toiul primăverii, când și sufletele oamenilor se primenesc cu lumina minunată a Învierii Domnului. Și la casele părintești se întorc fiii și fiicele satului, plecaţi în cele patru zări, unde i-a chemat destinul. Se întorc pentru a împărți împreună cu părinții, cu rudele pâinea și vinul credinței noastre strămoșești.

Festivitățile jubiliare, consacrate Aniversării a 470-a a primei atestări documentare a Proboteștiului, s-au desfășurat luni, în a doua zi de Paști. Oamenii de la biserică au venit direct la Casa de cultură reînnoită pentru a participa la marea sărbătoare a satului, de asemenea blagoslovită de părintele paroh Constantin Costea. La ea au fost prezenți conducătorii raionului – Viorel Iastremschi, șeful ARS Herța, președintele Consiliului Raional, Victor Ciuclea, deputatul poporului Grigore Timiș, oaspeți din România în frunte cu profesorul Vasile Adăscăliței.

Caracterizând atmosfera de sărbătoare, părintele Constantin Costea a spus că biserica e ca o scânteie, care luminează întregul sat și sufletele oamenilor care i-au făurit istoria, îi făuresc prezentul și pun pietre vii în temelia viitorului lui. Slujitorul altarului a numit cu mândrie numele gospodarilor din Probotești, care se străduiesc pentru prosperarea satului, iar cu lacrimi în ochi și numele celor mai destoinici fii și fiice ale satului, plecați la cele veșnice, lăsând urme frumoase pe pământ.

– Prima Biserică la Probotești, cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil a fost ctitorită în anul 1873. Iar în 1931 boierul local, Nicolae Sandovici, a construit biserica actuală. Nu cu mult după prima slujbă în ea, Dumnezeu l-a luat la ceruri, a accentuat actualul duhovnic al satului.

– Denumirea satului Probotești provine de la Mănăstirea Probata din România. A fost un sat domnesc, căci în ianuarie 1549 el a fost vândut de către domnitorul Moldovei și pe vremuri avea o populație de 2.400 de persoane, a precizat primarul satului Târnauca, domnul Ion Pantea. Probotești și Târnauca sunt ca două sate-surori, chiar fac parte din același Consiliu Sătesc. A făcut foarte mult pentru prosperarea acestei localități Nicolae Sandovici, care a deschis aici prima bancă populară în ținutul Dorohoi. El a dorit ca ogoarele satului să fie lucrate și să aparțină localnicilor. Și în prezent această tradiție este respectată la Probotești. Terenurile arabile de aici sunt arendate anume de fermierii din sat.

– Banca lui Nicolae Sandovici nu mai este. A rămas doar localul ei – actuala Casă de cultură, continuă domnul primar. Ea a fost reparată capital și a devenit o adevărată „casă mare” a satului, unde ne-am adunat și acum să marcăm jubileul de 470 de ani ai Proboteștiului.

Domnul primar Ion Pantea a dăruit satului un tablou mare, care reprezintă clădirea istorică a băncii deschise în perioada interbelică de Nicolae Sandovici.

Este un cadou-simbol, care exprimă dorința ca la Probotești, devenit sat de vamă, să sosească investiții, să fie realizate proiecte transfrontaliere, care ar garanta prosperarea localității și a oamenilor lui.

„VENIȚI ACASĂ, MĂI COPII…”

Aceste cuvinte din refrenul unui cunoscut cântec, care răsună permanent în spațiul spiritual românesc, pot servi drept generic al unor astfel de sărbători. Și copiii Proboteștiului, împrăștiați prin lume, au sosit la sărbătoarea satului. Au venit și cu cadouri neobișnuite. Un grup de autori, în frunte cu preotul Vasile Molodeanov, au adus primele exemplare ale studiului istoric „Târnauca – pagini de istorie”, unde un sfert din materialul inclus îl el se referă la satul Probotești. Vestitul profesor și istoric literar de la Chișinău, Dumitru Apetri, care a redactat cartea și-și are rădăcinile aici, a opinat chiar de la bun început că acest studiu istoric merită să fie reeditat. În cadrul sărbătorii a avut loc și lansarea cărții.

Vestiții fii ai satului, istoricul literar Dumitru Apetri și medicul Ion Băhnărel de la Chișinău, au inițiat un premiu de 200 dolari pentru cel mai bun elev din comună.

– Este un premiu modest, dar încercăm să-i încurajăm pe elevii de la baștina noastră, a explicat domnul Ion Băhnărel. Aș dori să ne susțină și alți sponsori, căci e un lucru frumos.

A revenit de sărbători la baștină și Victor Mandalac, violonist în renumita Orchestră „Lăutarii” a lui Nicolae Botgros de la Chișinău. A sosit împreună cu soția sa, Mariana Dobzeu-Mandalac, și ea solistă a Orchestrei „Lăutarii”, precum și cu cântecul de acasă.

– Mă bucur că în satul nostru sunt păstrate tradițiile populare, ele trebuie să dăinuie peste vremi, a recunoscut lăutarul Victor Mandalac.

Soții Mandalac au fost aplaudați până la ovații de întregul sat și, coborând de pe scenă, domnul Victor s-a apropiat de părinții din sală, a îngenuncheat în fața lor și le-a mulțumit pentru totul ce au făcut pentru el.

Ca adevărați artiști s-au străduit să evolueze pe scenă și elevii de la Școala Medie din sat. A întregit sărbătoarea cunoscuta Orchestră de instrumente populare „Plaiul Herței”.

În imagini: primarul Ion Pantea face o scurtă incursiune în istoria satului; grupul de autori ai studiului „Târnauca – file de istorie”; un alt fiu al satului, Igor Nistor, în curtea casei părintești; Biserica de la Probotești – scânteie nemuritoare a credinței strămoșești.

Vasile CARLAŞCIUC

Screenshot_5
Screenshot_3 Screenshot_2

Lasă un răspuns