Berestea încă nu-și are o monografie solidă, nu dispune de un muzeu al satului, datele istorice principale fiind selectate în unele lucrări aparte. În anul 2008, Cristina Palamari, fiind încă studentă la filologie la Universitatea din Cernăuți, a scos de sub tipar cartea „În satu-n care m-am născut”, cu o notiță istorică despre Berestea. Ceva mai târziu, slăvitul fiu al satului, Mircea Moldovan, care locuiește în Soroca, a scris o carte autobiografică – „Drumul vieții”. El, fiind inginer constructor de drumuri, a construit mai multe autostrăzi în Moldova, a ctitorit și o biserică în ținutul Sorocii, n-a uitat drumul spre satul natal. Mircea Moldovan a îmbinat reușit cercetarea arborelui genealogic al neamului său cu istoria Berestei, citând unele documente din arhive. Intenționează să se ocupe mai profund de istoria Berestei Radu Cociurca, starostele satului, și fiul său, Alexandru, ambii istorici de profesie.

Această vatră românească din Țara de Sus a Moldovei, atestată cu un an înainte de urcarea pe tron a legendarului voievod Ștefan cel Mare are o denumire slavă. Berestea provine de la ulm („berest” în limba slavă) – copac foarte răspândit prin aceste locuri.

În documentele unui recensământ de la finele secolului al XVIII-lea satul Berestea este prezentat cu o sută și ceva de locuitori, cele mai răspândite nume de familie fiind Tomuleț, Codreanu, Moldovan, Steț, Bocancea. Se știe că în 1735 a fost construită biserica din lemn cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Aici, de-a lungul veacurilor și până la mijlocul anilor 90 ai secolului al XX-lea, când a fost ridicat noul locaș de închinare, erau botezați fiii și fiicele satului, tinerii se cununau, erau oficiate și alte ritualuri creștinești. În iarna anului 1838, preotul din Berestea a fost invitat la Cristinești, satul vecin, pentru a-l boteza pe viitorul scriitor enciclopedist român, Bogdan Petriceicu Hașdeu.

Învățământul din Berestea datează din anul 1882. Copiii învățau pe la casele gospodarilor, fiindcă lipsea o clădire specială. În perioada interbelică, în anul 1938, a început construcția școlii cu două săli de clasă. Ea a fost dată în exploatare în 1940. Abia în 1971 a fost deschisă noua școală cu două etaje. Mai târziu, în centrul satului a fost ridicată și clădirea cu două etaje a grădiniței de copii și începută construcția unei noi case de cultură. Dar au sosit timpuri grele, a fost desființată gospodăria agricolă colectivă și lucrările pe șantier s-au oprit. Peste câțiva ani, când s-a spulberat orice speranță că ele vor fi reluate, au apărut din nou constructorii, dar pentru a demola pereții.

În schimb, constructorii particulari au și acum de lucru.  Gospodarii din sat, dar mai ales tinerii, muncind peste hotare, nu-și pierd speranța că vor reveni la locurile natale. De aceea apar noi și frumoase case pe vatra satului. Din cauza migrațiilor brațelor de muncă a scăzut numărul elevilor la școala din Berestea. Pentru a salva situația învățământului, Gimnaziul din Berestea a devenit filială a Liceului din satul vecin Dinăuți.

Să credem că este o soluție temporară și vremurile se vor schimba spre bine, odată cu instaurarea păcii. Berestea iarăși își va aduna fiii și fiicele la cea mai mare sărbătoare a satului – hramul bisericii Adormirea Maicii Domnului. Acest praznic creștin mai este numit și „Paștele verii”.

Prin a sa Adormire Sfânta Fecioară

Bob de veșnicie în suflet ne-a adus.

Eternă clipă în asfințit de vară

Din frumusețile de fire mai presus.

Satul meu se-nchină la a ei icoană,

Din Ghetsimani venit-a înger păzitor,

Care-i pune încet, nevăzut pe rană

Cuvânt de început, rostit de Creator.

În Paștele verii satul reînvie

Cu ființa pâinii din rodul cel bogat.

Murmură întruna din adânc de glie

Cristalina apă care ne-a botezat.

Cu pecetea vetrei toți pornim în lume,

Cu foșnet ne petrece ulmul secular,

Frunza-i oscilează cu al nostru nume

De-l scutură Clio – o face în zadar.

E un univers menitul loc sub soare,

E un vis din Paradisul imaginar.

Stăpâna noastră de viață începătoare,

Însoțește-ne-o pân’ la ultimul hotar.

(V.K.)

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com  

În cadrul celei de-a doua etape a concursului pentru ocuparea funcției de conducere, Liliana Tcaci a menționat că în gimnaziu se studiază limba română, deoarece școala este amplasată suburbia Roșa Stâncă  cu mulți locuitori vorbitori de limba română. Informația a devenit cunoscută în urma transmisiunii live a concursului pe canalul de YouTube al Consiliului Orășenesc Cernăuți.

De asemenea, în timpul prezentării strategiei de dezvoltare a instituției, șefa Departamentului de Educație din cadrul Consiliului Orășenesc, Irina Tkaciuk, a comunicat că clădirea Gimnaziului nr. 2 se află într-o stare avansată. Din acest motiv, s-a făcut un demers către Departamentul de Infrastructură pentru a evalua posibilitățile de reparație a clădirii școlii.

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com 

Cu această ocazie aducem un omagiu înaintașilor noștri, celor care au contribuit la dezvoltarea satului și au păstrat vie identitatea acestei comunități. În același timp, privim cu încredere spre viitor, dorindu-ne ca Berestea să rămână un loc al unității, prosperității și al respectului pentru moștenirea primită.

Cu această frumoasă ocazie, transmit cele mai sincere felicitări tuturor locuitorilor, fiilor satului aflați acasă sau departe de meleagurile natale, precum și tuturor celor care poartă în suflet dragostea pentru Berestea.

Radu COCIURCA,

starostele satului Berestea, CT Noua Suliță

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Astăzi, 8 iunie, a început a doua etapă a concursului pentru ocuparea posturilor vacante de directori în 21 de licee și gimnazii din comunitatea Cernăuți. În perioada 8–11 iunie, 33 de candidați își vor prezenta public propriile programe de dezvoltare a instituțiilor de învățământ și viziunea lor privind activitatea viitoare a acestora. Concursul se desfășoară în mod deschis, astfel încât toți cei interesați pot urmări procesul de selecție online. Își așteaptă noii directori și cele patru școli cu limba română de predare din Cernăuți.

Rezultatele concursului vor fi publicate pe site-ul oficial al Consiliului Orășenesc  Cernăuți.

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

„Am intrat într-un plan de reziliență, mai trebuie să găsim fonduri de 200-250 de milioane de grivne. Este vorba despre diferite proiecte convenite cu guvernul și cu Administrația Militară Regională. Vorbim despre instalarea unor unități de cogenerare, dintre care mai trebuie să fie încă cinci, iar acest lucru se face prin cofinanțare. De asemenea, este vorba despre protecția împotriva posibilelor atacuri ale inamicului, precum și despre un proiect care se află deja în faza de aprobare și alocare a fondurilor pentru alimentarea alternativă cu apă – creșterea debitului de apă din râul Prut. Aceasta este o sumă de 250 de milioane de grivne și încă nu știm de unde să luăm acești bani”, a declarat primarul orașului.

Necesitatea de a aloca fonduri pentru această direcție critică a fost unul dintre motivele majorării tarifului la apă și canalizare. Potrivit lui Roman Kliciuk, tariful anterior a fost nejustificat timp de mulți ani, motiv pentru care întreprinderea locală „Chernivțivodokanal” este subvenționată; doar în acest an, din bugetul orășenesc s-au alocat 140 de milioane de grivne pentru funcționarea acesteia.

„Da, a fost un pas forțat. După cum știți, până la 1 iunie, tarifele erau stabilite de Comisia Națională pentru Reglementare de Stat în Domeniile Energiei și Utilităților. Având în vedere că ea nu a mai majorat prețurile timp de 2-3 ani, „Vodokanal” a intentat un proces în instanță, susținând că aceasta este o decizie ilegală. Însă Parlamentul a decis ca, de la 1 iunie, să acorde acest drept regiilor de apă care se aflau pe lista licențiaților. Este vorba despre localitățile cu o populație de peste 100 de mii de locuitori”, a explicat Roman Kliciuk.

Primarul a subliniat că, dacă tarifele nu ar fi fost majorate, orașul ar fi trebuit să aloce suplimentar 100 de milioane de grivne pentru „Vodokanal”, din cauza scumpirii energiei electrice. Totuși, în opinia primarului, acești bani pot fi cheltuiți pentru alte nevoi.

„Acum, după ce am mărit prețurile, nu vom mai subvenționa o sumă atât de mare, vom subvenționa mai puțin. Dacă nu am fi făcut asta, ar fi trebuit să luăm acești bani din altă parte. Imaginați-vă, sunt oameni bogați care trăiesc în Cernăuți. Ei au piscine și se ajungea la situația în care noi, din bugetul orașului, luând bani de la grădinițe și școli, le subvenționam piscinele și saunele lor. Eu nu înțeleg asta. Vorbind la modul ipotetic, eu am posibilitatea să-mi plătesc apa. Din ce motiv ar trebui ca din bugetul orășenesc să se plătească pentru apa mea? Nu înțeleg”, a spus primarul.

Potrivit lui Roman Kliciuk, Consiliul Orășenesc intenționează să se implice în modernizarea stadionului „Bucovina”. Mai exact, este vorba despre înlocuirea sistemului de iluminat din fondurile bugetului local. Cu toate acestea, nu există încă o sumă exactă, deoarece devizul de cheltuieli este în prezent în curs de actualizare.

De asemenea, printre inițiativele importante care au avut loc în luna mai se numără consolidarea cooperării internaționale. Astfel, Cernăuțiul are un nou oraș înfrățit – orașul belgian Turnhout. În plus, Consiliul Orășenesc stabilește relații de prietenie cu orașul italian Bergamo. Între timp, în perioada următoare ne așteaptă Festivalul de film „Mykolaichuk OPEN” și Târgul de Sânpetru. Festivalul de film va fi organizat pentru a cincea oară, iar legendarul Târg de Sânpetru va fi reluat pentru prima dată după o lungă perioadă de întrerupere.

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

(V.K.)

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

În acest an, în instituțiile de învățământ publice vor studia 1.983 de elevi de clasa întâi, repartizați în 76 de clase, număr mai mic comparativ cu anul trecut — când au fost 2.259 de elevi în 85 de clase.

Direcția de Învățământ a comunicat că numărul elevilor de clasa întâi a scăzut din cauza natalității mai scăzute, a stării de război și a plecării ucrainenilor în străinătate.

„În prezent nu se pune problema închiderii școlilor. Optimizăm clasele în funcție de numărul de copii. De asemenea, pe parcursul verii mai așteptăm copii pentru clasele întâi, ai căror părinți nu au depus încă cererile sau care vor veni la noi din alte regiuni ori se vor întoarce de peste hotare”, au precizat reprezentanții Direcției de Învățământ.

Primirea cererilor pentru înscrierea copiilor în clasa întâi este planificată să continue din 15 iunie. În prezent, în instituțiile publice de învățământ din Cernăuți există 245 de locuri libere, iar alte 48 sunt disponibile în școlile private.

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com 

În Cernăuți s-a luat decizia de a permite agentului economic să își deducă cheltuielile pentru reparația de restaurare a spațiului municipal în contul plății chiriei. Este vorba despre o clădire din Piața Centrală, care este monument de arhitectură de importanță națională.

Lucrările de reparație sunt în desfășurare în spațiul din Piața Centrală închiriat de compania „Goyra Group”. O parte din costurile lucrărilor de restaurare urmează să fie compensată prin trecerea acestora în contul chiriei. Decizia respectivă a fost susținută de Comitetul executiv al Consiliului Orășenesc.

Proiectul de hotărâre a fost inclus pe ordinea de zi a comitetului executiv. Acesta a fost susținut de 9 membri ai comitetului, fără discuții suplimentare. Primarul orașului Cernăuți, Roman Kliciuk, nu a participat la vot. Potrivit primarului, un astfel de mecanism este o practică standard pentru sprijinirea afacerilor care închiriază bunuri municipale. El a explicat că este vorba despre o așa-numită facilitate care permite compensarea cheltuielilor pentru îmbunătățirile capitale aduse spațiilor.

Consiliul Orășenesc menționează că spațiul închiriat se afla într-o stare nesatisfăcătoare. Compartimentarea sa istorică fusese modificată substanțial în perioada sovietică, fapt ce a impus necesitatea unor lucrări de restaurare.

Clădirea în care se efectuează reparația este situată în Piața Centrală din Cernăuți și este un monument de arhitectură de importanță națională — fostul hotel „Leul de Aur” (Zolotyi Lev). Proiectul de restaurare a fost elaborat de un arhitect autorizat, iar avizele au fost acordate de Direcția orășenească  pentru protecția patrimoniului cultural și de Direcția regională  de cultură.

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Unul dintre ei a fost Gheorghe Timiș, deputat în parlamentul de la Viena pe vremea Austro-Ungariei. Un alt descendent din familia Timișenilor, cantorul Vasile Timiș a alcătuit primele pagini ale unei mini-monografii. Satul  Cupca are 2 monografii publicate: cea istorică, scrisă de regretatul docnor inginer, stabilit cu traiul la Brașov, neuitatul Petre Ciobanu, iar cea modernă, scrisă de fostul director al celor două școli din Cupca, regretatul Domețian Cucuruz, trecut în eternitate nu cu mult timp în urmă, ambele având titlul „Cupca, un sat din Bucovina”. Despre satul Cupca, au mai scris regretata Mariana Gurza, din Timișoara, a cărei mamă a fost originară din acest sat. Fostul avocat și ziarist Vasile Plăvan a publicat cartea „Boabe de lacrimi”, reeditată tot de regretata Mariana Gurza. Fiul satului, economistul Vasile Timiș, stabilit cu traiul la Timișoara,  a donat clopotele pentru noua biserică a satului. Mai mulți foști directori și profesori, ale celor două școli, și-au adus contribuția la dezvoltarea și înflorirea spirituală a vetrei strămoșești.

Absolventul  școlii din Cupca, (azi liceu), Constantin Ungurean, este doctor în științe istorice, autor al câtorva cărți din istoria Bucovinei, stabilit cu traiul în Suceava, România. Fostul director și profesor al acestei școli, Grigore Timiș, descendent din familia Timișenilor, a fost și deputat în Parlamentul Ucrainei.

O pagină frumoasă au lăsat în urma lor folclorista locală Magdalina Morar, autoarea cărții „Viața trece, amintirile rămân”, (pregătită de tipar după trecerea ei în eternitate de subsemnata). Un bun cunoscător al tradițiilor populare, legate de anumite ritualuri, așa ca: nunta, cumătria, urăturile, colindele etc. a fost și fostul cantor Viorel Timiș, fiul lui Vasile Timiș, de care vorbeam mai sus. Un folclorist al satului a fost și Vasile Ungurean.  Soția sa, octogenara Felicia Ungurean, a pictat în tinerețe tablori pe sticlă. Câteva avem și în muzeul nostru.

Gospodina Margalina Alerguș brodează cămăși în stil național.  A brodat cămăși și pentru unii soliști de muzică populară. Tot cămăși brodează și o altă gospodină din sat, Vera Morar. O țesătoare iscusită este și Floarea Alerguș, un meșteșug mai rar întâlnit acum. Un bun tâmplar este și gospodarul Vasile Alerguș, face din lemn niște lucruri de valoare.

Despre sat, biserică, școală au mai publicate câteva cărți (autoare – subsemnata). Poezii și mici bucăți de proză au publicat și publică membri cenaclului literar „Lămâița” , atât în presa tipărită, cât și online.

Obiceiurile, datinile, tradițiile satului Cupca sunt păstrate și transmise din generație în generație. Ca de exemplu, cele legate de sărbătorile de iarnă. Nicăieri în Bucovina, nu s-a mai păstrat acest obicei. De Crăciun, de exemplu, se colindă tocmai trei zile la rând. În prima seară de ajun, colindă copiii, a doua și a treia, tinerii și maturii. Colindele sunt lungi, tărăgănate, cu specific local. La Sfintele Paști, s-a păstrat obiceiul „Toaca”, adică ciocnirea ouălor roșii și încondeiate. Îmbrăcați în haine naționale, cupcenii își urează „Hristos a Înviat”, unul altuia, ciocnind, urându-și un Paște fericit. Mai ales în marțea Paștelui, se adună multă lume în curtea bisericii.

Biserica veche este considerată monument de cult. Clopotnița veche, casa parohială, cât și mormântul unui mare înaintaș Ivan Cupcici, se află în vecinătate. Se presupune, deși este doar o versie, că denumirea satului ar proveni de la numele acestui boier.  Alături se înalță biserica cea mare, construită prin sârguința cupcenilor cu peste trei decenii în urmă. Despre cele două biserici din Cupca este publicată și o broșură. Avem câteva capeluțe de toată frumusețea, mici lăcașuri de cult, care sunt în toate satele din această parte a Bucovinei. Cea de lângă biserică este și locul unde sunt pomeniți cupcenii ce s-au jertfit și au suferit în vremurile de grea urgie: deportați, judecați, dezmoșteniți, duși pe meleaguri străine.

Cele două școli, azi licee, grădinița de copii, muzeul istorico-etnografic, aflat în incinta Liceului din Cupca, oficiul poștal, dispensarul, magazinele, restaurantul „Elegant”, depozitul cu materiale de construcții, casele mai vechi și mai noi, fântânile, gardurile, porțile, locurile de relaxare și odihnă, toate acestea întregesc aspectul acestui sat bucovinean.

Portul național, cântecele, dansurile, graiul cu dialect specific, credința, sărbătorile tradiționale, creștine și laice, natura fermecătoare dau satului un aspect deosebit.

Eleonora SCHIPOR,

profesoară la Liceul din Cupca, autoare de cărți

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Astfel, în luna aprilie, Cernăuți a direcționat 20,5 milioane de grivne pentru susținerea armatei. De asemenea, orașul a contribuit cu ajutoare pentru brigăzile noastre în timpul vizitei recente a șefului Administrației Militare Regionale Cernăuți, Ruslan Osypenko, pe frontul de est.

În această vară se plănuiește extinderea unei linii din România către Cernăuți pentru importul de energie electrică. Potrivit lui Roman Kliciuk, realizarea acestui proiect nu a fost posibilă din 2022, însă, odată cu noua conducere a Administrației Militare Regionale, chestiunea a fost deblocată. Conform datelor preliminare, noua infrastructură va putea acoperi până la 30% din necesarul de energie electrică al regiunii. „Înțelegem că este într-adevăr mult. Dacă acest lucru s-ar fi făcut încă din 2024, nu am fi avut cheltuieli de sute de milioane de grivne, suportate de bugetul orașului, al țării și de mediul de afaceri privat. Adică, dacă am monetiza acest lucru, sunt sume uriașe. Dacă mai calculăm și câte afaceri s-au închis în timpul iernii, este enorm. De aceea, acesta este un proiect extraordinar”, a menționat primarul.

În aprilie, Cernăuți a semnat acordul mult așteptat pentru achiziționarea a 34 de troleibuze noi – acestea urmând să fie recepționate până la sfârșitul anului. Totodată, anul acesta se dorește reluarea Târgului de Sânpetru care a fost organizat ultima dată înainte de invazia pe scară largă.

La conferința de presă s-a accentuat că la sfârșitul lunii mai, Consiliul Orășenesc va organiza audieri publice privind construcția de pe strada Olga Kobyleanska, pe locul fostului magazin alimentar „Berizka”. Primarul a explicat că scopul întâlnirii este de a oferi răspunsuri comunității și de a discuta detaliile proiectului cu toate părțile implicate.

„Libertatea Cuvântului” – www.luberti.com

„Acestea sunt tradițiile noastre, este, în esență, spiritul Cernăuțiului de altădată, iar acum încercăm să restaurăm aceste legende. Cernăuți este un oraș atractiv din punct de vedere turistic, turismul fiind printre prioritățile noastre de dezvoltare. Prin urmare, fiecare astfel de atracție și eveniment dezvăluie orașul dintr-o perspectivă nouă și devine un punct de interes pentru turiștii care doresc să vadă astfel de spectacole”, spune Serghii Bostan, directorul Departamentului de Dezvoltare Socio-Economică și Planificare Strategică al Primăriei Cernăuți.

Performanța se bazează pe lucrarea Tetianei Gudyma, „Strada Trandafirilor”. Este o poveste de dragoste, însă autoarea este convinsă că, în realitate, personajul principal al poveștii sale este chiar orașul. „Orașul este prezent în fiecare minut, în fiecare moment, deoarece fără atmosfera Cernăuțiului de la începutul secolului al XIX-lea, orașul nu ar fi dobândit forma istorică pe care o adorăm atât de mult astăzi. Orașul pare să reflecte întreaga aură romantică a acestei povești”, declară scriitoarea ucraineană Tetiana Gudyma.

În vara trecută, „Legenda Trandafirilor” a câștigat o popularitate considerabilă, atât în rândul turiștilor, cât și al locuitorilor orașului.

„Libertatea Cuvântului” – www.luberti.com 

Astăzi, principala noastră dorință este una singură pentru toți – un cer pașnic. Mulțumim apărătorilor noștri pentru posibilitatea de a trăi și de a munci pe pământul natal”.

În această zi,  în sala mică a Centrului de Cultură și Agrement a avut loc o întâlnire deosebită, plină de căldură, recunoștință și credință de neclintit. Protagonistele evenimentului au fost brodezele locale, care au creat chevronuri amulete pentru apărătorii noștri.

Primarul Maria Nikorici s-a adresat meșterelor cu cuvinte de profund respect, menționând că munca brodezelor este un front tăcut, dar extrem de puternic: „Fiecare cruciuliță de pe chevron este credința voastră în soldat, este dragostea voastră pentru pământul natal. Vă mulțumesc pentru faptul că mâinile voastre de aur creează protecție pentru apărătorii noștri”.

De asemenea, în această zi importantă pentru orașul Noua Suliță, la Liceul nr. 1 a fost dezvelită o placă memorială în cinstea lui Mircea Zvarici.  Aceasta este deja a șaptea placă comemorativă instalată la intrarea în liceu în cinstea absolvenților-eroi căzuți la datorie. Viața sa tânără a soldatului Mircea Zvarici (el avea 33 de ani)  s-a frânt în plină ascensiune, dar fapta sa de vitejie va rămâne scrisă pe veci în istoria comunității  și a întregului stat.

Din istorie se știe că la 8 iunie 1456, în uricul lui Sin de Hotin satul Nouă Suliţe, numit, ulterior, Nova Seliţa, şi-a căpătat denumirea de la numărul de pedestrași ridicați pentru oastea domnească, respectiv, 9 suliţe. O altă parte a satului, numită Urvicoleasa, este menţionată pentru prima dată în 12 august 1461, când Crasnăş şi Jurj Necorescu îşi dispută cu Husin şi cu jupâneasa lui, Măruşca, fata lui Ion Munteanu, satele Urvicoleasa, Stroinţi şi Molniţa, pentru care Ion Munteanu avea uric de la Alexandru cel Bun, deci rămâneau în proprietatea lui Husin. În 2 februarie 1503, Ştefan cel Mare întăreşte satele Stroinţi şi Urvicoleasa mănăstirii Putna.

Două veacuri și jumătate Noua Suliță, care făcea parte din Țara Moldovei, s-a aflat sub stăpânirea turcească, iar în 1774, în rezultatul Războiului ruso-turc din 1768-1774, ea a devenit punct de frontieră și a fost împărțită în două: partea de apus a trecut la Austria, iar cea de est – la Rusia. Granița între cele două imperii trecea pe râulețul Rochitneanca, înveșnicit în stema de azi a orașului. În 1918 orașul Noua Suliță, care a primit acest statut încă în anii 40 ai secolului al XIX-lea, s-a pomenit, la intersecția a trei imperii. Localnicii afirmau: cântatul cocoșilor din suburbia Seliște se auzea în trei imperii. Această apropiere a și determinat istoria furtunoasă a ținutului din Valea Prutului în secolul al XX-lea, aflat sub câr­mu­irea a patru admi­nistrații.

În prezent, în rezultatul ultimei reforme administrative în Ucraina Independentă,  Noua Suliță este centrul Comunității Teritoriale cu aceiași denumire, care întrunește 13 localități.

(V.K.)

„Libertatea Cuvântului” – www.luberti.com