Unul dintre acei, care i-au înfrățit la Cernăuți pe Eminescu și Șevcenko

DSC_3337

Numai la Cernăuți Eminescu și Șevcenko sunt atât de aproape. Se are în vedere nu numai distanța mică între monumentele acestor doi poeți naționali: unul al românilor și celălalt al ucrainenilor, ci și atmosfera spirituală. Se poate crede că, într-adevăr, aici există o anumită aură care dă o sclipire mai mare atât verbului eminescian, cât și slovei șevcenkiene. Anume la Cernăuți au fost inițiate unele studii de interferență între creația lui Eminescu și cea a lui Șevcenko. Anume la Cernăuți, de sub auspiciile aceleiași Edituri „Bukrek”, au apărut cele mai perfecte traduceri până în prezent ale poemului „Luceafărul” de Mihai Eminescu – în ucraineană, și ale „Cobzarului” lui Șevcenko – în română. Și zilele de naștere și de comemorare ale acestor doi clasici ai literaturii universale românii și ucrainenii din Bucovina le marchează împreună – la 15 ianuarie și 15 iunie ale lui Eminescu și la 9, 10 martie – ale lui Șevcenko.

Unul dintre pionierii cercetării factorului românesc în creația șevcenkiană a fost Oleksa Romaneț, candidat în științe filologice. Având o arie a cercetărilor sale științifice cu mult mai amplă – relațiile ucraineano-moldo-române, Oleksa Romaneț s-a dovedit a fi un bun propagator al creației lui Taras Șevcenko în mediul românesc. O făcea cu har de cercetător științific și cu dragoste filială. Doar s-a născut în satul Veliki Molokuș din raionul Râbnița (Transnistria), într-o familie mixtă – tatăl era ucrainean, iar mama moldoveancă. Deci, din copilărie vorbea și ucraineana, și româna, ceea ce ia ajutat mai târziu să cunoască profund creația populară și literară a românilor, iar pentru studiile sale în domeniul relațiilor culturale, folclorice și literare între ambele popoare a fost menționat, în 1982, cu o medalie a Academiei de Științe a RSS Moldovenești.

Trăind și activând la Cernăuți, Oleksa Romaneț publica permanent în presa periodică regională de expresie românească articole despre creația lui Taras Șevcenko și cultura românească. Studiul său „Literatura română și Taras Șevcenko” a fost inclus în volumul academic „Taras Șevcenko în știința literaturilor străine”, care face parte din seria „Măreția universală a lui Șevcenko”. De asemenea, lui Oleksa Romaneț îi aparține un articol despre Marele Cobzar și România din „Enciclopedia șevcenkiană”. La Universitatea cernăuțeană Oleksa Romaneț a predat cursuri speciale despre Șevcenko.

Spre acest tărâm al cercetă- rilor științifice Oleksa Romaneț i-a orientat pe unii dintre talentații săi colegi mai tineri. El a fost unul dintre primii care a salutat și a apreciat traducerea „Cobzarului” șevcenkian în limba română de către Ion Gheorghiță de la Chișinău. Oleksa Romaneț a accentuat că Ion Gheorghiță, spre deosebire de precedentul traducător, Victor Tulbure, a folosit unii termeni din creația populară a moldovenilor, ceea ce i-a dat traducerii un anumit farmec.

O mare bucurie pentru Oleksa Romaneț, la apusul său de soare, a constituit traducerea „Cobzarului” în română de către Ion Cozmei de la Suceava. Primul cernăuțean, care a primit cu autograful traducătorului volumul cu noua traducere a „Cobzarului”, a fost anume Oleksa Romaneț, de sfaturile căruia a ținut cont Ion Cozmei. Și șevcenkologul cernăuțean s-a grăbit să anunțe în presa bucovineană – ucraineană și română – despre măiestria de traducător al lui Ion Cozmei. În opinia lui Oleksa Romaneț, Ion Cozmei a reușit să-i dea versului șevcenkian cea mai potrivită haină românească.

Oleksa Romaneț a reușit să-l blagoslovească pe Ion Cozmei la un act cultural de o însemnătate deosebită în relațiile spirituale ucraineano-româ- ne, însă lui nu i-a fost dat să țină în mâini ediția bilingvă ucraineano-română a „Cobzarului”, scoasă de sub tipar la Cernăuți, la Editura „Bukrek”, însă în prefață traducătorul Ion Cozmei i-a amintit cu respect și recunoștință numele.

Într-un interviu, acordat autorului acestor rânduri, Oleksa Romaneț a accentuat că pe tărâmul relațiilor spirituale române există încă multe teme și aspecte necercetate. Prin testament el a lăsat bogata sa bibliotecă personală drept moștenire Bibliotecii regionale „M. Ivasiuk”. A făcut-o și cu scopul ca ea să le fie de folos cercetătorilor de azi și de mâine ai relațiilor multilaterale ucraineano-române, adică celor care îi vor continua cauza.

Vasile Carlașciuc

Lasă un răspuns