Ilie Motrescu are publicate, post-mortem,  următoarele cărți: „Cântarea Carpaţilor” – poezie din perioada adolescenţei (Bălţi, Hliboca, Storojineţ),  „Cântarea Carpaților” în ediție bilingvă (Storojineț), „Hora vieţii” – poezie matură (Timişoara, România) (îngrijitor de ediție – Ion Țâbuleac),  „Pagini de folclor crăsnean” (Herța) (îngrijitoare de ediție – Eleonora Schipor), „Am iubit cu atâta nădejde” (Chișinău) (îngrijitor de ediție – Ion Țâbuleac).

Despre Ilie Motrescu şi creaţia sa s-au tipărit cărţile: „Restituiri – Ilie Motrescu” (Bucureşti), (autor  Laurențiu Dragomir), „Ilie Motrescu – coborâtor din semeția dacă” (Bucureşti), „De-a pururi logodit cu tinerețea” (Hliboca), „Nestinsă-i făclia poetului” (Cernăuţi), „Cu gândul la poetul Ilie Motrescu” (Cernăuţi)  (autoare  Eleonora Schipor), „Ilie Motrescu –  opera poetică” (autor Ștefan Hostiuc), Cernăuți.

Ilie Motrecu a fost un harnic culegător de folclor, a posedat o voce bună, îi plăcea dansul, cânta la vioară şi practica sportul.

Despre poet şi viaţa sa s-au publicat pe parcursul anilor zeci de articole, schiţe, recenzii, prezentări de carte, comemorări, în mai multe ziare, reviste, volume comune, cărți, atât din Bucovina, cât şi în Moldova şi România. De asemenea s-au organizat zeci de comemorări, prezentări de carte, întâlniri cu rudele sale de la baștină, atât la Crasna sa natală, cât și în mai multe sate bucovinene, dar și la Chișinău, Suceava, București, Cernăuți…

Avem încă multe de scris şi de publicat despre acest vrednic fiu al neamului nostru care şi-a iubit mult baştina, graiul, neamul, portul, credinţa, datinile, tradiţiile şi obiceiurile care sunt comoara de nepreţuit a unui popor.

Eleonora SCHIPOR

Poezii de Ilie Motrescu

Carpații

Bătrâni Carpați cu mândre creste,

Cu dulci izvoare argintii

Și codrii falnici ca-n poveste,

Pe-alocuri netede câmpii.

Carpați pletoși, Carpați cu fală,

Privesc la voi mai mulți străini;

Cântarea-i voastră mondială…

Da, vouă face să te-nchini!

Eu și codrul

Se leagănă făgetul

Pe undele de vânt

Și freamătul mă-ndeamnă

Să spun al meu cuvânt.

O vorbă, doar o vorbă,

Căci nu mai pot răbda;

Ascultă-mă,-mpărate,

Să-ți cânt iubirea mea!

Și codrul mă ascultă…

E liniște-n făget,

Prin văi amurgul cade

Și iese luna-ncet.

Lui Barbu Lăutaru

Străbunii l-au avut neîntrecut

Maestru de tarafuri populare,

Din poale de Carpați și pân’ la mare

Colindător cu doina l-au știut.

El ne-a cântat atâtea reverii,

Neîntrecutul Barbu Lăutaru,

Când închinau boierii cu paharul,

Cobzaru-i adăpa cu ciocârlii.

Iar de veneau străinii să ne fure

Și pâinea, și surorile, și frații,

Cobzarul se-nfrățea cu răsculații

Și-și preschimba arcușul în secure.

Bătrânul lăutar nu ne mai cântă

Ca-n alte vremi din cobză și vioară.

Romanța lui pustie și amară

Doar în trecut de neguri se frământă.

Tu, Barbule ce-ai întrecut pe Lizst,

Mai vină de ne cântă vreo baladă.

Urmașii tăi acuma să te vadă

Ce staroste ai fost și ce artist.

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Evenimentul a reunit 20 de profesioniști din domeniul cultural din România, Republica Moldova, Ucraina și alte țări europene, oferind un spațiu pentru schimb de experiență, idei și bune practici, dar și pentru crearea unor noi legături și oportunități de colaborare.

Din partea comunității noastre, la acest eveniment a participat domnul profesor Serghei Poclitar, președintele Asociației Dezvoltării Culturii și Tradițiilor Românești „Boianul Bucovinei”, directorul Casei de Cultură Boian, reprezentând cu demnitate comunitatea culturală din Boian.

Participarea la Laboratorul „Ipoteze” a fost o oportunitate importantă de a descoperi noi perspective asupra dezvoltării culturale, de a face schimb de experiență cu profesioniști din diferite țări și de a identifica idei și direcții noi care pot fi valorificate în activitatea culturală din comunitatea noastră.

Astfel de întâlniri ne arată cât de importantă este colaborarea dintre oameni și comunități, mai ales într-o perioadă în care cultura, tradițiile și identitatea comunităților au nevoie de implicare, inițiativă și viziune.

Fiecare experiență nouă, fiecare întâlnire și fiecare idee dobândită reprezintă un pas înainte pentru Casa de Cultură Boian, pentru Asociația „Boianul Bucovinei” și, mai ales, pentru generațiile tinere cărora dorim să le oferim oportunități, activități culturale de calitate și un viitor în care tradițiile noastre să continue să fie vii.

Continuăm să învățăm, să colaborăm și să construim, pas cu pas, pentru cultură, comunitate și pentru copiii noștri.

Mulțumim organizatorilor Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu” și Asociației Nord pentru această inițiativă și pentru oportunitatea de a face parte dintr-un asemenea eveniment, se menționează în postarea de pe Facebook a Asociației „Boianul Bucovinei”.

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Cu 25 de ani în urmă la redacția ziarului „Zorile Bucovinei”, am făcut cunoștință cu rudele sale de la Crasna, frații și sora Maria. Atunci în incinta redacției acestui ziar, primul ziar românesc din ținutul nostru, ziar la care a trudit timp de trei ani, până la tragica sa dispariție, tânărul Ilie Motrescu, am marcat cei 60 de ani ai poetului și ziaristului crăsnean. Tot atunci prin osârdia fostului redactor șef al acestei publicații, regretatul Nicolae Toma, au fost invitați mulți oameni de vază. La invitația fratelui poetului, regretatul profesor de matematică Nicolae Motrescu, a venit de la Chișinău și consăteanca lor, artista Maria Iliuț. Ne-a adus în dar câteva doine și cântece de jale, așa cum se cuvine la o comemorare. La manifestarea dată, am făcut cunoștință cu ea, iar 7 ani mai târziu a apărut și cartea mea despre vestita noastră copământeană.

I-am cunoscut mai îndeaproape pe Motreștii de la Crasna, oamenii aceștia deosebiți. Iar de atunci am început să scriu, să public, să organizez întâlniri, prezentări de carte prin satele noastre bucovinene. Rând pe rând au apărut zeci, sute de publicații despre poetul martir și opera sa. Pe urmă au apărut cărțile, ale poetului și ale mele despre dânsul. În fiecare an de atunci, deja de un sfert de veac public prin ziarele și revistele noastre câte ceva despre Ilie Motrescu, mai ales în luna lui Gustar.

…Anii au trecut, iar odată cu ei s-au trecut din viață sora și frații  de la Crasna ai poetului. Cât au putut și le-a fost îngăduit au ținut aprinsă făclia românismului, al dragostei de baștină, al memoriei iubitului lor frate. Au scris și ei, căci cinci dintre cei opt copii din familia lui Ion și Ana Motrescu, chiar de nu le-a fost ușor, au obținut studii superioare. Anume de la ei, mai ales de la frații Ștefan și Nicolae, sora Maria, dar și de la cei doi frați, oameni simpli, dar cu aceeași virtute de crăsneni, munteni și români, Constantin și Gheorghe, pe care i-am cunoscut și apreciat, aveam să aflu multe lucruri despre Ilie. Nu mai sunt azi pintre noi, nici unul, cu sau fără vreme au plecat și ei acolo sus la părinți și la fratele lor. A rămas în Basarabia, cel mai mic frate, unul dintre cei doi gemeni, Grigore.  La cei 82 de ani ai săi, încă duce amintirea Crasnei, a baștinei, a fratelui pe umerii săi. A fost director de școală, primar al localității de acolo din Sudul Moldovei. A rămas doar el acum din frumoasa dinastie a fraților Motrescu. Sunt desigur, nepoți, strănepoți care întru-n fel sau altul păstrează memoria membrilor acestei familii vrednice de toată lauda. Despre frații și sora Motrescu am publicat de asemenea articole prin ziare, le-am dedicat cărți.

Cu părere de rău au plecat dintre noi și Ion Țâbuleac, din Moldova, cel care a scos la lumină două cărți de ale poetului „Hora Vieții” și „Am iubit cu atâta nădejde”, nu mai este nici scriitorul Mihai Morăraș, un alt vrednic bucovinean, stabilit tot în capitala Moldovei, cel care a inițiat în anul 2002, acel Simpozion de la Chișinău, sub genericul „Ilie Motrescu – creație și destin”, nu-l mai avem deja de un an și ceva printre noi nici pe redactorul „Zorilor Bucovinei” Nicolae Toma, care, după cum spuneam la început, a organizat la acest ziar măsuri comemorative dedicate poetului și ziaristului Ilie Motrescu. A plecat și compozitorul ucrainean Cuzma Smali, care a pus pe note una din poeziile poetului. Au plecat dintre noi, mulți oameni care l-au cunoscut pe poet în viață. Dumnezeu să-i ierte!

Mă bucură, totuși, faptul că sunt încă printre noi mulți dintre cei care au scris, au publicat, au tradus, au omagiat și continuă să facă acest lucru și în prezent, despre neuitatul nostru copământean. Domnul Laurențiu Dragomir din București, directorul Asociației Protecția Patrimoniului, i-a dedicat o carte lui Ilie Motrescu, intitulată „Restituiri Ilie Motrescu”, a publicat o vreme revista Crasna, dedicată acestei frumoase localități montane și oamenilor vrednici de aici, a organizat la București o expoziție și o întâlnire dedicată celor 80 de ani ai poetului, cu 5 ani în urmă. În anul 2001, a adus de la București o placă comemorativă care a fost instalată pe peretele casei părintești a poetului. Ajutat de frații Motrescu a scos de sub tipar și monografia acestei localități de la poale de munte, cu titlul „Crasna, un colț de eternitate românească”. Tot prin osârdia sa a fost deschis în incinta liceului din Crasna, un muzeu dedicat lui Ilie Motrescu, devenit ulterior muzeul etnografic „Ilie Motrescu”. Materialele dedicate poetului martir,  au fost aduse și donate muzeului de domnia sa de la București. Personal am contribuit la îmbogățirea acestui fond al muzeului cu cărți, reviste, ziare dedicate neuitatului crăsnean.

Poeziile din anii de adolescență ale poetului  începător pe atunci, din culegerea „Cântarea Carpaților”, au fost traduse de poeta și traducătoarea ucraineană, Maria Gulei, o bună cunoscătoare a limbii române. Un alt ucrainean, pictorul Mycola Bendas, din Storojineț i-a pictat chipul său, iar meșterița Liubov Vascul din satul Mihalcea, i-a cusut chipul pe un prosop de toată frumusețea. Alți poeți ucraineni i-au dedicat versuri și articole de proză.

Din inițiativa Ligii Tineretului român din Ucraina, condusă de jurnalistul și poetul Vitalie Zâgrea au fost organizate la Cernăuți, circa cinci ediții ale Festivalului pentru copii și tineret „Ilie Motrescu”. Versurile tinerilor condeieri au fost publicate în circa două volume de poezie.

Poetul și avocatul Emil Ianuș din comuna Horodnic, România, a sculptat chipul său în lemn. Are de fapt o întreagă colecție de sculpturi în arhiva sa personală. Poetul și criticul literar Ștefan Hostiuc i-a adunat poeziile în volumul „Opera poetică”.

Mai mulți poeți consacrați, dar și amatori i-au dedicat versuri poetului crăsnean. O parte dintre ele le-am inclus în volumul „Cu gândul la poetul Ilie Motrescu”. Mulți ziariști și colaboratori ai ziarelor noastre românești i-au dedicat articole și proză. Împreună cu cei doi redactori șefi a două ziare care apar și astăzi, Gazeta de Herța și Monitorul Bucovinean, domnii Vasile Bâcu și Nicolae Șapcă, am publicat și cărți la editurile lor, dar și zeci de articole în aceste două săptămânale. Pe paginile altor publicații care acum apar online, Zorile Bucovinei, Libertatea Cuvântului, BucPress, și multe altele din România și Republica Moldova, am publicat zeci de articole despre viața și destinul zbuciumat al unuia dintre cei mai de valoare poeți din perioada postbelică. Poezii, traduceri ale poeziilor poetului, în diferite limbi, crâmpeie din amintirile sale, articole de publicistică publicate pe paginile ziarului „Zorile Bucovinei”,  însemnări despre poet și creația sa au văzut lumina tiparului în zeci de cărți, almanahuri, reviste, apărute la diferite redacții și edituri etc.

Elevi și tineri citesc și recită poeziile poetului. Unele dintre ele sunt incluse în manualele școlare. Numele, datele biografice ale poetului figurează prin manuale atât românești cât și ucrainene. Personal am scris de multe ori și în limba ucraineană despre acest vrednic fiu al plaiurilor carpatine, care merită și trebuie cunoscut de toți.

Tuturor, îmi cer scuze, că nu-i pot pomeni pe toți, le aduc sincerele mele mulțumiri și toată recunoștința mea.

Vom vorbi în acest an jubiliar mult despre regretatul poet, animator al vieții culturale, ziarist, publicist, patriot, crăsnean, român, care a fost și a rămas pentru noi — Ilie Motrescu. În măsura posibilităților îi vom publica sau republica unele versuri. Vom readuce în fața cititorilor date din biografia și destinul său. Ilie Motrescu, nu aparține doar Crasnei, nu aparține doar Bucovinei, el aparține acum întregii lumi. Merită și trebuie cunoscut și promovat.

Iar datorită sârguinței președintelui fondator al Asociației  Dacia Străbună, neobositului domn Ioan Ițco, din Câmpulung Moldovenesc, județul Suceava, cel care a inițiat Galeria oamenilor de seamă, începând cu acest an jubiliar, portretul poetului își va ocupa locul alături de alți mari reprezentanți ai neamului nostru. Tot cu membri fondatori ai acestei Asociații, am inițiat un program de vizite pentru a ne cunoaște Bucovina mai îndeaproape. Primele vizite au fost făcute la Crasna, la muzeul care poartă numele poetului, la biblioteca sătească, unde este amenajat un perete întreg dedicat neuitatului lor consătean, cu care se mândresc mult.

În acest an jubiliar, după cum ne-a comunicat domnul Laurențiu Dragomir, va fi de asemenea organizată la București o expoziție dedicată poetului, iar la Cernăuți, Crasna, dar și în alte localități, la biblioteci, licee, cămine culturale, muzee, alte instituții de cultură și literatură, sperăm că vor avea loc expoziții, recitaluri de poezie, prezentări de carte, omagieri dedicate poetului Ilie Motrescu.

Eleonora SCHIPOR

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Aceste versuri ale marelui poet Mihai Eminescu ne-au inspirat și ne-au făcut să îndrăgim Botoșanii—baștina Luceafărului poeziei românești, se menționează în postarea de pe Facebook a Liceului din Dinăuți, CT Noua Suliță.

„Șapte zile excelente … au trecut foarte repede pentru elevii Liceului Dinăuți .Aici, în județul Botoșani, am avut ocazia să ne odihnim în Tabăra ARC „Codrii de Aramă” în perioada 21-28 iulie 2026. Totul a fost organizat minunat. Copiii au participat activ la atelierele de muzică și dans tradițional, sculptură în lemn, modelare în lut, pictură, competiții sportive la fotbal, volei, șah și alte activități. Cadourile oferite și dulciurile pregătite de bucătăresele taberei au lăsat în sufletele copiilor clipe plăcute. Aici copiii și-au găsit prieteni noi din Odesa și Moldova.

Excursiile minunate la Cetatea de scaun Suceava, Mănăstirea Voroneț, Mănăstirea Putna, Muzeul de Etnografie (Botoșani), Casa Memorială Nicolae Iorga, Lacul cu nuferi (Ipotești), Casa Memorială M. Eminescu  vor rămâne în memoria copiilor pentru toată viața. Festivitatea de închidere a taberei a luat sfârșit cu focul de tabără, care ardea în amurgul serii trezind pe fețele copiilor emoții pozitive.

Mulțumim din suflet Departamentului pentru Românii de Pretutindeni (DPR), coordonatorilor de serie din partea DPR— Ionescu Bianca și Radu Nicoară pentru aceste zile de vacanță de neuitat. Suntem recunoscători doamnei Lilia Govornean, președinta ACDERU, pentru că face tot posibilul ca elevii Liceului nostru să se odihnească an de an în tabere”, se accentuează în comunicat.

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Programul artistic aniversar a inclus cântece românești și ucrainene, numere vocale și coregrafice. Prin urmare, în afară de Grupul etnofolcloric „Țărăncuța” și solistele ei Sofia Roșca și Aurelia Bordian, au evoluat Ansamblului de dans „Mărțișor”, condus de Ema Mîndrescu, solistele Daria Agratina, Anastasia Horoșeniuc, Ana-Maria Vornic, Carina Ștefanesa și Elena Pridolob,  Grupul folcloric „Ghiocel” al Casei de Cultură din satul Vancicăuți, condus de Vladimir Rațu, trio Bușuleac din satul Răchitna.  La programul festiv s-au alăturat interpreții   Natalia Andrieș, directoarea Casei de cultură din satul Tarasăuți, și Ivan Petruseac, directorul artistic al Filarmonicii Regionale „Dmytro Gnatiuc” din Cernăuți

Mesaje de felicitare au adresat primarul CT Noua Suliță, Maria Nicorici, starostele satului Marșinți, Gheorghe Nichitovici, Consulul General al României la Cernăuți, Irina Loredana Stănculescu,

directorul Centrului Bucovinean de Cultură și Artă, Mykola Șcribliak,  directorul firmei agricole „Niva-AVK”, Alexei Cherțoia, directorul interimar al Centrului de Cultură și Agrement din Noua Suliță, Valentin Scorobogaci, președinta organizației sindicale primare a lucrătorilor din cultură, Anastasia Masalovici, și șefa Clubului din satul Răchitna, Oxana Bușuleac. Ei i-au urat „Țărăncuței” mulți ani de activitate artistică excelentă.

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

–Doamnă Sofia, sunt 15 ani de când „Țărăncuța” din Marșinți, grup etnofolcloric, prin sârguința caracteristică gospodinelor din această localitate și prin harul artistic creează clipe neuitate de delectare estetică pentru admiratorii cântecului popular.

–Și nu numai…

–De acord. Este o aniversare jubiliară și cu acest prilej la 13 august, la Centrul de Cultură și Agrement din Noua Suliță va avea loc concertul „Țărăncuței” și al prietenilor ei. Înainte de a fi ridicată cortina, să revenim la prima pagină din istoria acestui minunat colectiv. Cui i-a aparținut ideea creării unui grup etnofolcloric la Clubul din Marșinți?

–Ideea aparține regretatei Elena Toaca. Eram în sala clubului din sat la un concert consacrat sărbătorii de 8 Martie. În scenă au ieșit și oaspeți din alte localități. I-am aplaudat și, deodată, Elena ne întreabă: „Dar n-am putea și noi crea un colectiv artistic, având atâția soliști?”. Întrebarea ne-a dat prilej pentru meditație. Am meditat puțin, căci propunerea le-a plăcut tuturor și în scurt timp grupa vocală s-a adunat la prima repetiție.  Denumirea „Țărăncuța” a apărut de la sine.

–La „scoaterea în lume” a „Țărăncuței”  au contribuit în mare parte jurnaliștii de la mediile românești din regiune. Și vreau să vă spun că după debutul la televiziunea noastră regională am auzit de la unele gospodine din satele din Valea Prutului următoarea afirmație: „Cântecele „Țărăncuței” sunt cântece pe care le știm și noi de la mamele și bunicile noastre”. Sunt cântecele acestui meleag, care trec de la o generație la alta, de la un secol la altul.

–Pot spune că sunt cântecele tinereții noastre. Le-am auzit pe lanurile colhoznice, le cântau femeile din brigada de câmp, la clăci, petreceri, nunți și hramuri. Ele au și stat la baza repertoriului „Țărăncuței”.   Multe dintre ele le-am cântat în tinerețe, la fel ca și bunicile noastre când erau fete mari.  Eram soliste – eu și Aurelia Bordian. Doamna Aurelia, deoarece era lucrătoare a culturii, și-a asumat conducerea Grupului etnofolcloric „Țărăncuța”. Iar eu, fiind meșteriță populară, am asigurat costumația artistelor amatoare. Cămășile brodate și catrințele sunt autentice portului popular de prin părțile locului.

–Iar cu timpul ați început să scrieți poezii și cântece pentru „Țărăncuța”…

–În actualul repertoriu al „Țărăncuței” sunt opt cântece de ale mele. Interpretăm și două cântece în limba ucraineană pe versurile regretatului poet Vasile Vascan.

–Originar din satul vecin Coteleu, Vasile Vascan a fost la timpul său și conducătorul raionului Noua Suliță. A avut o simpatie aparte  pentru satul Marșinți și oamenii săi. A scris o carte despre familia Sofiei Rotaru.

–El a salutat apariția în viața culturală a Grupului etnofolcloric „Țărăncuța”, iar poezia consacrată colectivului nostru a devenit cântec. Avem și un cântec deosebit „Bucovină, plai de dor”. El a fost scris de Noe Rotaru din Moldova. El este și autorul cărții despre neamurile Rotari sau Rotaru din Marșinți.

Am inclus în repertoriul nostru și câteva cântece populare ucrainene. Să luăm, bunăoară, cântecul „În livada de vișini”, pe care consătenii noștri îl cântau foarte des la diferite ocazii.

–Știm că le-ați atras la activitatea Grupului „Țărăncuța” pe fiica și pe nepoata Dumneavoastră. Ați primit și alte artiste amatoare din rândul tineretului?

–De un an de zile  evoluează împreună cu noi Lera Lupu, este cea mai tânără membră a colectivului. „Țărăncuța” are specificul ei, însă mă bucură faptul că pentru tinerii artiști amatori s-a găsit o soluție și mai potrivită. Lucrătoarea culturii, Ema Mândrescu, pe lângă faptul că se ocupă cu Ansamblul de dansuri „Mărțișor”, a creat o grupă vocală din 12 fete, numind-o „Generație vie”. Din componența ei fac parte elevi din clasele superioare ale Liceului  din sat.

–În acești 15 ani de activitate Grupul etnofolcloric „Țărăncuța” a evoluat și peste hotarele țării.

–Mai des în Republica Moldova. Dar am fost în România și în Germania. Iată avem o invitație în Franța, dar un asemenea turneu este costisitor pentru noi.

–Nu apelați la sponsori?

–Cel mai sigur sponsor pentru noi este Alexei Cherțoia, conducătorul unei gospodării de fermier. El ne-a ajutat în privința costumației, a sponsorizat și unele activități ale colectivului nostru. Dar pentru un conducător al unei gospodării agricole este peste măsura posibilităților financiare de a sponsoriza și un turneu peste hotare. „Țărăncuța” activează pentru comunitatea românească din regiune, pentru a scoate în scenă zestrea noastră spirituală, cu care au crescut atâtea generații și cu care se vor mândri și generațiile care vin.

–Vă dorim succese frumoase în continuare – în următorii, cel puțin, cincisprezece ani.

–Vă mulțumim din suflet.

(V.K.)

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Clipul a fost propus „Libertății Cuvântului” de Carina  Scripcaru.

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

În toamna de aramă a istoricului an 1972, când în oraşul lui Alexandru cel Bun, pe străzile căruia, „visând Ilene Cosânzene”, a rătăcit pe timpuri Marele Eminescu „cu versu-n gând” şi în care domnesc „tristeţi îndrăgostite de octombrie”, iar „copacii revelează culori”, ascunse în ramurile lor, în căminul Universităţii de Stat din Cernăuţi avea loc şedinţa ordinară a Cercului studenţesc de limbă şi lieratură română. La şedinţă a fost invitat poetul Vasile Tărâţeanu, absolvent al Facultăţii de Filologie, care va scrie mai târziu că era „domiciliat într-o rană sângerândă/ întinsă între două râuri înstrăinate”, cu „studii superioare făcute printre străini”. Tânărul din Sinăuţii Herţei a apăut în straie naţionale, ca un „Făt-Frumos din lacrima trecutului”, cu o desagă de cărţi vechi şi rare referitoare la istoria şi cultura milenară a neamului dacic. De la bun început, „cu zâmbetul scăldat în bunătate”, el a ţinut să afirme: „Sunt poetul despre care nu se vorbeşte încă/ la ora de literatură contemporană/ profesorii nu aleargă-n căutarea operelor mele/ şi elevii încă nu mă înjură în gând/ pentru că ar fi obligaţi să înveţe/ pe de rost poeziile mele”.

„Ca un semănător de vise”, „ajuns scrib la curtea Dorului de Ţară”, poetul, pătruns de „nişte gânduri subversive”, primite „de la domnul nostru cel întrutoatelea mare şi drept”, a pornit să scoată din paginile cărţilor, asemenea unui „şirag de piatră rară”, nume ale înaintaşilor, care au contribuit la afirmarea spiritualităţii româneşti pe acest picior de plai mioritic de la poalele Carpaţilor. Studenţii ascultau cu răsuflarea întretăiată, în acei seară miraculoasă de toamnă, când „natura se destăinuia în toată spendoarea ei”, relatările despre „vieţi ce-au strălucit în viaţă”: Ion Gheorghe Sbiera, Simion Florea Marian, Ştefan Ştefureac, Ciprian Porumbescu, Elena Niculiţă-Voronca, Leca Morariu, Vasile Bumbac, Eusebie Mandicevschi, Constantin Morariu, Ilarion Verenca, Dimitrie Gherasim, Constantin Şandru, Mihai Teliman, Constantin Procopovici, Dimitrie Cernăuţeanu, Traian Chelariu, Mircea Streinul, Tudor Flondor, George Mandicevschi, Gheorghe Chindiu, Traian Cantemir, Adrian Forgaci, Dragoş Vitencu, Constantin Berariu, Ecaterina Mandicevschi, George Drumur, Vasile Huţan, Gheorghe Stratoi, Gavril Rotică, Ion Grămadă, Traian Brăileanu, Liviu Marian, Vasile Gherasim, Mihai Ursuleac, George Voevidca, Constantin Buchental, Mihai Horodnic, Teodor Racoce.

Continuând frumosul gând, „prin această scriere/ începută şi încheiată în aceeaşi zi”, Vasile Tărâţeanu a înşirat titlurile unor ziare şi reviste, care au văzut lumina tiparului, decenii în şir, în Ţara Fagilor: „Crestomaticul românesc”, „Analele Dobrogei”, „Aurora română”, „Bucovina”, „Codrul Cosminului”, „Crai nou”, „Deşteptarea”, „Făt-Frumos”, „Foaia săteanului”, „Fond şi formă”, „Gazeta Bucovinei”, „Iconar”, „Încercări literare”, „Junimea literară”, „Patria”, „Orizont”, „Timpul”, „Viaţa nouă”, „Revista filologică”, „Glasul Bucovinei”. Dânsul a subliniat faptul că presa din ţinut, în toate timpurile, „ne-a legitimat drepturile, aspiraţiile şi certitudinile noastre, jucând un rol important în procesul de menţinere naţională”.

Finalizând comunicarea sa istorică, o copie a căreia va fi înmânată pentru păstrare Cercului studenţesc, poetul, care pentru toţi „a rămas o legendă vie” şi „un cântec de dor”, a recitat un sonet din opera lui Traian Chelariu. Această poezie a devenit un manifest pentru tinerii prezenţi „în raiul toamnei româneşti”, la acea memorabilă şedinţă: „Cei care-ntreabă-ntruna ce-o să fie,/ Cei care stau de-a pururi la-ndoială,/ Cei care-n toate pun doar îndrăzneală/ Şi sting în ei fărâma de vecie.// Cei care trec pe lângă apa vie/ Neispitiţi de tainica-i beteală,/ Cei socotiţi, cei răi, cei care-nşală/ Cu vorba-n sunet seara sinilie,// Cei care ştiu de ţinere de minte,/ Cei care spun că totul se pricepe,/ Cei care n-au ştiut de jurăminte,// Nici de oftat sau lacrimi, niciodată/ Nu vor cunoaşte clipa care-ncepe/ Nemuritoarea noapte înstelată”.

Petru GRIOR,

directorul Centrului de Cercetări Istorice şi Culturale din Cernăuţi

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Restaurarea a fost programată din cauza „stării tehnice nesatisfăcătoare” a finisajului arhitectural al pereților, coloanelor, a parchetului și a unor elemente individuale din încăpere. Despre aceasta au comunicat reprezentanții universității ca răspuns la o solicitare a publicației Suspilne.

În răspunsul la solicitare se menționează că lucrările de restaurare vor fi finanțate în principal din fonduri obținute prin granturi. Conform licitației, această finanțare va proveni din Bugetul de stat.

Contractul ar putea fi semnat cu întreprinderea „Stroirefer” din regiunea Kiev, care a fost singurul participant la licitație. Aceeași firmă a restaurat anul trecut tavanul Sălii de Marmură.

Conform clauzelor contractuale, antreprenorul va trebui să finalizeze restaurarea până pe 10 decembrie a acestui an.

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Punându-și ,,merinde-n torbă”, așa cum făceau pe timpuri părinții părinților noștri, Dumitru Zaidel a pornit la drum. A pornit mânat de un nobil gând: ,,să văd frumusețea toată”, fiindcă ,,Mare-i țara mea dorită” și când  am ,,s-o trec în lung și-n lat”, atunci am ,,să devin bogat” ca nimeni altul. Și acest drum a început ,,chiar de la poartă”. Până la ea, l-a însoțit scumpa lui soție, dorindu-i cu dragoste: ,,Drum bun!”. Sărutându-și lângă poartă frumoasa aleasă a inimii sale, fiul satului-martir Mahala, așezat în pitoreasca Vale a Prutului, și-a îndreptat pașii spre Patria istorică, pe care o iubește cu toate fibrele sufletului său sensibil, cu fiecare globulă de sânge.  Primul popas va fi la Suceava, fiindcă dorește să-i ,,meargă bine treaba”, ca întotdeauna. Apoi, poetul va vizita strălucitul Iași, cu nemuritoarea ,,Bojdeucă” a copilăriei  noastre. Urmând spre Piatra Neamț, cu dorul ascuns în inimă ca ,,Să îi vizitez pe frați”, își va urma drumul către capitala tuturor românilor, să vadă cum ea înflorește. Va ajunge cu trenul la Turnu Severin, frumosul oraș de la Dunăre, locul, unde ,,Dumnezeu a vrut  să-și arate oamenilor dărnicia”. Glorioasa istorie a acestui municipiu păstrează în ea urmele lui Traian, Mircea cel Bătrân, Mihai Viteazul. De acolo, se va îndrepta către Timișoara, orașul nemuritor al Revoluției române. Aici, în multele și mândrele parcuri, își va mângâia ,,inimioara”. La ,,Alba Iulia-i iubită”, unde a fost creată România Mare, feciorul Bucovinei va simți în suflet doina timpurilor trecute și vocea gloriei de odinioară. Tot mergând, pas cu pas, fiindcă ,,Drumu-i lung pân-la Galați”, unde are ,,mulți frați”, va trece ,,Prutul spre Chișinău”, dorind să unească acest vechi ținut cu istorica  Țară. Și totuși, se va întoarce în Ucraina, la casa tinereții sale, unde a deschis  pentru prima dată geana ochilor în catifelatul primilor zori și a ,,văzut lumina” dragostei de viață. Poetul știe că în vechiul Cernăuți, orașul lui Alexandru cel Bun, sunt mulți ,,români născuți”. El spune că aici au venit pe lume ,,ai mei părinți” și ,,Buneii” săi. De aici ei ,,sunt  plecați la sfinți”, dar urmele lor au rămas în pământul vetrei străbune.

Petru GRIOR,

directorul Centrului de Cercetări Istorice și Culturale din Cernăuți

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com 

Mama Carinei, Reghina ȘTEFANESA, a precizat:

–Carina urmează cursurile de canto la TALANT SCHOOL din Cernăuți, unde este pregătită de profesoara Maria Belivska. Studiază muzica încă de la vârsta de 3 ani, și de atunci muncește cu multă pasiune, disciplină și dedicare. Cântecul este cea mai mare pasiune a ei, iar fiecare lecție reprezintă un pas înainte în dezvoltarea sa artistică. Prin perseverență și dorința de a învăța, Carina își perfecționează continuu talentul și își urmează visul de a urca pe marile scene.

–Aveți un copil minunat, înzestrat cu har deosebit. Dar cine i-a descoperit talentul?

–Eu i-am descoperit talentul. Pe când avea doar un anișor,  am observat că fetița cânta cu ușurință și avea un simț muzical deosebit. Atunci mi-am dat seama  că acest dar merită să fie susținut și dezvoltat. Fiind convinsă că fiica mea are un talent aparte, am încurajat-o încă de la  primii ani de viață, iar această susținere necondiționată a fost începutul unui frumos parcurs artistic.

Dintre cele 642 de înscrieri din întreaga Ucraină, Carina a reușit să se califice în Top 15 al Selecției Naționale pentru Eurovision Junior 2026. Este o performanță care încununează anii de muncă, perseverența și pasiunea pentru muzică.

În spatele acestui succes se află nenumărate ore de studiu, emoții, sacrificii și dorința de a deveni pe zi ce trece tot mai bine pregătită. Îndrumată cu profesionalism de profesoara Maria Belivska, la TALANT SCHOOL din Cernăuți, Carina și-a dezvoltat aptitudinile și a demonstrat că visurile pot deveni realitate atunci când sunt susținute de muncă și dedicare.

Calificarea în Top 15 reprezintă nu doar o mare realizare personală, ci și o mândrie pentru familia noastră, pentru profesorii care au susținut-o și pentru întreaga comunitate care i-a fost alături. Acest rezultat îi oferă încredere să continue să muncească, să evolueze și să urmeze cu aceeași pasiune visul real de a reprezenta cu demnitate Ucraina  pe cele mai importante scene muzicale.

–În numele cititorilor noștri  îi dorim Carinei ca, într-adevăr, acest vis frumos al ei să devină realitate.

–Vă mulțumesc din suflet.

(V.K.)

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com