Descoperirile sunt cercetate de profesorul de istorie de la Liceul din Șebutinți, Serghii Iakubina, împreună cu elevii. În septembrie, cercetătorii au descoperit în apropierea localității Korman oase spălate de apă.

În urma consultării cu paleontologul Bogdan Riduș de la Universitatea Națională din Cernăuți,  s-a reușit colectarea a două maxilare inferioare, a unei părți de craniu și a câtorva oase mai mici. Conform evaluării preliminare, printre rămășițe s-ar putea afla un craniu de bizon și oase de cal vechi de zeci de mii de ani. Locul descoperirii este planificat să fie cercetat suplimentar. „Acum este destul de simplu să vii și să te uiți cu atenție sub picioare pentru a vedea ceea ce a fost ascuns sub pământ timp de milenii”, a subliniat Iakubina.

Pe lângă oase, pe maluri sunt găsite obiecte din ceramică din diverse perioade istorice, în special din cultura Cucuteni-Tripolie, precum și unelte din cremene și vârfuri de săgeți. Potrivit profesorului, după crearea lacului de acumulare, multe monumente arheologice au ajuns sub apă. Acum ele redevin accesibile pentru cercetare.

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Mulțumim tuturor participanților, organizatorilor și spectatorilor pentru atmosfera de neuitat, susținere și doza incredibilă de energie pozitivă. Toamna în gimnaziul nostru este cu adevărat stilată, incendiară și plină de inspirație.

Cristina CEAGOREANU,

pedagog-organizator la Gimnaziul nr.10 din Cernăuți

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com 

Despre aceasta a informat activistă Anna Pelepciuk pe pagina sa de Facebook, scrie molbuk.ua. „Sunt multe păsări traumatizate. Sună din toată Ucraina cu rugămintea de a ajuta. Din păcate, anul acesta au rămas să ierneze atât de multe ca niciodată. Fără ajutor, prieteni, ne va fi greu…”, a scris militanta pentru drepturile animalelor.

Reamintim că voluntara se ocupă de protejarea și salvarea animalelor și păsărilor sălbatice. Anul acesta, ea a salvat în Bucovina zeci de berze care s-au rănit în diverse situații. De exemplu, la sfârșitul verii, în regiunea noastră, mai multe păsări au murit prin electrocutare pe liniile de înaltă tensiune. De cele care au supraviețuit, Anna, împreună cu persoanele care îi împărtășesc viziunea, are grijă și le tratează până în prezent.

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com 

Grupa de foc a grănicerilor din Detașamentului Cernăuți a înregistrat deplasarea unei drone inamice în apropierea frontierei de stat cu Moldova – pe sectorul Secției „Secureni”. Conform datelor preliminare, a fost vorba despre o dronă de tip „Gerbera”. Militarii au deschis foc și au lovit ținta. În urma căderii dronei, nu s-au înregistrat distrugeri sau persoane rănite.

Serviciul de Frontieră subliniază: teroarea Rusiei împotriva infrastructurii de frontieră a Ucrainei continuă. Atacurile aeriene zilnice asupra zonelor de frontieră pun în pericol atât locuitorii locali, cât și pe cei care traversează frontiera de stat.

Grănicerii, care acționează în componența Forțelor de Apărare, participă activ la protejarea spațiului aerian. Ei vor continua să monitorizeze cu vigilență securitatea la frontiera de stat și sunt pregătiți să reacționeze operativ la amenințările aeriene.

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com 

Spre sfârșitul lunii, tabloul se va schimba. Conform prognozei lunare a Centrului Hidrometeorologic Ucrainean, luna octombrie în vestul Ucrainei se va încheia cu o toamnă târzie tipică: temperatura medie zilnică va scădea sub 8 grade, nopțile vor deveni reci, iar pe alocuri, în nopțile senine și fără vânt, sunt posibile înghețuri. Regiunile vestice ale țării, inclusiv Bucovina, sunt clasificate de sinopticieni printre cele care se răcesc mai devreme decât centrul și sudul.

Se prognozează o cantitate de precipitații de 31–77 milimetri pe lună, iar în Carpați de până la 101 milimetri, adică în limitele normei.

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com 

Sub paltinul bisericii de sus,

Să am la creştet soarele-n apus.

Doinească-mi apele Moldovei cântul

Şi gârla morii plângă-mă-n apus…

Traian Popovici

La 1 noiembrie 2005, Organizaţia Naţiunilor Unite a adoptat Rezoluţia nr. 60/7, conform căreia data de 27 ianuarie este considerată Zi internaţională de comemorare a victimelor Holocaustului. Anume în această zi, în anul 1945, au fost eliberaţi deţinuţii lagărului nazist al morţii Auschwitz din Polonia. În perioada sa de existenţă, în numitul lagăr au murit circa trei milioane de oameni, majoritatea fiind evrei. E necesar de a menţiona faptul că în timpul celui de-al Doilea Război Mondial au fost nimiciţi şase milioane de etnici de origine mozaică.

În Rezoluţia adoptată de către Organizaţia Naţiunilor Unite se menţionează că Holocaustul, care se măsoară prin nimicirea unei treimi din populaţia evreiască şi a unui imens număr de victime ale altor naţionalităţi, trebuie să devină pentru toate popoarele o lecţie de prevenire, fiindcă această mare tragedie demonstrează la ce poate duce ura, fanatismul, rasismul.

Un adevărat exemplu de adâncă stimă faţă de oamenii de altă etnie serveşte activitatea avocatului Traian Popovici. Viitorul primar al oraşului de pe malul Prutului, „feciorul popii”, s-a născut în toamnă, făcându-şi apariţia în această frumoasă lume, când Carpaţii plini de legende, cu „munţii lor bătrâni”, i-au „dat avântul”, la 17 octombrie 1892, în pitorescul sat Ruşii Mănăstioarei, actualmente localitate în comuna Udeşti, judeţul Suceava al României. Şi-a petrecut copilăria de farmec plină într-un mediu rural, în mijlocul răzeşilor cu dragoste de biserică, de natură, de obiceiurile şi datinile strămoşeşti. Iubindu-şi neamul şi Patria, în ziua izbucnirii Primul Război Mondial, s-a înrolat în rândurile Armatei Române, luptând pentru suveranitatea ţării în perioada acestui mare incendiu mondial. Când a luat sfârşit cea dintâi conflagraţie mondială, studentul-patriot reuşeşte să-şi termine studiile în cadrul Facultăţii de Drept a Universităţii din Cernăuţi, obţinând ulterior titlul de doctor în drept. În perioada interbelică s-a ocupat cu avocatura în vechea capitală a Bucovinei istorice. La 28 iunie 1940, când Armata Roşie „eliberatoare” şi-a făcut apariţia triumfală în frumosul oraş al lui Alexandru cel Bun, instaurând un regim crunt de teroare bolşevică, avocatul Traian Popovici apucă drumul refugiului, stabilindu-se în municipiul Bucureşti. Va reveni la Cernăuţi la începutul lunii iulie 1941, fiind trimis în Bucovina ca „prim-ajutor de primar”. Pe data de 1 august acelaşi an, colonelul Alexandru Rioşanu,  pe atunci Guvernator al Provinciei Bucovina, îl numeşte pe doctorul Traian Popovici în funcţia de Primar al Cernăuţiului. Despre acest eveniment va menţiona: „Cu ziua de 1 august începe zbuciumul meu în scaunul de răspundere ce l-am deţinut, pe care nu l-am solicitat şi în care am fost aruncat de împrejurări”.

Pe data de 11 august 1941, noului primar i se aduce la cunoştinţă că Primăria municipiului Cernăuţi este obligată să înceapă procesul de evacuare a evreilor peste Nistru şi de organizare a unui ghetou provizoriu. El, ca un bun român şi mare patriot, educat în spiritul valorilor creştin-ortodoxe, a intervenit ferm în favoarea evreilor, fiind conştient de dimensiunile tragediei care li se pregătea de către autorităţile militare. Primarul a primit ordin din partea Guvernământului Provinciei Bucovina de a prezenta un proiect de organizare a ghetoului, unde trebuiau să fie introduşi circa 49.000 evrei din oraş. Referitor la acest fapt, Traian Popovici va scrie mai târziu: „Câteva zile după instalarea mea ca primar, am avut ocazia să vorbesc într-o audienţă de lucru cu guvernatorul Rioşanu asupra problemelor evreieşti. Decedatul guvernator îmi cerea să procedez la delimitarea unui cartier de oraş căruia voia să-i dea destinaţie de ghetou. I-am expus punctul meu de vedere net şi i-am arătat enormitatea acestei măsuri medievale, raportată la gradul de cultură a evreimii cernăuţene, i-am arătat că din punct de vedere tehnic nu pot admite aspectul degradant al închiderii unei părţi din oraş în baricade de sârmă ghimpată şi în îngrădituri de scândură. Cernăuţii cu aliura lui de oraş occidental refuzând sub aspect edilitar o astfel de pângărire a esteticului său”.

În cartea „Dilemele convieţuirii: evreii în Bucovina (1774 – 1947)”, profesorul Daniel Hrenciuc, autorul lucrării, menţionează: „Popovici a protestat în faţa acestei ordonanţe, argumentând cu faptul că viaţa economică din Cernăuţi ar fi fost paralizată fără aportul evreilor”.

Guvernatorul Alexandru Rioşanu a decedat şi în fruntea Provinciei Bucovina este numit generalul Corneliu Calotescu, care n-a acceptat poziţia primarului şi, la 10 octombrie 1941, a emis „Ordinele pentru înfiinţarea ghetoului Cernăuţi, pentru confiscarea averilor şi pentru deportarea peste Nistru”. Ghetoul începea de la Piaţa Dacia (azi Piaţa Filarmonicei), cobora pe fosta stradă Eminescu (redenumită în Arkadi Jukovski), ajungea până la strada Sf. Treime (azi Bogdan Hmelniţki), mergea în jos pe această stradă până la strada C. Brătianu (în prezent Gagarin), trecea pe strada Prutului), pe lângă linia ferată ajungea la strada Vireanu (actualmente strada Uzbecă), pornea spre strada Elena Doamna (azi Berdicev), urca pe strada Ştefan Tomşa (Lubenska), pe lângă Cimitirul Evreiesc pornea spre strada Romană (Ruska), lângă pod o lua pe strada Petru Rareş (azi Bukovinska), până la strada Maramureşului (în prezent Oljici), ocupa strada Războieni (Lukian Kobyliţa) şi strada Vorobchevici (Dobreanski), cobora pe strada Mareşalul Fochi (în prezent N. Iaremciuk) spre strada Generalul Averescu (Sagaidacinyi) până la strada Sf. Nicolae (Sadovski), mergea pe strada General Mircescu (Şeptiţki) şi pe strada Turcească, urca pe strada General Prezan (azi atrada Şcolii), traversa strada Regele Ferdinand (Holovna), de la Biserica catolică pornea pe strada Hurmuzachi (Zankoveţka) şi ajungea la Piaţa Dacia, de unde a pornit. Se poate menţiona că ghetoul cernăuţean ocupa partea centrală a oraşului, cu clădiri istorice, unde locuiau şi numeroşi cernăuţeni de origine mozaică. A doua zi, a început mutarea evreilor în ghetou şi deportarea lor peste Nistru. Primarul Traian Popovici înaintează demersuri către Bucureşti, cerând exceptarea evreilor cernăuţeni de la deportarea în Transnistria. În urma acestor demersuri, conducerea României de atunci a acceptat să fie eliberaţi de la deportare numeroşi evrei din oraş. La 15 octombrie 1941, s-au întocmit listele nominale ale evreilor care trebuiau să rămână în Cernăuţi, primind „buletine speciale”. În liste au intrat 19.689 de persoane, care au obţinut aceste buletine. Astfel, datorită intervenţiei lui Traian Popovici, au fost salvaţi de la deportare circa 20.000 de evrei. Spre Transnistria au apucat drumul 28.391 de oameni.

În 1946, când fostul primar al oraşului Cernăuţi a închis ochii pentru totdeauna, foarte mulţi evrei au participat la funeraliile sale, fiindcă românul Traian Popovici a rămas pentru ei Omul care a demonstrat lumii întregi cum trebuie să te porţi cu aproapele în condiţiile grele ale vieţii. La 2 ianuarie 1969, Traian Popovici a fost distins post mortem cu Medalia celor drepţi din partea „Comisiei pentru cei drepţi” de pe lângă „Institutul comemorativ al martirilor şi eroilor Yad Yashem”.

Cred că în această viitoare şi zbuciumată toamnă, care ne bate la uşă, cu frunza sângerândă a codrilor de aramă, când se vor împlini 130 de ani de la naşterea fostului Primar al oraşului Cernăuţi, în vechea şi frumoasa capitală a Bucovinei istorice, cu edificii ce urcă în slava cerului puterea gândirii umane, va apărea strada „Traian Popovici”, cinstind astfel „un dor” al său, înfiripat în tinereţe, un dor al vrednicului nostru înaintaş. Osemintele patriotului român îşi dorm somnul veşnic în satul Colacu din Fundu Moldovei, „Sub paltinul bisericii de sus”, dar bunul lui suflet e prezent în municipiul, care „Şi-a zămislit în mine versul, cântul”.

Petru GRIOR

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Apropo: la 19 octombrie este ziua de naștere a lui Mihai Prepeliță. O să mă bucur dacă acest mesaj v-a trezit un oarecare interes, în contextul jubileului Maestrului Ivan Holomeniuk și a zilei de naștere a fratelui meu. Toate cele bune și multă sănătate!

 Gheorghe PREPELIȚĂ,

jurnalist din Republica Moldova

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com 

În timpul alertei, o ucraineancă pe nume Ivanna, care se afla împreună cu copiii, a povestit despre situația dificilă în care s-au pomenit călătorii. Ea a menționat că „este așa de frig, nu există nici măcar unde să te adăpostești, măcar să fi fost vreo cafenea. I-au dat pe toți afară din mașini, toate mașinile au fost întoarse înapoi și atât. Și stați, așteptați până se termină alarma”.

De remarcat este faptul că, în timpul alertei aeriene din Ucraina (și nu din România), oamenii au fost duși pe teritoriul României, mai departe de frontieră.

Absența unui spațiu încălzit sau a unei cafenele pentru așteptare a stârnit indignare printre călători. În plus, discuțiile din rețelele de socializare au reflectat o divizare a opiniilor: unii participanți cer crearea de condiții confortabile pentru călători, în timp ce alții subliniază importanța securității.

Situația de la Punctul de trecere Porubne-Siret din timpul alertei aeriene subliniază importanța securității, care este o prioritate în astfel de cazuri. Cu toate acestea, ea indică, de asemenea, necesitatea îmbunătățirii condițiilor pentru călătorii care s-ar putea afla în situații similare. Asigurarea unui adăpost confortabil sau cel puțin a unor locuri de așteptare ar putea reduce consecințele negative ale întârzierilor cauzate de alerte.

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com 

Oamenii sunt literalmente împinși în afara țării de atacurile zilnice asupra infrastructurii. Așa cum a menționat Președintele în discuția cu jurnaliștii, Moscova nu intenționează să se oprească, iar acțiunile sale indică un singur lucru – „Rusia ne ucide”. Ne așteaptă a cincea iarnă a războiului pe scară largă. Ținând cont de sistemul energetic distrus, aceasta promite să devină cea mai dificilă probă de supraviețuire.

Pentru Europa, un astfel de val de migrație va reprezenta o provocare fără precedent. În toamna anului 2026, acolo se află deja peste 4,4 milioane de ucraineni beneficiari de protecție temporară. Adăugați la acest număr încă 20 de milioane – și sistemul european de primire se va confrunta cu o supraîncărcare critică.

Exodul populației este dictat direct de situația de securitate, iar luna septembrie din acest an s-a dovedit a fi cea mai sângeroasă din întreaga perioadă a ostilităților. Statistica este seacă, dar grăitoare. În comparație cu anul trecut, pierderile în rândul populației civile au crescut cu 85 la sută. Doar într-o singură lună am pierdut cel puțin 328 de vieți, iar peste alte două mii de persoane au fost rănite. La acestea se adaugă și atacurile regulate asupra Kievului cu noi drone de mare viteză.

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Este arhetipul absolut al așteptării din dragoste. Când Ulise (Odiseu) pleacă să lupte în Războiul Troian, își lasă soția, Penelopa, și fiul nou-născut în Ithaca. Călătoria lui de întoarcere acasă durează 20 de ani, timp în care este crezut mort de toată lumea.

Asediată de pretendenți care îi cer mâna și îi risipesc averea, Penelopa găsește o metodă genială de a-i amâna: le promite că se va căsători cu unul dintre ei abia după ce va termina de țesut un giulgiu pentru socrul ei, Laerte. În fiecare noapte, ea despletește în secret ceea ce a țesut peste zi.

După 20 de ani de loialitate absolută și speranță neclintită, Ulise se întoarce deghizat în cerșetor, își recâștigă regatul și se reunesc.

(Din rețelele de socializare) 

(T.L.)

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

La 17 octombrie 1873 s-a născut ilustrul matematician român, Gheorghe Ţiţeica. Despre Gheorghe Ţiţeica s-a scris în decursul vremii mult. A fost matematician şi pedagog român, profesor la Universitatea şi la Şcoala Politehnică din Bucureşti, membru al Academiei Române şi al mai multor academii străine, doctor honoris causa al Universităţii din Varşovia, un nume ce va rămâne peste veacuri în analele matematicii româneşti. El s-a născut la 17 octombrie 1873 la Drobeta Turnu-Severin. Elev eminent, cu reale înclinaţii spre ştiinţele exacte, Gheorghe Ţiţeica a fost repede remarcat de dascălii săi, atât de cei de la liceul din Craiova, cât şi de cei de la Universitatea din Bucureşti, unde a fost sfătuit să urmeze un doctorat la Paris. Acolo, alături de savanţi ai vremii, l-a avut profesor şi pe Jean Gaston Darboux, care i-a deschis pasiunea către geometrie, în special către geometria diferenţială, pasiunea care l-a urmat întreaga viaţă.

Gheorghe Ţiţeica este un monument, un întemeietor de şcoală matematică românească. Istoria matematicii îi recunoaşte meritele în domeniul geometriei proiective, al trigonometriei sferice, precum şi a altor discipline care ţin de matematică. Vicepreşedinte al Academiei Române, secretar, al aceleaşi instituţii, profesor al Universităţii Mariland din Statele Unite, o personalitate de excepţie a matematicii româneşti şi universale. Gheorghe Ţiţeica este unul dintre organizatorii congresului de matematică, desfăşurat în 1932 la Drobeta Turnu Severin, oraş, care a devenit în acel an o adevărată capitală a matematicii. Alături de 140 de matematicieni români, la congres au participat şi 40 de matematicieni străini din Franţa, Belgia, Polonia, Bulgaria şi Iugoslavia. Lucrările congresului s-au desfăşurat pe un vas care efectua o croazieră pe Dunăre, permiţând invitaţilor să vadă frumuseţea sălbatică a Dunării la Cazane. Gheorghe Ţiţeica a prezentat la acest congres două lucrări: una referitoare la reţelele patratice, curbele care-i poartă numele, iar cealaltă care ţine mai mult de filosofie „Intuiţia Bergsoniană şi matematica”.

Gheorghe Ţiţeica  a fost un profesor de excepţie care a scris multe cărţi de referinţă în geometrie. A înţeles de la mentorul său, Constantin Gogu, preşedinte al „Societăţii amicii ştiinţei“, că menirea unui profesor este să răspândească ştiinţa printre tineri. Anume cu acest scop Gheorghe Ţiţeica devine unul dintre fondatorii revistei „Natura“ (1905).  A publicat aici multe articole de cultură generală, articole despre Arhimede, Galilei, dar şi despre profesorii săi din facultate. Prodigioasa activitate a acestui ilustru matematician cuprinde circa 300 de lucrări matematice sau de popularizare a ştiinţei. Colegii lui afirmau că Gheorghe Țițeica pentru România este „geometrul numărul unu”. Acesta a plecat în necuprinsa veşnicie în anul 1939.

La 17 octombrie 1892, în localitatea Rușii Mănăstioarei–Udești, Suceava, s-a născut Traian Popovici, avocat și primar al orașului Cernăuți în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. A urmat Facultatea de Drept a Universității Cernăuți, pe care a absolvit-o abia la sfârșitul Primului Război Mondial. A fost președinte al Societății Academice Junimea. În anul 1908, în timpul liceului, a trecut clandestin granița dintre Austro-Ungaria și România, pentru a-l vedea pe Nicolae Iorga care vizita localitatea Burdujeni. În Primul Război Mondial a trecut în România și s-a înrolat voluntar în Armata Română (1914), luptând până la sfârșitul războiului. După absolvirea facultății a obținut titlul de Doctor în Drept, s-a stabilit pentru scurt timp la Chișinău, a fost secretar la Casa Noastră, organizație pentru împroprietărirea țăranilor, prefect al județului Câmpulung (1926–1927), avocat în Cernăuți, iar după ocuparea Bucovinei de Nord, în iunie 1940, s-a refugiat în București, continuând îndeletnicirea de avocat. Ion Antonescu l-a numit primar al orașului Cernăuți. În această calitate, a oprit deportarea a 20.000 de evrei din Bucovina împotriva planului de „curățirea terenului” al mareșalului Ion Antonescu. Găsit vinovat de eliberarea certificatelor pentru evitarea deportărilor, a fost înlocuit din funcție după zece luni. În urma reluării deportărilor de către noul primar, au pierit cinci mii de persoane salvate inițial. După război, a publicat cartea Spovedania, mai cunoscută sub numele de Spovedania unei conștiințe. Cu câțiva ani în urmă ea a fost tradusă în ucraineană și editată la Cernăuți. Pe fațada casei din Cernăuți, unde a locuit Traian Popovici, a fost inaugurată o placă memorială. La Cernăuți a fost creat un film documentar despre primarul Traian Popovici (autorul scenariului – jurnalistul Serghei Voronțov). A decedat la 4 iunie 1946, la Colacu–Fundu Moldovei, Suceava. Traian Popovici a fost înnobilat post-mortem cu titlul de „Drept între popoare” de către Yad Vashem în anul 1991, pentru actele sale de curaj în salvarea evreilor din Cernăuți în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

La 17 octombrie 1929, la Chişinău s-a născut Agnesa Roșca, poetă și traducătoare moldoveană. A absolvit în 1953 Facultatea de Filologie a Universităţii de Stat din Chişinău. Timp de peste 20 de ani a lucrat ca redactor la editurile republicane, iar în 1966-1967 ca şef al Direcţiei Editurilor a Comitetului de Stat al R.S.S.M. pentru Edituri, Poligrafie şi Comerţul cu Cărţi. Prima plachetă de versuri „Bat gândurile» este ancorată în problematica socială a timpului. Au urmat culegerile: „Mozaic» (1967), „Cântecul tău, Djalil!» (1968), „Balada stropului de soare» (1969), „Amnar şi cremene» (1971), „Pământul Patriei» (1974), „Imnuri în inimi» (1977), „Cu tine, ţară de mesteceni„ (1979), „Veşnică ardere» (1982), „Vis şi veghe» (1984), „Aerul de taină» (1995) ş.a. Traduce din opera unor scriitori de vază clasici (Vergiliu, Eneida (în crestomaţia Literatura universală. Grecia şi Roma antică) şi contemporani: A Puşkin, T.Şevcenko, S.Petofi, A.Cehov, F.Dostoevski, M.Gorki, A.Tvardovski ş.a. Multe din versurile ei sunt traduse în limbile rusă, ucraineană, georgiană, estoniană, armeană, turcă. Poeta a lăsat un tezaur literar-artistic valoros, caracterizat printr-o poezie primăvăratică, printr-un dor năvalnic de viaţă şi gânduri cu mesaje permanente despre făurirea binelui, despre valorile spirituale şi despre sensul vieţii umane pe pământ. Poezia Agnesei Roşca era marcată în adânc de stările sale sufleteşti, trăite şi retrăite în viaţa sa, deloc uşoară, dar probabil, împlinită prin faptul, că a stat de veghe la altarul culturii naţionale, militând pentru a repune în valoare cultura, patrimoniul spiritual al poporului. Creația Agnesei Roșca cuprinde registre variate, de la versul pur folcloric la cel de factură modernă. Registrul liric alternează uneori cu cel satiric, poeta valorificînd activ sarcasmul, grotescul.  Agnesa Roșca a decedat în 2009 la Chișinău.

La 17 octombrie 1984 s-a stins din viață Emilian Bucov, scriitor, scenarist, publicist, activist public din Moldova.  S-a născut la 8 august 1909 în orăşelul Chilia Nouă, care se află în delta Dunării (astăzi regiunea Odesa, Ucraina). El a fost membru al Uniunii Tineretului Comunist din România. Pe parcursul anilor 1928-1930 este revoluţionar în organizaţia „Şcolarul roşu”, a fost membru al Uniunii Tineretului Comunist din România în ilegalitate, pentru care a fost persecutat de Siguranţă. În aceeaşi ani îşi începe şi activitatea literară, afirmîndu-se ca poet revoluţionar. Colaborează cu reviste româneşti de stânga. Apar o serie de culegeri de poezii „Clocotul muncii” (1932), „Discursul Soarelui” (1937), „China” (1938). Apoi: „Te văd, Moldovă” (1942), „Primăvara de pe Nistru” (1944), „Ţara mea” (1947), „Cresc etajele” (1952), „Poezii” (1954). S-a bucurat de popularitate basmul în versuri „Andrieş”, după motivele căruia a fost filmat în anul 1955 un film artistic, precum şi romanul în versuri „Oraşul Răut” (1956, tradus în rusă, în anul 1958), etc. A scris piesa „Dunărea zbuciumată” (1956, montată în anul 1957), o culegere de povestiri, „Scânteia inimii” (1965), poemul „Cântare tinereţii” (1969), romanul „Magistrala” (1969). Pentru culegerea de poezii şi poeme „Zile de azi, zile de mâine” i-a fost decernat Premiul de Stat al RSS Moldoveneşti (1966).

Este autorul imnului RSSM. Este cunoscut şi în calitate de traducător al unor opere de A. S. Puşkin, T. Şevcenko, Maxim Gorki şi alţii.

Pe parcursul anilor 1945-1946, 1955-1958 este preşedinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova în 1966-1971, redactor şef al revistei „Nistru”, Vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste Sovietice Moldoveneşti (1947-1951). La Congresul al 6-ea a Comitetului Central PCM a fost ales membru al Comitetului Central. Criticul Ion Șpac apreciază astfel creația lui Emilian Bucov de pe pozițiile zilei de astăzi:  „Se poate admite că poezia și proza bucoviană necesită o selecție riguroasă, însă nicidecum nu putem accepta anularea operei în ansamblu… Îndrăznim să afirmăm că o bună parte din ea și-a păstrat totuși prospețimea. E vorba, în primul rând de basmul „Andrieș”, volumele de versuri „Zile de azi, zile de mâine” (1965,1967), „Om de dimineață” (1984),  mai multe cărți pentru copii, care în urma unei selecții riguroase s-ar putea constitui într-un volum editat în grafie latină”.

Evenimente istorice din ziua de 17 octombrie:

1113: A fost finalizată construcția Catedralei Sfântul Mihail cu cupole de aur din Kiev.

1849: Moare Frédéric Chopin, unul dintre marii compozitori ai romantismului în apartamentul său din Place Vendôme din Paris, la numai 39 de ani, răpus de o afecțiune pulmonară cronică. Muzica sa, de o sensibilitate și o complexitate tehnică fără precedent, influențată profund de tradițiile poloneze, revoluționase deja creația pentru pian și avea să devină o parte esențială a patrimoniului muzical universal.

1858: În localitatea Dârste de lângă Brașov, se naște Andrei Bârseanu, poet, folclorist, profesor și militant neobosit pentru cultura românească din Transilvania, care avea să devină președintele ASTREI și vicepreședinte al Marelui Sfat Național Român la 1 Decembrie 1918. Este cunoscut mai ales pentru versurile cântecului patriotic „Pe-al nostru steag e scris Unire”, scrise în 1880 pe muzica lui Ciprian Porumbescu și devenite un simbol al aspirațiilor naționale ale românilor. Puțini știu însă că acest imn unionist românesc a trecut granițele și a dat naștere imnului oficial al unui alt stat european: în 1912, poetul albanez Aleksandër Stavre Drenova (Asdreni), care trăia în exil la București, a preluat linia melodică a cântecului lui Porumbescu și Bârseanu pentru poemul său Hymni i Flamurit („Imnul Steagului”), care este și astăzi imnul național al Albaniei.

1933: Fizicianul Albert Einstein sosește în portul New York la bordul pachebotului SS Westernland, venind din Anglia, după ce ascensiunea lui Adolf Hitler la putere și confiscarea bunurilor sale de către naziști îl determinaseră să renunțe definitiv la cetățenia germană și la Academia din Berlin. Stabilirea sa la Institutul pentru Studii Avansate din Princeton marchează începutul ultimei mari etape din viața celui mai influent savant al secolului XX.

1936: S-a născut poetul ucrainean şaizecist Ivan Draci, considerat clasic în timpul vieţii. Ivan Draci (1936-2018) s-a afirmat şi ca traducător, autor de scenarii cinematografice, dramaturg şi activist politic. I s-a decernat Premiul Naţional „T. Şevcenko” şi i s-a acordat titlul de Erou al Ucrainei. Ivan Draci a semnat prefaţa la volumul bilingv ucraineano-român „Cobzarul” de Taras Şevcenko, editat la Cernăuţi. Traducerea în română a creaţiilor şevcenkiene aparţine poetului şi traducătorului din Suceava, Ion Cozmei.

2003:  La Paris, Conferința Generală a UNESCO adoptă Convenția pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial, document istoric care creează un cadru juridic internațional de protecție pentru tradiții orale, meșteșuguri, ritualuri și expresii artistice vii.

(V.K.)

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Creată în 2005, GPPAC reunește organizații neguvernamentale care activează în domeniul prevenirii conflictelor armate, al consolidării păcii și al dezvoltării cooperării în regiune. În timpul reuniunii au fost stabilite prioritățile comune și direcțiile de activitate viitoare ale rețelei. Natalia Neceaieva-Iuriiciuk, membră a Fundației noastre și coordonatoare regională a Rețelei GPPAC pentru Europa de Est, împreună cu Andrei Kamenscikov, coordonator regional al Global Partnership for the Prevention of Armed Conflict, au prezentat rezultatele activității rețelei și au contribuit la definirea priorităților și a direcțiilor viitoare de cooperare.

Un eveniment distinct a fost masa rotundă „Prețul ecologic al războiului: riscuri regionale pentru Ucraina, Moldova, România”. În centrul atenției s-au aflat fluviul Nistru, Marea Neagră și riscurile ecologice comune care necesită nu soluții izolate, ci o coordonare între țări.

Am avut onoarea, din partea Fundației „Resurse și Inițiative Publice”, de a modera discuția. Rezultatul acesteia se va concretiza în materiale pentru studiul analitic CLIMPSE privind consecințele ecologice ale războiului, cu accent pe riscurile comune pentru Ucraina, Moldova și România.

Acesta este pentru noi unul dintre principalele rezultate ale întâlnirii: nu doar să semnalăm problemele, ci să adunăm evaluări de specialitate, date regionale și argumente care pot fi utilizate pentru viitoare acțiuni, soluții comune și noi inițiative internaționale.

Serghei HACMAN,

vicepreședintele Fundației de Caritate „Resurse și Inițiative Publice”, istoric

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com