La târg, apicultorii bucovineni își vor prezenta produsele apicole. Vizitatorii vor putea cumpăra miere de tei, de salcâm și de floarea-soarelui, bunătăți din miere și alte produse naturale ale producătorilor locali.

De asemenea, la târg se vor putea achiziționa ceaiuri din plante.

În timpul festivalului se vor colecta fonduri pentru materiale consumabile destinate Brigăzii 44 Separate de Artilerie „Dănilă Apostol”.

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Acest lucru a fost relatat pentru Suspilne de către managerul de proiect, Tamara Marusyk.

Potrivit ei, acum specialiștii curăță suprafețele și efectuează decopertarea pereților. Ulterior, aceștia intenționează să îi reînnoiască împreună cu coloanele, pentru a restabili aspectul interiorului în conformitate cu cerințele de restaurare.

Lucrările au fost programate din cauza „stării tehnice nesatisfăcătoare” a finisajului arhitectural al pereților, coloanelor, pardoselii din parchet și a unor elemente individuale ale încăperii. Acest lucru a fost raportat de universitate ca răspuns la o solicitare din partea Suspilne.

Potrivit Tamarei Marusyk, lucrările sunt finanțate parțial din fondurile Fondului Ambasadorilor SUA pentru Păstrarea Patrimoniului Cultural și parțial din fondul special al universității. Sursa principală de venituri proprii o reprezintă banii obținuți din excursii.

Restaurarea este realizată de întreprinderea „Stroirefir” din regiunea Kiev. Aceasta a fost singura participantă la licitația pentru lucrări și anul trecut a restaurat tavanul Sălii de Marmură.

Valoarea estimată a achiziției a fost de peste 11 milioane de grivne. Conform termenilor contractului, antreprenorul trebuie să finalizeze restaurarea până pe 10 decembrie a acestui an.

Restaurarea planificată este o etapă locală separată în procesul general de conservare a complexului Reședinței Mitropoliților Bucovinei și Dalmației.

„Implementarea următoarelor etape de restaurare și refacere a Corpului Mitropolitan depinde de o serie de factori externi și interni: situația militar-politică și starea de securitate, specificul și volumele finanțării, dificultățile legate de atragerea specialiștilor și de asigurarea material-tehnică”, au declarat reprezentanții universității pentru Suspilne.

În septembrie 2025, a fost finalizată restaurarea tavanului, a arcelor și a bolților celui de-al doilea nivel al Sălii de Marmură. Aceasta a fost realizată grație unui grant din partea Fondului Ambasadorilor SUA pentru Păstrarea Patrimoniului Cultural.

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Informația a fost comunicată de Întreprinderea municipală „Cernivțivodokanal”.

Până la 30 septembrie, Agenția de Stat a Resurselor de Apă ale Ucrainei a redus limita permisă de captare a apei pentru „Cernivțivodokanal” cu 22%. Din acest motiv, este posibil ca apa să lipsească la etajele superioare ale blocurilor de locuințe.

Locuitorii și întreprinderile din Cernăuți sunt îndemnați să reducă temporar consumul de apă și să o utilizeze exclusiv pentru nevoile esențiale.

De asemenea, se solicită verificarea rețelelor pentru a depista eventuale scurgeri, evitarea consumului excesiv de apă și, pe cât posibil, amânarea lucrărilor de amploare care necesită un volum mare de apă până la data de 30 septembrie.

Amintim că Prutul și Nistrul suferă din cauza lipsei de apă: nivelurile hidrologice au atins minime istorice.

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Premiera a reprezentat unul dintre cele mai emoționante momente ale aniversării a 255 de ani a Sadagurei. În acea zi, cântecul „Spovedania unui soldat căzut”, dedicat memoriei lui Denys Țokur, cu indicativul „Darts”, a răsunat în premieră. Tocmai pe acest fundal muzical veteranii, militarii activi și soțiile Eroilor căzuți au dansat „Valsul celor neînvinși”.

Acesta nu a fost doar un simplu dans. Potrivit organizatorului, fiecare persoană care a ieșit în cerc a adus cu ea propria sa istorie de război. Unii au intrat în vals purtând o proteză, alții au păstrat în inimă amintirea persoanei celei mai dragi, în timp ce alții au fost nevoiți să învețe din nou să-și aibă încredere în propriul corp, în partener și în muzică. În cuvintele lui Koșovyi, atunci când cuplurile s-au rotit împreună, a părut că timpul și-a schimbat cursul pentru câteva minute.

Pentru participanți, „Valsul celor neînvinși” a însemnat mult mai mult decât un număr de dans. După cum a menționat Oleksandr Koșovyi, aceștia au devenit o adevărată familie care trăiește împreună o nouă poveste comună. Iar cântecul și dansul s-au transformat într-un mod de a vorbi despre cei care nu mai sunt alături, de a păstra amintirea lor și de a o transmite mai departe.

„Istoriile Eroilor noștri trebuie să trăiască. Numele lor trebuie să răsune”, a subliniat organizatorul.

Fotografie ilustrativă

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Evenimentul s-a desfășurat într-o atmosferă caldă și prietenoasă. Au răsunat cântece și au fost executate dansuri, care le-au oferit tuturor celor prezenți impresii de neuitat și o dispoziție minunată.

Conducerea comunității le-a mulțumit din suflet tuturor celor care s-au alăturat organizării și desfășurării evenimentului, precum și  celor de la rețeaua de magazine market „Dobre” și întregului său colectiv, precum și organizației de caritate „Betl”, se menționează în postarea CT Vancicăuți pe contul său de Facebook.

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Creația poetică a lui Nicolae Labiș, adunată într-un volum, precum și cartea „Moartea unui poet” de George Tomozei, au trecut granița sovieto-română, ajungând pe rafturile librăriei din Cernăuți. Astfel, Ilie Motrescu și colegii săi jurnaliști de la „Zorile Bucovinei”, cotidian în limba română proaspăt creat de autorități, au aflat despre drama vieții poetului, născut la Mălin și cunoscând ororile foametei descrise în celebra poezie „Moartea căprioarei”. Spre deosebire de copilul Labiș, Ilie Motrescu, în copilărie, a aflat despre alte grele încercări la care au fost supuși mulți dintre crăsnenii săi, considerați ostili noilor orânduieli  – deportările în Siberia. După cum remarcă scriitorul Grigore Crigan, coleg la „Zorile Bucovinei” cu Ilie Motrescu, acesta „era un erudit, format la școala marilor noștri înaintași (Eminescu, Macedonschi, Arghezi, Labiș), pentru care avea un cult aparte. El chiar îl citează pe Ilie Motrescu: „Adânc, spre adâncime, ca N. Labiș,/ Dar mai frumos ca el. Cuvântul? Care?”.

Nicolae Labiș este caracterizat de exegeți drept „buzdugan al generației sale”, cu alte cuvinte – deschizător de drumuri, desțelenitor și lider moral și artistic al tinerei generații de scriitori ai anilor ’50. Pentru noi, românii din partea stângă a Siretului și Prutului, buzduganul este considerat nu numai o armă de luptă, ci și un simbol al puterii în mâinile unui conducător, al celui care cheamă la o luptă dreaptă. Rolul de a fi „buzduganul generației sale” i s-a atribuit lui Nicolae Labiș pentru faptul că poezia sa a avut un impact exploziv și caracter incisiv  într-o epocă marcată de dogmatism și de șabloanele realismului socialist. Anume atunci, când literatura era constrânsă de cerințe ideologice rigide și de o estetică cenușie, Nicolae Labiș a readus în poezia românească prospețimea, muzicalitatea, energia vitală și libertatea de exprimare, revalorizând marile teme clasice prin ochiul modern al tinereții. Asemenea unui buzdugan care sparge gheața sau deschide calea într-o bătălie, Labiș a sfărâmat barierele dogmatismului literar. Prin talentul său, el a impus o nouă etică a scrisului, bazată pe sinceritate absolută, curaj artistic și fidelitate față de adevăr.

Și Ilie Motrescu, născut la Crasna, în partea stângă a muntelui  unde „Ștefan doarme” și sub care neamul său „răsare între Pământ și Dumnezeu”, avea o fire revoltătoare față de regimul impus acestui popor iubitor de libertate și drept credincios. Scriitorul Grigore Crigan, care cunoștea atmosfera de avânt și trăire românească din perioada de început a „Zorilor Bucovinei”, avându-l în vedere în primul rând pe Ilie Motrescu, accentuează: „Pe timpul regimului sovietic, în cămașa de forță a realității de atunci maximalismul motrescian putea fi apreciat ca  ceva cu totul ieșit din comun. De altfel, el, acest maximalism, era caracteristic pentru perioada romantică a primilor ani ai apariției „Zorilor”, era caracteristic unora din tinerii colaboratori ai redacției noastre, care o fi crezând că prin scrisul lor chiar dacă nu vor reuși, totuși, să răstoarne munți, să întoarcă îndărăt, spre izvoarele carpatine, apele din Prut și Siret, măcar vor schimba un pic cursul albiei lor. „În discuțiile cu frații Ștefan și Nicolae, îmi relata doamna Maria Motrescu prin septembrie 2012, am ajuns la următoarea concluzie: se vede că Ilie s-a născut prea devreme. Dacă apărea pe lume cu vreo două decenii mai târziu, cu totul altul i-ar fi fost destinul, scrisul său devenind ceva firesc în contextul noii deschideri politice și culturale”.

De destinele poeților Nicolae Labiș și Ilie Motrescu sunt legate două împușcături în pădurile carpatine. Prima a răsunat în anii de foamete postbelici, când tatăl și-a luat fiul, viitorul poet Nicolae Labiș, la  „vânătoarea de capre,/ Vânătoarea foametei în munții Carpați”, descrisă mai târziu în poezia „Moartea căprioarei”. Fundalul biografic și social al textului surprinde o realitate istorică nemiloasă — anii de secetă și foamete postbelică. Gestul tatălui de a ucide căprioara nu este un act de cruzime gratuită, ci o necesitate tragică dictată de lupta pentru supraviețuirea familiei, ceea ce conferă dramei un caracter universal și profund uman. Fumul „scos pe o nară” de „pușca tatii” continuă să trezească neliniști în inimile cititorilor de astăzi care primesc această cutremurătoare elegie din literatura română ca un simbol al purității, al frumuseții eterne și al naturii nealterate. Moartea căprioarei, „la ceas oprit de lege şi de datini”, sub ochiul copilului devine un pact dureros cu realitatea vieții, o trecere brutală de la candoarea copilăriei la conștiința aspră a maturității, unde supraviețuirea cere adesea sacrificii tragice. Uciderea căprioarei simbolizează prețul pe care artistul trebuie să-l plătească pentru cunoaștere și pentru desăvârșirea operei. Prin această poezie, Nicolae Labiș a reînnoit radical poezia cu caracter intim și filozofic din literatura română, îmbinând simplitatea și claritatea baladică cu o mare complexitate simbolică.

Cea de a doua împușcătură, a răsunat în timp la mai bine de un deceniu, la 26 iulie 1969, în pădurea Crasnei, localitate nord bucovineană de la poale de Carpați. Slugoii regimului totalitar au pus în mâinile unor ucigași o armă de vânătoare, care a curmat viața tânărului poet Ilie Motrescu.

Corpul lui însângerat și lipsit de viață a fost dus în taină și aruncat în apele Prutului. Poetul nu mai putea vâsli spre malul salvării și al vieții. În una din poeziile sale, „Cântecul vâslașului”, el și-a prezis destinul: „Am cutezat în larg/ cu-o zdreanță de credință legată de catarg/ și-un cântec cât nu-s mările de larg/. …Talazurile vremii vin și trec/ și nu mă mai înec,/ și nu mă mai înec…”.

Distinsul poet de la Chișinău, originar din nordul Bucovinei, Arcadie Suceveanu, în postfața la volumul de poezii al lui Ilie Motrescu, apărut la Cernăuți în 2023, subliniază că „nu doar sfârșitul tragic al poetului bucovinean, ce îl repetă pe cel al lui Labiș, face valabilă asocierea cu poetul „luptei cu inerția”; ea este susținută și de temperamentul impetuos, carpatic, de figura sa „stihiinică” de „neoromantic expresionist” preocupat de adâncurile existențiale… Ființa poetului e senină, solară, deschisă spre bucuriile vieții, ori vitează, de voievod „cu sceptru și coroană” decis să pornească „război cumplit cu nedreptățile lumii”, îmbătat de „edenul alb”, trecând prin imperiul mirific, fără hotare”, la „sărbătoarea de pace și lumini”… Modelul liric este, bineînțeles, tot Labiș, poetul născut la Mălini, de cealaltă parte a muntelui secționat de mâna nedreaptă a istoriei, la doar zeci de kilometri de Crasna Putnei, satul de baștină al lui Ilie Motrescu”.

„Cazul lui Ilie Motrescu este unul revelatoriu, susține scriitorul Grigore Crigan. Cometa vieții lui a fost una de foarte scurtă durată. Era în urcuș, încă departe de bolta poeziei române, când zborul său avântat spre înalturi a fost săgetat și răpus în modul cel mai brutal”. Totodată, colegul de serviciu al lui Ilie Motrescu, Grigore Crigan, presupune cu mare regret că dacă n-ar fi fost acea împușcătură fatală în pădurea Crasnei, creația motresciană „ar fi completat nenumăratele goluri din literatura noastră septentrională, din zestrea spirituală a neamului nostru”.

De asemenea, moartea prematură a lui Nicolae Labiș, survenită la doar 21 de ani, a lăsat în literatura română un uriaș sentiment al potențialului nerealizat. Plecarea sa bruscă a privat poezia românească de o voce care putea deveni la fel de dominantă și definitorie pentru secolul XX precum a fost Mihai Eminescu pentru secolul al XIX-lea, scriitor cu care a fost adesea comparat datorită precocității geniului său. Deși a lăsat în urmă o operă relativ restrânsă ca volum din cauza tragicului sfârșit, Labiș a reușit să schimbe direcția unei epoci literare. Întrebarea „ce ar fi scris Labiș dacă ar fi trăit?” rămâne una dintre marile ipoteze melancolice ale istoriei noastre literare, dar cert este că ceea ce a apucat să scrie a fost suficient pentru a-i asigura un loc de piatră de hotar în poezia românească modernă.

Nimerirea lui Nicolae Labiș sub roțile tramvaiului în noaptea de 9 spre 10 decembrie 1956 la București și omorârea lui Ilie Motrescu în pădurea de la Crasna în ziua de 26 iulie 1969 rămân și astăzi învăluite în mister. În cazul lui Labiș există două versiuni majore: cea oficială (accident) și cea neoficială (asasinat sau reglare de conturi politice). Labiș ar fi susținut că nu era beat și că nu a căzut singur, ci a fost îmbrâncit  în mod deliberat din spate de pe refugiul tramvaiului spre grătarul dintre vagoane. Susținătorii acestei ipoteze indică faptul că poetul devenise incomod pentru regimul comunist din cauza atitudinii sale independente, a curajului de a spune lucrurilor pe nume și a poeziilor sale incomode, motiv pentru care Securitatea sau persoane interesate i-ar fi înscenat „accidentul”.

Prietenul apropiat al lui Ilie Motrescu, Ion Țâbuleac, și el colaborator al „Zorilor Bucovinei” în 1969, căruia familia Motrescu i-a încredințat manuscrisele poetului martir, a hotărât să le publice în 2001. El a explicat în felul următor această întârziere: „Dacă am tărăgănat nejustificat publicarea în volum aparte a manuscriselor lui Ilie, intenționat și poate chiar în mod criminal (cum mi-au spus-o în față unii dintre acei care l-ar fi iubit pe Ilie mai mult decât subsemnatul), unul dintre motive a fost acesta: am sperat să se scoată vălul ce acoperă adevărul privind sfârșitul poetului. Am mai spus-o și în altă parte. Vălul n-a căzut. Să mai sperăm”.

Vestitul critic și istoric literar român, Adrian Dinu Rachieru, accentuează și asupra altui moment important: „Un posibil Labiș al „celeilalte” Bucovine, Ilie Motrescu urmează să fie descoperit”.

(V.K.)

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Ieri, pentru vizitatori au evoluat Artistul al Poporului din Ucraina Pavlo, Dvorski, precum și fiii săi Viaceslav și Pavlo Dvorski (juniorul).

Astăzi, 19 septembrie, programul a continuat cu spectacole vocal-coregrafice și licitații caritabile. De asemenea, au avut loc un flashmob de dans, karaoke, recitaluri ale unor formații rock, iar seara — un spectacol de lumini și artificii.

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Accentele principale ale locațiilor estetice au fost dovlecii de diferite forme și mărimi, snopii de grâu, figurile din paie pe fundalul morilor vechi de vânt și al caselor din lemn cu acoperiș din paie.

Pe lângă locațiilor decorate, oaspeții sunt întâmpinați de un teritoriu îngrijit, cu astre, hortensii și alte flori de toamnă. Reprezentanții muzeului menționează că aceasta este o oportunitate minunată de a vă odihni în aer liber, de a simți trecerea timpului și de a vă cufunda în atmosfera de liniște și a satului tradițional bucovinean.

Anterior s-a comunicat că în satul Mamaivți, de lângă Cernăuți, la 13 septembrie a fost deschis un câmp mare de dovleci.

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Ideea a fost propusă de compania care, de Ziua Independenței la Kiev, a lansat o instalație artistică luminoasă și audiovizuală pe monumentul „Patria-Mamă”. Aceasta este compania care a venit cu propunerea de a ilumina una dintre cele mai cunoscute perle arhitectonice ale Bucovinei — fosta Reședință a Mitropoliților Bucovinei.  Potrivit primarului, instalația va dura aproximativ trei ore. Nu va fi doar o simplă iluminare a fațadei, ci un spectacol întreg construit pe baza istoriei orașului. Administrația Universității a discutat deja detaliile proiectului cu compania care intenționează să îl implementeze, scrie MA ACC.

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Cernăuțiul intră în sezonul de încălzire cu o infrastructură aproape complet pregătită, iar un element de siguranță suplimentar în cazul unor penei de curent prelungite ar putea fi noua linie electrică de înaltă tensiune care este trasă din România.

Despre acest lucru și despre pregătirea orașului pentru iarnă a relatat, în cadrul conferinței de presă lunare, primarul Cernăuților, Roman Kliciuk.

Anterior, șeful Administrației Militare Regionale Cernăuți, Ruslan Osypenko, raporta că orașul este planificat să fie conectat la noua linie electrică din România. Kliciuk a confirmat că urmărește evoluția acestei cooperări, deși problema în sine se află în competența conducerii administrației.

„Noi am dat doar permisiunile pentru pozarea cablului. Desigur, acest lucru ne va ajuta, deoarece, conform informațiilor pe care le am, aceste rețele vor putea acoperi 30% din necesarul regiunii”, au menționat la primărie.

Kliciuk a adăugat că distribuția energiei electrice în cadrul rețelei pan-ucrainene rămâne o prerogativă a companiei Ukrenergo, motiv pentru care este dificil de prognozat evoluția ulterioară a situației. „Dar acesta este, cu siguranță, un pas bun și corect. Și, din păcate, el nu a fost făcut încă în anul ’22”, a menționat primarul.

De asemenea, el a precizat că din 91 de cazane ale orașului sunt deja gata 86, ceea ce reprezintă 95%. Până la sfârșitul lunii septembrie este planificată atingerea pragului de 100%. Toate cazanele sunt asigurate cu alimentare de rezervă – pregătirea pentru condițiile dificile din timpul iernii continuă încă din 2022.

Toate generatoarele, potrivit lui Kliciuk, funcționează, iar o parte din tehnică este păstrată în rezervă, având în vedere că în această iarnă un număr semnificativ de generatoare s-au defectat.

În plus, au fost testate cu succes peste 80 de kilometri de rețele. De asemenea, au fost reparate 147 de cazane și au fost înlocuite șapte vechi. Pentru o funcționare neîntreruptă, energeticienii au primit patru instalații de cogenerare cu o putere totală de 4,6 MW – anul trecut, pentru perioada de iarnă, exista o singură astfel de instalație.

De asemenea, primarul a adăugat că obiectivele critice ale furnizorului de apă sunt asigurate cu surse alternative de alimentare. „În ceea ce privește rezervele de benzină și motorină, pentru consumul tehnicii și al generatoarelor, le mărim în mod constant. Există, de asemenea, un parc auto pentru transportul apei potabile, precum și tehnică specială. Am încheiat și acorduri cu proprietari privați pentru cazurile în care nu va fi apă”, a spus primarul.

Potrivit lui, nouă instituții de ocrotire a sănătății din oraș sunt asigurate cu generatoare, iar la unul dintre spitale au fost instalate panouri solare pentru a economisi bani la energia electrică. Peste 85 de instituții de învățământ sunt deja pregătite pentru sezonul de încălzire, urmând ca în decursul unei luni gradul de pregătire să fie dus la 100%. Punctele de încălzire sunt conservate și pot fi deschise oricând – acestea sunt complet echipate cu generatoare, încălzire alternativă și mijloace de comunicație.

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Inițial, construcția liniei a fost estimată la aproximativ 20 de milioane de grivne. După recalculare, costul ar fi putut crește la 100–170 de milioane de grivne. Roman Kliciuk a menționat că, în prezent, prioritatea pentru oraș este să asigure rutele existente cu un număr suficient de troleibuze.

Noile troleibuze sunt planificate a fi primite în cadrul unui proiect cu Banca Europeană de Investiții. Livrarea acestora este așteptată la sfârșitul acestui an sau la începutul anului 2027.

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Evenimentul de amploare va reuni școli de arhitectură și design de top din Ucraina, oameni de știință, specialiști din domeniu și experți internaționali din România, Italia și Moldova. Timp de cinci zile, în oraș vor avea loc prezentări de proiecte pe direcțiile „Arhitectură și urbanism”, „Design” și „Artă plastică”, discuții profesionale, prelegeri din partea unor arhitecți de renume și evenimente culturale. Deschiderea festivă a concursului va avea loc pe 23 septembrie, la ora 11:00, în Sala Șevcenko a UNC. Sprijinul unui astfel de eveniment din partea companiei blago reprezintă o continuare logică a strategiei dezvoltatorului, orientată spre dezvoltarea mediului urban modern și integrarea soluțiilor arhitecturale progresive. „Ca o companie care construiește un spațiu modern pentru viață, blago este interesată de formarea noii generații de specialiști ucraineni și de dezvoltarea urbanisticii orașelor ucrainene”, a informat Tetiana Dancenko, șefa Secției de marketing al blago.

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com