Trandafir – floarea destinului

Screenshot_2

Când Orchestra de instrumente populare de la Casa de cultură din Voloca, raionul Hliboca, a fost reorganizată după plecarea lui Ion Cocea, iar aceasta s-a întâmplat l-a începutul anilor 70 și sub conducerea proaspătului absolvent al Școlii cultural-educative din Cernăuți, Mihai Diaconu, i-au dat denumirea „Trandafir”, nume scris pe țambal. Cu această denumire orchestra a intrat în istorie, iar trandafirul a devenit o floare a destinului conducătorului artistic al Casei de cultură, domnul Mihai DIACONU, lucrător emerit al culturii din Ucraina. La 26 octombrie, virtuosul acordeonist rotunjește vârsta de 65 de ani și cu acest prilej la Casa de cultură va avea loc seara de creație a lui. Întreaga Volocă va veni să-l omagieze pe destoinicul său fiu, Mihai Diaconu. Acesta este originar din Târnauca, raionul Herța, dar volocenii l-au primit cu drag în familie, chiar de la bun început considerându-l de-al lor.

UNUL DINTRE PUȚINII ELEVI AI SOFIEI ROTARU

Mihai Diaconu a fost înmatriculat la Școala cultural-educativă din Cernăuți în anul 1968.

– Anume atunci au fost deschise cursurile și pentru absolvenții școlilor românești din regiune, care urmau, după primirea diplomelor, să activeze ca specialiști în domeniul culturii în localitățile cu populație românească. Una dintre profesoare era tânăra Sofia Rotaru, care ne-a predat solfegiul, teoria muzicii și literatura muzicală, își amintește dl Mihai Diaconu.

În anul 1970 el a fost repartizat la practică la Casa de cultură din Voloca. Și tânărului „practicant” i-a venit ideea să „reanimeze” Orchestra de instrumente populare din localitate, invitându-i pe instrumentiștii care au mai rămas, dar și pe unii colegi de-ai săi de la Școala cultural-educativă. A fost cea mai reușită practică din acel an la Școala cultural-educativă. Pentru Mihai Diaconu era important nu atât nota primită, cât invitația de a lucra la Voloca.

În anul 1971 și-a început activitatea de conducător artistic, au urmat doi ani de serviciu militar, după care tot la Voloca a revenit și la vechiul post, dar și la tânăra sa familie. S-a căsătorit cu o voloceancă și au crescut împreună doi feciori – Florin și Valentin, care și ei au devenit muzicanți.

CELE DOUĂ ARIPI ALE FENOMENULUI VOLOCEAN

La Casa de cultură din Voloca activează două colective artistice diferite, dar care se completează unul pe altul. S-a mai constatat că ele nu pot exista unul fără altul, își stimulează reciproc activitatea.

– Volocenii sunt pasionați de cântec și joc, de aceea au dorit să aibă la Casa de cultură și o orchestră de instrumente populare, și un ansamblu coregrafic, remarcă domnul Mihai Diaconu. Când am început să lucrez cu orchestra, domnul Gheorghe Cazacu, pe atunci profesor la școala din localitate, se preocupa de Ansamblul coregrafic. S-au primit două colective puternice. Pe atunci nu se foloseau fonogramele și dansurile neapărat trebuiau să fie acompaniate de instrumentiști. Ne ținem de „moda veche” și orchestra întotdeauna îi acompaniază pe dansatori. E ceva firesc și frumos, iar ritmul dansului și muzicii îl simt și dansatorii, și instrumentiștii.

Ambele colective au tins și tind spre perfecțiune. Ansamblul coregrafic „Mărțișor” a obținut titlul onorific de colectiv popular în anul 1980, iar Orchestra de instrumente populare „Trandafir” s-a învrednicit de acest titlu abia peste 23 de ani. Și dl Gheorghe Cazacu a devenit lucrător emerit al culturii cu mult înaintea lui Mihai Diaconu. Această diferență ține doar de unele proceduri birocratice, în realitate, ambele colective creează ceea ce în regiune și peste hotare este numit „fenomen volocean”. Actualii conducători ai acestor colective, domnii Ion Bodnar și Ion Cogan, continuă tradițiile puse de Mihai Diaconu și Gheorghe Cazacu.

CÂND TALENTUL ESTE NUMIT „BUJOR”

În cântecele populare românești copiilor și tinerilor frumoși li se spune „bujori”. Iar la Voloca aceștia trebuie și să cânte frumos. Dispunând de asemenea talente, Mihai Diaconu a și creat Grupul vocal-folcloric „Bujorii Volocii”, care au deja în repertoriu un „buchet” mare de cântece alese.

– Îmi vine ușor să lucrez cu tinerii, căci până la mine ei au trecut prin școală, iar la școala din Voloca elevilor li se altoiește dragostea de cântec și dans, recunoaște domnul Mihai Diaconu. În regiune sunt puține școli care au orchestre de instrumente populare, iar cea din Voloca demult o are. În momentul de față cu micii muzicanți se ocupă dl Gheorghe Gostiuc, care repetă istoria vieții mele. E venit la Voloca din Mahala și aici și-a găsit ursita.

Dl Mihai Diaconu a cucerit Voloca și cu acordeonul său, dar și prin omenia sa. Are multe mențiuni, dar consideră că un merit deosebit al său sunt cei cincisprezece acordeoniști pe care i-a învățat.

„MI-AM VĂZUT NTREAGA VIAȚĂ…”

Am observat pe vechiul țambal, de la care a pornit istoria Orchestrei de instrumente populare „Trandafir”, câteva foi cu note muzicale.

– E cântecul pe care l-am compus pentru seara de creație, îmi spune domnul Mihai Diaconu. E în stilul popular, precum și toate celelalte cântece ale mele. Cuvinte simple, dar sincere. M-am privit în oglindă și mi-am văzut întreaga viață. Sunt un om împlinit, fericit. Am avut noroc că m-a chemat Voloca, atunci, în tinerețe, probabil că în altă localitate n-aș fi avut asemenea realizări. Voloca e un sat deosebit, cu oameni deosebiți. Iată, de mai bine de patru decenii îl am alături pe rapsodul popular Nicolae Mintencu, părinte spiritual îmi este parohul Ioan Gorda, protopopul de Hliboca, pe care, în tinerețile lui, l-am acompaniat pe scenă, căci are o voce de la Dumnezeu, acum lucrez în tandem cu dl Ion Semeniuc, directorul Casei de cultură, un adevărat „bujor” al Volocii, cu virtuosul violonist Ion Bodnar, căruia i-am încredințat conducerea orchestrei. Simt căldura inimilor volocenilor, care afirmă cu mândrie: „Sunt român și știu să cânt românește…”.

Vasile Carlașciuc

Screenshot_1

Lasă un răspuns