Ţureni – sat fără… proprietari funciari

Deoarece majoritatea terenurilor arabile de pe teritoriul Consiliului sătesc Ţureni sunt ale Gospodăriei de producţie a Institutului Bucovinean pentru Dezvoltarea Agroindustrială, ele nu au fost împărţite sub formă de cote localnicilor.
Legea funciară a Ucrainei inter­zice împărţirea pământului ce aparţine instituţiilor de cercetări, considerându-l drept proprietate de stat. Litera legii a spulberat multe planuri ale locuitorilor satelor Ţureni, Radgos­povka şi Mamor­niţa, care formează Consiliul să­tesc Ţureni. Aceştia, spre deosebire de majoritatea covârşitoare a sătenilor din regiune, nu se bucură de aşa-numitele „cote de pământ”, date de stat în veşnică folosinţă. Deci, nu au nici un drept asupra terenurilor arabile, care au fost pe timpuri ale moşilor şi strămoşilor lor.
După cum ni s-a explicat la Consiliul sătesc (primar Lilia Istremsca şi Vasile Moscaliuc, inginer pentru organizarea terenurilor), problema funciară a acestor trei sate poate fi soluţionată numai la nivelul Ministerului Politicii Agrare şi a Alimentaţiei al Ucrai­nei. Este prerogativa ministerului de a adopta o hotărâre privind transmiterea terenurilor arabile ale gospodăriei de producţie a instituţiei de cercetări organului local al puterii de stat, în cazul dat Con­si­liului sătesc Ţureni.
În trecutul nu prea îndepărtat aceste trei sate ţineau de sovhozul „Cernăuţi” cu centrul la Ostriţa. În rezultatul reformei agrare nu prea reuşite în statul ucrainean independent din anii 90 terenurile arabile din Ostriţa au fost împârţite la oameni, iar cele din Ţureni, Rad­gos­povka şi Mamorniţa au fost puse la dispoziţia ştiinţei agrare. Funcţionarea Gospodăriei de producţie a Institutului Bucovinean pentru Dezvoltarea Agroindus­trială nu le oferă nici o şansă localnicilor să se vadă proprietari funciari şi aceştia îi invidiază, în sensul pozitiv al cuvântului, pe vecinii lor din Ostriţa, care se folosesc din plin de cotele lor de pământ.
Înţelegând că unica salvare este ministerul de resort, primarul satului, Lilia Iastremsca, a semnat şi a expediat mai multe scrisori la Kiev, explicând situaţia şi cerând rezolvarea ei în folosul sătenilor. Cu atât mai mult că Institutul Bucovinean pentru Dezvoltarea Agroindustrială nu este împotrivă. Oamenii insistă să li se facă dreptate, ei vor pământ, căci săteanul fără pământ nu este sătean. Dacă oamenii nu au cote de pământ, ei nu plătesc impozitul funciar, or aceasta este o sursă sigură de completare a bugetului Consiliului sătesc, precum şi darea în arendă a terenurilor arabile.
Pe teritoriul Consiliului sătesc Ţureni se află şi ferma Întreprinderii private „Kolos”, dar impozitele plătite de ea sunt vărsate în bugetul raional.
Locuitorii din Ţureni simt destul de acut lipsa pământului. Populaţia satului creşte, tinerele familii vor locuri de casă, dar ele nu sunt. Şi nu numai tinerele familii. În rezultatul ultimelor inundaţii s-a produs alunecare de teren şi în pereţii caselor au apărut fisuri mari şi gospodarii vor să se mute într-un loc mai sigur. Astfel a apărut un rând de case de-a lungul drumului central spre Herţa. Dar, deocamdată, este imposibil să fie satisfăcute toate cererile doritorilor.
– Ne-am adresat şi deputaţilor poporului ca să accelereze rezolvarea problemei noastre la Kiev, spune primarul Lilia Iastremsca. Acţionăm pe toate căile, căci înţelegem situaţia în care s-au pomenit consătenii noştri.
De la „trecutul sovietic” satul Ţu­reni a moştenit cea mai complicată problemă – cea a pământului. Iar acum, în procesul de decomunizare, mai trebuie schimbată şi denumirea satului Radgospovka. Se va reveni la denumirea istorică a localităţii, Mamorniţa. Deoarece există satul Mamorniţa („ucraineană” cum i se spune), Radgos­pov­ka va fi numită Momorniţa-Vamă, deoarece anume aici, în clădirea actualei şcoli din sat, a funcţionat vama între Regatul României şi Imperiul Austro-Ungar.
Dacă cea de a doua problemă va fi oricum rezolvată, localnicii aşteaptă soluţionarea problemei pă­mântului. Demnitarii din capitală nu se prea grăbesc, dar anii trec şi la Ţureni rămân tot mai puţini dintre acei care merită să aibă cotele lor de pământ, să ţină în mâini certificatul de stat de proprietar funciar ca să transmită legitim averea urmaşilor.