Sub centrul istoric al orașului Cernăuți se întinde într-adevăr un tunel subteran de aproape 1,5 kilometri, dotat cu șine, vagonete, șuvoie de apă și chiar mici stalactite. Tocmai din cauza acestor particularități a fost botezat de multă vreme „metroul cernăuțean”. Cu toate acestea, niciun tren de pasageri nu a circulat vreodată pe aici, iar construcția a fost efectuată cu un alt scop, extrem de important.

În ultimul timp, pe rețelele de socializare revin în atenție fotografiile și hărțile așa-zisului metrou din Cernăuți. Pe acestea pot fi văzute două linii, 12 stații subterane și chiar noduri de corespondență în centrul orașului. Autorii acestor postări glumesc spunând că în trecut rețeaua subterană funcționa, iar astăzi toate stațiile sunt închise, iar departamentul de transport subteran a fost desființat. Totuși, realitatea este mult mai interesantă.

În fapt, așa-zisul „metrou din Cernăuți” este o galerie de drenaj care se întinde de la strada Nahimov până la strada Gagarin. Tocmai ea a stat la baza numeroaselor legende urbane, informează „Cernivețkii Promin” cu trimitere la publicația CZERNOWITZ.

Istoria construcției începe în anii 1950. Din cauza specificului solului local, la Cernăuți au început procese de alunecare de teren. Situația s-a agravat și mai mult după inundațiile masive din anii 1965–1969. Atunci a apărut o amenințare reală ca versantul să înceapă să se deplaseze în jos împreună cu clădirile din partea istorică a orașului, în special fosta Reședință a mitropoliților, unde astăzi funcționează Universitatea Națională din Cernăuți.

Tocmai de aceea, în anul 1970 a fost inițiată proiectarea unui complex de construcții anti-alunecare. Una dintre cele mai importante a devenit galeria de drenaj, al cărei rol era de a capta și evacua apele subterane pentru a preveni prăbușirea versantului. Construcția a durat din 1975 până în 1979. În rezultat, a apărut un tunel pe două niveluri, cu o lungime de aproape 1,5 kilometri. La acesta au fost conectate 58 de sonde prin care apele subterane erau evacuate în jos. În prezent mai funcționează doar 15 dintre ele.

Tunelul subteran a fost rapid înconjurat de legende. Unii credeau că a fost săpat încă dinainte de război pentru transportul mărfurilor de la gară. Alții erau convinși că este un obiectiv militar secret sau o parte a unei rețele extinse de pasaje subterane. În realitate, la apariția denumirii de „metrou cernăuțean” au contribuit chiar lucrătorii de la „Kievmetrobud” (Compania de Construcție a Metroului din Kiev), care au ridicat galeria.

Lângă intrare, aceștia au lăsat o literă mare „M”, ceea ce i-a dus pe localnici cu gândul la metrou. Iar șinele din interior nu au făcut decât să sporească misterul, deși pe ele circulau doar vagonete obișnuite de șantier. De-a lungul anilor, spațiul subteran s-a schimbat. Apa a lăsat depuneri minerale pe pereți, din tavan au început să se formeze mici stalactite, iar pe alocuri s-au format chiar așa-numitele perle de peșteră.

La un moment dat, aici se organizau chiar și excursii. Vizitatorii primeau căști, lanterne și cizme de cauciuc, după care porneau să exploreze tunelul subteran, în timp ce chiar deasupra lor orașul își trăia viața obișnuită.

Ilustrație: Molodyi Bukovyneți

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Reprezentanții departamentului au menționat că, imediat după apariția pe internet a fotografiilor cu scările din fața Filarmonicii conținând elemente de plăci funerare, angajații primăriei  s-au deplasat la fața locului, confirmând aceste fapte.

„Scările din Piața Filarmonicii au fost construite în urmă cu aproximativ 20 de ani. De atunci nu a existat o înlocuire capitală a plăcilor, ci doar repararea lor. Anul acesta, de asemenea, plăcile au fost doar reașezate”, se arată în comunicat.

Prin urmare, Consiliul Orășenesc verifică în prezent dacă aceste plăci funerare au fost puse cu fotografia în interior încă de la momentul construcției scărilor. „Separat, vor fi verificate documentația și alte circumstanțe care vor ajuta la oferirea unui răspuns complet și obiectiv cu privire la proveniența materialelor și la contractanți”, au dat asigurări reprezentanții departamentului, adăugând că, dacă verificările vor scoate la iveală nereguli sau persoanele responsabile pentru acestea, vor exista consecințele de rigoare.

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Despre râul „de culoarea apusului de soare” se vorbește într-o postare a Direcției Bazinului de Resurse de Apă ale râurilor Prut și Siret, scrie molbuk.ua. Cerlena izvorăște de pe versanții sudici ai Podișului Hotinului, în apropiere de satul Nădăbăuți, la o altitudine de peste 319 metri deasupra nivelului mării. De acolo, își croiește drum prin raioanele Nistru și Cernăuți, descriind o curbă lină în formă de S — mai întâi spre sud-est, apoi aproape direct spre sud, iar în cursul inferior virează din nou spre est și se varsă în Prut, lângă localitatea Novo-Ivankivți (Făgădău).

Numele râului este unul dintre cele mai vechi din regiune. În limba ucraineană veche, cuvântul „cerlenyi” însemna roșu, purpuriu. Cel mai probabil, râul a primit acest nume datorită malurilor sale roșiatice și a apei tulburi de după ploi, care căpăta o nuanță caldă, argiloasă.

Hidronimul este atestat din secolul al XV-lea — ceea ce înseamnă că Cerlena are o istorie scrisă mai veche decât majoritatea satelor învecinate. Iar satul Cerlina, situat pe malurile sale, și-a primit numele de la râu, și nu invers.

Lungimea râului este de 39,5 km, iar suprafața bazinului de recepție este de 345 km². Râul este puternic regularizat, iar acest lucru îi influențează semnificativ caracterul. Din cauza gradului ridicat de arat al bazinului — terenuri agricole, pășuni, livezi — Cerlena reacționează foarte rapid la averse și, la fel de repede, seacă în perioadele de caniculă. Tocmai astfel de râuri suferă cel mai mult din cauza activității economice și sunt cel mai puțin protejate, deoarece rămân în afara atenției științei și a interesului public. Cu toate acestea, importanța lor este incontestabilă: ele alimentează râurile mari, susțin apele subterane, modelează peisajul și merită mai mult decât o simplă linie într-un ghid topografic.

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

În ajunul hramului bisericii, în satul Dimca a avut loc un eveniment solemn dedicat împlinirii a 580 de ani de la prima atestare documentară a satului. Sărbătoarea a adunat pe teritoriul Casei-muzeu „Olga Kobyleanska” localnici, oaspeți și colective artistice. Programul a inclus cântece populare ucrainene și românești, o scenetă teatralizată și spectacole ale copiilor, reflectând împletirea culturală multiseculară a tradițiilor din acest ținut.

Secretarul Consiliului de Orășel Hliboca, Olena Badiuk, a mulțumit, în numele consiliului, locuitorilor din Dimca pentru păstrarea cu grijă a istoriei,  tradițiilor autentice și a moștenirii culturale a satului. Ea a subliniat că tocmai datorită oamenilor care își prețuiesc satul și susțin inițiativele bune, Dimca rămâne un loc cu tradiții puternice și o atmosferă deosebită.

O parte specială a întâlnirii a fost înmânarea diplomelor  de mulțumire din partea Consiliului local. Apărătorii Ucrainei — Anatolie Fosea, Alexandru  Bruder și Vitalie Patraș — au primit distincții pentru curaj, devotament față de Ucraina și apărarea independenței acesteia. Pentru poziția civică activă și contribuția la păstrarea moștenirii culturale a satului, au fost premiați Dumitru Socol și Natalia Melnic. A fost apreciată și munca conștiincioasă și devotamentul față de comunitate i-a fost înmânată starostelui satului, Anjela Ioneac.

Organizatorii evenimentului au mulțumit tuturor celor care s-au implicat în pregătirea sărbătorii, în special angajaților Casei-muzeu „Olga Kobyleanska” și participanților la programul artistic.

Notă istorică: Numit, iniţial, Tisteneţu, satul Trestiana (Dimca de astăzi) este atestat în 6 iunie 1446, când Ştefan Vodă dăruia mănăstirii Neamţ biserica de la Trestiana şi de la Tereblecea (dar şi în hotarnica Mihucenilor, din aceeaşi dată), a doua menţiune documentară făcându-se în 8 decembrie 1454, când se stabilesc scutirile sătenilor din cele două sate, în favoarea călugărilor de la Neamţ.

În 2 februarie 1508, când se întăreşte mănăstirii Neamţului stăpânirea asupra satelor Trestiana şi Tereblecea, este menţionat şi proprietarul anterior al satelor, fiul lui Bârlici.  O tipăritură vieneză din 1869, referitoare la organizarea politică și judiciară în țările reprezentate în Împărăţia Austriei, prezintă următoarea administrare în Ducatul Bucovinei: „Administrarea districtului Cernăuţi – Curtea regională din Cernăuți: Cernăuţi, Ceahor, Hliboka, Camena cu Spaski, Corovia, Cotul Bainski, Cuciurmare, Ludi Horecea Camerale cu Mănăstioara, Lucaviţa, Mihalcea, Mihuceni cu Kicera, Molodia cu Franzthal și Derelui, Ostriţa, Preworokie, Stăneştii de Sus pe Siret, Stăneştiii de Jos pe Siret, Poienile, Tărăşeni, Trestiana sau Dimka, Voloca Camerale pe Siret, Zurin”.

În 1908, conform Dicţionarului lui Grigorovitza: „Trestiana (sau Dimca), comună rurală, districtul Siret, aşezată între comunele Hliboca şi Mihuceni, pe pârâul Hotovăţ, afluent al Sire­tului. Suprafaţa: 7,51 kmp; populaţia: 785 locuitori români, de religie gr. or. Prin drumuri de ţară comunică cu comunele învecinate sus menţionate, precum şi cu drumul princip. Siret-Cernăuţi. Are o şcoală populară, cu o clasă; ţine de biserica parohială din Mihuceni. Această comună este menţionată într-un hrisov al lui Bogdan Vodă, cu data de 2 Februarie 1508. Probabil că, mai târziu, a fost distrusă, căci, la 1776, era numai moşie, cu citeva case, în posesia mănăstirii Barnovschi. În această localitate, s-au găsit unelte de piatră din epoca neolitică. Populaţia se ocupă cu agricultura şi cu creşterea vitelor. Comuna posedă 603 hectare pământ arabil, 60 hectare fânaţuri, 9 hectare 50 ari grădini, 26 hectare imaşuri, 34 hectare păduri” (Date din „Povestea așezărilor bucovinene”).

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Proiectul de decizie corespunzător va fi analizat de Comitetul Executiv Orășenesc, scrie molbuk.ua. Mai exact, se intenționează să se permită Consulatului General al Germaniei la Cernăuți să instaleze o placă memorială pe fațada clădirii de pe str. Olga Kobyleanska, nr. 53, municipiul Cernăuți, cu următorul text în limbile ucraineană și germană:  „Consulul General al Germaniei la Cernăuți 1934-1944 DR. FRITZ SCHELLHORN Medic, diplomat, umanist a ajutat germanii bucovineni, ucrainenii și românii să evite ocupația sovietică a jucat un rol decisiv în salvarea multor mii de evrei cernăuțeni de la deportarea în lagărele din Transnistria”.  Amplasarea plăcii memoriale trebuie să fie aprobată de coproprietarii blocului de locuințe de pe str. Olga Kobyleanska, nr. 53. Realizarea, montarea și întreținerea plăcii memoriale se vor face din fonduri de caritate.

Fritz Schellhorn (24.09.1888 — 04.05.1982) a fost un diplomat german, consul al Germaniei la Cernăuți în perioada Celui de-al Doilea Război Mondial. Datorită poziției sale umaniste și a ignorării conștiente a directivelor naziste mizantrope, el a ajutat la salvarea a mii de bucovineni și evrei locali de la represiuni. Mai exact, a eliberat documente și vize, a facilitat plecarea acestora și a împiedicat prin toate mijloacele exterminarea în masă a populației evreiești și a ucrainenilor din Bucovina.

Activitatea sa a rămas mult timp puțin cunoscută, însă datorită cercetărilor istorice și vizitelor diplomatice (în special a Ambasadorului Republicii Federale Germania în Ucraina), memoria actului său nobil este astăzi onorată deschis la Cernăuți.

Fritz Schellhorn a devenit și unul dintre personajele istorice reale a cărui imagine este reflectată artistic în literatura ucraineană contemporană. Personalitatea sa și misiunea sa diplomatică sunt descrise în detaliu în amplul roman-panoramă al Mariei Matios, „Ținut al fagilor”.

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com 

La primărie se reamintește că în aceeași clădire funcționează și centrul „YaMariupol” (Sunt Mariupol), unde locuitorii pot primi consultațiile necesare, servicii administrative și sociale, precum și ajutor umanitar, psihologic și juridic. „Acest lucru permite rezolvarea multor probleme cotidiene rapid și într-un singur loc”, se menționează în comunicat.

Amintim că la Cernăuți, pe 18 iunie, au fost deschise locuințe sociale pentru familiile din Mariupol, unde urmează să locuiască 138 de persoane.

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Cu acest prilej, în biblioteca sătească a avut loc o oră de informaţie pentru tinerii cititori despre legenda, obiceiurile, locurile istorice a satului natal,. Ei au vizionat diferite fragmente din istoria localităţii, am privit poze la care puteam face comparații cum s-a schimbat sătucul nostru şi oamenii lui.

Timpul trece şi toate rămân o istorie, chiar şi activitatea de astăzi…

În bibliotecă este amenajată o expoziție cu diferite date istorice despre Culiceni, unde astăzi tânăra generație a aflat multe lucruri interesante pe care o să le memorizeze pentru a transmite la alte generaţii.

În satul meu natal îmi sunt părinții,

Buneii, ce cu drag m-au învățat

Povești și poezii, dar și colinde

Ce la Crăciun eu pe la case am cântat.

Aici am mulți prieteni și știu multe jocuri,

Aici e casa ce m-așteaptă orișicând.

Știu că în lume sunt și mai frumoase locuri,

Dar satul meu e unul pe pământ! – citim în postarea bibliotecarei Tatiana Andrus.

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

După cum a relatat rectorul Universității, Ruslan Biloskurski, acest statut este un motiv de mândrie pentru comunitatea universitară, dar, în același timp, implică o mare responsabilitate. „Este un statut de care suntem extrem de mândri. Pe de altă parte, este o mare responsabilitate în fața generațiilor viitoare de a păstra perla noastră într-o stare corespunzătoare și de a o transmite generațiilor următoare. Avem o clădire absolut unică, unde s-au împletit diferite stiluri și culturi”, a menționat Ruslan Biloskurski.

Potrivit șefei Centrului de management al obiectivului UNESCO, Tamara Marusyk, inițial se plănuia nominalizarea întregului centru istoric al Cernăuțiului pentru lista patrimoniului mondial. Totuși, după vizita de atunci a ministrului afacerilor externe al Ucrainei, Volodymyr Ohryzko, din anul 2006, s-a decis depunerea unei nominalizări separate doar pentru rezidență.

Tocmai atunci, conform declarațiilor sale, a devenit clar că acest complex arhitectural are toate temeiurile pentru o recunoaștere internațională de sine stătătoare.

Pregătirea dosarului de nominalizare s-a dovedit a fi una dificilă. Potrivit Tamarei Marusyk, costul elaborării acestuia de către specialiști externi ajungea la o sumă echivalentă cu aproximativ 500 de mii de dolari. Din acest motiv, la documente au lucrat cercetătorii universității – istorici, geografi, filologi și alți specialiști.

După câțiva ani de pregătire, expertize și aprobări, în anul 2011, la ședința Comitetului Patrimoniului Mondial UNESCO de la Paris, a fost adoptată decizia de includere a rezidenței în prestigioasa listă.

Astăzi, Universitatea continuă să lucreze pentru conservarea monumentului. Conform lui Ruslan Biloskurski, instituția caută în permanență programe de granturi și surse suplimentare de finanțare pentru efectuarea lucrărilor de restaurare.

Anul trecut s-a reușit restaurarea tavanului și a arcelor Sălii de Marmură, iar în prezent proiectul de restaurare a pereților și coloanelor acesteia se află în faza de expertiză.

Reședența rămâne unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din Cernăuți. În fiecare an, mii de oaspeți din Ucraina și din alte țări o vizitează.

În cei cincisprezece ani, statutul de obiectiv al Patrimoniului Mondial UNESCO a devenit pentru Universitatea din Cernăuți nu doar o recunoaștere internațională, ci și un simbol al responsabilității pentru păstrarea unui patrimoniu arhitectural unic pentru generațiile viitoare.

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Festivalul va avea loc între orele 17:00 și 19:00, în Piața Teatrului. Vizitatorii vor admira statui vii, pantomimă, artiști pe picioroange, muzică live, activități interactive cu publicul. Va fi organizată colectarea de fonduri în scop caritabil pentru nevoile Brigadei 82 Separate de Asalt Aerian „Bucovina”.

Potrivit directorului teatrului, Ivan Butneak, ideea festivalului a apărut ca un cadou oferit spectatorilor cu ocazia stagiunii aniversare. „Teatrul iese în stradă și îi îndeamnă pe toți să iasă împreună cu el”, a subliniat acesta.

Pregătirile pentru eveniment au durat zece zile. Organizatorii își propun să anemieze întregul spațiu din Piața Teatrului prin intermediul muzicii live și al spectacolelor de teatru.

Printre principalele atracții ale festivalului se numără statuile vii ale Olgăi Kobyleanska și a lui Friedrich Schiller, personaje antice din opera „Creon”, artiști pe picioroange, precum și spectacole de mimă. Localurile din zonă vor oferi oaspeților cafea și diverse bunătăți.

La festival se va alătura și teatrul de mimă „Mime IF” din Ivano-Frankivsk, care va prezenta statui vii cu tematică militară, sub formă de cazaci și militari ai Forțelor Armate ale Ucrainei. De asemenea, colectivul va pune în scenă câteva miniaturi din genul teatrului stradal.

Conform declarațiilor lui Ivan Butneak, Cernăuțiul are deja o cultură dezvoltată a muzicii stradale, însă arta teatrală în aer liber este, deocamdată, insuficient reprezentată. Tocmai de aceea, teatrul își dorește să pună bazele unei noi tradiții urbane.

Organizatorii menționează că festivalul va avea un format de familie, fiind atractiv atât pentru copii, cât și pentru adulți. Dacă proiectul pilot va primi recenzii pozitive, se dorește ca TRALKA FEST să devină un eveniment anual, organizat la finalul fiecărei stagiuni teatrale, scrie Cv.News.

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com 

Informația a fost publicată pe Facebook de platforma „Vykryvaci” („Denunțătorul”). Conform datelor publicate, printre persoanele care au fost puse sub acuzare se numără reprezentanți ai Direcției de Învățământ a Consiliului Orășenesc Cernăuți. Mai exact, este vorba despre șefa Direcției de Învățământ, Iryna Tkachuk, fostul adjunct al șefului direcției, Denys Kruglețki, precum și despre un funcționar responsabil de organizarea achizițiilor publice.

Un bloc separat de investigații vizează Departamentul de Infrastructură al Consiliului Orășenesc. Potrivit sursei, directorul Departamentului de Infrastructură, Igor Nikolenko, a primit a doua ordonanță de punere sub acuzare. De asemenea, pentru a doua oară a fost pus sub acuzare și fostul director adjunct al departamentului, Grigori  Prohorenko.

Printre cei vizați de procedurile penale se mai numără și directorul Întreprinderii Comunale „Chernivțiteplokomunenergo”, Oleksandr Korciunov, și membrul comitetului executiv al Consiliului Orășenesc Cernăuți, Valeri Druganovski.

Astfel, sub anchetă au ajuns oficiali a căror activitate este legată de câteva direcții cheie din cadrul administrației locale – învățământ, infrastructură, servicii comunale și organele executive ale Consiliului Orășenesc.

Atenția este atrasă în mod deosebit de faptul că unii funcționari sunt puși sub acuzare nu pentru prima dată. În special, conform informațiilor „Vykryvaci”, Igor Nikolenko și Grigori  Prohorenko au primit deja a doua ordonanță de suspectare, ceea ce poate indica continuarea investigațiilor și verificarea altor episoade din activitatea lor.

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Teiul este unul dintre cei mai răspândiți copaci pe teritoriul orașului Cernăuți. Acum este perioada înfloririi lui și valuri de aromă dulce și delicată a florilor alb-gălbui se răspândesc prin vechile și noile cartiere, de la suburbii la centru. Teiul este un copac sfânt la români și acest adjectiv i l-a dat Mihai Eminescu,  poetul nostru național, care și-a început calea în literatură anume la Cernăuți. În fața fostului Gimnaziu german, unde el a învățat, de-a lungul străzii ce-i poartă numele, stă aliniat un rând de tei. Un tei înalt și rotat își apleacă ramurile asupra monumentului lui Eminescu din centrul orașului. Tânărul Eminescu de pe postament și teiul bătrân din preajmă urmăresc forfota cotidiană din jur. Iar cei care cunosc și iubesc lirica lui Eminescu, pot simți în această adiere ușoară de vânt din miez de Cireșar, o suflare a veșniciei…

(V.K.)

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Ce înseamnă „oraș în oraș” pe înțelesul tuturor?  După cum explică reprezentanții companiei de construcții, este vorba despre situația în care te trezești dimineața, îți iei o cafea de la cafeneaua de la parterul blocului tău și, în 5 minute de mers pe jos, îți duci copilul la o grădiniță sau școală modernă. După muncă, nu mai trebuie să stai în ambuteiaje traversând tot orașul, deoarece sala de sport, piscina, supermarketul, restaurantul preferat și chiar un centru comercial mare sunt situate chiar pe teritoriul cartierului tău.

Exact un astfel de spațiu ecologic de anvergură construiește Compania blago în Cernăuți, pe malul Prutului. Este vorba despre un teritoriu imens de 63 de hectare, care se va transforma într-un cartier complet autonom și de sine stătător.

Compania blago este un dezvoltator ucrainean puternic, care face parte din top 2 constructori din Ucraina conform versiunii Forbes Ukraine și are la activ o experiență de peste 20 de ani. Aceștia au adus la Cernăuți standarde europene moderne de construcție și o fiabilitate testată în timp.

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com