Dumitru Covalciuc şi-a făcut apariţia în această frumoasă şi plină de durere lume la început de an, când glia noastră străbună era acoperită cu o mantie de argint din hotare în hotare. În acei istorică zi Universul îşi scutura pletele albe şi fulgii cădeau ca nişte flori de tei, văruind acoperişurile, brodând geamurile caselor ţărăneşti din mândra Bucovină. S-a născut într-un „sat cu noroc”, aşezat lângă codrii seculari ai Cosminului, înveşmântaţi în haina gloriei strămoşeşti, numiţi de viitorul remarcabil cărturar al neamului „pădurea de copaci năzdrăvani”. Aici se logodesc destinele, cântă doinele, se nasc legendele, plâng izvoarele, trăiesc zânele, se întâlnesc anotimpurile, se adună dorurile, coboară poveştile, vin baladele, galopează gândurile, se eternizează clipele, freamătă glia şi visează strămoşii. „Codrul fiecărui tărâm dcoromân din cele patru puncte cardinale-regale ale Daciei Mari şi-a avut dincolo de scena de luptă pentru neam, mame înţelepte, eroi, martiri, mărturisitori, sihaştri, sfinţi, profeţi, haiduci, artişti, rapsozi, poeţi, cântece, tradiţii, doine şi legendele sale”. Pentru scumpa lui mamă, el a „fost cel mai drag”, primind de la ea „visarea-n pulbere de stele”, ca să poată „iubi cu voia-ntreg pământul”. Vlăstarul vrednicilor răzeşi va fi „dus la botez într-o toamnă târzie”, cu un cer adânc, fără margini, plin de o lumină miraculoasă. Miruit a fost „Cu mirul ales de sânge din sânge”, aflându-se „Într-o biserică mare, cu bolta-azurie”, unde „Soarele, palid, singur şoptea „Crezul”, ca să fie pentru acest minunat copil, dăruit bunilor părinţi de Domnul, „tainic şi unic botezul”.

A crescut într-un mediu rural, în mijlocul oamenilor de la ţară, unde se păstrează cu sfinţenie datinile şi tradiţiile strămoşeşti. Buna lui mamă „şi-a ţesut cântecul de leagăn din fiinţa sa anghelică, din astralul ochilor de cer, din părul de soare sau de pădure, legănat peste umerii diafani”. „Mama, pruncul şi copilăria în Patria de dor s-au zămislit ca o troiţă încrustată în stihuri şi ferecătura de aur, ca o doină ce-şi ridică dorul deasupra ciocârliei”. Vorba dulce a mamei „avea acea strălucire sacră, de sărbătoare religioasă în care îţi primeneşti deopotrivă viaţa cu trupul şi sufletul ei, aşa cum ţăranul curat al satului, unde s-a îngemănat veşnicia”. „Duhul copilăriei” ce „nechează la prag” al fiului ales sălăşuia în „leagănul divin al mamei”, în „dumbrava fermecată”, în „codrul de argint cu pădurea lui de aur”, în „murmurul fântânii”, în „legănarea firului ierbii”, în „privirea întinsă peste ţărmurile neasemuitei frumuseţi a satului” natal, „unde voia bună, munca pe ogor, umorul, râsul în şezătoare, chiotul pe câmp, fluieratul tinerilor îndrăgostiţi atingeau cu apripi de chihlimbar catifeaua patriarhală” a locurilor de baştină. Acest tainic duh îl purta „pe căile închipuirii unei lumi fermecate cu zâne, cu fete de împărat, cu zmei şi cu feţi-frumoşi”. Aşezat cuminte pe „covorul cu cerbi”, aşternut pe vatră, băiatul cu ochii visători asculta cu sufletul la gură, în serile lungi de iarnă, istorisirile tatălui, care ştia „să scoată din hăul istoriei fiinţe vii care au trăit cândva”. Aceste povestiri referitoare la trecutul glorios al neamului, „păstrate din bătrâni”, „venite pe punţi de veacuri din adânc de vremuri”, îi desfăta sufletul setos de cunoştinţe.

La şcoală a avut parte de învăţători talentaţi, harnici şi pricepuţi. Aceşti neobosiţi muncitori pe ogorul instruirii copiilor, prin stăruinţa şi îngereasca lor răbdare, au deschis pentru el zări necunoscute până atunci. Elevul înzestrat de Domnul cu deosebite capacităţi, sorbea cartea ca pe un izvor nesecat de apă cristalină. Munca lui era o înfrigurare, o încordare aprigă care-i absorbea fiinţa întreagă. Pentru el şcoala era o încântare, avea sufletul plin de mulţumire, cartea devenind rostul vieţii sale. Atunci a înţeles că „De la Cina de taină începea pătimirea”, care s-a revărsat peste întreg Pământul. De-aceea s-a adresat către scumpa sa mamă: „Alungă-mi tristeţea şi, falnică, du-mă/ Să mă rog lângă tine la icoane de humă”. El ştia că ambii săi părinţi purtau în ei, în toate timpurile, „o genă de spiritualitate, de tradiţie şi trăire creştină”. Dacă îndrăgitul copil „şi-a împărăşit copilăria cu bucuria cântului şi mireasma locului natal, loc în care pulsează o spiritualitate adâncă a neamului său”, atunci „elevul ambiţios” şi-a orientat adolescenţa spre cunoaşterea istoriei poporului român, plină de glorie şi suferinţă.

După absolvirea Şcolii medii, inteligenţa îl duce la renumita Universitate de Stat din Cernăuţi, unde eruditul tânăr se adânceşte cu trup şi suflet în oceanul fără margini al ştiinţei. În presa vremii apar articolele sale, temeinic argumentate, referitoare la istoria şi cultura neamului. Studentul Dumitru Covalciuc făcea parte din acea generaţie de tineri, încărcată de dorinţa creaţiei şi a constituirii unei culturi noi, care să legitimeze trecutul glorios al tradiţiei milenare de existenţă naţională. Oastea visătorilor de profesie a scriitorului Vasile Leviţchi, din care făcea parte şi el, constituia un grup format din tinere talente tumultuoase şi bine orientate, ancorate în spaţiul cultural românesc. În aceşti studenţi fermenta mustul tinereţii. Ei doreau să deschidă noi orizonturi în calea renaşterii naţionale, dezbătând ideile şi creaţiile contemporane atât din cultura românească, cât şi din cultura europeană. Dânsul va recunoaşte într-o poezie: „Verbul matern îl împărtăşeam din casă în casă”, reuşind să realizeze visurile sale datorită faptului că „Tu mi-ai dat, mamă, puterea şi cuvântul”. Vrednicul fiu al localităţii Oprişeni era numit de colegii săi „Enciclopedia vie a Bucovinei”. Fiind preocupat de problematica spirituală a poporului său, a atacat cele mai variate teme. De la poezie la eseul istoric, de la eseul istoric la roman, scrierile lui sunt o mărturie vie a talentului, a erudiţiei şi activităţii sale rodnice şi multiple ca prozator, eseist, poet, publicist, istoric literar, folclorist. Pentru folclorul deportaţilor, colectat în satele bucovinene, în perioada sovietică de stagnare, a fost nevoit să părăsească catedra universitară, fiindcă „mi-au pus veneticii cunună de lună spinoasă/ Şi mi-au dat să beau spumă de rouă”. El a intrat pentru totdeauna, după cum va menţiona un remarcabil istoric român, „în categoria tinerilor talentaţi, slujitori ai unui ideal curat românesc, pentru care unii dintre ei au suferit surghiunul, iar alţii grozăviile temniţelor comuniste”. În acelaşi timp, alţi tineri, tot talentaţi, proslăveau în versurile lor frumoase „nemurirea Partidului Comunist” şi „chipul veşnic viu al marelui Lenin”.

Petru GRIOR,

directorul Centrului de Cercetări Istorice şi Culturale din Cernăuţi

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

După ce s-au aliniat la ultimul lor careu școlar, după ce imnul de Stat al Ucrainei a răsunat în fața tuturor celor prezenți, am păstrat un moment de reculegere pentru toți apărătorii noștri care au căzut în acest război, apărând viața și libertatea noastră.

Modest, simplu, dar sincer, în proză și versuri, absolvenții anului curent de învățământ și-au luat rămas bun de la școala în care timp de 11 ani, au acumulat cunoștințele necesare, au învățat carte, au desfășurat activități interesante, au avut atâtea lucruri frumoase, au legat prietenii, au petrecut cei mai frumoși ani din viață.

Toate acestea au avut loc și la liceul din Cupca.  Absolvenții din actuala promoție au vorbit cu drag și tristețe despre prima lor învățătoare, doamna Rodica Țugui, despre diriginta lor Ariana Tovarnițchi, despre toți ceilalți dascăli care i-au îndrumat pe drumurile întortocheate ale vieții școlare. De rând cu profesorii au adus sincere mulțumiri tuturor lucrătorilor care au avut grijă de curățenie, alimentație, căldură pe timpul iernii, de aceea că s-au simțit bine și confortabil între pereții liceului în toți acești ani. Nu în ultimul rând au mulțumit părinților care i-au adus pe lume, i-au crescut, i-au educat și vor avea și de acum încolo grijă de ei.

Ei au fost felicitați de către directoarea liceului, doamna Maria Lazurca. Au vorbit în fața celor prezenți și câteva mame.

Preoții bisericii din Cupca, protoiereul Vasile Cuciurean și fiul său preotul Ilie Cuciurean, au binecuvântat liceul nostru, oficiind serviciul divin, devenit deja tradițional.

Doamna directoare Maria Lazurca a înmânat în mod oficial câteva diplome atât profesorilor, cât și  elevilor liceului nostru, pentru succese la olimpiadele școlare pe obiecte, cât și la diferite concursuri, măsuri extrașcolare, competiții sportive. Pentru recentele succese sportive obținute la competițiile la volei, profesorul de educație fizică, Petru Marcu, le-a înmânat tuturor sportivilor noștri medalii, diplome, cupa obținută.

Cuvinte frumoase au răsunat multe în această zi. Toți le-au dorit drum bun în viață, un viitor pașnic, împlinirea dorințelor, să nu uite de sat, de locurile natale, de părinți, de liceul care i-a scos în lume, de învățătorii și profesorii dragi, de prietenii din copilărie. Să dea bunul Dumnezeu ca pacea multdorită să revină pe pământ, iar absolvenții noștri, ca și toți ceilalți semeni de-ai lor  să aibă parte de un viitor fericit, să-și vadă visele împlinite.

Eleonora SCHIPOR,

pedagog-organizatoare a liceului din Cupca

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

„Recenta pătrundere a unei drone rusești în spațiul aerian al României și explozia acesteia într-o zonă rezidențială din orașul Galați au demonstrat încă o dată că agresiunea rusă reprezintă o amenințare reală pentru regiunea Mării Negre și pentru întreaga Europă”, a scris el vineri pe rețeaua socială X.

Potrivit lui, intensificarea sprijinului pentru Ucraina și „creșterea presiunii asupra agresorului, inclusiv prin sancțiuni mai dure, rămân critice pentru restabilirea păcii și securității în regiune. Consolidarea apărării aeriene a Ucrainei este, de asemenea, o sarcină strategică – nu doar pentru protecția țării noastre, ci și pentru reducerea riscurilor pentru vecinii noștri”.

„Ucraina este ferm alături de România. Suntem pregătiți să cooperăm strâns pentru a consolida protecția împotriva unor astfel de amenințări”, a subliniat el.

După cum s-a raportat anterior cu referire la Ministerul Apărării din România, în noaptea de 29 mai, în timpul unui atac rusesc asupra Ucrainei, o dronă s-a prăbușit într-un bloc cu 10 etaje din orașul românesc Galați, situat în apropierea raionului Izmail din regiunea Odesa. Acesta este primul caz în care o dronă rusească a avariat o clădire rezidențială într-un stat membru NATO și pentru prima dată când există victime în urma unui atac. Zona rezidențială din Galați este situată la 13 km de granița cu Ucraina.

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

La locul accidentului rutier a intervenit grupul operativ de anchetă al secției de poliție nr. 4 (orașul Herța) din cadrul Direcției Regionale de Poliție Cernăuți.  Oamenii legii au stabilit preliminar că un bărbat de 39 de ani, locuitor al satului Tărnăuca, a pierdut controlul unui autoturism „Fiat Doblo” și a nimerit în șanț.

În urma accidentului, conducătorul auto s-a ales cu leziuni corporale și a fost transportat la spital.

Anchetatorii de poliție au introdus informațiile despre accident în Registrul Unic al Investigațiilor Preliminare în baza art. 286 (Încălcarea regulilor de siguranță a traficului rutier sau a exploatării transportului de către persoanele care conduc vehicule) din Codul Penal al Ucrainei.

Vehiculul a fost ridicat. Investigația preliminară este în desfășurare.

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com  

După cum informează Suspilne, din disperare, fata a scris o postare pe Threads, unde sute de femei i-au oferit propriile rochii. Dariia a fost de acord să accepte o rochie de la un brand din Cernăuți, iar un alt brand i-a dăruit încălțămintea.

Cu puțin timp înainte de bombardamentul rusesc, fata lăsase rochia unei croitorese din centrul comercial „Kvadrat” din Kiev. Pe 24 mai, în timpul unui atac masiv, o dronă rusească a lovit acolo.

Brandul din Cernăuți s-a oferit să coase gratuit rochia după postarea Dariiei pe Threads.

Proprietarii brandului au contactat-o personal pe Dariia – a fost prima propunere din partea producătorilor de rochii de mireasă. Mireasa a acceptat imediat. Într-un comentariu pentru Suspilne, proprietarii brandului au declarat că propunerea pentru Dariia a fost una spontană – pur și simplu au decis să facă o faptă bună.

Un alt brand i-a dăruit fetei încălțămintea. Dariia și soțul ei plănuiseră nunta încă de acum trei ani, însă au tot amânat-o din cauza invaziei la scară largă.

„Ne-am cunoscut în Izmail, regiunea Odesa, acum aproape patru ani. Acolo am avut prima întâlnire. Imediat după aceea, el mi-a propus să fiu iubita lui, iar la a treia întâlnire ne-am mutat deja împreună și am început să locuim sub același acoperiș. Un an mai târziu, m-a cerut în căsătorie”, împărtășește Dariia.

Dariia spune că le este recunoscătoare femeilor de pe Threads și companiilor care i-au dăruit îmbrăcămintea și încălțămintea. Ea intenționează să arate rochia aleasă abia în ziua nunții, pentru ca imaginea ei de mireasă să rămână o surpriză pentru soț.

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com  

În orașul românesc Galați, o dronă s-a prăbușit într-o clădire rezidențială, după care a urmat o explozie și un incendiu într-un apartament de la etajul zece. Despre aceasta au informat serviciile locale pentru situații de urgență, scrie UNN.

Incidentul a avut loc în noaptea zilei de 29 mai. La fața locului au sosit prompt salvatorii, poliția și alte servicii de urgență. Două persoane, care se aflau în apartamentul cuprins de flăcări, s-au evacuat singure înainte de sosirea salvatorilor. Inițial s-a raportat că nu există victime. Ulterior, autoritățile au clarificat că două persoane au suferit răni minore și au primit asistență medicală la fața locului. Incendiul a fost lichidat rapid. Conform datelor preliminare, alte drone nu au fost detectate în zonă.

Pentru a clarifica circumstanțele incidentului, la Galați a fost trimisă o echipă specializată de investigație formată din pirotehniști și criminaliști. Oamenii legii efectuează o anchetă și stabilesc proveniența dronei.

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Un bunic și nepotul său mergeau printr-o pădure mare. O cărare abia vizibilă șerpuia printre copacii înalți. Se însera. Călătorii erau obosiți. Bunicul se pregătea deja să înnopteze undeva sub un tufiș, când, deodată, băiatul a zărit o căsuță în desiș.

– Bunicule, uite o căsuță! – a strigat bucuros nepotul. Poate înnoptăm în ea?

– Da, este o căsuță pentru călători, a spus bunicul.

Au intrat în căsuța din pădure. Înăuntru era curat, iar pe perete atârna o crenguță de brad. Conform obiceiului popular, asta însemna: „Intrați, vă rog, oaspeți dragi”. Bunicul și nepotul s-au apropiat de masă și au văzut pe ea o pâine și un urcior cu miere. Alături se afla o mică crenguță de brad. Pe fereastră – o găleată cu apă.

Bunicul și nepotul s-au spălat și s-au așezat să cineze.

– Cine a pus toate astea pe masă? – întrebă nepotul.

– Un om bun, a spus bunicul.

– Cum așa? – se miră nepotul. Ne-a lăsat un om bun mâncare, iar noi nici nu știm cine este. Pentru ce s-a străduit?

– Ca să devii tu mai bun, a răspuns bunicul.

(Din rețelele de socializare) 

(T.L.)

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

La 29 mai 1901 s-a născut Ionel Fernic, „regele romanțelor și al tangourilor” din trecut, un compozitor pe cât de delicat, pe atât de iubit. Dar nu numai compozitor. Ionel Fernic era în același timp un sensibil  poet, un aviator profesionist și un parașutist român de performanță. A murit tânăr, la numai 37 de ani, într-un accident aviatic, produs nu cu mâna lui, nu atunci când s-ar afla el însuși la manșă, ci fiind pasager într-un zbor pe ruta Varșovia-București-Salonic. Și-au pierdut viața toți pasagerii acelui zbor, avionul prăbușindu-se în pădurea de la Negrileasa, în apropiere de satul Stulpicani, județul Suceava. Cauzele prăbușirii au rămas necunoscute. Dar de pe urma compozitorului au rămas poate cele mai frumoase romanțe și tangouri, pe care încă și astăzi le mai cântă nostalgicii muzicii de altădată:  La umbra nucului bătrân,  Dar ești la fel (Quand même), Îți mai aduci aminte, doamnă,  Iubesc femeia, Adio, doamnă, Dă-mi mâinile să le sărut, De ce mi-ai spus că mă iubești, În ochii tăi fermecători.

La 29 mai 1945 a murit tragic Mihail Sebastian, autorul romanelor „Accidentul” și „Orașul cu salcâmi”, dar și al pieselor „Steaua fără nume” și „Jocul de-a vacanța”. Mihail Sebastian a fost o figură complexă și controversată a epocii sale.  Pe numele adevărat Iosif Hechter, Mihail Sebastian s-a născut, la Brăila, într-o familie evreiască. A urmat studiile universitare de drept și filosofie la București. A lucrat ca secretar la o casă de avocatură și mai apoi ca avocat. Intrarea în literatură i-a făcut-o Nae Ionescu, cel care a fost președintele comisiei sale de bacalaureat. Începând cu 1940 a cunoscut prigoana antisemită. I s-a interzis să mai publice ca ziarist și i s-a restras licența de avocat. Din cauza faptului că era evreu, piesele sale au fost interzise. Pentru a putea pune în scenă „Steaua fără nume”, Mihai Sebastian s-a folosit de un pseudonim: Victor Mincu.

Scriitorul s-a ales cu titulatura de „evreul improbabil” fiind condamnat de antisemiți pentru originea sa, dar și renegat de evrei care l-au considerat trădător și apropiat al Partidului Comunist în 1944. Una dintre cele mai controversate relații ale lui Mihail Sebastian a fost cea cu Lucrețiu Pătrășcanu, ministru al Justiției în primii ani ai comunismului.

La 29 mai 1945, în jurul orei 15.00, Mihail Sebastian a fost lovit de un camion pe Bulevardul Regina Maria din Bucureşti şi a murit la vârsta de 37 de ani. Scriitorul avea în buzunarul hainei textul conferinței pe care urma să o țină la Universitate.

Jurnalul său intim, ținut în perioada 1935-1944, a fost publicat postum, abia în 1996. Originalul a fost scos din țară prin curier diplomatic de fratele său mai mic, Andrei Benu Sebastian, și a ajuns la Ierusalim.

Piesa „Steaua fără nume” a fost pusă în scenă și de Teatrul Muzical-Dramatic „Olga Kobyleanska” din Cernăuți. În rolul principal s-a produs actrița Maria Timcu.

La 29 mai 1956, în satul Coșernița, raionul Soroca, s-a născut Teo Chiriac,  scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova și membru al Uniunii Scriitorilor din România. A absolvit Universitatea de Stat din Chișinău, Facultatea de Filologie, secția Jurnalism în 1979. A fost redactor la Radioul național, redactor și redactor-șef la Editura Literatura Artistică (ulterior, Hyperion) din Chișinău. A participat la Programul Internațional de Instruire Marshall plan for Moldova (1998–2004) și a făcut stagii în Cehia și Italia. A fost reprezentantul Uniunii Scriitorilor din România în Filiala Chișinău a acesteia. A fost vicepreședinte (2010–2021), în prezent președinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova. A publicat volumele de poezie Lucrare de control, Salonul 33 – prima carte de poezie apărută cu grafie latină în fosta RSSM, Critica irațiunii pure, Monstrul Sacru (Scările lui Teo). Figurează printre cei 20 de autori ai antologiei Portret de grup (O altă imagine a poeziei basarabene). A fost distins cu Titlul onorific Maestru al Literaturii (2010). Versurile sale pot fi citite în reviste literare și antologii de poezie editate în România, Germania, Franța, Italia, Belgia, Macedonia, Bulgaria și Rusia.

La 29 mai 1992, la București s-a stins din viață regizorul de filme documentare român, Ion Bostan. Regizorul Ion Bostan s-a născut la 15 decembrie 1914 la Cernăuți. Tatăl său era medic militar, mama absolvise Facultatea de Litere. Copilăria a fost grea, ca toate copilăriile în vreme de război. Au urmat ani de bejenie, o adolescență petrecută la Chilia Nouă. Drumurile vieții l-au adus de timpuriu la București. La 16 ani Ion Bostan scrie primele articole în „Ziarul științelor și al călătoriilor”, cu care va colabora vreme îndelungată. La vârsta de 30 de ani a fost captivat de lumea cinematografului. Primii săi profesori într-ale filmului au fost regizorii Paul Călinescu și Jean Mihail, iar prima activitate concretă a fost un stagiu de patru ani ca asistent de regie al acestora, la Romfilm sau ONC. Ion Bostan a fost asistent la filmele „România 1945” și „Floarea reginei”, precum și regizor secund la filmul de lungmetraj „Răsună valea”, având contribuții chiar la subiectul narațiunii cinematografice.

A lucrat la studioul de filme documentare „Sahia” încă de la înființare (1950), ani în care a urmat şi un curs de „specializare în regia cinematografică” la Moscova, sub îndrumarea unor cineaști marcanţi, precum Lev Kuleşov, Vsevolod Pudovkin, Oleksandr Dovjenko, Mark Donskoi.

Regizorul Ion Bostan și-a consacrat 43 de ani din viață cinematografiei, având în palmaresul său 124 de filme documentare.

Printre filmele documentare pentru care a fost premiat se numără „Sub aripa vulturului” (Mamaia, 1964), „Marea Sarmatică”, „Marea Neagră” (Teheran, 1968), „Histria, Heracleea și lebedele” (Novi Sad, 1969), „Stârcul, pasăre-reptilă” (Rio de Janeiro, 1970), „Pădurea scufundată” (ACIN 1972 și Teheran, 1973), „Glasuri în desişuri” (ACIN 1988).

În penultimul an al vieții Ion Bostan semnează regia mai multor pelicule documentare, denumirile cărora vorbesc de la sine despre erudiția regizorului român: „Pictorul Nicolae Grigorescu”, „Theodor Aman”, „Uciderea pruncilor”, „Cetatea Histria”, „Callatis”, „Dracula — legendă și adevăr”, „Livenii lui Enescu”, „Mărturii despre Enescu”, „Cerul străbunilor”, „Soarele azi”, „Marele Univers”, „Delta — sanctuar al naturii”. Aproape 50 de filme a realizat Ion Bostan în Delta Dunării, unde s-a ascuns, zile la rând, săptămâni, printre tufișuri, „singur printre pelicani”, pentru a surprinde viața secretă a vietăților din zonă.

Evenimente istorice din ziua de 29 mai:

1453: Căderea Constantinopolului: Trupele otomane conduse de sultanul Mahomed al II-lea cuceresc Constantinopolul după un asediu de 53 de zile. Acest moment istoric a marcat prăbușirea Imperiului Bizantin și a avut un impact major asupra istoriei europene.

1848: A început lucrările Dieta de la Cluj, care a proclamat printr-o decizie controversată unirea Transilvaniei cu Ungaria, stârnind reacții vehemente din partea românilor.

1917: S-a născut John F. Kennedy, al 35-lea președinte al Statelor Unite. Personalitate de un deosebit impact intern și internațional, președintele Kennedy a fost asasinat în anul 1963, în timp ce se deplasa cu mașina în orașul Dallas. Cu privire la atentatori, încă și astăzi mai există multe semne de întrebare.

1986: Noul steag european este ridicat pentru prima dată în sunetele imnului european în fața clădirii Berlaymont din Bruxelles.

1995: A fost făcută publică 12-a enciclică intitulată „Ut unum sunt» („pentru ca toți să fie unul»), prin care Papa Ioan Paul al II-lea a făcut apel la unitatea creștinilor din întreaga lume.

(V.K.)

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Congresmenul a atras atenția asupra faptului că Rusia pierde poziții pe câmpul de luptă din Ucraina și asupra prețului pe care Federația Rusă trebuie să îl plătească pentru acest lucru. Himes consideră că această dinamică se va menține în perioada următoare.

„În următoarele câteva luni, veți vedea cum armata ucraineană va continua să recupereze teritorii, cu prețul unor pierderi uriașe pentru Rusia. Prin urmare, acesta este un semn de disperare. Aceasta (amenințarea – n.red.) este, de asemenea, o recunoaștere a modului de gândire al unei persoane care se simte foarte confortabil să comită crime de război”, a declarat membrul Camerei Reprezentanților a SUA, asigurând că, în pofida semnalelor venite de la Moscova, își planifică deja următoarea vizită la Kiev.

Congresmenul  democrat a menționat „polarizarea” și „imprevizibilitatea” politicii americane, dar a dat asigurări cu privire la sprijinul pe care americanii de rând îl acordă Ucrainei.

„Mă voi întoarce la Washington împreună cu domnul senator pentru a mă asigura că amenințările lui Serghei Lavrov vor duce la acordarea de resurse suplimentare poporului ucrainean, deoarece tot ceea ce reprezintă Serghei Lavrov este exact lucrul împotriva căruia un popor liber trebuie să lupte”, a rezumat Himes.

Pe 25 mai, Ministerul Afacerilor Externe al Rusiei a anunțat atacuri asupra „centrelor de luare a deciziilor și punctelor de comandă” din Kiev. În declarația sa, ministerul rus a avertizat cetățenii străini, inclusiv personalul misiunilor diplomatice și al reprezentanțelor organizațiilor internaționale, cu privire la necesitatea de a părăsi Kievul cât mai repede posibil.

Comentând această declarație, Ministerul Afacerilor Externe al Ucrainei a precizat că, potrivit evaluării părții ucrainene, nivelul general al amenințărilor de securitate din partea Rusiei pentru Kiev și alte orașe ucrainene rămâne același ca în anii și lunile anterioare. MAE-ul ucrainean a subliniat că, în acest context, noile amenințări rusești „nu sunt altceva decât un șantaj nerușinat”. Ministerul a menționat că este pregătit să contribuie la consolidarea suplimentară a securității misiunilor diplomatice străine care vor solicita acest lucru.

Ulterior, Secretarul de Stat al SUA, Marco Rubio, a declarat că șeful MAE rus, Serghei Lavrov, a menționat personal, în cadrul unei discuții telefonice, avertismentul Kremlinului și a atras atenția părții americane că „Kievul va fi un loc foarte periculos”. În același timp, Rubio a punctat că „Kievul este deja un loc foarte periculos de câțiva ani”.

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com 

Se poate mândri cu o reușită foarte bună elevul clasei a VI-ea Gheorghe Proțescu. El studiază acordeonul, avându-l ca profesor Precup Gherman. La unul din concursurile din anul curent tânărul acordeonist Gheorghe Proțescu s-a prezentat cu o piesă complicată, apreciată cu cele mai mari note de juriu.

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Cu versuri, cântece, cu un montaj literar-artistic bine gândit, cu calde cuvinte de mulțumire și recunoștință pentru prima învățătoare, dar și prima carte din viața lor, Abecedarul, micuții clasei întâi, ai Liceului din Cupca, și-au luat rămas bun. Pe tabla magnetică, stă frumos scris cu litere de-o șchioapă „Adio, drag Abecedar!”. Învățând alfabetul, elevii pot lega primele cuvinte. Din ele formează propoziții. Se pot exprima, pot citi. Vor putea citi și alte cărți, vor învăța carte. Nu în zadar,  Alfabetul, Cartea, Zâna Cunoștințelor, elevi de clasa a 5-a, foștii elevi ai doamnei învățătoare Viorica Marcu, reprezentând aceste personaje dragi, le-au urat micuților din clasa 1-îi succese și numai bine în toți anii de școală ce vor urma.

În sala de festivități a liceului, frumos decorată, îmbrăcați respectiv unei zile festive, serioși și cu emoții, au intrat elevii clasei întâi. În prezența mamelor, a administrației liceului, a colegilor învățători și profesori, a elevilor claselor mijlocii și mari, învățătoarea clasei întâi, pedagog cu un mare stagiu de muncă, doamna Viorica Marcu, a pregătit un scenariu cu multe emoții, a vorbit cu pasiune și încredere despre prima carte, dar și despre toți anii care vor urma, despre toate cărțile ce se  vor citi de acum încolo. Dar, prima carte, nu va fi uitată niciodată. Așa cum nu va fi uitată nici prima învățătoare, care le-a pus în mâini această carte, le-a deschis drumul spre lumea cunoștințelor.

Drept amintire pentru clasa întâi și prima carte, prima lor învățătoare, elevilor le-au fost înmânate diplome. În fața celor prezenți am vorbit pe scurt,  am mulțumit cu sinceritate elevilor, părinților, primei învățătoare, pentru tot efortul, munca și stăruința depusă, pe parcursul primului an de învățământ al acestor elevi.

Îi așteptăm deja în clasa a doua, dorindu-le vacanță plăcută, iar părinților pace, sănătate și tot ce își doresc să se împlinească.

 Eleonora SCHIPOR,

pedagog-organizatoare la Liceul din Cupca

 „Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

–Stimată Eugenia Facas, timp de o săptămână ați avut fericirea de a lua cunoștință cu sistemul educațional din Finlanda, experiența căruia poate fi aplicată și în Ucraina, întru buna desfășurare a reformei învățământului…

–Ați spus foarte bine: într-adevăr, m-am simțit fericită că am văzut cu ochii proprii „minunea educațională finlandeză”, despre care se scrie și se vorbește foarte mult. Delegația noastră a fost numeroasă: 57 de persoane – începând cu educatori din instituții preșcolare și terminând cu profesori universitari din diferite regiuni ale țării. Din regiunea Cernăuți am fost 8 persoane. Stagiunea științifică internațională „Particularitățile sistemului educațional finlandez” are loc în fiecare an, organizată de Societatea Ucrainenilor din această țară scandinavă, Primăria orașului Kotka, Centrul regional de resurse pentru susținerea învățământului incluziv din Lviv. Desigur, cu susținerea Ambasadei Ucrainei în Finlanda și Ministerului Educației și Științei al Ucrainei.  Este un proiect vast pentru lucrătorii din învățământ din Ucraina.

Prima zi a călătoriei noastre am petrecut-o în capitala Estoniei – Tallinn. Este țara care servește drept exemplu în privința transformării digitale cu succes a procesului educațional, managementului educațional și îmbinării eficiente a inovațiilor cu grija pentru copil.

–Din Estonia ați ajuns în Finlanda…

–Pe cale maritimă, prin Marea Baltică, la bordul unui feribot. Am fost primiți în orașul Kotka – un centru de învățământ din sudul Finlandei. Acolo sistemul de învățământ se bazează pe încredere. Voi menționa că anume cuvântul „încredere” a fost cel mai frecvent în explicațiile pe care ni le-au dat colegii finlandezi. La cele circa 10 școli din oraș învață 4 mii de elevi. Acolo școala nu este locul unde se obțin cunoștințe, ci un spațiu sigur de dezvoltare a personalității. Ne-a impresionat în mod deosebit sistemul de susținere a elevului: modelul cu mai multe nivele al învățământului incluziv, cu asistenți ai profesorului în clase, studierea în grupe mici. Fiecare elev cu capacități limitate este însoțit de un asistent. De fapt, asistentul are un salariu mai mare decât cel al profesorului.

–Care au fost primele descoperiri plăcute pentru Dumneavoastră?

–La școlile din Finlanda lecțiile au loc în formă de lucru în echipă, de cercetări și aplicări a proiectelor interdisciplinare.  Procesul de învățământ nu este împărțit pe semestre, ci pe 5-6 perioade. Școala finlandeză demonstrează: calitatea învățământului începe nu de la controale, ci de la încredere, susținere și stimă față de copil. Modelul educațional finlandez impresionează prin nivelul încrederii. Directorul este un lider al dezvoltării, nu un administrator al hârtiilor, învățătorul dispune de o autonomie profesională, copilul se află în centrul tuturor hotărârilor, școala activează în parteneriat cu părinții. O atenție deosebită este acordată confortului psihologic al elevilor.

Cu impresii plăcute ne-am ales și în timpul vizitării uneia dintre cele mai vechi școli din Finlanda, cea din orașul Kouvola, care are 143 de ani. Programa școlii are o orientare artistică, însă elevii pot alege cursurile de robotehnică, chimie practică, științe computerizate, culinărie,  limbi străine,  artă și de sport. La toate instituțiile de învățământ din Finlanda învățătorii au susținere din partea psihologilor, părinții sunt parteneri activi (de la organizarea iarmaroacelor până la gestionarea bugetelor), iar fiecare elev are dreptul la ritmul său, la liniște și ajutor. Pentru mine a fost ca o legendă următorul caz. La o mică școală am văzut un câine. Toți elevii îi purtau de grijă. Se străduiam să se comporte cât mai liniștit ca să nu-l deranjeze. În genere, școala finlandeză se bazează pe încredere, după cum am mai spus, și pe umanism.

–Am înțeles că ați încheiat această stagiune de perfecționare la Helsinki.

–Evenimentul cheie a fost întâlnirea delegației noastre cu Ambasadorul Extraordinar și Plenipotențiar al Ucrainei în Finlanda, Myhailo Vydoinyk. Discuțiile s-au referit la ajutorul internațional acordat Ucrainei, la rolul învățământului în înnoirea statului și a valorilor pe care se bazează școala europeană contemporană. S-a subliniat că sistemul educațional din Finlanda este un sistem al încrederii, parteneriatului și susținerii copilului. Aici în centrul atenției nu este controlul sau evaluările dese, ci bunăstarea elevului, confortul psihologic, lucrul în echipă și dezvoltarea celor mai puternice aptitudini ale copilului.

După această întâlnire, am vizitat Biblioteca Centrală din Helsinki. Ea este un exemplu cum trebuie să fie un centru public pentru noua generație. Nu este o bibliotecă simplă, ci un loc unde se unesc educația, cultura, tehnologiile, creația și comunicarea. Aici se formează cultura încrederii, interacțiunilor și egalității pentru posibilități. Este acel mediu important pentru dezvoltarea societății contemporane.

–Ce concluzie ați făcut în urma acestei stagiuni de perfecționare?

–Eficiența învățământului este asigurată nu de controalele permanente, ci de încrederea din partea statului și societății de care se bucură pedagogul. El nu îndeplinește nici un lucru birocratic, se ocupă numai de procesul de învățământ. Lipsesc ratingurile. Elevii susțin numai un singur examen – după absolvirea școlii. Concomitent funcționează un sistem puternic de învățământ incluziv, iar învățământul profesional este prestigios și cu orientare practică. În consecință, experiența finlandeză poate fi de mare folos pentru reformele învățământului în Ucraina.

(V.K.)

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com