În cea de-a zecea zi a lui Gustar, când e pe sfârşite concediul profesorilor şi sunt în toi pregătirile către noul an de învăţământ, îşi sărbătoreşte ziua de naştere doamna Maria Micailu din Ciudei. Profesoară de română şi excelent pedagog, doamna Maria îşi îndeplineşte cinstit, cu dăruire onorabila misiune de a-i educa pe elevi – copiii satului, în spiritul iubirii şi stimei faţă de graiul matern. Despre aceasta vorbesc destul de convingător rezultatele elevilor de la Liceul nr.1 din Ciudei, participanţi şi premianţi permanenţi la olimpiadele regionale. Iar cea mai mare realizare a doamnei Maria este aceea că fiica ei, Mariana, la fel e profesoară de română, activând alături de mama.
De la profesoara de română Maria Micailu am auzit o legendă foarte frumoasă despre denumirea satului Ciudei. Cică prin părţile acestea era un izvor cu apă curativă. Un orb a fost adus de departe la acest izvor şi, după ce s-a spălat pe ochi, şi-a recăpătat vederile. De bucurie el a exclamat: „Ciudo!”, ceea ce în limba lui slavă însemna „minune”. De la acest cuvânt a apărut denumirea vetrei româneşti Ciudei. Este o minune că locuitorii lui îşi păstrează cu sfinţenie graiul şi tradiţia. Această minune o înfăptuiesc oamenii devotaţi neamului cum este ea, profesoara de română, Maria Micailu. Limba maternă este cel de-al „treilea ochi” cu care omul îşi poate privi sufletul, este convinsă Maria Micailu, minunat pedagog.
Cu prilejul zilei de naştere îi dorim multă sănătate şi realizări încântătoare, iar viaţa să-i fie dulce, cum dulce este acel fagure de miere, numit „limba română”.
La mulţi ani fericiţi!
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com