Pentru noi, acest rezultat înseamnă foarte mult. A obține Locul II la un festival-concurs internațional, ajuns la ediția a XX-a, alături de atâtea colective și interpreți valoroși, este o adevărată onoare și o mare bucurie. Este o răsplată pentru munca depusă, pentru repetiții, emoțiile dinaintea scenei și, mai ales, pentru dragostea cu care ducem cântecul românesc mai departe.

Suntem cu atât mai bucuroși că, pe lângă rezultatul obținut de grup, membrii „Armoniilor Horbovene” au avut curajul de a se prezenta și individual, iar rezultatele lor ne-au făcut mândri:

Victoria Aștefanița — locul II,  Ramina Gnatiuc — locul II, Melisa Tuliuliuc — locul III, Pavel Garabajiev — mențiune,  Gabriela Verinceanu — mențiune și  Solomia Martin — mențiune.

În spatele tuturor acestor rezultate se află multă muncă, răbdare, dăruire și suflet. de aceea, adresăm o mulțumire deosebită profesorului coordonator, doamnei Nadia Prescure,  care se ocupă cu multă responsabilitate și dragoste atât de pregătirea Grupului Vocal „Armonii Horbovene”, cât și de fiecare solist în parte. Îndrumarea, susținerea și munca depusă alături de fiecare dintre noi au avut un rol important în aceste frumoase rezultate. Acest succes este și rodul muncii dumneaei.

Mulțumim din suflet organizatorilor festivalului – Centrului Bucovinean de Artă și distinsului Juriu, pentru profesionalism, pentru aprecierea acordată și pentru emoțiile frumoase pe care ni le-a oferit această competiție.

O mulțumire aparte adresăm Departamentului pentru Românii de Pretutindeni  pentru finanțarea și susținerea acestui proiect. Sprijinul oferit pentru astfel de inițiative este foarte important pentru noi și pentru toți cei care încearcă, prin cântec, port și tradiție, să păstreze vie identitatea românească.

Ne-am întors de la Cernăuți cu locul II, cu șase rezultate frumoase la individual și, mai presus de toate, cu sufletele pline de bucurie și recunoștință. Am cunoscut oameni frumoși, am ascultat cântece minunate și am avut încă o dată ocazia să demonstrăm că, atunci când cântăm din suflet, cântecul ne unește.

Cu mult respect, drag și recunoștință,

Grupul Vocal „Armonii Horbovene”

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Nemuritorul Mihai Eminescu menţiona: „Cel mai mare păcat al oamenilor e frica, spaima de-a privi în faţă şi-a recunoaşte adevărul. El e crud, acest adevăr, dar numai el foloseşte”. Grigore Petrescu-Rotaru a fost unul dintre acei, care a îndrăznit să spună adevărul despre ideile revoluţionare ce au pătruns adânc în literatura rusă din secolul al XIX –lea, micşorând valoarea ei artistică. În timpul examenului la literatura rusă, dânsul a declarat în faţa examinatorului: „Ah, Dobroliubov, am mare necaz cu tine,/ Fiindcă mă simt străin în lucrările tale”. În aşa mod, studentul a recunoscut cinstit, fără ocolişuri, că nu-i de-acord cu valoarea operei unuia dintre reprezentanţii de frunte ai literaturii ruse, conform concepţiei ideologiei sovietice, riscând să fie exclus din rândurile „slăvitului” comsomol leninist şi exmatriculat din universitate.

Acestei literaturi din belşug pătrunsă de doctrina revoluţionară, bucovineanul contrapropunea lirica românească „cu acel pătimaş amestec de blestem şi de binecuvântare a iubirii”, care dăruie „un fel de fermecătoare tulburare a străfundurilor fiinţei” şi „ne transpunem sufleteşte în vibraţiunea afectivă a versurilor”. Iar versurile „răsună ca un clopoţel de argint” şi „luminează cele dintâi vise de dragoste”.

În imagine: clădirea Şcolii din Stroieşti, CT Noua Suliţă, unde a activat ca profesor de română regretatul Grigore Petrescu-Rotaru.

Petru GRIOR

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

La 4 septembrie, la Centrul Literar Paul Celan din Cernăuți, a avut loc deschiderea ediției a XVII-a a Lecturilor Internaționale de Poezie Meridian Czernowitz. Lângă locație, vizitatorii pot cumpăra cărți – atât ediții noi, cât și unele care au reușit deja să devină clasice.

În timpul deschiderii festive, președintele Corporației Literare Internaționale Meridian Czernowitz, Sviatoslav Pomeranțev, a vorbit despre modul în care războiul schimbă nu doar economia, industria și statul, ci și limbajul poeziei. „Știm cu toții că în timpul războiului spatele frontului se transformă. Acesta lucrează pentru armată, pentru victorie. Se transformă economia, importul, exportul, bugetul de stat. În economie domină complexul militar-industrial. Industria ușoară devine grea. Chiar și fabricile de nasturi nu mai produc nasturi, ci gloanțe”, a spus el.

Reamintim că timp de trei zile, 4–6 septembrie, la Cernăuți se vor desfășura lecturi de poezie, conferințe, lansării de cărți, seri de autor și un concert. Programul include întâlniri cu autori ucraineni și străini: de la Zabujko și Jadan la Vorojbit și Dron. De asemenea, vor avea loc lecturi cu participarea unor poeți din Germania, Austria, Elveția și Israel. Toate evenimentele literare sunt gratuite.

Foto T. Piț

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

– A cusut bunica, mama, îmi place mie să cos și fata mea a fost înzestrată cu acest har a frumosului, căci doar când ești îndrăgostit în ceia ce faci se primesc lucruri minunate, mi-a spus tanti Domnica.

– Cos de când eram copilă. Văzând cum mama își înfrumusețează cămeșile, care le îmbrăca de zile mari, am vrut și eu să îmi cos cămașă cu flori. Coseam, ca și mama, pe pânză țesută de casă, la stative, apoi am învățat să le închei. Vă închipuiți, cât de greu le era bunicilor noastre să coase fără curent electric, seara, doar la flacăra plăpândă a lumânărilor? Dar coseau — cu ață colorată din in sau cu mărgele, care pe timpurile acelea se găseau greu, dar dacă era dorință mare se găsea și felul de a rezolva problema deficitului a tot ce era necesar. A cusut mult și bunica mea, Rahira Zelgin, care a avut un calvar în viața sa: rudele au încercat să treacă granița în 1941, când au venit sovieticii, știm cu toții despre tragedia de la Fântâna Albă, de aceia au fost învinuiți în trădare de țară, au fost noaptea ridicați, scoși din casele lor și împreună cu alți mii de bucovineni trimiși în Aktiubinsk, în frigurile strașnice ale Siberiei. Bunicul Geras nu a supraviețuit — munca grea, foamea, neajunsurile i-au curmat definitiv sănătatea și nu a mai ajuns să treacă din nou pragul casei. S-a întors doar bunica Rahira cu două fetițe, una din ele fiind mama mea, Elena Lupastean, acasă a și început să muncească îndoit pentru a-și ridica copiii în picioare. Calvarul, prin care a trecut, nu a putut distruge frumosul din inima ei, și, întorcându-se acasă, iarăși a început să coase.

Eu, autoarea acestui material, am rămas încântată, când am văzut o cămașă mândră, cu rânduri bogate în albastru, cusută de Rahira, și păstrată frumos mai mult de un secol de Domnica și mama sa.

Domnica spunea:

– Eu am terminat 10 clase la școala din Suceveni și am fost nevoita să lucrez la colhoz. Ziua cu alte femei munceam în câmp, iar seara coseam împreună cu mama. În tinerețe am cusut și flori pentru nuntă din atlas, dar pe urmă am vrut să cos cămăși, cum este portul pe la noi, așa pasiunea mea a devenit meșteșug. Îmi place foarte mult să cos. Mă scol dimineața la 4, i-au acul în mână și inima mi se bucura – și când cos, și când văd cămașa înflorată terminată.

Prima cămașă, care am cusut-o, e vândută demult. Sute, poate și mii de cămăși am cusut din tinerețe și până acum.

Tot o îndeletnicire mare față de cusut are și fiica Elena. Ozoarele sunt gândite, desenate pe hârtie și apoi prin mâinile dibace ale meșterițelor devin flori, care te încântă, pe cămăși. A cusut mult și fiica Elenei, Maria, dar viața are corectările sale, acum ea se afla peste hotare.

O dinastie de meșterițe, care au cusut cu dragoste în suflet față de frumos și cu mâini de aur multe cămăși, bundițe, catrințe, care le îmbrăca la activitățile școlare, la biserică, la concerte, la hramuri sute de copiii și adulți, înfrumusețând prin portul lor orice sărbătoare a neamului românesc.

Rodica ZEGREA,

șefa Bibliotecii din Prisăcăreni, CT Suceveni

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Constantin Onofrei ştia despre martirajul localităţii Ţânteni, situată lângă orăşelul Herţa. Ea intra în componenţa Consiliului Sătesc Hreaţca. După cel de-al Doilea Război Mondial, în 1947, această aşezare românească a fost supusă unei acţiuni barbare din partea autorităţilor staliniste. Locuitorii vor fi scoşi cu forţa din casele lor, apucând drumul suferinţelor spre meleguri, „unde noaptea plânge”, fiind „strămutaţi în mari pustietăţi uitate” ale fostei Uniuni Sovietice, fiindcă au avut curajul să protesteze împotriva fărădelegilor comuniste, când bolşevicii s-au năpustit asupra localităţilor herţene, scoţând din poduri ultimul grăunte. Ţinutul mioritic era cuprins de marea foamete din anii 1946-1947 şi reprezentnţii organelor locale ale puterii sovietice, pentru a îndeplini planul de predare a cerealelor către stat, fixat de conducerea Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene, săvârşeau acte de teroare faţă de populaţia băştinaşă. Românii s-au răsculat. Înarmându-se cu furci şi topoare, au refuzat să se supună voinţei asupritorilor. Din Cernăuţi va fi adus un batalion de soldaţi sovietici din faimoasele unităţi staliniste de exterminre. A început marea tragedie a acestei istorice aşezări din mândrul Ţinut al Herţei. Bolşevicii au clasifict nesupunerea ţăranilor ca o vehementă demonstraţie antisovietică, hotărând să şteargă de pe faţa pământului acest sat de vrednici români.

El povestea colegilor săi cu inima sângerândă despre martirii rămaşi „în lutul bocnă, sub un strat de-o palmă”, care n-au avut norocul să se întoarcă la vetrele lor. Finaliza spusele cu rugămintea: „Pomeneşte, Doamne, în marea Ta îndurare pe robii Tăi, deportaţi în pustii Siberii!”.

Petru GRIOR,

directorul Centrului de Cercetări Istorice şi Culturale din Cernăuţi

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

După 60 de ani de la absolvire, foștii elevi ai Școlii medii din Boian, veniți din Mahala, Ostrița, Rarancea, Rachitna, s-au reîntors la locul în care, cu șase decenii în urmă, își trăiau anii tinereții, își făceau planuri și porneau cu încredere spre viață, spre viitor.

Ei au fost primii elevi care au început să învețe în noua clădire a școlii, cu săli de clasă și cabinete spațioase, care a fost dată în exploatare la începutul lunii septembrie a anului 1965.

Revederea a fost mai mult decât o simplă întâlnire. A fost o călătorie în timp, o întoarcere la anii de școală, la colegi, la profesori, la emoțiile și visurile de odinioară.

Cu glasuri încărcate de emoție, absolvenții au depănat amintiri, au răsfoit file nevăzute ale trecutului și au evocat cu recunoștință profesorii care le-au călăuzit pașii. Fiecare amintire a readus la viață o parte din tinerețea lor, demonstrând încă o dată că adevăratele legături nu sunt măsurate în ani, ci în amintiri păstrate în inimă.

Au trecut șase decenii. Absolvenții au urmat drumuri diferite, generațiile s-au schimbat, școala a cunoscut transformări formidabile, dar emoțiile revederii au rămas aceeași.

Astăzi, privindu-i pe acești dragi absolvenți, înțelegem că o școală nu înseamnă doar ziduri, săli de clasă și lecții. O școală înseamnă oameni, destine, prietenii, valori și amintiri care ne însoțesc întreaga viață. Le mulțumim distinșilor noștri absolvenți pentru că au revenit acasă, pentru că au păstrat vie legătura cu școala și pentru că ne-au oferit tuturor o lecție frumoasă despre prietenie, recunoștință și puterea amintirilor.

Angela BOTĂ,

directoarea Liceului nr.1 din Boian

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Tânărul povestea colegilor săi despre Căminele culrurale, care au existat în perioada interbelică, în aşezările româneşti din fosta plasă Herţa a judeţului Dorohoi. „Pe aceste frumoase meleaguri ale vechiului Ţinut al Herţei au trăit şi înflorit sute de generaţii de români, dintre care au făurit cu umila lor contribuţie trecutul scump al patriei”. El menţiona cu dragoste că pe istoricul picior de plai, blagoslovit de Domnul, „se găsesc frumoasele ctitorii ale Holbăneştilor din Mogoşeşti, Buda, Lunca, Molniţa, Horbova şi Herţa”, iar în „Târnauca, satul lui Vasile Bogrea”, se află spitalul, „ctitorie Sturdzească”. Toate aceste afirmări erau „auzite din bătrâni, venite pe punţi de veacuri din adânc de vremuri”. Colegii de facultate îşi desfătau sufletul, ascultându-l.

Gheorghe (Gheorghică) Burlă şi Vasile Dugan, vrednicii fii ai plaiului mioritic, mândri ca semeţele piscuri ale Carpaţilor seculari, cu dorul libertăţii veşnic aprins în piept, au început să scoată la lumina zilei din cărţile vechi şi rare, unele unice, aduse la cămin, informaţii preţioase despre trecutul glorios al Bucovinei, despre eroica luptă a arcaşilor lui Ştefan cel Mare pentru suveranitatea Moldovei. Cei din jur, ascultându-i, simţeau sufletele cuprinse de un freamăt necunoscut, de un mare respect pentru înaintaşii trecuţi în istorie, de aleasă mândrie pentru neamul dacic. Paginile îngălbenite de vreme ale cărţilor îi purtau cu gândul pe studenţi prin noianul secolelor trecute, vedeau chipurile eroice ale oamenilor de odinioră, care strălucesc în zarea îndepărtării „ca icoane pe tâmpla trecutului”.

Alexandru Creţu avea darul neîntrecuţilor povestitori ai satului nostru, „unde s-a îngemănat veşnicia”, deschizând prin spusele lui zări necunoscute până atunci referitoare la graiurile din localităţile herţene. La rugămintea  „Cavalerului Florii de Mătrăgună”, prin stăruinţa şi îngereasca lui răbdare, a depus o muncă titanică, adunând mii de denumiri ale plantelor medicinale, frumuseţea şi mireasma florilor ispititoare ale cărora, ca o „grădină mirifică”, împrăştie împrejur „dimineţi de argint, amezi de aur şi înserări rubinii de azur”. Aceste denumiri au constituit baza fundamentală a amplei lucrări în domeniul dialectologiei, elaborată de către Catedra de Filologie moldovenescă a Universităţii de Stat din Cernăuţi.

Petru GRIOR,

directorul Centrului de Cercetări Istorice şi Culturale din Cernăuţi

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Au fost invitați să participe la prima ediție a Festivalului „La vatra satului” Grupul folcloric „Străjerii” din satul Dolheștii Mici, județul Suceava, Orchestra „Dinastia” de la Casa de Cultură din Ceahor, condusă de Marian Gabor, precum și Ansamblul „Muguraș” de la Gimnaziul din suburbia Horecea a Cernăuțiului, conducător artistic profesoara de muzică Delia Rusnac, originară din Ostrița, și slăvitul ostrițean, violonistul Nicolae Hacman, Artist Emerit al Ucrainei.

Formația vocal-folclorică „Mărgăritar” din Ostrița, în rol de gazdă, nu numai că s-a aflat în fruntea coloanei de artiști amatori, ci a și început concertul. Membrii formației, selectați și instruiți de profesoara de canto Ana-Maria Calancea-Melnic, activează de circa un an, dar au reușit să participe și la alte festivaluri, să evolueze chiar pe scena Filarmonicii Regionale din Cernăuți. Ei au ieșit în fața consătenilor cu rugăciunea „Doamne, Doamne”, urmată de cântecele „Bătrâneasca” și „Omul bun sfințește locul”.

A proslăvit Ostrița, precum și întreaga regiune virtuosul violonist Nicolae Hacman. El a interpretat piese muzicale la fluier și nai, iar când a venit rândul vioarei, a ales celebra melodie „Ciocârlia”, care se află permanent în repertoriul său. A uimit publicul încă un violonist din Ostrița – tânărul instrumentist Arsenie Calancea. El face primii pași în arta muzicală, dar îi face cu încredere.

În ultimul timp s-a înviorat activitatea artistică în satele Buda Mică și Godinești, grație lucrătoarelor culturii Natalia Ceuca și Carina Scripcaru. Natalia Ceuca a venit să evolueze pe „Vatra satului” din Ostrița cu Grupul vocal-folcloric „Altița”, iar Carina Scripcaru – cu Grupul „Fetele din Godinești” și cu Ansamblul „Plai”. Important este că ambele animatoare ale vieții culturale din localitățile lor lucrează intens cu copiii, trezindu-le interesul față de creația și tradiția populară.

Cu cele mai multe colective artistice – vocale și coregrafice – s-a prezentat Casa de Cultură și Agrement din Horbova. Grupul de dansatori „Speranța” și Ansamblul coregrafic „Ghiocelul” au executat și polca din bătrâni, și bătuta țărănească, și hora flăcăilor. Aceste colective sunt conduse de Iuliana Ciobanu. Iar Maria Buzduga, Lucrătoare Emerită a Culturii din Ucraina, și-a prezentat Ansamblul etno-folcloric „Opincuța”, având-o ca solistă pe Alina Muraru, și Ansamblul coregrafic „Mugurelul”, care în ajun s-a întors din România unde a participat la un eveniment artistic.

La înălțime au fost și oaspeții. Solistul Dumitru Toșciuc a fost acompaniat de Orchestra „Dinastia” din Ceahor, interpretând  cântice din repertoriul unor cunoscuți artiști din Moldova. Gheorghe Andruseac din Mamornița, unicul sat ucrainean din Comunitatea Ostrița, a interpretat două cântece: unul ucrainean, iar altul în română, din repertoriul lui Fuego. Ansamblul de copii „Muguraș” de la Horecea, împreună cu Delia Rusnac, și-a exprimat prin cântec sacra dorință – de a trăi în pace. Centrul Bucovinean de Artă  din Cernăuți a oferit pentru desfășurarea bună a festivalului nu numai scena mobilă, dar a „delegat” și Formația vocal-folclorică „Perla” cu solistele Anghelina și Daniela Chibac.

Oaspeții din România, membrii Grupului folcloric „Străjerii” din Dolheștii Mici, au demonstrat marea lor iubire față de creația populară. Ei au rămas plăcut impresionați de măiestria artiștilor amatori din Comunitatea Ostrița, numindu-i „adevărați străjeri ai graiului, cântecului și tradiției neamului românesc”.

Mesaje de salut au adresat participanților la festival primarul Vasile Țurcan, reprezentantul Consulatului General al României la Cernăuți, Toma-Cristian Dacica, consul general de carieră, Andrei Cemortan, reprezentant al Ministerului Culturii din România.

Cântecul final al Festivalului „La vatra satului” a fost „Neamul meu pereche n-are”, interpretat de  Ana-Maria Calancea-Melnic și de Formația „Mărgăritar”. Pe neamul nostru îl face să fie anume așa păstrarea cu sfințenie a graiului matern, istoriei sale milenare, credinței  și a tradiției strămoșești.

(V.K.)

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Această zi a fost cea mai emoționantă pentru cei 48 de elevi din clasa întâi care au pășit pentru prima dată pragul școlii. Îi așteaptă noi descoperiri, prieteni și primele realizări școlare.

Momentul culminant al sărbătorii a fost primul sunet de clopoțel. A fost dat startul  noului an de învățământ, scrie BUK Media.

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

„Ziua de 1 septembrie marchează mereu un nou început plin de emoții, speranțe și dorința de a cunoaște. Anul acesta școlar vine pentru mulți dintre voi cu schimbări mari și provocări noi, dar fiecare pas înainte este o oportunitate de a crește și de a vă demonstra ambiția.

​După cum știți, în urma lichidării școlii medii din satul nostru natal, elevii din clasele gimnaziale și liceale își vor continua drumul cunoștințelor la școlile din Mălinești și Dinăuți. Chiar dacă schimbarea mediului sau despărțirea de școala dragă din Berestea aduce un strop de nostalgie, purtați cu voi spiritul comunității noastre, valorile și educația primite acasă.

​Vă îndemnăm să pășiți în noile școli cu încredere, curaj și curiozitate. Colectivele și colegii din Mălinești și Dinăuți vă așteaptă cu brațele deschise, iar adaptarea va fi o ocazie minunată de a vă face prieteni noi și de a acumula experiențe valoroase.

​Vă dorim tuturor – de la cei mai mici până la cei mai mari – un an școlar spornic, plin de note bune, profesori înțelegători și realizări frumoase. Să fiți mândria satului Berestea oriunde veți învăța”.

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com