Virusul „optimizării”

міграція_трудова

Politicienii, adică acei care doresc să ajungă în Parlament şi în Guvern, demult nu mai înaintează programe de creare a locurilor de muncă, ci, dimpotrivă, au introdus în politica cadrelor virusul „optimizării”.

Raţional ar fi ca, paralel, să fie create noi locuri de muncă pentru persoanele care, în procesul optimizării, au rămas şomeri. Şi atunci cum procedează o bună parte din aceştia – pleacă să-şi caute de lucru peste hotarele ţării. Dacă până nu demult migrau acei care aveau profesii muncitoreşti, în prezent se observă exodul specialiştilor cu studii superioare. În ultimele 18 luni în Polonia s-au angajat oficial 2,9 milioane de concetăţeni de-ai noştri, 360 mii – în Cehia şi circa 50 mii – în Ungaria. Se ştie că în fiecare an ucrainenii aduc un venit în bugetul Poloniei de circa 2 miliarde de euro. Şi iată cum procedează Guvernul polonez: de la 1 ianuarie anul curent sunt introduse vize speciale de muncă pentru ucrainenii, care vor lucra în agricultură. Ele sunt prevăzute pentru 9 luni şi nu pentru 3 luni cum era până acum. Însă, vizele de lucru din Polonia şi cele din alte ţări comunitare se deosebesc prin faptul că, în Germania, de exemplu, celor mai buni specialişti li se oferă „carduri albastre” cu anumite facilităţi, pe când Polonia are nevoie numai de braţe de muncă din Ucraina.

Unul dintre factorii principali ai exodului braţelor de muncă din Ucraina este salariul. Omul nostru, ca să-şi asigure existenţa, trebuie, pe lângă salariu, să mai aibă şi o altă sursă de venit. Să luăm, de exemplu, sectorul agrar. Anul trecut salariul mediu în domeniul respectiv a fost majorat cu o treime şi constituie 6,2 mii grivne. În timp ce în ţările europene salariul pentru cei începători este echivalent cu 25 mii grivne. Iar concetăţenii noştri, care lucrează la fermele şi serele din Europa, primesc salarii echivalente cu 30-60 mii grivne

„Optimizarea” exagerată va duce la aceea că peste un timp oarecare în ţara noastră se va simţi lipsa specialiştilor. Şi chiar dacă se găsesc, aceştia nu mai au pregătirea cuvenită. Virusul „optimizării” a afectat legăturile între generaţiile de angajaţi. Sunt dese cazurile când nu are cine şi cui transmite experienţa profesională.

Exodul braţelor de muncă a pustiit multe dintre satele noastre. Ele au „îmbătrânit” considerabil. Iar acolo unde sunt puţine familii tinere sunt şi puţini elevi. Încetul cu încetul se răresc şi colectivele pedagogice. Şi atunci la ce ajungem? La sate fără copii, tineri şi intelectuali. Pe uliţele lor nu va trece nici Moş Crăciun cu desaga sa fermecată. Rămân cu privirea tristă la ferestre bătrânii, aşteptând să le vină măcar un colindător…

Lasă un răspuns