În țara noastră, se află în proces de reformare și sistemul de ocrotire a sănătăţii. Actualul sistem, care a fost aproape ideal pentru orânduirea socialistă, nu se înscrie în noile realităţi politice, economice şi sociale ale Ucrainei.
Deficitul permanent de resurse financiare cere căutarea şi aplicarea celor mai optime modele în sistemul de ocrotire a sănătăţii. În momentul de faţă 80 la sută
din mijloacele bugetare prevăzute pentru domeniul ocrotirii sănătăţii sunt repartizate pentru tratamentul staţionar, iar 20 la sută — pentru policlinici. Însă starea sănătăţii populaţiei nu se îmbunătăţeşte, fiindcă la staţionar nimeresc deja oameni bolnavi. La staţionar nu se întreprind acţiuni de profilaxie a bolilor, de aceea urmează să fie schimbată filozofia sistemului de ocrotire a sănătății.
În anul 2011 a fost aprobată Legea Ucrainei privind îmbunătăţirea asistenţei medicale acordată populaţiei, în care un rol deosebit îi revine medicinii primare.
Până în anul 2011 n-a fost folosită la nivel legislativ noţiunea de centru al medicinii primare, precizează profesorul, doctorul în ştiinţe medicale, preşedinte de onoare al Asociaţiei medicilor de familie din regiunea Cernăuţi, Simion BILEŢCHI:
— La mijlocul secolului trecut a cunoscut o dezvoltare medicina de sector. Lucrau terapeuţii şi pediatrii de sector. Aceştia efectuau un volum mare de muncă în toate direcţiile. Adică acordau primul ajutor medical în mai multe domenii înguste ale medicinii. Apoi în fosta Uniune Sovietică a început să se dezvolte asistenţa medicală specializată — cardiologie, neurologie, urologie etc.
Aceasta se referă nu numai la medicii terapeuţi, ci şi la medicii pediatri. S-a întâmplat aşa că medicul de sector sau medicul primar a rămas fără pacienţi, ultimii preferând să fie deserviţi de medici specialişti de profil. În rezultat, s-a redus centrul de interese al medicilor de sector. Paralel a început să se dezvolte reţelele staţionare. A crescut numărul paturilor de spital. în perioada aceea aceasta era îndreptăţit. Pe urmă s-a calculat şi s-a ajuns la concluzia că aşa ceva este costisitor. Reiese că nimeni nu se ocupă la modul cuvenit cu pacientul. Medicii specialişti sunt cointeresaţi să aibă mai mulţi pacienţi şi a scăzut activitatea în ceea ce priveşte profilaxia bolilor, în toată lumea s-a observat că, în pofida faptului că în medicină sunt alocate mijloace însemnate, creşte numărul îmbolnăvirilor de boli neinfecţioase.
Dar viaţa nu stă în loc, au apărut alte provocări. Şi a apărut necesitatea transformării acestui sistem. Intensitatea modului de viaţă a dus la creşterea bolilor cardio-vasculare. Ele constituie cam 60 la sută din numărul bolilor de care suferă populaţia. Este o adevărată epidemie neinfecţioasă. Trebuie să explicăm de ce s-a întâmplat aşa, ce măsuri trebuie întreprinse. în întreaga lume a început reform area sistem ului de ocrotire a sănătăţii, punându-se accentul pe medicina primară. Adică pe medicina de familie. Medicul de familie este integratorul tuturor problem elor pacientului. Mie îmi place această apreciere şi o folosesc permanent, căci un singur medic trebuie să cunoască toate problemele pacientului. El este interesat ca oamenii să fie sănătoşi.
În momentul de faţă Ucraina deţine primul loc în Europa după numărul de paturi de spital în raport cu numărul populaţiei. Aproape de două ori mai mult. E ceva paradoxal, căci bugetul nui chiar atât de mare. întreţinerea paturilor de spital prevede cheltuieli enorme, ceea ce bogata Europă nu-şi permite. în cazul dat capătă o importanţă deosebită medicii de familie, care pot descoperi la timp îmbolnăvirile, a le trata şi preveni, iar în cazul când se cere neapărat intervenţia medicului specialist, el îşi îndreaptă la timp pacientul la medicul specialist de profil. Aceasta este mai ieftin şi mai eficient. Cu alte cuvinte, este vorba de folosirea raţională a mijloacelor financiare. Şi din punctul de vedere al medicinii, şi din cel financiar medicina de familie are mari perspective.
Cadrele decid totul — aşa a fost cândva, aşa a rămas şi astăzi. în acest plan, dintre colegii noştri din generaţiile mai în vârstă nu toţi pot deveni medici de familie. Lor li se oferă posibilitatea să lucreze până la pensionare ca medici specialişti de profil. însă se pune accentul pe tinerii m edici. Aceştia acceptă să fie medici de familie, să lucreze individual. Trecerea la medicina de familie este o revoluţie. O revoluţie în conştiinţa oamenilor, în cazul dat a medicilor. Trebuie schimbată filozofia lor faţă de medicină în genere. Medicina de familie înseamnă şi o concepţie nouă faţă de problem ele referitoare la sănătatea oamenilor. Unii medici, şi nu numai ei, cred că medicina de familie îi coboară pe medici la nivelul felcerilor. Nu este aşa. A purta răspundere de sănătatea pacienţilor, a asigura sănătatea a cât mai multor oameni prin profilaxia bolilor, propagarea modului sănătos de viaţă, este o mare fericire pentru un medic adevărat. Potrivit datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, sănă tatea unui om în proporţie de 50-60 la sută depinde de modul de viaţă.
Vasile Carlașciuc