La 13 mai 1887, la Tecuci 1887 s-a născut Elena Caragiani-Stoenescu, prima femeie aviator din România. În 1913 a luat licența în Drept, devenind una dintre primele femei din România licențiată în științe juridice. Primul său zbor l-a efectuat în 1912, însoțită de Mircea Zorileanu, viitor aviator și de cumnatul său, Andrei Popovici, viitor general de aviație. Brevetul de pilot aviator nr. 1591 din 22 ianuarie 1914 i-a fost eliberat de Federația Aeronautică Internațională la 22 ianuarie 1914, în Franța, după ce a urmat Școala de pilotaj a Ligii Naționale Aeriene de la Băneasa, fondată de prințul George Valentin Bibescu și apoi Școala civilă de aviație din Mourmelon le Grand (Paris, 1913). La acea dată, în lume existau doar 10 femei pilot. Neputând profesa în România, a rămas în Franța. S-a angajat jurnalistă la un cotidian francez și a lucrat ca reporter de război, primul corespondent de război care a realizat reportaje din avion. „Cea mai bună modalitate de a vedea o țară este să o privești prin ochii unei păsări”, spunea în interviurile date ziarelor vremii. A revenit în țară în 1916, când România intrase în război. Nu a putut intra în luptă ca pilot de avion de război, dar a transportat cu avionul materiale sanitare și medicamente, participând și la evacuarea răniților, determinând înființarea aviației sanitare din România mai târziu. A fost infirmieră de Crucea Roșie într-un spital din București. După război s-a căsătorit cu avocatul Virgil Stoenescu, a plecat la Paris și a continuat să fie jurnalistă, devenind celebră pentru reportajele sale din avion. Între 1917–1928 a realizat o serie de reportaje aeriene celebre în țări din Africa si America de Sud. A murit la vârsta de 42 de ani, la 29 martie 1929, de tuberculoză. Elena Caragiani este cea care a deschis drumul femeilor în lumea aviației, într-o epocă în care acest domeniu era destinat exclusiv bărbaților.

La 13 mai 1904  s-a născut Elvira Godeanu, o cunoscută actriță română de film, radio, teatru formată la generația de aur a marilor artiști interbelici.  Elvira Godeanu (1904-1991) a interpretat roluri extrem de variate, atât din literatura universală, cât și din cea română. Ea rămâne una din marile interprete ale rolului Zoe Trahanache din comedia lui Ion Luca Caragiale.

La 13 mai 1982, la Chișinău  s-a stins din viaţă Iosif Varticean, istoric literar, lingvist, academician. S-a născut la 22 septembrie 1910 în satul Oniţcani (în prezent raionul Criuleni, Republica Moldova). A absolvit Institutul Pedagogic. „A. Herţen” de la Leningrad (1941). A lucrat în domeniile pedagogic şi ştiinţific. A fost decan al Facultăţii de Filologie a Universităţii de Stat de la Chișinău, academician al Academiei de Ştiinţe a RSSM, Om Emerit al Republicii Moldova (1979). În calitate de crainic a sonorizat filmele documentare moldoveneşti, pe parcursul anilor (1944-1948), în perioada, în care punctul corespondenţilor de cronici chişinăuieni se afla încă la Kiev.

La 13 mai 2008 s-a stins din viață vestitul actor de teatru și film român, de origine basarabeană, Colea Răutu (Nicolai Rutcovschi), popularitate căruia i-au adus filmele „Moara cu noroc”, „Răscoala”, „Neamul Șoimăreștilor”, „Mihai Viteazul”,  „Cel mai iubit dintre pământeni”.

Colea Răutu (Nicolai Rutcovschi) s-a născut la 28 noiembrie 1912, în localitatea Limbenii Noi, județul Bălți. A fost cel mai mare fiu din cei patru copii ai familiei Rutcovschi. A învățat la Colegiul „Regele Ferdinand” din Chișinău. Nu i-a plăcut niciodată cartea, așa cum singur recunoștea, în schimb îi plăcea foarte mult fotbalul, jucând câtva timp în echipa Uzinelor „Mociornița” din București. Viitorul actor a urmat apoi Conservatorul de Artă Dramatică din București, după absolvirea căruia  a fost mai întâi corist la Opera din Cluj.

Actorul Colea Răutu a debutat la Teatrul de Revistă „Cărăbuș”, unde a interpretat mai ales cuplete social-satirice. Tot acolo a interpretat pentru prima oară faimosul șlagăr „Ți-a ieșit coșaru-n drum”.

În perioada anilor 1952-1968 Colea Răutu este actor la Teatrul Giulești.   A jucat pentru scurt timp și la Teatrul din Pitești. La inițiativa lui Sică Alexandrescu a fost invitat să joace și la Teatrul Național din București. A debutat în film, interpretând rolul protagonistului din „Desfășurarea”, regia Paul Călinescu, prima ecranizare după Marin Preda. Rolul său de debut (Ilie Barbu) a rămas reperul întregii sale filmografii.  A interpretat roluri în peste 70 de filme de lung metraj, atât românești, cât și străine și în seriale de televiziune.  Actorul Colea Răutu s-a produs în roluri memorabile în „Moara cu noroc”, „Mihai Viteazul”, „Frații Jderi”, „Nemuritorii”, „Pintea” etc.

Colea Răutu a fost şi un apropiat colaborator al Teatrului Naţional Radiofonic, printre spectacolele înregistrate de acesta la radioul public aflându-se „Gaiţele” de Alexandru Chiritescu, „Pentru cine bat clopotele” de Ernest Hemingway, dramatizare de Nicolae Neagoe, „Departe de lumea dezlănţuită” de Thomas Hardy, traducere de Bianca Zamfirescu şi Eugenia Popescu Ciucea, dramatizare de Nicolae Neagoe.

Pentru realizările sale artistice deosebite, Colea Răutu a fost recompensat cu numeroase premii şi distincţii: titlul de Artist Emerit, Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”, premiul ACIN pentru întreaga activitate (1988), Premiul la Festivalul de film de la Karlovy-Vary, Premiul Festivalului de film de la Moscova, a fost unul dintre laureaţii Galei „Vârsta de Aur” (2001), ai Premiilor Naţionale în Domeniul Teatrului şi Galei Premiilor în Cinematografie (Premiul de Excelență în Cinematografia Românească, 2002), iar la 30 mai 2002 a fost decorat cu Ordinul Naţional Steaua României în grad de Cavaler, alături de alţi actori, „pentru prestigioasa carieră artistică şi talentul deosebit prin care au dat viaţă personajelor interpretate în filme, dar şi pe scenă, cu prilejul celebrării unui veac de film românesc”. Actorul Colea Răutu a murit la 13 mai 2008, la Spitalul Universitar de Urgenţă din Bucureşti, la vârsta de 95 de ani, în urma unor complicaţii provocate de o boală incurabilă, fiind înmormântat cu onoruri militare, la Cimitirul Bellu din Bucureşti, pe Aleea Actorilor.

Nichita Stănescu l-a numit pe Colea Răutu „actorul de geniu” şi „un om dizolvat total în omenie”.

Adoratorii artei cinematografice din Ucraina au putut să admire jocul excelent al actorului român, Colea Răutu, în filmele despre popoarele băștinașe din America – „Apachen”, „Ulzana” etc.

Evenimente istorice din ziua de 13 mai:

1607: Au fost puse bazele primei colonii englezești în Lumea Nouă, de către căpitanul John Smith și un batalion de soldați debarcați în Virginia, la Jamestown.

1913:  La Sankt Petersburg a avut loc primul zbor al primului avion cu 4 motoare din lume, „Viteazul Rus” (cu o masă totală de aproape 5.000 kg), construit la Uzina Româno-Baltică după proiectul constructorului de avioane kievean, Igor Sikorski.

1940: Al Doilea Război Mondial: Începe cucerirea Franței de către Germania, armata germană traversează fluviul  Meuse. În discursul susținut în Camera Deputațiloor, Winston Churchill pronunță faimoasa sa predicție: „Urmează sânge, trudă, lacrimi și sudoare – pregătiți-vă pentru asta”.

1943: Al Doilea Război Mondial: lipsită de vreun ajutor de la Berlin, armata germană din Africa de Nord (Afrika Corps), de sub conducerea mareșalul Erwin Rommel, capitulează în fața aliaților.

1981: A avut loc, la Roma, tentativa de asasinare a Papei Ioan Paul al II-lea de către turcul Mehmet Ali Ağca.

(V.K.)

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

CASIAN Dumitru al lui Petru, născut la 1922, în localitatea Ceahor, fostul județ Cernăuți al României, încadrată la finele lunii iunie 1940 în componența Uniunii Sovietice, aflându-se astăzi în regiunea Cernăuți a Ucrainei, poseda studii primare, țăran. Este arestat de reprezentanții organelor de represalii ale regimului totalitar sovietic în ziua de 28 octombrie 1948. Pe data de 13 ianuarie 1949, Tribunalul Militar al Securității de Stat al URSS îl condamnă la 25 de ani de detenție ,,pentru activitate subversivă”. Moare în ziua de 20 decembrie 1955, în orașul Vorcuta din Republica Komi, Federația Rusă. Reabilitat de către Procuratura regiunii Cernăuți la 14 iulie 1993.

CATARANCIUC Eudochia a lui Nicolae, născută la 1870, în localitatea Mahala din Bucovina istorică, încadrată la finele lunii iunie 1940 în componența Uniunii Sovietice, aflându-se astăzi în regiunea Cernăuți a Ucrainei, țărancă. Pe data de 9 iunie 1941, ,,troika operativă” a Direcției Regionale Cernăuți a Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al URSS adoptă hotărârea privind deportarea ei, fiind acuzată de faptul că ,,era rudă cu un trădător al patriei”. Reabilitată conform Legii Ucrainei ,,Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.

CATARANCIUC Gheorghe al lui Ștefan, născut la 1909, în localitatea Mahala din Bucovina istorică, încadrată la finele lunii iunie 1940 în componența Uniunii Sovietice, aflându-se astăzi în regiunea Cernăuți a Ucrainei, țăran. Pe data de 10 iunie 1941, ,,troika operativă” a Direcției Regionale Cernăuți a Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al URSS adoptă hotărârea privind deportarea lui, fiind acuzat de faptul că ,,era rudă cu un trădător al patriei”. Moare în 1942, în regiunea Tiumen din Federația Rusă. Reabilitat conform Legii Ucrainei ,,Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.

CATARANCIUC Maria a lui Dumitru, născută la 1885, în localitatea Mahala din Bucovina istorică, încadrată la finele lunii iunie 1940 în componența Uniunii Sovietice, aflându-se astăzi în regiunea Cernăuți a Ucrainei, țărancă. Pe data de 10 iunie 1941, ,,troika operativă” a Direcției Regionale Cernăuți a Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al URSS adoptă hotărârea privind deportarea ei, fiind acuzată de faptul că ,,era rudă cu un trădător al patriei”. Moare în 1942, în regiunea Tiumen din Federația Rusă. Reabilitată conform Legii Ucrainei ,,Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.

CATARANCIUC Ștefan al lui Gheorghe, născut la 1905, în localitatea Mahala din

Bucovina istorică, încadrată la finele lunii iunie 1940 în componența Uniunii Sovietice, aflându-se astăzi în regiunea Cernăuți a Ucrainei, neștiutor de carte, țăran. Pe data de 10 iunie 1941, ,,troika operativă” a Direcției Regionale Cernăuți a Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al URSS adoptă hotărârea privind deportarea lui, fiind acuzat de faptul că ,,era rudă cu un trădător al patriei”. Moare în 1942, în regiunea Tiumen din Federația Rusă. Reabilitat conform Legii Ucrainei ,,Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.

CATARGIU Constantin al lui Constantin, născut la 1936, în localitatea Molnița, fostul județ Dorohoi al României, încadrată la finele lunii iunie 1940 în componența Uniunii Sovietice, aflându-se astăzi în regiunea Cernăuți a Ucrainei. Pe data de 11 iunie 1941, ,,troika operativă” a Direcției Regionale Cernăuți a Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al URSS adoptă hotărîrea privind deportarea lui, fiind acuzat de faptul că ,, era rudă cu un trădător al patriei”. Reabilitat conform Legii Ucrainei ,,Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.

CATARGIU Dochița a lui Ion, născută la 1910, în localitatea Molnița, fostul județ Dorohoi al României, încadrată la finele lunii iunie 1940 în componența Uniunii Sovietice, aflându-se astăzi în regiunea Cernăuți a Ucrainei, poseda studii primare, țărancă. Pe data de 11 iunie 1941, ,,troika operativă” a Direcției Regionale Cernăuți a Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al URSS adoptă hotărârea privind deportarea ei, fiind acuzată de faptul că ,,era rudă cu un trădător al patriei”. Reabilitată conform Legii Ucrainei ,,Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.

CATERINCIUC Ilie al lui Leontie, născut la 1893, în localitatea Mahala din Bucovina istorică, încadrată la finele lunii iunie 1940 în componența Uniunii Sovietice, aflându-se astăzi în regiunea Cernăuți a Ucrainei, poseda studii medii incomplete, fost primar. Este arestat de reprezentanții  Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne al URSS în ziua de 21 iulie 1940. Pe data de 7 aprilie 1941, Comisia Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al URSS îl condamnă la 5 ani de detenție într-un lagăr stalinist de muncă corecțională pentru faptul că ,,era un element care prezintă un pericol social”. Reabilitat conform Decretului Prezidiului Sovietului Suprem al URSS din 16 ianuarie 1989.

CATERINCIUC Ion al lui Trifon, născut la 1905, în localitatea Mahala din Bucovina istorică, încadrată la finele lunii iunie 1940 în componența Uniunii Sovietice, aflându-se astăzi în regiunea Cernăuți a Ucrainei, poseda studii primare, muncitor. Este arestat de reprezentanții Ministerului Securității de Stat al URSS în ziua de 31 decembrie 1947. Pe data de 25 februarie 1948, Tribunalul Militar al Ministerului Afacerilor Interne al URSS îl condamnă la 25 de ani de detenție într-un lagăr stalinist de muncă corecțională ,,pentru relațiile cu Organizația Naționaliștilor Ucraineni”. Reabilitat de către Procuratura regiunii Cernăuți la 3 martie 1992.

CATRINIUC Alexandra a lui Vasile, născută la 1928, în localitatea Noua Suliță, fostul județ Hotin al României, încadrată la finele lunii iunie 1940 în componența Uniunii Sovietice, aflându-se astăzi în regiunea Cernăuți a Ucrainei. Pe data de 10 iunie 1941, ,,troika operativă” a Direcției Regionale Cernăuți a Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al URSS adoptă hotărârea privind deportarea ei, fiind acuzată de faptul că ,,era fiica unui membru al unui partid contrarevoluționar”. Reabilitată conform Legii Ucrainei ,,Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.

CATRINIUC Dochița a lui Vasile, născută la 1937, în localitatea Noua Suliță, fostul județ Hotin al României, încadrată la finele lunii iunie 1940 în componența Uniunii Sovietice, aflându-se astăzi în regiunea Cernăuți a Ucrainei. Pe data de 10 iunie 1941, ,,troika operativă” a Direcției Regionale Cernăuți a Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al URSS adoptă hotărârea privind deportarea ei, fiind acuzată de faptul că ,,era fiica unui membru al unui partid contrarevoluționar”. Reabilitată conform Legii Ucrainei ,,Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.

CATRINIUC Dumitru al lui Vasile, născut la 1933, în localitatea Noua Suliță, fostul județ Hotin al României, încadrată la finele lunii iunie 1940 în componența Uniunii Sovietice, aflându-se astăzi în regiunea Cernăuți a Ucrainei. Pe data de 10 iunie 1941, ,,troika operativă” a Direcției Regionale Cernăuți a Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al URSS adoptă hotărârea privind deportarea lui, fiind acuzat de faptul că ,,era fiul unui membru al unui partid contrarevoluționar”. Reabilitat conform Legii Ucrainei ,,Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.

CATRINIUC Nadia a lui Vasile, născută la 1925, în localitatea Noua Suliță, fostul județ Hotin al României, încadrată la finele lunii iunie 1940 în componența Uniunii Sovietice, aflându-se astăzi în regiunea Cernăuți a Ucrainei. Pe data de 10 iunie 1941, ,,troika operativă” a Direcției Regionale Cernăuți a Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al URSS adoptă hotărârea privind deportarea ei, fiind acuzată de faptul că ,,era fiica unui membru al unui partid contrarevoluționar”. Reabilitată conform Legii Ucrainei ,,Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.

CATRINIUC Saveta a lui Toader, născută la 1902, în localitatea Marșenița (Marșinți) din Basarabia, încadrată la finele lunii iunie 1940 în componența Uniunii Sovietice, aflându-se astăzi în regiunea Cernăuți a Ucrainei, neștiutoare de carte, țărancă. Pe data de 10 iunie 1941, ,,troika operativă” a Direcției Regionale Cernăuți a Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al URSS adoptă hotărârea privind deportarea ei, fiind acuzată de faptul că ,,era soția unui membru al unui partid contrarevoluționar”. Reabilitată conform Legii Ucrainei ,,Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17aprilie 1991.

CATRINIUC Vasile al lui Ion, născut la 1900, în localitatea Noua Suliță din Basarabia, încadrată la finele lunii iunie 1940 în componența Uniunii Sovietice, aflându-se astăzi în regiunea Cernăuți a Ucrainei, țăran. Pe data de 10 iunie 1941, ,,troika operativă” a Direcției Regionale Cernăuți a Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al URSS adoptă hotărârea privind deportarea lui, fiind acuzat de faptul că ,,era membru al unui partid contrarevoluționar”. Moare în 1954, în regiunea Tiumen din Federația Rusă. Reabilitat conform Legii Ucrainei ,,Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.

CAULEA Lazăr al lui Anton, născut la 1892, în orașul Cernăuți, încadrat la finele lunii iunie 1940 în componența Uniunii Sovietice, aflându-se astăzi în Ucraina. Pe data de 12 iunie 1941, ,,troika operativă” a Direcției Regionale Cernăuți a Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al URSS adoptă hotărârea privind deportarea lui, fiind acuzat de faptul că ,,era un element care prezintă un pericol social”. Moare în iunie 1941, în vagonul pentru vite, care-l ducea spre Siberia. Reabilitat conform Legii Ucrainei ,,Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.

Suferințele cristice ale martirilor neamului îndurate în vagoanele pentru vite, închise ermetic cu șapte zăvoare, fără apă și pâine, fără soare, unde și-a găsit sfârșitul mândrul și nevinovatul fiu al Bucovinei, au constituit subiectul poeziei ,,Trenul morții”: ,,Roți perechi vuiesc pe linii,/ Iar din vale tot spre deal,/ Cruci de fier se-înșir ca spinii,/ Noaptea parcă-i de metal.// Unde-i verde, pare negru,/ Unde-i rouă-s ochi de corb,/ Cântec infernal, funebru,/ Mi-l răcnește un înger orb.// Se tot zbat în cuști închise/ Pruncii unor maici nebune,/ Prin zăbrele mâini întinse/ Parcă mi-ar cânta la strune.// Vânturi seci îmi trec prin suflet,/ Cade ceru-într-o secundă,/ Iar bărbații plâng cu urlet/ Și lumina se înfundă.// Geme lumea-n nesimțire/ Ori zvâcnește în tăcere,/ Iată corb’! Aduce o știre…/ Scuipă roșu prin unghere.// Umbra roților pe șine/ Mi-au strivit în scrâșnet visul…/ Dar mă ia un gând spre tine,/ Noaptea mi-i ca paradisul”.

Autorul ei, poetul George Mârzencu, la vârsta de 28 de ani, a fost nimicit în strașnicul Gulag sovietic.

Petru GRIOR,

directorul Centrului de Cercetări Istorice și Culturale din Cernăuți

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

La 12 mai 1933 a decedat  scriitorul  român Jean Bart (Eugeniu P. Botez).  A fost fiul generalului Panait Botez.  Cursul primar l-a făcut la Iaşi, având printre dascălii săi şi pe Ion Creangă. Pseudonimul literar Jean Bart l-a împrumutat de la un faimos corsar  flamand  din secolul al XVII-lea. Este  un nume important pentru proza română, un scriitor autentic și original, care a cultivat pentru prima dată în literatura română jurnalul de bord și schița marină – acestea fiind pentru totdeauna legate de numele lui – iar prin „Europolis”, care i-a încoronat opera, ne-a dăruit primul și cel mai autentic  roman al unui port românesc. A fost membru corespondent (din 1922) al Academiei Romane si membru fondator al Revistei Maritime și întemeietor al Ligii  Navale Române.

La 12 mai 1936 s-a născut pictorul ucrainean, Ivan Marciuk, artist plastic popular din Ucraina, laureat al Premiului Naţional „T. Şevcenko”.  Este autorul a circa patru mii de lucrări, executate cu aplicarea a nouă tipuri de tehnică. În anul 2007 el a fost inclus de ziarul britanic „The Daily Telegraph” în rating-ul celor 100 de geniilor contemporaneităţii.

În ziua de 12 mai a anului 1967, la Chișinău, RSS Moldovenească, s-a stins din viață poetul Liviu Deleanu (Lipa Cligman). S-a născut la 8 februarie 1911, la  Iaşi, România,  şi este un poet liric, stilist remarcabil şi mânuitor iscusit al cuvântului. Talentul liric al scriitorului s-a manifestat în chip strălucit în poeziile de dragoste, întemeiate pe sentimente sincere, exprimate cu o măiestrie aleasă. Măiestria literară a lui Deleanu constă nu numai în abordarea ingenioasă, amplă şi profundă a unor subiecte, teme, probleme de mare interes şi importanţă, ci şi în evocarea subtilă a unor sentimente gingaşe, în recrearea unei atmosfere favorabile dezvăluirii acestor sentimente. Un domeniu specific de manifestare a măiestriei lui Liviu Deleanu îl constituie sonetul.

La 12 mai 2021, în București, a murit scriitoarea Ileana Vulpescu.  Scriitoarea Ileana Vulpescu s-a născut la 21 mai 1932, în Bratovoești, județul Dolj, și a fost una dintre cele mai importante figuri ale literaturii române contemporane: filolog, lexicograf, prozatoare, romancieră și traducătoare. A fost căsătorită cu poetul și traducătorul Romulus Vulpescu. Debutul literar l-a avut în revista „Familia”, în iulie 1966, cu povestirea „Scrisoare către un cunoscut”. Romanul „Rămas-bun” (1976) a primit premiul Asociației Scriitorilor din București, iar „Arta conversației” (1981) i-a adus Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române și Premiul „Cântarea României”. Cartea a devenit un best-seller și a fost tradusă în mai multe limbi. Membră a Uniunii Scriitorilor din România din 1972, Vulpescu a primit Premiul „Flacăra” (1987) pentru romanul „Sărută pământul acesta” și Premiul „România Mare” (1991). În 2015, a fost distinsă cu titlul de Cetățean de Onoare al Craiovei și cu medalia Ordinului Național „Steaua României”.

După absolvirea Facultății de Litere a Universității din București (1953–1958), specializarea limba și literatura franceză, a lucrat ca lexicograf la Institutul de Lingvistică al Academiei Române, contribuind la realizarea Dicționarului limbii române și a Dicționarului explicativ al limbii române (1959–1975).

Evenimente istorice din ziua de 12 mai:

205 î.e.n.: A fost pus în funcțiune Mecanismul Antikythera, considerat cel mai vechi calendar astronomic și strămoșul calculatorului analog. Cu ajutorul lui, grecii puteau calcula cu precizie eclipsele, mișcarea planetelor și puteau stabili datele la care erau organizate Jocurile Olimpice.

996: La Kiev a fost sfințită prima biserică de piatră din Rusia Kieveană – Biserica Zecimii.

1581: A fost fondată Universitatea din Cluj. Principele Transilvaniei, Ștefan Báthory, a emis la Vilnius, în Lituania, Diploma de fondare a Colegiului Major Iezuit din Cluj (Academia Claudiopolitana Societatis Jesu), confirmată peste un an de Papa Grigore al XIII-lea, care avea rang de Academie.

1600: Campania lui Mihai Viteazul în Moldova. La 12 mai, Mihai Viteazul a ajuns la Suceava. Documentele consemnează o răscoală a ostașilor moldoveni care, după ce au omorât 400 de poloni, au trecut de partea lui Mihai. Apărătorii Cetății Sucevei i-au deschis porțile și s-au predat fără luptă.

1812:  S-a născut George Barițiu, publicist, istoric și om politic. El este considerat întemeietorul presei românești din Transilvania și una dintre figurile centrale ale mișcării pașoptiste.

1848: Revoluționarii moldoveni refugiați în Transilvania elaborează, la Brașov, programul–legământ „Prințipiile noastre pentru reformarea patriei”.  Este documentul care sintetizează dezideratele românești: „Unirea Moldovei și Țării Românești într-un singur stat neatârnat românesc”.

1943: A fost terminată construirea clădirii Pentagonului.

1954: Republicile Sovietice Socialiste Ucraineană și Belarus au devenit membre UNESCO.

(V.K.)

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

La 11 mai 1901 s-a născut la Cernăuţi Rose Ausländer, poetă de limba germană şi engleză, evreică  originară din Bucovina.   A trăit în SUA, România, Ungaria, Austria şi Germania. Provenea dintr-o familie de evrei ortodocşi: tatăl său a fost Sigmund Scherzer iar mama Etie Rifke Binder. În 1921, după moartea tatălui, la sfatul mamei ei, a emigrat în Statele Unite și acolo s-a căsătorit cu Ignaz Ausländer la data de 19 octombrie 1923. După trei ani, Rose și Ignaz Ausländer au divorțat. În această perioadă a început să scrie poezii în limba germană. După ce mama ei s-a îmbolnăvit grav, Rose a revenit la Cernăuți în 1927 și 1931 ca să aibă grijă de ea și a continuat să scrie. În perioada 1931 — 1936 a conviețuit cu Helios Hecht iar după despărțirea din 1936 Rose s-a mutat la București. În această perioadă i s-a retras cetățenia americană deoarece trecuseră mai mult de trei ani după plecarea din Statele Unite. În 1939 Rose Ausländer a publicat primul volum de versuri  la editura „Literaria” din Cernăuți.  După intrarea României în cel de-al Doilea Război Mondial de partea Puterilor Axei în 1941, Rose a fost obligată să părăsească Bucureștiul și să revină la Cernăuți, unde a trăit în ghetto, a evitat deportarea în Transnistria   și s-a ascuns împreună cu poetul Paul Celan  în pivnița unei fabrici. Acolo cei doi au avut multe discuții în jurul literaturii și a poeziilor pe care le scriau. Se crede că Celan a influențat stilul lui Rose Ausländer într-o direcție mai modernistă.   După izgonirea trupelor hitleriste și intrarea armatei sovietice în Cernăuți, Rose Ausländer a plecat iarăși în Statele Unite, unde i s-a redat cetățenia. Experiența războiului a determinat-o să se simtă incapabilă din punct de vedere psihologic de a mai scrie în germană și a început să scrie în limba engleză. Numai după 1956, când s-a reîntâlnit cu Celan și cu încurajarea acestuia s-a întors la limba germană. În 1975 opera ei a început să fie cunoscută și apreciată datorită efortului depus de editorul german Helmut Braun. A murit la Düsseldorf la 3 ianuarie 1988. Rosa Ausländer s-a simțit legată și de istoria și cultura poporului evreu.

La 11 mai 1913, la Cernăuți s-a născut Beate Fredanov, actriță de teatru și film, profesoară de actorie la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică. A absolvit Academia de Muzică și Artă Dramatică din Viena. După terminarea cursurilor universitare, s-a întors în România și a fost angajată la Compania Bulandra–Maximilian–Storin, debutând, în 1934, în spectacolul „Lume de hotel”  de Vicky Baum. În 1947 a devenit actriță și co-directoare la Teatrul Municipal. În 1940, fiind evreică, a fost dată afară din teatrele românești. Împreună cu Alexandru Finți și Maria Sandu a înființat, la Teatrul Barașeum, trupa de limbă română, iar din 1945 a revenit la Teatrul Comedia, apoi la Teatrul Maria Filloti. Din 1948, a fost profesoară la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică. A fost distinsă cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1967). În anii ’80 s-a pensionat și s-a stabilit în Germania, unde a continuat activitatea didactică. A avut puține apariții în film: Trecătoarele iubiri, Bietul Ioanide.  A decedat la 13 martie 1997, la Düsseldorf.

La 11 mai 1934  a murit la Paris, lingvistul şi folcloristul Lazăr Şăineanu (pseudonimul lui Lazar Schein), stabilit în Franţa în anul 1901. Lazăr Șăineanu (1859-1934) a fost un lingvist și folclorist român, de origine evreiască (numele de familie la naștere – Eliezer Schein).  Este autorul unor valoroase lucrări despre limba şi folclorul român.  A fost asistentul la catedră al lui Bogdan Petriceicu Haşdeu. Lazăr Șăineanu și Moses Gaster au continuat cercetarea lui Haşdeu în domeniul folclorului comparat. În scrierea sa „Basmele românilor”, premiată la concursul publicat de Academia Română în 1894, Lazăr Șăineanu a deosebit trei mari tipuri de basme: basme pur fantastice, basme etico-fantastice și basme religioase. Este autorul unui important dicționar enciclopedic – „Dicționar universal al limbii române” (1896) și al unor studii de lingvistică franceză. A inițiat cercetări de stilistică privind studierea argoului românesc, pornind de la studii ale argoului limbii franceze.

La 11 mai 1940, la Hotin,  s-a născut Victor Vladimir Ciobanu, artist plastic, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România (din 1971), membru al Academiei de Artă din San Diego SUA (din 2007), membru al Asociatiei Artiștilor din Corona, Los Angeles SUA (din 2009). În 1968 a absolvit Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” Cluj-Napoca, Secția Grafică. A fost asistent, conferențiar la secția Serigrafie la Academia Națională de Artă din București. S-a specializat în tehnici de grafică artistică, ilustrație de carte și afiș. Din 1968 a participat la majoritatea manifestărilor artistice din România.  După 1990, ca director artistic, a conceput designul a numeroase ziare și reviste românești. A participat la numeroase expoziții colective în România și internaționale la Praga, Bratislava, Santiago de Chile, Roma, Torino, San Marino, Leipzig, Helsinki, Viena, Cracovia, Friedrikstadt, Wroclaw, Rijeka, Lyngby, Detroit, Baden-Baden, Sofia, Moscova, Pomona-California etc.

Evenimente istorice din ziua de 11 mai:

330: Inaugurarea solemnă a orașului Constantinopol (astăzi Istanbul), ridicat de împăratul Constantin pe locul vechii colonii grecești Byzantion, ca nouă capitală a Imperiului Roman de Răsărit. În 1453, orașul a trecut sub stăpânire otomană, ca urmare a unui lung asediu.

1600: Campania lui Mihai Viteazul în Moldova – Bătălia de la Roman. După Bacău, Mihai Viteazul a cucerit și orașul Roman, iar cele două bătălii, din Bacău și Roman, au fost considerate dezastruoase pentru armata poloneză.

1713: A încetat din viață Casandra Cantacuzino, fiică a lui Șerban Cantacuzino, domn al Țării Românești (1678–1688), căsătorită în 7 mai 1699 cu Dimitrie Cantemir, domn al Moldovei (martie-aprilie 1693 și 1710–1711). Prinţesa Casandra „era frumoasă şi, zice-se, această indispensabilă calitate femeiască era la ea floare la ureche pe lângă toate celelalte daruri cu care o înzestrase natura: deşteaptă, bună, milostivă, miloasă, gospodină, cultivată ba chiar, spun unii, învăţată. Pentru Dimitrie Cantemir, cea mai demnă soţie ce-şi putea alege”.  A avut nouă copii, dintre care: Maria, Smaragda, Constantin, Șerban, Antioh Dimitrievici Cantemir. A fost îngropată la Mănăstirea Sfântul Nicolae din Moscova.

1720:  Baronul von Münchhausen intră în literatura populară ca cel mai mare mincinos din toate timpurile. Baronul nu este o ficțiune. Numele lui este atestat istoric. Dar niciuna dintre minciunile lui nu este atestată în niciun fel. A existat doar baronul, nu și faptele sale imposibile, ba chiar și ridicole.

1830: Catedrala Nașterea Domnului din Chișinău. Inițiativa înălțării Catedralei a aparținut mitropolitului Chișinăului și Hotinului Gavriil Bănulescu-Bodoni, locul amplasării sale fiind indicat în primul plan urbanistic al Chișinăului (1817). Construcția s-a realizat între anii 1832–1836, de către arhiepiscopul Dumitru Sulima, arhitect A.I. Melnikov.

1914:  S-a născut Aurora Gruescu, prima femeie inginer silvic din țară și din lume și prima româncă intrată în Guinness Book (Cartea Recordurilor).

1916: Albert Einstein a prezentat public teoria relativității.

1944: Comitetul de Stat pentru Apărare al URSS a adoptat decizia de a strămuta tătarii din Crimeea în regiunile din Asia Centrală. Numărul aproximativ al deportaților, indicat în ordinul lui Iosif Stalin, a fost de 140.000–160.000.

1955: Au început lucrările Conferinței de la Varșovia. Conferința, derulată între 11–14 mai a fost finalizată cu semnarea Tratatului de la Varșovia, numit Tratatul Est-European de Prietenie, Colaborare și Asistență Mutuală. Începând cu 1955, România, alături de Republica Populară Albaneză, Republica Populară Bulgară, Republica Democrată Germană, Republica Socialistă Cehoslovacă, Republica Populară Polonă‚ Republica Populară Ungară, a fost integrată într-un sistem politico-militar dominat de Uniunea Sovietică, sistem care îngloba forțele militare ale statelor socialiste.

(V.K.)

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

CARP Olga a lui Nicolae, născută la 1926, în localitatea Vancicăuți, fostul județ Hotin al României, încadrată la finele lunii iunie 1940 în componența Uniunii Sovietice, aflându-se astăzi în regiunea Cernăuți a Ucrainei. Pe data de 9 iunie 1941, ,,troika operativă” a Direcției Regionale Cernăuți a Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al URSS adoptă hotărârea privind deportarea ei, fiind acuzată de faptul că ,,era fiica unui membru al unui partid contrarevoluționar”. Moare în martie 1942, în regiunea Tiumen din Federația Rusă. Reabilitată conform Legii Ucrainei ,,Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.

CARP Olga a lui Toader, născută la 1907, în localitatea Vancicăuți din Basarabia, încadrată la finele lunii iunie 1940 în componența Uniunii Sovietice, aflându-se astăzi în regiunea Cernăuți a Ucrainei, țărancă. Pe data de 9 iunie 1941, ,,troika operativă” a Direcției Regionale Cernăuți a Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al URSS adoptă hotărârea privind deportarea ei, fiind acuzată de faptul că ,,era soția unui membru al unui partid contrarevoluționar”. Reabilitată conform Legii Ucrainei ,,Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.

CARP Poman al lui Dumitru, născut la 1890, în localitatea Mahala din Bucovina istorică, încadrată la finele lunii iunie 1940 în componența Uniunii Sovietice, aflându-se astăzi în regiunea Cernăuți a Ucrainei, neștiutor de carte, țăran. Pe data de 7 mai 1941, Comisia Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al URSS adoptă hotărârea privind deportarea lui, fiind acuzat de faptul că ,,era rudă cu un trădător al patriei”. Moare în 1943, în regiunea Kirov din Federația Rusă. Reabilitat conform Legii Ucrainei ,,Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.

CARP Silvestru al lui Nicolae, născut la 1909, în localitatea Vancicăuți din Basarabia, încadrată la finele lunii iunie 1940 în componența Uniunii Sovietice, aflându-se astăzi în regiunea Cernăuți a Ucrainei, poseda studii primare, țăran. Pe data de 9 iunie 1941, ,,troika operativă” a Direcției Regionale Cernăuți a Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al URSS adoptă hotărârea privind deportarea lui, fiind acuzat de faptul că ,,era membru al unui partid contrarevoluționar”. Reabilitat conform Legii Ucrainei ,,Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.

CARP Sofronia a lui Simion, născută la 1903, în localitatea Vancicăuți din Basarabia, încadrată la finele lunii iunie 1940 în componența Uniunii Sovietice, aflându-se astăzi în regiunea Cernăuți a Ucrainei, țărancă. Pe data de 9 iunie 1941, ,,troika operativă” a Direcției Regionale Cernăuți a Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al URSS adoptă hotărârea privind deportarea ei, fiind acuzată de faptul că ,,era soția unui membru al unui partid contrarevoluționar”. Reabilitată conform Legii Ucrainei ,,Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.

CARP Vasile al lui Toader, născut la 1918, în localitatea Vancicăuți din Basarabia, încadrată la finele lunii iunie 1940 în componența Uniunii Sovietice, aflându-se astăzi în regiunea Cernăuți a Ucrainei, poseda studii primare, muncitor. Este arestat de reprezentanții Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne al URSS în ziua de 29 ianuarie 1941, fiind acuzat de ,,activitate subversivă”. Odată cu declanșarea operațiunilor militare între România și fostul imperiu sovietic, va fi transferat în ținutul Krasnoiarsk din Federația Rusă. Reabilitat de către Procuratura regiunii Cernăuți la 15 februarie 1996.

CARP Veronica a lui Dumitru, născută la 1889, în localitatea Mahala din Bucovina istorică, încadrată la finele lunii iunie 1940 în componența Uniunii Sovietice, aflându-se astăzi în regiunea Cernăuți a Ucrainei, poseda studii primare, țărancă. Pe data de 7 mai 1941, Comisia Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al URSS adoptă hotărârea privind deportarea ei, fiind acuzată de faptul că ,,era rudă cu un trădător al patriei”. Reabilitată conform Legii Ucrainei ,,Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.

CARP Vladimir al lui Nicolae, născut la 1929, în localitatea Vancicăuți, fostul județ Hotin al României, încadrată la finele lunii iunie 1940 în componența Uniunii Sovietice, aflându-se astăzi în regiunea Cernăuți a Ucrainei. Pe data de 9 iunie 1941, ,,troika operativă” a Direcției Regionale Cernăuți a Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al URSS adoptă hotărârea privind deportarea lui, fiind acuzat de faptul că ,,era fiul unui membru al unui partid contrarevoluționar”. Reabilitat conform Legii Ucrainei ,,Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.

CARPIUC Felicia a lui Maftei, născută la 1914, în localitatea Cerepcăuți din Bucovina istorică, încadrată la finele lunii iunie 1940 în componența Uniunii Sovietice, aflându-se astăzi în regiunea Cernăuți a Ucrainei, țărancă. Pe data de 10 iunie 1941, ,,troika operativă” a Direcției Regionale Cernăuți a Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al URSS adoptă hotărârea privind deportarea ei, fiind acuzată de faptul că ,,era soția unui membru al unui partid contrarevoluționar”. Reabilitată conform Legii Ucrainei ,,Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina ” din 17 aprilie 1991.

CARPIUC Ion al lui Maftei, născut la 1940, în localitatea Cerepcăuți, fostul județ Rădăuți al României, încadrată la finele lunii iunie 1940 în componența Uniunii Sovietice, aflându-se astăzi în regiunea Cernăuți a Ucrainei. Pe data de 10 iunie 1941, ,,troika operativă” a Direcției Regionale Cernăuți a Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al URSS adoptă hotărârea privind deportarea lui, fiind acuzat de faptul că ,,era fiul unui membru al unui partid contrarevoluționar”. Reabilitat conform Legii Ucrainei ,,Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.

CARPIUC Ion al lui Toader, născut la 1863, în localitatea Cerepcăuți din Bucovina istorică, încadrată la finele lunii iunie 1940 în componența Uniunii Sovietice, aflându-se astăzi în regiunea Cernăuți a Ucrainei, țăran. Pe data de 10 iunie 1941, ,,troika operativă” a Direcției Regionale Cernăuți a Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al URSS adoptă hotărârea privind deportarea lui, fiind acuzat de faptul că ,,era tatăl al unui membru al unui partid contrarevoluționar”. A murit în exilul din regiunea Actiubinsk a Kazahstanului, în 1943. Reabilitat conform Legii Ucrainei ,,Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.

CARPIUC Rodion al lui Maftei, născut la 1934, în localitatea Cerepcăuți, fostul județ Rădăuți al României, încadrată la finele lunii iunie 1940 în componența Uniunii Sovietice, aflându-se astăzi în regiunea Cernăuți a Ucrainei. Pe data de 10 iunie 1941, ,,troika operativă” a Direcției Regionale Cernăuți a Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al URSS adoptă hotărârea privind deportarea lui, fiind acuzat de faptul că ,,era fiul unui membru al unui partid contrarevoluționar”. Reabilitat conform Legii Ucrainei ,,Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.

CARPIUC Traian al lui Tarapon, născut la 1923, în localitatea Volcineț, fostul județ Rădăuți al României, încadrată la finele lunii iunie 1940 în componența Uniunii Sovietice, aflându-se astăzi în regiunea Cernăuți a Ucrainei, poseda studii medii, țăran. Este arestat de reprezentanții Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al URSS pe data de 27 februarie 1945. Tribunalul Militar al Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne al URSS, în zilele de 13-16 iulie 1945 îl condamnă la 3 ani de detenție într-un lagăr stalinist de muncă corecțională ,,pentru nedenunțare”. Reabilitat de către Judecătoria Regională Cernăuți la 15 august 1990.

Petru GRIOR,

directorul Centrului de Cercetări Istorice și Culturale din Cernăuți

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

La 10 mai 1894  s-a născut Elvira Popescu, actriță franceză de origine română. Elvira Popescu, alternativ Popesco, (1894-1993) a fost o actriță română de teatru și film, directoare de scenă, care a făcut carieră în Franța. Elvira Popescu, devenită prin căsătorie contesă De Foy, a manifestat încă din copilărie talente scenice: grație în mișcări, prestanță la mers, vioiciune și limpezime în grai, un dar de imitație ascuțit și plin de haz. A absolvit cu brio Conservatorul de Arta Dramatica din Bucureşti și a fost angajată la Teatrul National, unde i s-au dat încă de la începutul carierei sale roluri principale.  A întemeiat  Teatrul Mic  şi Teatrul Excelsior, împreună cu marii actori Ion Manolescu şi Ion Iancovescu. În Franţa a avut o strălucită carieră.

La 10 mai 1906 a apărut, la București, ziarul „Neamul Românesc”, sub conducerea lui Nicolae Iorga. Ziarul a activat cu întreruperi până în 1940. „Neamul Românesc” a fost o revistă bisăptămânală fondată de Nicolae Iorga la 10 mai 1906. Era ilustrată cu portrete ale țăranului român în ipostaze idealiste și populară printre învățații de la țară (pentru care era distribuită gratuit), promovând teorii antisemite și atrăgând asupra sa oprobriul autorităților și al presei urbane. Era prezentată ca ziar politic de orientare națională și de atitudine democratică. Publicația, care în decursul timpului a apărut cu o periodicitate diferită, a fost principala tribună prin care Iorga și-a exprimat atitudinea față de fenomenele sociale, politice, culturale, din țară și străinătate.

În 1907 Nicolae Iorga și-a cumpărat o casă în Vălenii de Munte, unde și-a instalat propria tipografie „Neamul românesc”, pentru a putea scoate singur revista. În 1916 în urma înfrângerilor suferite de armata română în Primul Război Mondial, Iorga s-a refugiat la Iași, unde a tipărit „Neamul Românesc” cu o frecvență cotidiană. Revista și-a încetat apariția în 1940, când la putere a ajuns Horia Sima, adversar declarat al lui Iorga, iar la 27 noiembrie 1940, Iorga a fost asasinat de legionari.

La 10 mai 1912, la Chișinău S-a născut Olga Bancic, activistă comunistă, luptătoare antifascistă, eroină a Rezistenței franceze din perioada ocupației naziste a Franței. Între 1933–1939 a fost membră activă a organizației muncitorești locale. A fost arestată de atâtea ori, încât a început să considere arestul ca un accident de muncă. În 1938, a plecat în Franța, unde i-a ajutat pe stângiștii francezi să transporte arme brigăzilor republicane din Spania, pentru a lupta împotriva fascismului. În 1940, Franța a fost ocupată de armata germană. Membră a Partidului Comunist Francez, Olga și-a lăsat fiica la o familie franceză, pentru a o proteja, în timp ce ea s-a alăturat grupului de rezistență din regiunea Parisului, pentru a lupta împotriva germanilor. A adoptat pseudonimul Pierrette. A asamblat bombe și a transportat explozive folosite pentru sabotarea trenurile germane care transportau trupe și provizii. În 1943 a fost arestată de Gestapo. Deși a fost torturată, nu și-a demascat camarazii. Pe data de 21 februarie 1944 a fost condamnată la moarte, împreună cu 22 de tovarăși din celebra grupare Afișul roșu. Dat fiind că o lege din Franța interzicea împușcarea femeilor, a fost transferată de germani într-o închisoare din Stuttgart, unde a fost rejudecată și condamnată din nou la moarte. Interogările și torturile au continuat și după ce a fost condamnată la moarte. A fost decapitată de ziua ei de naștere, pe 10 mai 1944, când împlinea 32 de ani.

La 10 mai 1971 a decedat  Mihail Jora, pedagog, pianist, compozitor și dirijor român, o personalitate de mare prestigiu între geniile muzicii româneşti din secolul XX. Era omul dedicat profesiei și artei sale. Se știe că, în perioada de după 1944, când comuniștii interziceau accesul la conservator al copiilor foștilor demnitari intelectuali din perioada interbelică, Mihai Jora a selectat câțiva tineri neprimiți la Conservator. Pentru ca valoarea și talentul lor „să nu se risipească în vânt” (expresia îi aparține lui Jora), muzicianul s-a oferit să-l mediteze pe fiecare în parte, „în particular”.

Riscul era mare, întrucât potentații comuniști erau fără de cruțare față de asemenea acte filantropice. Dar și satisfacția profesională era mare: Jora l-a pregătit „în particular” pe compozitorul Pascal Bentoiu (fiul unui fost ministru al Finanțelor din perioada antebelică). Cel meditat a ajuns autorul operei Oedip, jucată cu mare succes în Vest, dar și președintele Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, de după 1989.

Evenimente istorice din ziua de 10 mai:

28 î.Hr.: Astronomii chinezi au observat o pată pe discul solar, iar faptul a produs îngrijorare la Curtea împăratului, cu atât mai mult cu cât niciun astronom n-a găsit vreo explicație cu privire la fenomen. Astăzi, se știu multe despre petele de pe discul solar, dar evenimentul de atunci este interesant, întrucât constituie cel mai vechi caz, când observatorii de pe Pământ constată o pată pe discul solar.

1877: Adunarea Deputaților adoptă pe 9 mai primul act al României independente:  Legea privind instituirea decorației «Steaua României». În situația când se profila în viitorul apropiat un război ce se va finaliza cu independența, principele Carol a apreciat personal că decorația va impulsiona odată mai mult curajul luptătorilor.

1936: Inaugurarea oficială a Muzeul Satului din București. Pe baza rezultatelor în cercetările monografice interdisciplinare în sate din diferite regiuni ale țării, încheiate de fiecare dată cu o expoziții temporare – Goicea (Dolj), Rușețu (Brăila), Nereju (Vrancea), Fundu Moldovei (Suceava), Drăguș și Făgăraș (Brașov), Runcu (Gorj), Cornova (Basarabia) – profesorul Dimitrie Gusti, realizând că expozițiile temporare organizate aveau un caracter de improvizație, a propus organizarea Muzeului Satului Românesc din București.

1940: Winston Churchill devine prim-ministru al Marii Britanii în urma demisiei premierului Neville Chamberlain, care nu a reușit să gestioneze pacea țării sale și nici cea a continentului european, pe care o garantase. În aceeași zi, Germania invadează Franța, Țările de Jos, Belgia și Marele Ducat de Luxemburg. Ca replică, Regatul Unit ocupă Islanda, care constituia o extraordinară poziție strategică, în poziția sa singulară din nordul Oceanului Atlantic.

1994: Politicianul Nelson Mandela, personalitate de prim rang a continentului african și susținător al drepturilor cetățenilor de culoare, depune jurământul, devenind primul președinte de culoare al Africii de Sud.

(V.K.)

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

La Cernăuți, în fața Teatrului, la începutul secolului XX s-a aflat bustul lui Schiller. Numele lui îl poartă parcul de alături.

La 9 mai 1877,  ministrul de externe Mihail Kogălniceanu a declarat, în plenul Parlamentului, în numele guvernului, că  România rupe relaţiile cu Turcia şi se declară independentă. Declaraţia despre Independenţa României a fost adoptata în sesiunea extraordinara a Adunării Deputaţilor, iar în următoarea zi Senatul a votat „Legea Independenţei” , care a fost promulgată  imediat de către regele Carol I.

La 9 mai 1877 a încetat din viață Elena Asachi (Eleonore Teyber),  compozitoare, pianistă și cântăreață de origine austriacă; fiica compozitorului austriac Anton Teyber și soția scriitorului Gheorghe Asachi. A fost o muziciană de seamă în viața culturală a Iașului din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În anul 1827, ea a venit în Moldova împreună cu soţul ei, Gheorghe Asachi, a cărui misiune diplomatică la Viena se încheiase la acea dată. imediat după sosirea la Iaşi, Elena Asachi a căutat să se integreze în atmosfera socială şi culturală ieşeană, începe să organizeze întruniri muzicale în casa ei sau să participe, în calitate de cântăreaţă sau pianistă acompaniatoare, la seratele muzicale din saloanele boiereşti. Activitatea muzicală a Elenei Asachi este legată în cea mai mare măsură de teatru. Începând cu compunerea unor fragmente muzicale în cadrul unor scenete, ea introduce tot mai mult muzica în piesele de teatru ale soţului ei, fie compunând fragmente muzicale originale, fie adaptând arii şi ansambluri din opere apusene.  Nu mai puţin însemnată este activitatea Elenei Asachi ca îndrumătoare artistică şi propagatoare a muzicii în cadrul societăţii ieşene, ca şi contribuţia ei la dezvoltarea vieţii muzicale de amatori a acelor vremuri. Cele câteva cântece, romanţe şi arii compuse de ea în acest scop, pun de asemenea bazele creaţiei ulterioare ale acestui gen. Compozitoarea, cântăreața şi pianista E. Asachi, împreună cu G. Asachi, a contribuit şi la fondarea primei instituţii de învățământ muzical din Moldova. Numele ei a intrat pentru totdeauna în istoria culturii muzicale moldoveneşti, fiind una din pionierele muzicii profesioniste din Moldova.

La 9 mai 1895, la Lancram, judetul Alba, s-a născut Lucian Blaga, poet, dramaturg, filozof şi eseist român,  membru al Academiei din 1936. Lucian Blaga (1895-1961) a fost o personalitate marcanta a literaturii române.  În 1916 a urmat cursurile Universităţii din Viena, reîntorcându-se în ţară cu titlul de doctor în filosofie. Activitatea sa de creaţie devine tot mai intensă, iar în 1935 Academia Româna îl răsplăteşte cu Marele Premiu „C. Hamangiu” pentru „opera sa dramatică şi poetică”. A avut şi activitate diplomatică în mai multe state europene, precum şi pedagogică – la Universitatea din Cluj. S-a stins din viaţă pe data de 6 mai 1961 şi a fost înmormântat chiar în data în care s-a născut, în cimitirul din localitatea natală.

În ziua de 9 mai a anului 1918 a decedat George Coşbuc, poet, critic literar, scriitor, publicist și traducător român din Transilvania, membru titular al Academiei Române  din anul 1916.  Poezia lui George Coşbuc (1866-1918) aparține patrimoniului cultural național, creația sa recomandându-l drept un autor clasic al literaturii române, un om cu un gust literar desăvârșit și un autor canonic, care nu poate lipsi din manualele școlare nici în ziua de azi. A dus, de asemenea, o prodigioasă activitate de iluminare (culturalizare) a țăranilor, fiind un precursor al mișcării poporaniste și un tehnician desăvârșit al prozodiei, folosea o gamă foarte variată de picioare metrice și de ritmuri, de la cele ale poeziei populare la terza rima. A dat o versiune completă a operei lui Dante  „Divina comedie”. A tradus foarte mult din lirica străină și a adaptat prin localizare la sufletul și mediul țărănesc „Eneida” și „Odiseea”  și a introdus specii ale poeziei orientale, cum ar fi gazelul, în poezia română. Toate aceste calități îl recomandă pentru poziția pe care o ocupă, de autor clasic, dar mai ales simțul echilibrului și faptul că a scos în evidență partea solară, idilică, a sufletului țăranului român.

Evenimente istorice din ziua de 9 mai:

1502: Cristofor Columb a părăsit Spania pentru cea de-a patra și ultima călătorie către „Lumea Nouă”.

1676: Cronicarul Miron Costin primeşte funcţia de logofăt al Țării Moldovei.

1945: Al Doilea Război Mondial: La cartierul general sovietic din Berlin s-a semnat actul de capitulare necondiționată a Germaniei – act care a marcat sfârșitul celui de–al doilea război mondial pe teatrul european de război (dar nu și în Asia).

1950: Robert Schuman a prezentat propunerea de creare a unei comunități europene a cărbunelui și oțelului, considerată a fi „piatra de temelie” a Uniunii Europene de astăzi.

1955: Războiul rece: Republica Federală Germană a intrat în NATO.

1965: Abia în acest an, data de 9 mai a devenit pentru prima dată sărbătoare de stat în URSS, Ziua Victoriei. În Piața Roșie din Moscova a avut loc o paradă militară în cinstea celei de-a 20-a aniversări a victoriei în Marele Război pentru Apărarea Patriei din anii 1941-1945.

1981: Inaugurarea complexului memorial „Muzeul de Stat al Ucrainei dedicat istoriei Marelui Război pentru Apărarea Patriei din anii 1941-1945” la Kiev, cu participarea secretarului general, Leonid Brejnev.

(V.K.)

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Gheorghe Rakoczy al II-lea, gândindu-se la tronul Poloniei, avea nevoie de un om devotat pe tronul Moldovei şi îl găsi în boierul Gheorghe Ştefan. Acesta intră în Moldova în 1653 cu ajutorul lui Ioan Kemeny din partea lui Rakoczy şi Diicul Spătarul, din partea lui Matei Basarab. Domnitorul Vasile Lupu fuge peste Nistru, la Cameniţa, dar se întoarce în scurt timp cu cazacii ginerelui său Timuş şi iese învingător la Popricani, dar nu se mulţumeşte numai cu recâștigarea tronului, ci îl urmăreşte pe Gheorghe Ştefan şi în Muntenia, cu gândul de a se răzbuna pe Matei Basarab. Este însă învins la Finta, la 17 mai 1653 şi pierde definitiv tronul. Fuge la cazaci, de acolo la tătari şi apoi la Constantinopol, unde a fost închis în Cele Şapte Turnuri. După eliberare, încearcă zadarnic să-şi recâștige tronul. În 1661 Vasile Lupi moare la Constantinopol.

Prima domnie a lui Vasile Lupul a fost relativ lungă – din 1634 până în 1653. Prin prestigiul său pe plan intern şi prin legăturile sale externe, Vasile Lupu a dat o nouă strălucire Principatului Moldovei. Influenţa lui în Răsărit era aşa de mare, încât după dorinţa lui punea sau scotea din scaun Patriarhii din Constantinopol, Alexandria, şi Ierusalim, pe care îi susţinea cu banii săi. Intervenţia lui Vasile Lupu l-a pus ca Mitropolit în Alba Iulia pe Ilie Iorest, în 1640.  Domnitorul Vasile Lupu a asigurat un nou avânt culturii bisericeşti în Moldova. „Predoslovia” domnitorului Vasile Lupu la „Cartea românească de învăţătură” („Cazania”) a eminentului mitropolit Varlaam, se adresa către „toată seminţia românească, pretutinderea ce se află pravoslavnici într-aciastă limbă”, arătându-se că s-a scris lucrarea pentru ca să „dăruim şi noi acest dar limbii româneşti, carte pre limba românească”.

Domnitorul Vasile Lupu a ctitorit mai multe biserici, dintre care cea mai frumoasă este Biserica Trei Ierarhi de la Iaşi.  Pe lângă domnitorul a înfiinţat o şcoală şi o tipografie, cu ajutorul și susținerea mitropolitului de la Kiev Petru Movilă.

La 8 mai 1711 domnitorul Dimitrie Cantemir s-a adresat locuitorilor Moldovei cu îndemnul de a se ridica la luptă împotriva dominației otomane. Arăta că, în timp ce „păgânul cel necredincios și călcător de jurământ […] a făcut atâtea năvăliri silnice asupra Moldovei, a dărâmat cetăți și întărituri, pe altele le-a luat în stăpânire ca Tighina, Chilia, Cetatea Albă, Galații, Renii, Soroca, Izmailul cu alte locuri lângă Dunăre și tot ținutul Bugiacului, și el însuși sub cuvinte închipuite, a îngăduit adesea tătarilor să prade toată țara Moldovei, a luat în aspră robie pe locuitorii ei”…

În ziua de 8 mai 1852 a avut loc premiera comediei „Chirița în provincie”  de Vasile Alecsandri.   Vasile Alecsandri (1821-1890)  a fost poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, membru fondator al Academiei Române,   creator al teatrului românesc și al literaturii dramatice în România, personalitate marcantă a Moldovei și apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea.  În 1850, după o absență de aproape doi ani, Vasile Alecsandri se întoarce în țară; publică în revista „Bucovina” mai multe poezii populare. Începe sa lucreze la ciclul Chirițelor cu „Chiriţa în Iaşi”.   Aceasta va fi urmată de „Chirița în provincie” (1852), „Chirița în voiagiu” (1864)  și „Chirița în balon” (1874). Coana Chirița, pe numele ei de scenă Chirița Bârzoi, este personajul principal și eponim al unei serii de comedii scrise de Vasile Alecsandri. În aceste piese, coana Chirița este soția lui Grigore Bârzoi și mamă a trei copii: Aristița, Calipsița și Guliță. Acțiunea comediilor se concentrează în jurul protagonistei, care este o moșiereasă de la țară, incultă și grosolană, care dorește să pară o aristocrată educată, cu preocupări mondene și vorbitoare de limba franceză, pe care însă o stâlcește înfiorător.

Secolul al XIX-lea a marcat trecerea la o nouă viziune, tipic occidentală. Tocmai această înnoire a situat societatea românească în fața pericolului de pierdere a identității, din cauza tendinței de a imita cultura occidentală și de a neglija tezaurul cultural național. Ciclul Chirițelor reprezintă o formă de manifestare împotriva împrumuturilor fără fond.

La 8 mai 1949, în localitatea Vânători din raionul Nisporeni, s-a născut Ștefan Petrache, interpret moldovean de muzică ușoară.   Ștefan Petrache își face studiile la Institutul de Arte „Gavriil Musicescu”. Debutează în 1974, în calitate de solist al Orchestrei Simfonice și de Estradă a Radioteleviziunii Moldovenești. Ulterior activează ca solist în legendarele formații vocal-instrumentale din Moldova „Orizont” (1977) și „Contemporanul” (1978-1981).  În perioada anilor 1982-1987, Ștefan Petrache își extinde arealul activităților și devine director artistic și solist al formației „Plai”. Între anii 1988-1990 este solist în formația de promovare a muzicii a Filarmonicii de Stat din Chișinău.

Anul 1991 pentru Ștefan Petrache este unul de cotitură. Atunci, spre regretul mediului cultural și al întregii comunități, Ștefan Petrache se retrage din scenă și se consacră familiei, păstrând relația de suflet cu viața artistică a Republicii Moldova. Maestrul Ștefan Petrache a pus pe note versuri irepetabile, a vibrat în unison cu trăirile tinerilor și sentimentele mărețe, lăsând moștenire veritabile opere de artă. Piese ca De-aș avea, În august, Chemarea casei părintești, Ce-aș fi fost, Crede-mă, Balada haiducească, Iubește, Monolog sunt nemuritoare.  Pentru contribuție valoroasă la dezvoltarea artei muzicale și pentru talentul deosebit, lui Ștefan Petrache i-a fost conferit titlul onorific Artist Emerit (1986) și cel de Artist al Poporului (2010). Este deținătorul Medaliei „Meritul Civic” (1994), al medaliei „Gloria Muncii” (2001) și cavaler al „Ordinului Republicii” (2014). Ștefan Petrache  s-a retras în culisele eternității pe 13 ianuarie 2020.

La 8 mai 1970,  în satul Verejeni, raionul Telenești, s-a născut Laurențiu Popescu, interpret de muzică ușoară din Moldova. A absolvit Colegiul de muzică „ Stefan Neaga» din Chișinău la clasa de cobză. În anul 1989, a participat la concursul „In memoriam Ștefan Neaga”, obținând premiul III. A absolvit  Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice. A activat în diferite orchestre de muzică populară, cântând la cobză și chitară. A colaborat cu interpretul de muzică ușoară Vitalie Dani. În anul 2000 a format trupa „SAVANA», împreună cu Diana Pleș și Tatiana Malaia. A susținut numeroase concerte în R. Moldova și România.  În 2003 a participat la concursul internațional „Două inimi gemene”, la secțiunea compoziție, ocupând locul I cu melodia „Mi-e dor de voi părinți». La finele aceluiași an a lansat primul album — „Numai cu tine». Laurențiu Popescu colaborează cu cantautorul Vitalie Dani, compozitorii Anatol Lupu, Sergiu Musteață, Igor Mazurov, Andrei Sava.

Evenimente istorice din ziua de 8 mai:

1429: Ioana d’Arc a eliberat orașul Orléans, un moment decisiv în Războiul de O Sută de Ani.

1859: A fost înființată Crucea Roșie, inițiată de Henry Dunant, a cărui zi de naștere este chiar 8 mai (1828).

1877: A fost descoperită sculptura „Hermes ținându-l pe micul Dionysos”, atribuită lui Praxiteles.

1885: Primul spectacol de operă în limba română. Trupa română de operă a Teatrului Național din București, alcătuită din inițiativa și sub conducerea lui George Stephănescu, a dat primul spectacol în limba română cu opera Linda de Chamounix, de Gaetano Donizetti.

1945: Semnarea capitulării necondiționate a Germaniei, punând capăt războiului în Europa.

1945: S-a semnat, la Moscova, un acord comercial româno-sovietic, în baza căruia, au fost înființate societăți mixte româno-sovietice, cu scopul oficial de a gestiona recuperarea datoriilor României față de Uniunea Sovietică – celebrele „sovromuri”, care s-au dovedit a fi o formă de spoliere rapace a economiei românești de către URSS, au reprezentat cea mai durabilă și mai rentabilă formă de exploatare de către URSS a bunurilor generale din România, dar de fapt exploatarea la sânge a bogățiilor naturale ale țării și, în general, a economiei românești. Sovrom-urile au funcționat până în 1956, când au fost dizolvate.

2003: Congresul Statelor Unite ale Americii a ratificat Protocoalele de aderare la NATO a statelor invitate: România, Bulgaria, Estonia, Lituania, Letonia, Slovacia și Slovenia.

(V.K.)

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com 

CARP Alexandra a lui Nicolae, născută la 1930, în localitatea Vancicăuți, fostul județ Hotin al României, încadrată la finele lunii iunie 1940 în componența Uniunii Sovietice, aflându-se astăzi în regiunea Cernăuți a Ucrainei. Pe data de 9 iunie 1941, ,,troika operativă” a Direcției Regionale Cernăuți a Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al URSS adoptă hotărârea privind deportarea ei, fiind acuzată de faptul că ,,era fiica unui membru al unui partid contrarevoluționar”. Reabilitată conform Legii  Ucrainei ,,Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.

CARP Anghelina a lui Roman, născută la 1921, în localitatea Mahala, fostul județ Cernăuți al României, încadrată la finele lunii iunie 1940 în componența Uniunii Sovietice, aflându-se astăzi în regiunea Cernăuți a Ucrainei, poseda studii medii incomplete, țărancă. Pe data de 7 mai 1941, Comisia Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al URSS adoptă hotărârea privind deportarea ei, fiind acuzată de faptul că ,,era rudă cu un trădător al patriei”. Reabilitată conform Legii Ucrainei ,,Despre reabilitatea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.

CARP Gheorghe al lui Andrei, născut la 1905, în localitatea Carapciu din Bucovina istorică, încadrată la finele lunii iunie 1940 în componența Uniunii Sovietice, aflându-se astăzi în regiunea Cernăuți a Ucrainei, poseda studii primare, țăran. Este arestat de grănicerii sovietici din Detașamentul nr. 97 al Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne al URSS în ziua de 1 aprilie 1941. Moare pe data de 1 noiembrie același an, într-un lagăr stalinist de muncă corecțională din regiunea Sverdlovsk, Federația Rusă. Reabilitat conform Legii Ucrainei ,,Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.

CARP Grigore al lui Ion, născut la 1901, în localitatea Carapciu din Bucovina istorică, încadrată la finele lunii iunie 1940 în componența Uniunii Sovietice, aflându-se astăzi în regiunea Cernăuți a Ucrainei, poseda studii primare, țăran. Este arestat de reprezentanții Direcției Regionale Cernăuți a Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne al URSS în ziua de 13 iunie 1941. Pe data de 28 aprilie 1943, Comisia Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al URSS îl condamnă la 8 ani de detenție pentru faptul că ,,era un element care prezintă un pericol social”. Moare în ziua de 30 iulie 1943, într-un lagăr stalinist de muncă corecțională din Republica Komi, Federația Rusă. Reabilitat de către Procuratura regiunii Cernăuți la 12 mai 1989.

CARP Ion al lui Andrei, născut la 1907, în localitatea Carapciu din Bucovina istorică, încadrată la finele lunii iunie 1940 în componența Uniunii Sovietice, aflându-se astăzi în regiunea Cernăuți a Ucrainei, poseda studii medii, fost primar. Este arestat de reprezentanții Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne al URSS în ziua de 21 iulie 1940. Pe data de 7 aprilie 1941, Comisia Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al URSS îl condamnă la 8 ani de detenție într-un lagăr stalinist de muncă corecțională pentru faptul că ,,era un element care prezintă un pericol social”. Reabilitat de către Procuratura regiunii Cernăuți la 12 mai 1989.

CARP Ion al lui Nicolae, născut la 1922, în localitatea Vancicăuți, fostul județ Hotin al României, încadrată la finele lunii iunie 1940 în componența Uniunii Sovietice, aflându-se astăzi în regiunea Cernăuți a Ucrainei, țăran. Pe data de 9 iunie 1941, ,,troika operativă” a Direcției Regionale Cernăuți a Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al URSS adoptă hotărârea privind deportarea lui, fiind acuzat de faptul că ,,era fiul unui membru al unui partid contrarevoluționar”. Reabilitat conform Legii Ucrainei ,,Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.

CARP Ion al lui Toader, născut la 1902, în localitatea Vancicăuți din Basarabia, încadrată la finele lunii iunie 1940 în componența Uniunii Sovietice, aflându-se astăzi în regiunea Cernăuți a Ucrainei, poseda studii medii incomplete, funcționar. Este arestat de reprezentanții organelor sovietice de represalii în ziua de 14 octombrie 1940. Pe data de 21 iunie 1941, Comisia Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al URSS îl condamnă la 8 ani de detenție într-un lagăr stalinist de muncă corecțională pentru faptul că ,,era un element care prezintă un pericol social”. Reabilitat de către Procuratura regiunii Cernăuți la 12 ianuarie 1995.

Petru GRIOR,

directorul Centrului de Cercetări Istorice și Culturale din Cernăuți

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

La 7 mai 1775 a avut loc  vânzarea Bucovinei.  Istoria Bucovinei din perioada 1359–1774 este parte integrantă din istoria principatului moldav, de la întemeierea țării și până la anexarea provinciei de către Imperiul Habsburgic. Reprezentanții Imperiului Habsburgic au folosit pseudo-argumentul istoric conform căruia Moldova de Nord a aparținut în trecut Pocuției (fostă provincie poloneză, devenită acum austriacă) și care ar fi trebuit, în virtutea acestui așa-zis drept istoric, să revină Habsburgilor. Un alt argument a fost „efortul financiar” în scopul obținerii bunăvoinței înalților dregători ai Porții (10.312 piaștri marelui dragoman Constantin Moruzi și 3.100 de piaștri lui Tahir Aga, însărcinat cu trasarea viitoarelor granițe ale nou anexatei provincii), dar și a feldmareșalul rus Piotr Alexandrovici Rumianțev, comandantul trupelor țariste din Moldova, care, în schimbul a 5.000 de ducați aur și a unei tabachere de aur încrustată cu briliante, a permis intrarea trupelor austriece în Bucovina, înainte chiar de semnarea convenției. Singurul care s-a opus acestei oneroase tranzacții turco-austriece cu complicitatea rușilor, a fost domnul Moldovei, Grigore al III-lea Ghica. În decembrie 1774, a protestat la Poartă împotriva smulgerii Bucovinei din trupul Moldovei, amintind că respectivul teritoriu nu a făcut niciodată parte din Pocuția, considerând ocuparea un act de forță din partea Austriei. Această poziție fermă a lui Grigore al III-lea Ghica a fost de altfel și factorul determinant al morții sale. Austria a preluat, prin Convenția dintre Imperiul Otoman și Austria din 26 aprilie/7 mai 1775 de cedare a Bucovinei Imperiului Habsburgic, 10.400 de km pătrați, 4 orașe, în jur de 300 de sate și cătune, 70.000 de locuitori. Delimitarea granițelor s-a perfectat prin Convenția din 12 mai 1776. „Fără de lege nepomenita uneltire mișelească, afacere dintre o muiere desfrânată și între pașii din Bizanț, vânzarea Bucovinei va fi o veșnică pată pentru împărăția vecină, de-a pururea o durere pentru noi” [Mihai Eminescu].

În ziua de 7 mai a anului 1897 a decedat Ion Ghica, personalitate marcantă a celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea, economist, matematician, scriitor, pedagog, diplomat şi om politic. Ion Ghica a fost de cinci ori prim-ministru: de trei ori al guvernului României (în 1866, în 1866-1867 și în 1870-1871) și de două ori între 1859 și 1860, la Iași și la București, în perioada în care ţările române  se uniseră într-un stat, însă păstrau încă două guverne separate. A fost din 1874 membru titular al Societăţii Academice Române și președinte al ei, ales la 18 septembrie 1876 până în 1879, când instituția a fost redenumită în Academia Română. A fost președinte al Academiei Române de mai multe ori. Cartea „Scrisori către Vasile Alecsandri” este capodopera sa de scriitor. Ion Ghica a fost primul care a susținut apariția unei industrii și a unui comerț național.

La 7 mai 1924, în Ismail, Basarabia, s-a născut Matty Aslan (Matei Aslan),  caricaturist, regizor și scenarist de filme de animație. A absolvit în anul 1948 Academia de Arte Frumoase din București. Din anul 1946 a publicat desene și caricaturi în presă, făcând în același timp și ilustrație de carte. În 1949, alături de Ion Popescu-Gopo și tatăl său, a scos scurt-metrajul de animație Punguța cu doi bani. A participat, din 1963 la saloane ale umoriștilor și anuale de grafică, în 1965, a expus la Bruxelles, în cadrul Salonului Internațional al Umoriștilor. A fost angajat, împreună cu alți desenatori și graficieni, de către Studioul Animafilm din București, unde a creat filme de animație ca: O poveste cu ursuleți, Formica, D-ale organigramei no.3. Seria Formica, formată din scurtmetrajele Formica, Din nou Formica, Formica tot Formica, era compusă din foarte concentrate fotograme ironice, destinate adulților. Înainte de Revoluția din decembrie 1989, era autorul unei rubrici permanente în ziarul România liberă, rubrică intitulată Una pe zi de Matty, pe care a realizat-o zi de zi timp de 17 ani. Caricaturile sale nu vizau viața politică, ci mai ales cotidianul, tinzând spre desen umoristic. Finalitatea socială imediată a umorului său l-a făcut extrem de popular pentru aplombul și concizia adresei satirice directe. Matty Aslan a decedat la  21 septembrie 1995.

La 7 mai 1958 s-a născut Elena Osoianu, interpretă de muzică populară, una din membrele ansamblului etno-folcloric „Tălăncuţa”. Elena (Ileana) Osoianu, la fel ca surorile sale, a absolvit Şcoala de muzică din  Făleşti, iar studiile superioare le-a făcut la Universitatea Pedagogică din orașul  Bălţi, Universitatea de Stat din Moldova și Academia de Muzică. Elena Osoianu a fost prima solistă a formaţiei „Tălăncuţa” care, rând pe rând, şi-a adus aici şi surorile sale – Valentina, Iulia, Romela şi Maria. În componenţa colectivului sunt aproximativ 25 de membri, printre care și Maria Iliuţ, Victor Dubenco, Victor Botnaru şi alții. Surorile Osoianu au înscris două CD-uri în cadrul formaţiei– „Ici în vale la izvoare”,  „Vă cântăm de voie bună”. În același an cu „Tălăncuța”, a fost fondat și Ansamblul Etno-Folcloric Familial „Surorile Osoianu”. Repertoriul acestora include folclor pentru copii, cântece pascale, de petrecere, cântece lirice, colinde, doine ş. a. Alături de surorile sale, Elena Osoianu are multe turnee artistice în diferite ţări ale lumii: Ţările Baltice, România, Rusia, Ucraina, Spania, Franţa, Finlanda, Germania, Bulgaria. Surorile Osoianu sunt laureate ale Premiului Tineretului din Moldova, în 1997, iar ca membre ale formației „Tălăncuța” au primit, în 2010, titlul onorific de „Maestru în Artă”.

Evenimente istorice din ziua de 7 mai:

322 î.Hr.: Moare filosoful și matematicianul antichității Aristotel, unul din cei mai de seamă gânditori ai Greciei Antice.

351: A fost consemnată apariția semnului Sfintei Cruci pe cer, la Ierusalim.

1395: Mircea cel Bătrân și regele Ungariei și al Croației Sigismund de Luxemburg au încheiat la Brașov un tratat de cooperare militară antiotomană. Erau la mijloc interese reciproce. Principele valah simțea mereu amenințarea otomană de peste Dunăre, iar Sigismund tocmai pregătea în mare taină o cruciadă antiotomană, pe care a și declanșat-o în anul următor, 1396.

1441: Iancu de Hunedoara a devenit voievod al Transilvaniei. El a deținut această funcție pe lângă cea de comite al Timișoarei și de ban al Severinului.

1920: A încetat din viață Constantin Dobrogeanu-Gherea (Solomon Katz, 21 mai 1855 – 7 mai 1920), critic literar, scriitor și om politic; unul dintre membrii marcanți ai Partidului Social Democrat Român; membru post-mortem al Academiei Române.

1938: A încetat din viață Octavian Goga (1 aprilie 1881 – 7 mai 1938), poet, dramaturg, om politic; prim-ministru al României; membru al Academiei Române.

1960: Sovieticii anunță că au selectat primii 20 de cosmonauți pentru pregătirea viitoarelor zboruri spațiale. Dar zborurile s-au împuținat, în loc să se înmulțească.

(V.K.)

„Libertatea Cuvântului” – www.luberti.com

CAPRĂ Nicolae al lui Gheorghe, născut la 1938, în localitatea Pilipăuți, fostul județ Dorohoi al României, încadrată la finele lunii iunie 1940 în componența Uniunii Sovietice, aflându-se astăzi în regiunea Cernăuți a Ucrainei. Pe data de 13 iunie 1941, Comisia Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al URSS adoptă hotărârea privind deportarea lui, fiind acuzat de faptul că ,,era rudă cu un trădător al patriei”. Reabilitat conform Legii Ucrainei ,,Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.

CAPRĂ Saveta a lui Vasile, născută la 1887, în localitatea Molnița, fostul județ Dorohoi al României, încadrată la finele lunii iunie 1940 în componența Uniunii Sovietice, aflându-se astăzi în regiunea Cernăuți a Ucrainei, țărancă. Pe data de 11 iunie 1941, ,,troika operativă” a Direcției Regionale Cernăuți a Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al URSS adoptă hotărârea privind deportarea ei, fiind acuzată de faptul că ,,era rudă cu un trădător al patriei”. Reabilitată conform Legii Ucrainei ,,Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.

CAPRĂ Serghei al lui Ion, născut la 1922, în localitatea Negreni (Negrinți), fostul județ Hotin al României, încadrată la finele lunii iunie 1940 în componența Uniunii Sovietice, aflându-se astăzi în regiunea Cernăuți a Ucrainei, poseda studii primare, țăran. Este arestat de grănicerii sovietici din Detașamentul nr. 97 al Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne al URSS în ziua de 18 ianuarie 1941. Pe data de 9 decembrie 1942, Comisia Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al URSS îl condamnă la 10 ani de detenție într-un lagăr stalinist de muncă corecțională ,,pentru tentativa de trecere ilegală a frontierei de stat”. Reabilitat de către Procuratura regiunii Cernăuți la 18 mai 1994.

CAPRĂ Silvestru al lui Gheorghe, născut la 1925, în localitatea Pilipăuți, fostul județ Dorohoi al României, încadrată la finele lunii iunie 1940 în componența Uniunii Sovietice, aflându-se astăzi în regiunea Cernăuți a Ucrainei. Pe data de 13 iunie 1941, Comisia Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al URSS adoptă hotărârea privind deportarea lui, fiind acuzat de faptul că ,,era rudă cu un trădător al patriei”. Reabilitat conform Legii Ucrainei ,,Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.

CAPRĂ Viluța a lui Gheorghe, născută la 1934, în localitatea Pilipăuți, fostul județ Dorohoi al României, încadrată la finele lunii iunie 1940 în componența Uniunii Sovietice, aflându-se astăzi în regiunea Cernăuți a Ucrainei. Pe data de 13 iunie 1941, Comisia Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al URSS adoptă hotărârea privind deportarea ei, fiind acuzată de faptul că ,,era rudă cu un trădător al patriei”. Reabilitată conform Legii Ucrainei ,,Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.

CAPȚAN Gheorghe al lui Gheorghe, născut la 1922, în localitatea Lucovița, fostul județ Dorohoi al României, încadrată la finele lunii iunie 1940 în componența Uniunii Sovietice, aflându-se astăzi în regiunea Cernăuți a Ucrainei, neștiutor de carte, țăran. Este arestat de reprezentanții Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne al URSS în ziua de 2 aprilie 1945. Pe data de 14 iulie 1945, Tribunalul Militar al Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne al URSS îl condamnă la 20 de ani de muncă silnică ,,pentru relațiile cu Organizația Naționaliștilor Ucraineni”. Reabilitat de către Procuratura regiunii Cernăuți la 17 iulie 1991.

CAPUMARE Mihai al lui Petru, născut la 1903, în localitatea Valea Cosminului din  Bucovina istorică, locuitor al satului Pasat, încadrat la finele lunii iunie 1940 în componența Uniunii Sovietice, aflându-se astăzi în regiunea Cernăuți a Ucrainei, poseda studii primare, țăran. A fost arestat de grănicerii sovietici în ziua de 5 decembrie 1940. Interogatoriile au durat aproape doi ani. Pe data de 28 octombrie 1942, Comisia Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al URSS îl condamnă la 3 ani de detenție într-un lagăr stalinist de muncă corecțională ,,pentru trecerea ilegală a frontierei de stat”. Reabilitat de către Judecătoria Regională Cernăuți la 22 martie 1990.

CARABIOSCHI Leon al lui Nicolae, născut la 1874, în municipiul Suceava din Bucovina istorică, poseda studii medii, comisar de poliție. Este arestat de reprezentanții Direcției Regionale Cernăuți a Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne al URSS în ziua de 30 iunie 1940. Pe data de 29 martie 1941, Comisia Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al URSS îl condamnă la 5 ani de detenție într-un lagăr stalinist de muncă corecțională ,,pentru lupta-i activă împotriva mișcării revoluționare”. Reabilitat de către Procuratura regiunii Cernăuți la 27 aprilie 1989.

CARCEA Constantin al lui Ion, născut la 1892, în localitatea Vicovu de Jos din Bucovina istorică, azi județul Suceava al României, poseda studii primare, țăran. Este arestat de grănicerii sovietici din Detașamentul nr. 97 al Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne al URSS în ziua de 6 august 1940. Pe data de 27 iunie 1941, Comisia Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al URSS îl condamnă la 3 ani de detenție într-un lagăr stalinist de muncă corecțională ,,pentru trecerea ilegală a frontierei de stat”. Reabilitat de către Judecătoria Regională Cernăuți la 29 septembrie 1989.

CARLANARU Aglaia a lui Gheorghe, născută la 1885, în localitatea Sinăuți, încadrată la finele lunii iunie 1940 în componența Uniunii Sovietice, aflându-se astăzi în regiunea Cernăuți a Ucrainei, țărancă. Pe data de 24 noiembrie 1951, Comisia Specială de pe lângă Ministrul Securității de Stat al URSS adoptă hotărârea privind deportarea ei, fiind acuzată de faptul că ,,era membră a unei organizații religioase ilegale”. Reabilitată conform Legii Ucrainei ,,Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.

CARLANARU Aneta a lui Toader, născută la 1916, în localitatea Sinăuți, încadrată la finele lunii iunie 1940 în componența Uniunii Sovietice, aflându-se astăzi în regiunea Cernăuți a Ucrainei, țărancă. Pe data de 24 noiembrie 1951, Comisia Specială de pe lângă Ministrul Securității de Stat al URSS adoptă hotărârea privind deportarea ei, fiind acuzată de faptul că ,,era membră a unei organizații religioase ilegale”. Reabilitată conform Legii Ucrainei ,,Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.

CARLANARU Gheorghe al lui Toader, născut la 1936, în localitatea Sinăuți, încadrată la finele lunii iunie 1940 în componența Uniunii Sovietice, aflându-se astăzi în regiunea Cernăuți a Ucrainei. Pe data de 24 noiembrie 1951, Comisia Specială de pe lângă Ministrul Securității de Stat al URSS adoptă hotărârea privind deportarea lui, fiind acuzat de faptul că ,,era membru al unei organizații religioase ilegale”. Reabilitat conform Legii Ucrainei ,,Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.

CARLANARU Ion al lui Toader, născut la 1938, în localitatea Sinăuți, încadrată la finele lunii iunie 1940 în componența Uniunii Sovietice, aflându-se astăzi în regiunea Cernăuți a Ucrainei. Pe data de 24 noiembrie 1951, Comisia Specială de pe lângă Ministrul Securității de Stat al URSS adoptă hotărârea privind deportarea lui, fiind acuzat de faptul că ,,era membru al unei organizații religioase ilegale”. Reabilitat conform Legii Ucrainei ,,Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.

CARLANARU Olimpia a lui Toader, născută la 1929, în localitatea Sinăuți, încadrată la finele lunii iunie 1940 în componența Uniunii Sovietice, aflându-se astăzi în regiunea Cernăuți a Ucrainei. Pe data de 24 noiembrie 1951, Comisia Specială de pe lângă Ministrul Securității de Stat al URSS adoptă hotărârea privind deportarea ei, fiind acuzată de faptul că ,,era membră a unei organizații religioase ilegale”. Reabilitată conform Legii Ucrainei ,,Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.

CARLANARU Porfira a lui Toader, născută la 1919, în localitatea Sinăuți, încadrată la finele lunii iunie 1940 în componența Uniunii Sovietice, aflându-se astăzi în regiunea Cernăuți a Ucrainei, țărancă. Pe data de 24 noiembrie 1951, Comisia Specială de pe lângă Ministrul Securității de Stat al URSS adoptă hotărârea privind deportarea ei, fiind acuzată de faptul că ,,era membră a unei organizații religioase ilegale”. Reabilitată conform Legii Ucrainei ,,Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.

Petru GRIOR,

directorul Centrului de Cercetări Istorice și Culturale din Cernăuți

„Libertatea Cuvântului” – www.luberti.com

La 6 mai 1639 s-a încheiat construcția și a avut loc  sfințirea Bisericii Trei Ierarhi din Iași.  Biserica Trei Ierarhi, ctitorie a domnitorului Vasile Lupu, monument de o mare frumusețe, cu fațadele integral îmbrăcate în piatră sculptată și aurită, a fost construită între anii 1637–1639. Gravată în piatră pe fața sudică a Bisericii Trei Ierarhi, inscripția votivă ne lasă să citim: „…am ridicat acestă ctitorie în numele celor trei sfinți: Vasile cel Mare, Grigore Teologul, Ioan Gură de Aur și a fost sfințită în luna mai, ziua a șasea, a anului 7147 [1639] de mitropolitul Varlaam…”. Aici se află mormintele lui Vasile Lupu, Dimitrie Cantemir și Alexandru Ioan Cuza.

La 6 mai 1889  Turnul Eiffel este deschis oficial spre vizitare publicului în timpul Expoziției Universale din Paris. Ideea construirii turnului a apărut când guvernul francez a decis ca pentru comemorarea centenarului Revoluţiei franceze, să organizeze o expoziţie internaţională. Autorităţile au iniţiat şi un concurs de proiectare a unui monument care să fie amplasat în centrul Parisului, în Champ-de-Mars. Au fost trimise peste 100 de proiecte, în final fiind selectat cel trimis de Gustave Eiffel, un inginer necunoscut la acea vreme. El a propus comisiei construirea unui turn de otel care să depăşească ca înălţime orice clădire din capitala Franţei. Structura a fost construită între anii 1887-1889 din fier forjat (după o tehnologie descoperită de inginerul român Gheorghe Pănculescu). A fost inaugurat la 31 martie 1889 și deschis pentru public la 6 mai. Turnul a fost cea mai înaltă construcţie din lume până în 1930, când a fost finalizată clădirea Chrysler din New York. Turnul Eiffel este înalt de 984 de picioare şi este asamblat din peste 18.000 de piese metalice, legate intre ele cu mai mult de un milion de nituri. Structura de oţel este susţinuta de patru stâlpi de piatră, din care se ridica patru coloane care se unesc, formând un singur turn vertical. În 1909, celebra construcţie a fost salvată de la demolare doar pentru că pe ea era montată antena pentru transmisiunile radio.

La 6 mai 1961 a încetat să bată inima marelui poet, dramaturg și filozof român, Lucian Blaga.  Lucian Blaga s-a născut la 9 mai 1895, în satul Lancrăm din judeţul Alba. Copilăria sa a stat, după cum el însuşi mărturiseşte, „sub semnul unei fabuloase absenţe a cuvântului”, deoarece viitorul poet nu a vorbit până la vârsta de patru ani. Îşi face studiile primare la şcoala germană din Sebeş-Alba, apoi urmează liceul «Andrei Şaguna” din Braşov şi Facultatea de Teologie din Sibiu (1914-1917), unde se înscrie pentru a evita înrolarea în armata austro-ungară. Absolvent (în 1920) a Universităţii din Viena.

Debutul literar al lui Lucian Blaga a avut loc în 1910, în  „Tribuna” din Braşov cu poezia  „Pe ţărm”.  În 1919 Sextil Puşcariu îi publică „Poemele luminii”, mai întâi în „Glasul Bucovinei”, care apărea la Cernăuți, apoi în volum aparte. În acel an ilustrul Nicolae Iorga semnalizează talentul deosebit al tânărului Lucian Blaga: „Poeziile lui Blaga sunt bucăți de suflet, prinse sincer în fiecare clipă și redate de o superioară muzicalitate în versuri care, frânte cum sunt, se mlădie împreună cu mișcările sufletești înseși. Această formă elastică permite a se reda și cele mai delicate nuanțe ale cugetării și cele mai fine acte ale simțirii. E și filosofie înăuntru, o melancolică, dar nu deprimantă filosofie, care leagă împreună toate aspectele dinafară ale naturii și, înlăuntru, toate mișcările prin care și noi îi răspundem”.

După terminarea studiilor, Lucian Blaga se stabileşte la Cluj. Este membru fondator al revistei „Gândirea” (apărută în 1921), de care se desparte în 1942, şi înfiinţează la Sibiu, revista „Saeculum” (1942-1943).  În 1936 Lucian Blaga este ales membru al Academiei Române. Între 1939 şi 1948 activează ca profesor la Catedra de filozofia culturii a Universităţii din Cluj, apoi cercetător la Institutul de Istorie şi Filozofie din Cluj (1949-1953) şi la Secţia de istorie literară şi folclor a Academiei, filiala Cluj (1953-1959). După 1943 nu mai publică nici un volum de versuri originale, deşi continuă să lucreze. Abia în 1962 opera sa reintră în circuitul public. Inaugurată cu „Poemele luminii” (1919), opera poetică antumă a lui Lucian Blaga cuprinde, până în 1943, încă şase volume: „Paşii profetului” (1921), „În marea trecere” (1924), „Lauda somnului” (1929), „La cumpăna apelor” (1933), „La curţile dorului” (1938), „Nebănuitele trepte” (1943).

Poeziile nepublicate în timpul vieţii au fost grupate de autor în patru cicluri: „Vârsta de fier” 1940-1944, „Corăbii de cenuşă”, „Cântecul focului”, „Ce aude unicornul” (volumul Poezii 1962). Dramaturgia, alcătuită din poeme dramatice, porneşte de la miturile şi legendele autohtone sau de la evenimente ale istoriei  şi culturii naţionale – „Zamolxe” (1921), „Tulburarea apelor” (1923), „Meşterul Manole” (1927), „Cruciada copiilor” (1930), „Avram Iancu” (1934), „Daria, Fapta şi Învierea” (1925), „Arca lui Noe” (1944), „Anton Pann” (1965).

Crezul artistic al lui Lucian Blaga a fost următorul: „Câteodată, datoria noastră în faţa unui adevărat mister nu e să-l lămurim, ci să-l adâncim aşa de mult, încât să-l prefacem într-un mister şi mai mare”.  Unul dintre cei mai mari poeţi pe care i-a avut poporul român şi care va dăinui veşnic prin operele sale, care dovedesc puterea geniului românesc, s-a stins  din viaţă la 6 mai 1961.  Lucian Blaga a fost înmormântat în satul său natal, Lancrăm.

La 6 mai 1963, în orăşelul Nisporeni, Republica Moldova, sa născut Gheorghe Ţopa, interpret de muzică ușoară. Este al zecelea copil din cei unsprezece ai familiei Ţopa. Gheorghe a fost un copil talentat, i-a plăcut să cânte, să participe la diferite serbări, a învăţat să cânte de unul singur la chitară. Se hotărăşte să-şi lege destinul de muzică, aşa după armată, la vârsta de 20 de ani este admis la Colegiul de muzică „Ştefan Neaga”, specialitatea canto, pe care-l absolve în anul 1978. La acea vârstă era deja căsătorit avea doi copii şi urma să ia decizia vieţii sale ‒ să rămână în capitală ca să cucerească scena naţională sau să plece în orăşelul natal ca să-şi continue cariera la nivel local. A mers la Mihai Dolgan ca să-i ceară un sfat, maestrul însă i-a zis să-i cânte ceva, Gheorghe Ţopa a ales să interpreteze un cântec al său (şi muzica şi versurile ‒ „Lacrimă amară”, mai târziu din acest cîntec a rămas doar titul, versurile au fost prelucrate de Dumitru Matcovschi, anume acesta a fost cântecul cu care a debutat în scenă), astfel după absolvirea colegiului Gheorghe Ţopa îşi începe cariera scenică în calitate de solist al ansamblul „Contemporanul” („Noroc”). Cea de-a doua piesă care l-a făcut cunoscut a fost piesa lui Mihai Dolgan „Înveşniceşte-mă”. A urmat o perioadă fructuoasă pentru interpret cu multe turnee prin ţară şi peste hotare.

În anul 1990 este angajat în calitate de solist al formației „Teodor”, condusă de Petre Teodorovici. Din anul 1992 până în prezent Gheorghe Țopa este conducător artistic şi solist al formaţiei „Curaj”. În anul 2002 absolveşte Institutul de Arte, specialitatea ‒ regie de estradă. Titlul onorific „Maestru în Artă” i-a fost conferit în anul 1996.

Evenimente istorice din ziua de 6 mai:

1682: Ludovic al XIV-lea al Franței își mută întreaga curte la Versailles. Versailles va deveni sediul oficial al guvernului Franței.

1791: Prin decretul purtând această dată, Palatul Luvru din Paris a fost transformat în muzeu.

1856:  S-a născut Robert Peary, exploratorul arctic american, care a susținut că a fost primul om care a ajuns la Polul Nord (6 aprilie 1909); (d. 1920).

1872: Încheierea, la București, a Convenției romano-ruse privind joncțiunea liniilor ferate ruse cu cele române între Iași și Chișinău.

1885: A fost emis un decret regal privind aprobarea tomos–ului prin care Patriarhia de Constantinopol recunoștea Biserica Ortodoxă Română ca autocefală.

1968: Președintele KGB, Iuri Andropov, s-a adresat Comitetului Central al PCUS cu o scrisoare în care a caracterizat romanul lui Oles Honcear, „Catedrala”, ca fiind „dăunător din punct de vedere politic”.

1990: „Podul de flori” de peste Prut – prima deschidere a frontierelor dintre  România și actuala Republica Moldova.

(V.K.)

„Libertatea Cuvântului” – www.luberti.com