La 12 decembrie 1806, cu 215 ani în urmă, Țarul Alexandru I al Rusiei adresează un manifest plin de promisiuni divanurilor principatelor românești.
Ţarul asigura divanurile Moldovei şi Valahiei că le va păzi „de toate relele care ameninţă pământul lor” şi că le va apăra „sloboda lucrare a credinţei, desfăşurarea tuturor privilegiilor şi obiceiurilor lor”. Manifestul împăratului rus venea în momentul în care Principatul Moldovei era deja ocupat, iar luptele se duceau pe teritoriul Valahiei, operațiuni militare din cadrul războiului ruso-turc de la 1806-1812. Acest război a fost purtat în întregime pe teritoriul principatelor românești. „Oricare ar fi evenimentele, noi vă promitem că în toate circumstanţele vă veţi bucura de importanta noastră protecţie şi că folosind toate tipurile de resurse de care dispuneţi pentru a coopera în vederea rezultatului salvator pe care ni-l propunem, acela de a respinge de la frontierele voastre orice duşman care ar avea să tulbure fericirea Domniilor Voastre. Domniile Voastre trebuie să vă arătaţi în toate demni de soarta pe care v-o pregătim”, se specifică în manifestul ţarului Alexandru I al Rusiei.
Însă, destinul istoric al Principatelor Române în perioada hotărâtoare din cadrul Războiului ruso-turc din 1806–1812 a fost totalmente pus la discreţia Marilor puteri, care disputau spinoasa Problemă Orientală, unul dintre rezultatele căreia a fost la acel moment cotropirea a unei părţi considerabile din teritoriul Ţării Moldovei. Moldova, tăiată de Basarabia prin graniţa rusă, se micșorase așa de mult, încât la Iași se zămislise ideea despre alipirea la ea a încă patru judeţe din Muntenia pentru stabilirea echilibrului între ambele provincii.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com