Începe al doilea Prier fără Vitali KOLODII, fără acel zefir al elanului poetic care trezea la viaţă profunzimile spiritului ucrainean. El a menţinut, cât i-a fost hărăzit de soartă, acest spirit pe valurile înnoirii, împrospătându-l şi cu podoabe alese ale altor neamuri. Astăzi, după plecarea autorului în veşnicie, continuă s-o facă vasta sa operă literară, precum şi traducerile realizate din alte limbi. Se vor găsi regizori ca să pună în scenă poemele dramatice kolodiene despre ilustrele personalităţi ucrainene Meletii Smotriţki şi luri Fedkovyci, se vor decide unii exegeţi să-i analizeze fundamental scrierile poetice şi în proză, plasându-l pe autor în locul pe care merită să-l deţină în literatura ucraineană de la răscruci de milenii.
În ultimii ani ai vieţii sale Vitali Kolodii a săvârşit o adevărată faptă eroică pe frontul literelor ucrainene — a tradus din română capodopera literaturii universale, poemul „Luceafărul” de Mihai Eminescu. Este considerată cea mai strălucită traducere în întregul areal slav şi laurii gloriei n-au întârziat să vină. I le-au oferit România şi Moldova, în semn de profundă recunoştinţă şi apreciere. Vitali Kolodii ştia şi despre intenţia studenţilor de la Colegiul de Arte „Isidor Vorobchievici” din Cernăuţi de a pune în scenă spectacolul „Luceafărul” în versiunea sa în ucraineană. Şi s-a întâmplat aşa că spectacolul a fost prezentat la Clubul de creaţie „Autograf” din centrul nostru regional în semn de comemorare a autorului traducerii, la un an de la moartea lui. A fost un spectacol inspirat de tinereţe, dar neauzit şi neadmirat de mulţi dintre fraţii şi confraţii de condei ai lui Vitali Kolodii. Să fie aceasta o suflare rece şi păgubitoare, ca cea birocratică, în plină primăvară, care a adiat la plecarea Maestrului în lumea celor drepţi?
Oricum, zefirul elanului poetic al lui Vitali Kolodii va triumfa, căci adie din veşnica primăvară a artei. A lăsat pentru generaţiile viitoare o vastă comoară estetică, scrisă în graiul lui Taras Şevcenko. Şi tot în acest grai, asemănător cu trilul ciocârliei, a tradus din creaţia lui Mihai Eminescu, Grigore Vieru, a adus în cercul cititorilor ucraineni scrierile poeţilor români cernăuţeni Mircea Lutic, Vasile Tărâţeanu, llie Tutor Zegrea. A visat să fie auzită în ucraineană şi nemuritoarea baladă a neamului românesc — „Mioriţa”, dar n-a reuşit… O vor reuşi s-o facă cei ce-l vor urma? S-ar cere un răspuns afirmativ, iar pentru aceasta trebuie să se nască un Maestru de talia lui Vitali Kolodii — excepţional poet ucrainean şi traducător înzestrat cu har divin, pătruns până în adâncul sufletului de simţul universalităţii.
Vasile CARLAȘCIUC