Un spectacol ca o zi senină de primăvară

1 04 2015 театр 2

1 04 2015 театр 2Cinci actori din capitală au cucerit publicul bucovinean

Forţa de convingere a artei este enormă, la fel şi posibilităţile ei de a înnobila sufletele omeneşti. Odată cu adierea zefirului, un neobosit prevestitor al primăverii, la Cernăuţi au poposit, doar pentru o seară, cinci actori de teatru şi cinema din capitală, care au făcut să-şi desfacă petalele în spaţiul spiritual al spectatorilor floarea aleasă a speranţei.

Cele două subiecte alese din creaţiile lui Anton Cehov ţin mai mult de genul satirei, publicul primind o energie pozitivă, care ne lipseşte în ultimul timp, fiind îngrijoraţi de situaţia tensionată din ţară. „Două bancuri pentru cină” – aşa a fost întitulat spectacolul în care s-au produs actorii Olga Sumska, artistă a poporului din Ucraina, Vitali Borisiuk, artist emerit al Ucrainei, Oleksii Vertinski, care în ajun a primit titlul onorific de artist al poporului, şi tinerii actori cu mare viitor în arta teatrală şi cinematografia ucraineană – Lilia Rebrik şi Iuri Gorbunov. Sinceritatea şi uneori naivitatea personajelor cehoviene, redată cu o deosebită măiestrie de artiştii numiţi, le-au adus spectatorilor o adevărată sărbătoare a anotimpului, în care înfloreşte dragostea (vorba unui cântec contemporan).
Fără multă publicitate, spectacolul a adunat sala plină. Mulţi au dorit s-o admire pe Olga Sumska, alţii pe Oleksii Vertinski, iar tineretul – pe Iuri Gorbunov şi pe Liliana Rebrik, originară din Cernăuţi. Pentru Lilia Rebrik acesta a fost primul spectacol la baştină, un examen serios în faţa celor mai devotaţi spectatori, susţinut cu brio.
După spectacol am stat de vorbă cu proaspătul artist al poporului din Ucraina, Oleksii Vertinski, care la felicitările primite a ţinut să accentueze: adevăratul artist al poporului este mereu cu poporul său – la bine şi la greu.
– Îmi iubesc foarte mult profesia aleasă. Am visat la ea din copilărie şi acum mă bucur de realizările mele, de aceea că seară de seară, ieşind pe scena teatrului, le ajut oamenilor să-şi încarce sufletele de energie pozitivă. Or, ieşind din teatru, ei să simtă că viaţa continuă… La drept vorbind, nu-mi închipui cum aş trăi fără teatru, căci arta teatrală înseamnă o reînnoire spirituală.
Sunt nevoit să aud şi alte păreri: unii fac la adresa noastră asemenea replici: „Cum puteţi acum să ieşiţi pe scenă, când acolo, în estul ţării, oamenii luptă pe viaţă şi moarte. Nu-i chiar aşa. Oamenii de toate profesiile pot aduce mult folos ţării. Spectacolele noastre sunt necesare oamenilor mai ales în asemenea momente. Ei primesc acele emoţii pozitive, de care îi lipsesc grijile cotidiene, situaţia încordată din ţară.
– V-aţi adunat cinci actori din diferite teatre din capitală şi aţi creat un spectacol din două nuvele ale lui Anton Cehov pentru spectatorii din regiunile ţării. De altfel, este o metodă foarte eficientă în asemenea momente de criză, când aproape că este imposibilă deplasarea unei întregi grupe teatrale.
– Desigur că este eficientă. Acum, la început de primăvară, am întreprins un turneu în Ucraina Apuseană. Iar iarna am evoluat în regiunile de est şi centrale. Chiar am fost nevoiţi să trecem prin posturi fortificate. Ne-am hotărât la aceasta pentru a le aduce oamenilor de acolo o clipă de linişte sufletească, de optimism, de farmec şi speranţă.
– Teatrul a rezistat în vremuri şi mai complicate, va rezista şi acum. Maestre Oleksii Vertinski, dar ce viitor îi preziceţi teatrului ucrainean?
– El a existat câteva secole şi cred că va exista încă mult şi bine. În pofida progresului tehnic, teatrul niciodată nu va dispărea. Oamenii au nevoie de o asemenea co­municare. După spectacol ei se întorc la casele lor cu primăvara în suflet.

Lasă un răspuns