Tinerețea satului e în mâinile angajaților (Forosna, raionul Noua Suliță)

Форосна  2011 019

La Forosna, raionul Noua Suliţă, locuiesc 250 de pensionari şi circa 100 de săteni sunt angajaţi oficial. Este o situaţie firească pentru satele considerate „fără perspectivă” în birourile funcţionarilor, fapt cu care nu se împacă primarul Florea ŞCERBANIUC.

– Nici nu vreau să mă gândesc că Forosna poate fi numit „un sat al pensionarilor”, spune cu fermitate domnul primar. E drept, familii tinere au plecat la câştig peste hotare, aşa ca şi în alte localităţi, dar vreo sută de persoane lucrează oficial. Iar în sezonul de vară, când funcţionează fabricile de cărămidă din Cerlena şi Cotileu, sate vecine, merg acolo la muncă şi alţi forosneni.

– Dar cum sunt lucrate terenurile arabile?

– A fost o perioadă de timp când şi unele grădini din sat stăteau în pârloagă, nemaivorbind de parcelele din câmp. Acum este folosit fiecare petic de pământ. O parte din terenurile arabile sunt lucrate de trei fermieri, cealaltă parte este dată în arendă Companiei „Mria” din Ternopil, dar prin Agrofirma „Suvorov” din Podvirna. Termenul arendei expiră în 2018 şi cred că o să apară problema prelungirii ei. Sătenii noştri, dispunând de tehnică, nu sunt împotrivă să devină şi ei arendaşi. Muncile câmpului sunt grele, cu risc, dar, totuşi, se poate obţine un venit. De fapt, plata pentru pământ este principala sursă de completare a bugetului Consiliului sătesc.

– În trecutul nu prea îndepărtat unii locuitori din Forosna lucrau la Sanatoriul „Şcerbinţi”, situat în pădurea din apropierea satului.

– Şi acum lucrează… patru paznici. Sanatoriul „Şcerbinţi”, ca instituţie comunală, este subordonat Consiliului Regional Cernăuţi. Într-adevăr, pe timpurile cele bune acolo lucrau vreo 280 de persoane, chiar mulţi consăteni de-ai mei. În prezent sanatoriul este numai păzit, dar de funcţionat nu mai funcţionează. E păcat, fiindcă era o instituţie curativă vestită. Cu câţiva ani în urmă s-a încercat „reanimarea” ei. Deputatul Consiliului Regional, Ion Semeniuc, conducătorul Firmei „Izvoraşul” din Boian, s-a angajat să repare drumul, iar pentru alte lucrări de reparaţie sunt necesare investiţii solide. Nu s-a găsit investitorul şi bunele intenţii au rămas doar intenţii.

– Se consideră că perspectiva unui sat se vede după numărul de elevi, care frecventează şcoala.

– Şcoala din Forosna are statut de complex instructiv-educativ. În prezent numărul preşcolarilor şi şcolarilor este de 80 persoane. În comparaţie cu satele vecine, Berestea şi Jilovca, situaţia e mai bună. Folosindu-ne de unele proiecte, am reuşit să schimbăm ferestrele la vechea clădire a şcolii, am căptuşit şi am reparat pereţii pe din afară, ca să fie cald şi comod în perioada rece a anului. Şi, în genere, şcoala să aibă un aspect frumos.

– Fără doar şi poate, acestea sunt lucruri bune, dar important este şi procesul de învăţământ. Cu câţiva ani în urmă spre Şcoala medie incompletă din Forosna au fost îndreptate săgeţile unei critici aspre. La întrunirile societăţilor naţional-culturale româneşti din regiune administraţia şcolii din Forosna a fost învinuită de pierderea statutului de şcoală cu limba română de predare prin deschiderea claselor ucrainene.

– La numai 500 de metri de Forosna se află satul Şcerbinţi – cu populaţie şi şcoală ucraineană. Şi unii gospodari de ai noştri s-au folosit de această „apropiere” şi şi-au dat copiii să înveţe la Şcerbinţi. Ne-am pomenit în faţa pericolului când trebuia salvată şcoala din Forosna. De aceea a şi fost făcut un asemenea pas. Dar voi sublinia că limba română se învaţă la Şcoala din Forosna.

Forosnenii au fost învinuiţi de lipsă de patriotism de unii patrioţi de-ai noştri, care niciodată nu au trecut prin acest sat. Ce-i drept, anul trecut a poposit la Şcoala din Forosna „caravana cu literatură română”. Este lăudabil acest fapt, iar elevii şi pedagogii de aici au fost bucuroşi de oaspeţi şi de donaţia de carte românească primită. Dar oare nu trebuiau întreprinse asemenea acţiuni mai înainte şi mai des? Ne-am deprins să reacţionăm atunci, când ne pomenim în faţa faptului săvârşit, dar nu să-l prevenim. Or, un bun patriot trebuie să fie şi un bun strateg, căci înainte ne aşteaptă extinderea procesului de creare a şcolilor de bază, proces cu multe probleme pentru instituţiile de învăţământ cu un număr mic de elevi.

Vasile CARLAȘCIUC

Lasă un răspuns