<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><rss version="2.0"
	xmlns:content="http://purl.org/rss/1.0/modules/content/"
	xmlns:wfw="http://wellformedweb.org/CommentAPI/"
	xmlns:dc="http://purl.org/dc/elements/1.1/"
	xmlns:atom="http://www.w3.org/2005/Atom"
	xmlns:sy="http://purl.org/rss/1.0/modules/syndication/"
	xmlns:slash="http://purl.org/rss/1.0/modules/slash/"
	>

<channel>
	<title>Libertatea Cuvântului (Cernăuți) &#187; Istorie</title>
	<atom:link href="https://lyberti.com/category/istorie/feed/" rel="self" type="application/rss+xml" />
	<link>https://lyberti.com</link>
	<description>Ziar social-politic şi de cultură din regiunea Cernăuţi</description>
	<lastBuildDate>Sun, 15 Nov 2026 22:58:31 +0000</lastBuildDate>
	<language>ru-RU</language>
	<sy:updatePeriod>hourly</sy:updatePeriod>
	<sy:updateFrequency>1</sy:updateFrequency>
	<generator>https://wordpress.org/?v=4.2.39</generator>
	<item>
		<title>16 NOIEMBRIE – ISTORICUL ZILEI</title>
		<link>https://lyberti.com/16-noiembrie-istoricul-zilei/</link>
		<comments>https://lyberti.com/16-noiembrie-istoricul-zilei/#comments</comments>
		<pubDate>Sun, 15 Nov 2026 22:40:24 +0000</pubDate>
		<dc:creator><![CDATA[admin]]></dc:creator>
				<category><![CDATA[Istorie]]></category>

		<guid isPermaLink="false">http://lyberti.com/?p=166693</guid>
		<description><![CDATA[La 16 noiembrie 1485  Ștefan cel Mare îi învinge în lupta de la Cătlăbuga pe otomanii care apărau cetatea Chilia (azi în Ucraina). ]]></description>
				<content:encoded><![CDATA[<p>La 16 noiembrie 1485  <strong>Ștefan cel Mare</strong> îi învinge în lupta de la Cătlăbuga pe otomanii care apărau cetatea Chilia (azi în Ucraina). Au rămas pe câmpul de luptă 8.000 de turci și 3.000 de creștini. Armata moldoveană a fost victorioasă, dar Ștefan nu a mai  avut forța necesara  să-și continue acțiunile în vederea recuperării Chiliei. În primăvara anului următor (1486) o numeroasă armată otomana în frunte cu Baly-beg, invadează din nou  Moldova, intenționând s-o supună și  înainte de toate, să-l detroneze pe Ștefan. În bătălia de la Șcheia (1486) moldovenii conduși de Ștefan  i-au biruit pe turci și de această dată, omorându-l pe Hronoda (Hroiot), pretendentul la tron adus de turci.</p>
<p>La 16 noiembrie 1816 s-a născut patriotul şi revoluționarul român <strong>Andrei Mureşanu</strong>. Poetul, traducătorul şi eseistul Andrei Mureşanu a fost unul dintre fruntaşii Revoluţiei române de la 1848 şi autor al poeziei „Un răsunet”, cunoscută ca „Deşteaptă-te române”, care a devenit Imnul naţional al României după 1989. S-a născut în Bistriţa, iar studiile generale le-a urmat la şcoala săsească, iar cele liceale la instituţia de învăţământ a călugărilor piarişti din localitate. A plecat la Blaj, unde din 1832 a început să studieze filosofia şi teologia, printre profesorii săi fiind Timotei Cipariu şi Simion Bărnuţiu. S-a stabilit apoi în Braşov şi a început să lucreze ca institutor la şcoala română condusă de George Bariţiu şi apoi ca profesor de gimnaziu. În această perioadă a început să colaboreze cu diverse publicaţii.  A participat la Revoluţia de la 1848 din Ardeal, după care s-a mutat în Muntenia şi a devenit translator la buletinul oficial al guvernului, scriind însă şi numeroase ode şi imnuri pentru reprezentanţii imperiali din Viena. În 1862 şi-a publicat volumul de poezii, carte premiata de către „Astra”. După pensionare, s-a retras în Braşov, decedând în 24 octombrie 1863.</p>
<p>La 16 noiembrie  1903 s-a născut  în localitatea Vlădeni profesorul de teologie <strong>Dumitru Stăniloae</strong>, membru al Academiei Române, considerat unul dintre cei mai de seama gânditori creştini din lume. A fost închis de regimul comunist în perioada 1958-1963. Este autorul lucrărilor „Chipul evanghelic al lui Iisus Hristos”, „Teologia dogmatica ortodoxa”. A decedat la 5 octombrie 1993. În anul 2003 UNESCO a înscris numele teologului român Dumitru Stăniloaie în calendarul aniversărilor culturale, marcând 100 de ani de la naşterea celui numit „teologul dragostei creştine”.</p>
<p>La 16 noiembrie 1942, într-un lagăr de refugiați austrieci din Elveția, a încetat din viață <strong>Joseph Schmidt</strong>,  tenor și cantor român-evreu de faimă internațională, supranumit Privighetoarea din Cernăuți și Caruso al evreilor. S-a născut la 4 maruie 1904, în localitatea Davideni, Storojineț.  După Primul Război Mondial a urmat cursurile unei școli comerciale și în același timp a luat lecții particulare de canto. După Unirea Bucovinei cu România din 1918, a primit cetățenia română. La vârsta de 15 ani a început să cânte în corul sinagogilor din Cernăuți și din Rădăuți. În anul 1924 a dat primul concert public cu arii din opere, lieduri și balade românești. În continuare a studiat muzica în Germania, dar s-a întors în România pentru a se înrola în armată. După satisfacerea stagiului militar obligatoriu, a fost cantor la Templul din Cernăuți. Vorbea în mod fluent idiș, ebraica, româna, germana, engleza și franceza. Unul dintre motivele pentru care nu a ajuns cu adevărat o vedetă internațională a operei a fost înălțimea sa foarte redusă: 1,54 m. Cariera sa artistică a fost scurtă și s-a desfășurat în principal în Germania, fiind întreruptă de începerea celui de-al Doilea Război Mondial. A fost invitat să cânte și în țări ca Austria, Belgia, Olanda, Franța, Statele Unite ale Americii sau Palestina. În timpul războiului, din cauza originii sale evreiești, pentru a se salva, s-a refugiat în Elveția, unde a fost internat în lagărul de refugiați Girenbad și unde a murit de infarct miocardic. A fost înhumat în Cimitirul evreiesc Unterer Friesenberg din Zürich-Wiedikon. Pe piatra sa funerară sunt scrise cuvintele „Ein Stern fällt…” („O stea cade…”) din cântecul său de succes „O stea cade din cer”.  A lăsat multe înregistrări discografice și nouă filme artistice.  În anul 1958 a fost lansat filmul Un cântec străbate lumea (Ein Lied geht um die Welt), în regia lui Géza von Bolváry. Subiectul era viața (romanțată) a lui Joseph Schmidt, folosit ca pretext pentru a se introduce un mare număr de cântece înregistrate de artist în decursul timpului.</p>
<p>La 16 noiembrie 1952, în localitatea Suceveni, Hliboca, regiunea Cernăuți s-a născut <strong>Arcadie Suceveanu, </strong>poet, eseist, traducător. Provine dintr-o familie de ţărani. A absolvit Universitatea de Stat de la Cernăuţi, Facultatea de Filologie (1969-1974). Debutul sau literar a fost o poezie publicată în unicul ziar de limba română „Zorile Bucovinei”, iar editorial − în culegerea colectivă „Dintre sute de catarge” (Chișinău, 1974) şi cu placheta „Mă cheamă cuvintele” (în română, Ujgorod, Ucraina, 1979). A activat în calitate de profesor de română la Şcoala medie de cultură generală din satul Horbova, Herţa (1974-1979), redactor, apoi de redactor-şef la Editura Literatura Artistică (Hyperion) (1979-1990), este vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova (din septembrie 1990). Membru al PEN-Club-ului din Moldova (organizaţie internaţională, neguvernamentală, care reuneşte scriitori, redactori şi traducători profesionişti, ce lucrează în diverse genuri ale literaturii artistice) (din 1993). Este preşedinte al Filialei Chișinău a Uniunii Scriitorilor din România (din 2005), preşedinte al Asociaţiei social-culturale „Bucovina” din Chișinău (din 1997).</p>
<p>Volume de poezie: „Ţărmul de echilibru” (1982), „Mesaje la sfârşit de mileniu” (1987 − Premiul „Cea mai bună carte a anului” al Uniunii Scriitorilor din Moldova şi al Departamentului de Stat pentru Edituri, Poligrafie şi Comerţul cu Cărţi), „Arhivele Golgotei” (1990, Premiul Naţional pentru Literatură, 1998), „Secunda care sunt eu” (1993), „Eterna Danemarcă. Poeţi români contemporani”, (1995 − Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române, Premiul special al Uniunii Scriitorilor din Moldova, Premiul Salonului de Carte, Iaşi), „Înfruntarea lui Heraclit” (seria „Biblioteca şcolarului”, 1998), „Mărul îndrăgostit de vierme” (1999 − Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova), „Cavalerul Înzadar” (2001), „Corabia de la mansardă” (seria „Biblioteca şcolarului”, 2003, 2004), „Zaruri pictate” (colecţia liliput „Cartea de vizită”, 2003).</p>
<p>Alte premii şi distincţii: Premiul pentru poezie „Centenar Lucian Blaga” (Cluj-Napoca, 1995), Premiul „G. Bacovia” (1992), Medalia „M. Eminescu” (2000), Maestru al literaturii (2001) ş.a. Autor de cronici şi eseuri memorabile despre procesul literar contemporan: „Emisferele de Magdeburg”, „Cartea de vise, niciodată întreagă” (1996) ş.a. Este prezent cu poezie în prestigioase antologii din Republica Moldova, România, Suedia, Ucraina, Macedonia, Franţa, Italia, Belarus. A tradus din creaţia lui Lev Tolstoi, Cinghiz Aitmatov, Maxim Gorki ş.a.</p>
<p>„A. Suceveanu mânuieşte cu aceeaşi siguranţă şi dezinvoltură metafora cu substrat metafizic şi ironia, biografismul avangardist şi scepticismul care ascunde lipsa de încredere în forţa cuvântului. Dar poate că toate aceste lucruri, puţin importante în sine, se impun pentru că poetul, pe lângă o necesară şi deloc exclusivă cultură poetică, stăpâneşte din plin şi cu siguranţă ceea ce s-ar putea numi ştiinţa versului”, menționează criticul literar din România Mircea A. Diaconu.</p>
<p><strong>Evenimente istorice din ziua de ziua de 16 noiembrie</strong>:</p>
<p>42 î.Hr.:  S-a născut Tiberiu, al doilea împărat roman. Potrivit Bibliei, tocmai în timpul domniei sale a fost răstignit Isus Hristos.</p>
<p>1393:  Prima atestare documentară a localității Rădăuți. A apărut într-un hrisov datat la 16 noiembrie 1393, din timpul domniei lui Roman I (1391–1394). Existența localității este însă mult mai veche, în aceste locuri descoperindu-se vestigii vechi de aproximativ 5.000 de ani care fac parte din cultura Cucuteni. După unii istorici Rădăuți ar fi fost cunoscut ca aşezare stabilă încă din timpul dacilor sub denumirea de Rottacenum – dată de ostaşii garnizoanei române de peste râul Siret. Rădăuțiul face parte din vechile domenii voievodale, presărat cu lăcașuri de cult de diferite confesiuni.</p>
<p>1945: La Conferința de la Londra, a fost semnat actul constitutiv al UNESCO, Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură. Data marchează constituirea organizației, al cărei nume reunește trei domenii esențiale ale cooperării internaționale. Documentul a intrat în vigoare la 4 noiembrie 1946. Cele două momente sunt distincte: semnarea actului fondator, în 1945, și intrarea sa în vigoare, în anul următor.</p>
<p>1965:  Uniunea Sovietică a lansat sonda Venera 3 către Venus. Misiunea avea să intre în istoria explorării spațiale drept prima în care un aparat construit de oameni a ajuns la suprafața unei alte planete. Data de 16 noiembrie marchează lansarea, nu sosirea pe Venus.</p>
<p>1988: A fost adoptată Declarația de suveranitate a Republicii Estonia, prin care se recunoștea supremația legilor estoniene asupra celor unionale.</p>
<p><strong>(V.K.)</strong></p>
<p><strong>„Libertatea Cuvântului” – <a href="http://www.lyberti.com">www.lyberti.com</a> </strong></p>
]]></content:encoded>
			<wfw:commentRss>https://lyberti.com/16-noiembrie-istoricul-zilei/feed/</wfw:commentRss>
		<slash:comments>0</slash:comments>
		</item>
		<item>
		<title>15 NOIEMBRIE – ISTORICUL ZILEI</title>
		<link>https://lyberti.com/15-noiembrie-istoricul-zilei/</link>
		<comments>https://lyberti.com/15-noiembrie-istoricul-zilei/#comments</comments>
		<pubDate>Sun, 15 Nov 2026 04:45:14 +0000</pubDate>
		<dc:creator><![CDATA[admin]]></dc:creator>
				<category><![CDATA[Istorie]]></category>

		<guid isPermaLink="false">http://lyberti.com/?p=166657</guid>
		<description><![CDATA[La 15 noiembrie 1794 s-a stins din viață Paisie Velicicovschi, stareț al Mănăstirii Neamț din 1779, reformator al vieții monahale din Moldova. Sfântul ]]></description>
				<content:encoded><![CDATA[<p>La 15 noiembrie 1794 s-a stins din viață <strong>Paisie Velicicovschi</strong>, stareț al Mănăstirii Neamț din 1779, reformator al vieții monahale din Moldova. Sfântul cuvios Paisie Velicicovschi sau de la Neamţ s-a născut în oraşul Poltava din Ucraina (21 decembrie 1722). După ce a studiat la Academia Teologică din Kiev, s-a dus la Mănăstirea Medvedovski. Ulterior, s-a retras în Ţările Române între anii 1743 şi 1746, trecând pe la schiturile Dălhăuţi, Trăisteni şi Cârnu, aflate sub îndrumarea stareţului Vasile de la Poiana Mărului, unde a învăţat limba română şi a deprins rugăciunea inimii. Schima mică a primit-o în Muntele Athos, de la stareţul Vasile (1750), sub numele Paisie. Aici, la Schitul „Sfântul proroc Ilie“, a format în jurul său o obşte de 64 de călugări de diferite naţionalităţi, cu care a venit în anul 1763 la Mănăstirea Dragomirna. Numărul ucenicilor a crescut, ajungând la 350, traducând împreună cu ei o parte din scrierile filocalice ale Sfinţilor Părinţi. Venind ocupaţia austriacă, obştea s-a mutat la Mănăstirea Secu în 1775. După patru ani, la 14 august 1779, au venit în marea lavră de la Neamţ. Paisie Velicicovschi este considerat în prezent o figură de seamă a istoriei Bisericii Ortodoxe.</p>
<p>La 15 noiembrie 1813 inginerul, poetul și dramaturgul român <strong>Gheorghe Asachi</strong> deschide cu sprijinul mitropolitului Veniamin Costache şi cu aprobarea data prin „anaforaua” domnitorului Moldovei, Scarlat Calimah, la Academia domnească din Iaşi, o clasă specială cu predarea în limba română, pentru pregătirea inginerilor hotarnici. Gheorghe Asachi a devenit profesor al cursurilor de matematică teoretică (aritmetică, algebră şi geometrie) şi aplicaţii practice de geodezie, inginerie şi arhitectură în limba română. La 18 iunie, cursanţii acestui „clas”, între care Alexandru Calimah, fiul domnitorului şi Teodor Balş, viitor caimacan al Moldovei, au susţinut, cu rezultate bune, examenul general public şi au intrat în posesia „Diplomei de inginer hotarnic”. Se înfiinţa astfel la Iaşi primul „nucleu“ al învăţământului tehnic superior din întregul Principat al Moldovei. Cursul a funcţionat pană în 1818. Paralel cu el, Gheorghe Asachi a susţinut o intensă activitate culturală şi literară.</p>
<p>La 15 noiembrie 1868, la Iași s-a născut <strong>  Emil Racoviță</strong>, savant, explorator, speolog și biolog, membru titular (din 1920) și președinte (1926–1929) al Academiei Române. Și-a început educația la Iași, ca elev al lui Ion Creangă și mai târziu al lui Grigore Cobălcescu, continuând apoi la liceul Institutele Unite. Fostul elev al geologului Grigore Cobălcescu a studiat la Facultatea de Drept din Paris, după dorința tatălui său, dar a audiat concomitent și cursurile Școlii de antropologie. După obținerea cu succes a licenței în Drept, s-a înscris și la Facultatea de Științe din Universitatea Sorbona, Paris, după absolvirea căreia (1891) a lucrat la laboratoarele Arago în cadrul stațiunii de biologie marină de la Banyuls-sur-Mer, unde a efectuat scufundări la adâncimea de 10 m, pentru a studia viața subacvatică. A susținut Doctoratul în Biologie în 1896. La numai 25 de ani, a fost ales membru al Societății zoologice din Franța. A fost recomandat (1897) să participe ca naturalist al Expediției antarctice belgiene (1897–1899) la bordul navei Belgica. În timpul expediției din Antarctica, a avut posibilitatea să studieze viața imenselor mamifere acvatice, dar și a pinguinilor; a rămas în istoria științei ca descoperitor al balenei cu cioc. În 1920, la Universitatea din Cluj, a organizat primul Institut de Speologie din lume, fiind considerat fondatorul biospeologiei (studiul faunei din subteran – peșteri și pânze freatice de apă). A decedat la 17 noiembrie 1947, la Cluj.</p>
<p>La 15 noiembrie 1921, în satul Carapciu pe Siret, fostul judeţ Storojineţ, s-a născut <strong>Vasile Leviţchi</strong>, poet şi traducător, una dintre cele mai semnificative personalităţi româneşti din nordul Bucovinei. După cel de-al Doilea Război Mondial îşi face studiile la Şcoala Pedagogică din Cernăuţi, apoi la Institutul Pedagogic de Stat „Alecu Russo” din Bălţi, pe care îl absolveşte în 1959. A activat ca pedagog în mai multe şcoli din satele din Valea Siretului. În 1965 este angajat în postul de redactor-şef adjunct pentru versiunea în limba română a ziarului „Bucovina sovietică”. I se încredinţează formarea redacţiei primului, în regiunea Cernăuţi, ziar de limba română în perioada sovietică „Zorile Bucovinei”. A condus această redacţie în perioada 1967-1968, pledând ca tema culturii româneşti să reprezinte o prioritate a echipei redacţionale. Pentru aceasta a şi fost destituit din post de regionala de partid, activând câţiva ani ca lector la Universitatea din Cernăuţi. Trecând la activitatea de scriitor profesionist, a tradus în română 15 titluri de carte. A debutat editorial cu versuri proprii în 1959. Este autorul a 16 volume de poezie, proză şi publicistică. În 1990 poetul Vasile Leviţchi se mută de la Cernăuţi la Chişinău. În 1992 i s-a conferit titlul de „Maestru emerit al artei”. A decedat la 21 octombrie 1997 la Chişinău. Discipolul său, poetul Arcadie Suceveanu, l-a caracterizat astfel pe Vasile Leviţchi: „Intelectual desăvârşit, format la şcoala literaturii române, ţinuta demnă şi delicată de om „subţire”, care a avut cultul cuvântului bine scris şi frumos rostit şi, nu în ultimul rând, efigia de poet romantic şi visător, care, în secolul antiliric şi poetofag XX, a scris poezii lirice impregnate de ardoarea ideilor, parabole onirice cu profund mesaj existenţial”.</p>
<p>La 15 noiembrie 1958 s-a născut în orașul Chișinău din RSS Moldovenească, <strong>Doina Marin</strong> (Aldea Teodorovici), cântăreață de muzica patriotică, luptătoare pentru unirea R. Moldova cu Romania. În 1980 a absolvit Facultatea de filologie, limbă și literatură română a Universității de Stat din R. Moldova. Timp de mai mulți ani a lucrat în calitate de profesoară de literatură universală la Institutul „Ion Creangă” din Chișinău. Din 1982 a fost nedespărțită atât în viață, cât și pe scenă, de compozitorul și interpretul Ion Aldea Teodorovici. Talentul său multilateral, vocea caldă și răscolitoare, frumusețea unică, curajul au impus-o încă de la debut ca pe una din cele mai îndrăgite artiste atât în Republica Moldova, cât și peste hotarele ei. A participat la cele mai importante evenimente care au marcat procesul de renaștere a poporului român din Basarabia, lansând cântece de un profund patriotism, cum sunt „Suveranitate”, „Sfântă ni-i casa” și altele. Doina Aldea Teodorovici devenise simbolul Republicii Moldova din acei ani. La începutul anului 1992, pentru talent, muncă îndelungată pe scenă și spirit civic, Doinei Aldea Teodorovici i s-a acordat titlu de Artistă Emerită a Republicii Moldova. Doina Aldea Teodorovici a decedat împreună cu soțul său, în urma unui tragic accident rutier pe șoseaua DN2, nu departe de București, în noaptea de 29 spre 30 octombrie 1992.</p>
<p><strong>Evenimente istorice din ziua de 15 noiembrie</strong>:</p>
<p>1415: A avut loc împărțirea Bisericii Ruse în eparhiile de la Kiev și Moscova. Episcopii ortodocși adunați la Novogrudok, la inițiativa cneazului lituanian Vitovt, l-au ales ca mitropolit al Kievului pe Grigori Țamblac.</p>
<p>1492: Cristofor Columb a descris pentru prima dată în jurnalul său tutunul consumat de indieni.</p>
<p>1943: Al Doilea Război Mondial: pe teritoriul U.R.S.S., din dispoziția guvernului sovietic, se constituie divizia „Tudor Vladimirescu“.</p>
<p>1945: La Augsburg (Austria), un grup de savanți ucraineni aflați în exil au fondat Academia Liberă de Științe a Ucrainei. Dmytro Doroșenko a fost ales primul președinte al Academiei.</p>
<p>1982:  Înmormântarea lui Leonid Brejnev în Piața Roșie din Moscova.</p>
<p>2022: Populația planetei Pământ a depășit pragul de 8 miliarde de locuitori.</p>
<p><strong>(V.K.)</strong></p>
<p><strong>„Libertatea Cuvântului” – </strong><a href="http://www.lyberti.com"><strong>www.lyberti.com</strong></a></p>
]]></content:encoded>
			<wfw:commentRss>https://lyberti.com/15-noiembrie-istoricul-zilei/feed/</wfw:commentRss>
		<slash:comments>0</slash:comments>
		</item>
		<item>
		<title>14 NOIEMBRIE – ISTORICUL ZILEI</title>
		<link>https://lyberti.com/14-noiembrie-istoricul-zilei/</link>
		<comments>https://lyberti.com/14-noiembrie-istoricul-zilei/#comments</comments>
		<pubDate>Sat, 14 Nov 2026 05:07:09 +0000</pubDate>
		<dc:creator><![CDATA[admin]]></dc:creator>
				<category><![CDATA[Istorie]]></category>

		<guid isPermaLink="false">http://lyberti.com/?p=166626</guid>
		<description><![CDATA[La 14 noiembrie 1497 s-a terminat zidirea Bisericii Înălţarea Domnului de la Mănăstirea Neamţ, ctitorită de Ştefan cel Mare şi Sfânt în perioada ]]></description>
				<content:encoded><![CDATA[<p>La 14 noiembrie 1497 <strong>s-a terminat zidirea Bisericii Înălţarea Domnului de la Mănăstirea Neamţ</strong>, ctitorită de Ştefan cel Mare şi Sfânt în perioada 1485-1497. Această biserică a fost printre ultimele ctitorii ale marelui voievod şi el a dorit ca ea să fie cea mai monumentală biserică atât din punct de vedere artistic, arhitectural, cât şi ca dimensiuni. Biserica Înălțarea Domnului (lungimea — 40 de metri, înălțimea — 23 de metri) confirmă intrarea arhitecturii locale în maturitate, realizarea îmbinării stilului bizantin cu stilul gotic, într-o sinteză strălucită ce avea să capete și nume propriu – „stilul epocii lui Ștefan cel Mare“. Biserica este ornamentată la exterior cu ceramică și cărămidă smălțuită aplicate pe fațade, iar în ocnițele de sub cornișă mai sunt fragmente de pictură, care dau o notă de frumusețe acestei bijuterii arhitecturale.</p>
<p>În camera mormintelor, în partea de sud a Bisericii este mormântul Sfântului Cuvios Paisie Velicicovschi, ucraineanul din Poltava, care a studiat la Academia Movileană din Kiev şi a ales viaţa monahală din Moldova, iar în partea de nord, într-o firidă în zid este mormântul voievodului Ștefan al II-lea, care a fost decapitat în iulie 1447. În pronaos au fost înmormântați mai mulți viețuitori dintre ierarhi, ieromonahi și monahi, cât și vestitul caligraf și miniaturist Gavriil Uric (1449). Cât privește pridvorul, el este pavimentat cu mai multe pietre de mormânt, dintre care unele au fost aduse din pronaos, iar altele au fost aici: Pârcălabul de Neamț, Micotă (1495); Mitropolitul Teoctist, care a sfințit biserica (1528); Sofronie Miclescu, Mitropolit al Moldovei (1861); Calinic Miclescu, Mitropolit Primat al Bisericii Ortodoxe Române (1886).</p>
<p>La 14 noiembrie 1848, la Cernăuţi s-a născut <strong>Zamfir Ralli-Arbore</strong> cunoscut și sub numele Zamfir C. Arbore sau Arbure. Zamfir C. Arbore (1848-1933) a fost fiul lui Constantin Z. Ralli-Arbore și al Olgăi (născută Reva). Bunicul din partea tatălui era grec, căminarul Zamfirache Arbore Ralli.</p>
<p>Își face studiile la Gimnaziul de Băieți Nr. 1 din Chișinău, apoi la Universităţile din Moscova și Petersburg. În timpul studiilor sale la Moscova , la 17 ani, aderă la mișcarea anarhistă  și apoi socialistă.  Este arestat și exilat la Krasnoiarsk. Datorită presiunilor urmăririi autorităților ruse, Zamfir se mută, în 1870, la Zurich și apoi la Geneva, unde devine un colaborator activ al lui Mihail Bakunin.   Ulterior se mută în Regatul României, temporar în  1875, la Iaşi, apoi la Ploieşti, și definitiv în 1879, la Bucureşti. Devine cetățean român în 1881. A fost funcționar la Arhivele statului sub direcția lui B.P. Haşdeu, director al serviciului statistic al primăriei București, profesor de limba rusă la Şcoala superioară de Război.   Zamfir C. Arbore a fost distins cu premiul Eliade Rădulescu al Academiei Române, cu premiul Societății române de geografie. Preocupările sale de istoric   s-au împletit cu cele de lingvist (este autorul unei gramatici al unui dicţionar român-bulgar) și igienist. Lucrările sale de istorie constituie materiale prețioase pentru cunoaşterea multilaterală a spațiului cuprins între Prut şi Nistru,   considerat de aceea de N. Iorga drept cel mai documentat istoriograf al vieții basarabene. Zamfir C. Arbore rămâne însemnat pentru sociologie prin două lucrări de caracter „monografic”; una, premiată de Academia Română, are ca temă „Basarabia în secolul al XlX-lea” (1899), alta este un „Dicționar geografic al Basarabiei” apărut în colecția „Dicționarele geografice ale provinciilor române în afară de Regat”.</p>
<p>La 14 noiembrie 1878  <strong>Rusia a recunoscut independența României</strong>.  La conferința de pace de la Berlin (1/13 iunie 1 iunie–1/13 iulie 1878) s-a decis ca Rusia să recunoască României independența, să cedeze teritoriile Dobrogei și Deltei Dunării, inclusiv portul Constanța, și mica Insulă a Șerpilor. În schimb, Rusia prelua județele din sudul Basarabiei (Cahul, Ismail, Bolgrad), care reintraseră în componența Moldovei după Războiul Crimeii prin prevederile Tratatului de la Paris din 1856. Principele Carol I a fost profund nemulțumit de turnura nefavorabilă a negocierilor. Otto von Bismarck a reușit să-l convingă pe principe să accepte acest aranjament, care oferea noi oportunități României din punct de vedere economic datorită accesului la Marea Neagră și controlului asupra traficului pe Dunăre. Tergiversările, provocate mai ales de planurile din Balcani ale Imperiului rus, au făcut ca abia la 8/20 octombrie 1878, Delta Dunării și Dobrogea să intre oficial în cadrul Principatului România și, la 14/26 noiembrie același an, armata și administrația românească să preia noua provincie de la autoritățile ruse de ocupație. Treptat, din octombrie 1878, marile puteri și alte state au recunoscut independența României, înființându-se prin reciprocitate legații românești la Viena, Sankt-Petersburg, Berlin, Londra, Paris și Roma.</p>
<p>La 14 noiembrie 1955, Larga, Briceni, RSS Moldovenească, s-a născut <strong>Anatol Dumitraș</strong>,  interpret moldovean de muzică ușoară. Și-a făcut studiile la Școala Tehnică nr. 1 de la Cernăuți și a început cariera muzicală în anul 1982 în calitate de solist al formației Bucuria. A cântat în formația Legenda (1983), a fost solist al formației Plai (1986–1989, 1993), din 1993, solist al Filarmonicii Naționale „Serghei Lunchevici”. A fost solist și conducător artistic al formațiilor Olymp (1989–1991) și Alai (1991–1994). A imprimat numeroase înregistrări la Radiodifuziunea și Televiziunea Națională de la Chișinău. În cele peste trei decenii de activitate scenică a lansat cinci albume și a susținut concerte în 57 de țări. În anul 1995 i s-a conferit titlul onorific Maestru în Artă al Republicii Moldova, iar în 2012 titlul onorific de Artist al Poporului. A decedat la 14 iunie 2016, la București.</p>
<p>La 14 noiembrie 1980, la Chișinău a încetat din viaţă <strong>Dumitru Caraciobanu</strong>, actor din R. Moldova.  Dumitru Caraciobanu  s-a născut la 22 aprilie 1937, în satul Novoseliskoe din judeţul Cahul, astăzi în raionul Reni (Ucraina), în delta Dunării. A făcut studiile la Şcoala teatrală „B.V.Şciukin” din Moscova (1955-1960).  După absolvirea Şcolii de teatru de la Moscova, a fost angajat în anul 1960 ca actor la Teatrul „Luceafărul” din Chișinău, unde s-a afirmat din primii ani, fiind considerat unul din cei mai talentaţi actori ai scenei. Aici a creat o seamă de roluri importante: Argan în Vicleniile lui Scapin de Moliere, Manolache în Las ‘că-i bine de Ana Lupan, Kocikariov în Căsătoria de N. Gogol, Tobey în A douăsprezecea noapte de W. Shakespeare, Jodle în Jodle, slugă şi stăpân de P. Scarron, Pobedonosikov în Baia de V. Maiakovski, Chiriţa în Chiriţa în provincie de V. Alecsandri, Radu Ştefan în Radu Ştefan, întâiul şi ultimul de A. Busuioc, Sorin în Pescăruşul de A. Cehov, Agache Ţăruş în Pe un picior de plai de I. Podoleanu, Tatăl în Nunta de B. Brecht ş.a. S-a impus prin originalitate şi inovaţii, solicitînd reacţia publicului. A fost un creator de caractere, posedând un spirit parodic şi un stil de joc degajat. A jucat roluri principale în peste 60 de spectacole.</p>
<p>Debutul lui Dumitru Caraciobanu în cinematografie s-a produs în anul 1961, la studioul „Moldova-film”, în pelicula „Omul merge după soare”. A interpretat mai multe roluri principale, cum ar fi: Fane Felinar („Așteptați-ne în zori”), Turculete („Poienele roșii”), Preda („Lăutarii”), Mahmud-bei („La porțile satanei”) ș.a. A fost un actor foarte popular in anii ’60-’70 datorită rolurilor interpretate în teatru şi cinema. În anul 1967 i se conferă titlul de Artist emerit din R.S.S.M. , iar în 1978 — Premiul de Stat al R.S.S.M. A fost înmormântat în cimitirul din satul său natal, potrivit dorinţei sale testamentare. La funeraliile sale, actorul şi regizorul Ion Şcurea remarca faptul că Dumitru Caraciobanu  „a fost cel mai aplaudat dintre noi toţi”.</p>
<p><strong>Evenimente istorice din ziua de 14 noiembrie</strong>:</p>
<p>1234: O scrisoare papală menționează pe românii de rit ortodox din Moldova și Muntenia.</p>
<p>1838: Țarul Rusiei aprobă hotărârea Consiliului de Stat de a înfiinţa târguri pe latifundiile moșierești din ținutul Novorosia şi Basarabia. Dreptul de a se numi târg urma să fie acordat localităţilor moșierești şi de stat care erau situate de-a lungul drumurilor de poştă sau comerciale.</p>
<p>1840: S-a născut Claude Monet, pictor francez, unul dintre fondatorii impresionismului.</p>
<p>1904: S-a născut Kuzma Derevianko, ucrainean, locotenent-general sovietic, care la 2 septembrie 1945, în numele Comandamentului Suprem Sovietic, a acceptat capitularea Japoniei. În 2007, președintele Viktor Iușcenko a semnat un decret prin care i-a conferit post-mortem titlul de Erou al Ucrainei lui Kuzma Derevianko.</p>
<p>1908:  Albert Einstein a prezentat teoria cuantică a luminii.</p>
<p>1912 S-a născut Andrii Malyșko, poet sovietic ucrainean, autorul versurilor unor cântece celebre („Cântecul despre ștergarul brodat”, „Din nou înfloresc castanii”, „Cântec despre Kiev”, „Învățătoarea”).</p>
<p><strong>(V.K.)</strong></p>
<p><strong>„Libertatea Cuvântului” – </strong><a href="http://www.lyberti.com"><strong>www.lyberti.com</strong></a></p>
]]></content:encoded>
			<wfw:commentRss>https://lyberti.com/14-noiembrie-istoricul-zilei/feed/</wfw:commentRss>
		<slash:comments>0</slash:comments>
		</item>
		<item>
		<title>MARTIRII ORAȘULUI CERNĂUȚI (III)</title>
		<link>https://lyberti.com/martirii-orasului-cernauti-iii/</link>
		<comments>https://lyberti.com/martirii-orasului-cernauti-iii/#comments</comments>
		<pubDate>Thu, 12 Nov 2026 19:10:21 +0000</pubDate>
		<dc:creator><![CDATA[admin]]></dc:creator>
				<category><![CDATA[Istorie]]></category>

		<guid isPermaLink="false">http://lyberti.com/?p=166578</guid>
		<description><![CDATA[BODALI Minodora a lui Constantin, născută la 1920, în orașul Vicovu de Sus, actualul județ Suceava al României, locuiotoare a orașului Cernăuți, româncă, ]]></description>
				<content:encoded><![CDATA[<p>BODALI Minodora a lui Constantin, născută la 1920, în orașul Vicovu de Sus, actualul județ Suceava al României, locuiotoare a orașului Cernăuți, româncă, poseda studii primare, muncitoare. Este arestată de grănicerii sovietici din Detașamentul nr. 97 al Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne al URSS în ziua de 9 septembrie 1940. Interogatoriile au durat 15 luni. Pe data de 16 decembrie 1941, Comisia Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al URSS o condamnă la 5 ani de detenție într-un lagăr stalinist de muncă corecțională ,,pentru tentativa de trecere ilegală a frontierei de stat”. Reabilitată de către Procuratura regiunii Cernăuți la 30 septembrie 1993.</p>
<p>BODALI Victor al lui Tudor, născut la 1907, în orașul Vicovu de Sus, actualul județ Suceava al României, locuitor al orașului Cernăuți, român, poseda studii primare, muncitor. Este arestat de grănicerii sovietici din Detașamentul nr. 97 al Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne al URSS în ziua de 2 august 1940. Pe data de 21 iunie 1941, Comisia Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al URSS îl condamnă la 3 ani de detenție într-un lagăr stalinist de muncă corecțională ,,pentru trecerea ilegală a frontierei de stat”. Reabilitat de către Judecătoria Regională Cernăuți la 16 noiembrie 1990.</p>
<p>BOTEZATU Gheorghe al lui Tudor, născut la 1886, în orașul Cernăuți, român, poseda studii medii, învățător. Este arestat de reprezentanții Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne al URSS în ziua de 21 iunie 1941, fiind acuzat de ,,agitație antisovietică”. A murit pe data de 14 decembrie 1941, în închisoarea nr. 2 din Turinul de Jos, regiunea Sverdlovsk a Federației Ruse. Reabilitat de către Procuratura regiunii Cernăuți la 17 octombrie 1989.</p>
<p>BOTEZATU Nicolae al lui Vasile, născut la 1923, în județul Dorohoi al României, locuitor al orașului Cernăuți, român, poseda studii primare, țăran. Este arestat de grănicerii sovietici din Detașamentul nr. 97 al Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne al URSS în ziua de 7 august 1940. Interogatoriile au durat 17 luni. Pe data de 27 ianuarie 1942, Comisia Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al URSS îl condamnă la 5 ani de detenție într-un lagăr stalinist de muncă corecțională ,,pentru trecerea ilegală a frontierei de stat”. Reabilitat de către Judecătoria Regională Cernăuți la 27 iulie 1990.</p>
<p>BRĂDOȚEANU Vasile al lui Matei, născut la 1911, în România, locuitor al orașului Cernăuți, român, poseda studii primare. Este arestat de reprezentanții Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne al URSS în ziua de 24 februarie 1941. Interogatoriile au durat 21 de luni. Pe data de 4 noiembrie 1942, Comisia Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al URSS îl condamnă la 5 ani de detenție într-un lagăr stalinist de muncă corecțională ,,pentru activitate subversivă”. Reabilitat de către Procuratura regiunii Cernăuți la 3 octombrie 1994.</p>
<p>BROTE Ilarie al lui Victor, născut la 1901, în județul Bacău al României, locuitor al orașului Cernăuți, român, poseda studii medii incomplete, muncitor. Este arestat de grănicerii sovietici din Detașamentul nr. 97 al Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne al URSS în ziua de 17 octombrie 1940. Pe data de 28 mai 1941, Comisia Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al URSS îl condamnă la 5 ani de detenție într-un lagăr stalinist de muncă corecțională ,,pentru trecerea ilegală a frontierei de stat”. Reabilitat de către Judecătoria Regională Cernăuți la 15 august 1990.</p>
<p>BUCĂTARU Gheorghe al lui Leontie, născut la 1921, în județul Dorohoi al României, locuitor al orașului Cernăuți, român, poseda studii primare, țăran. Este arestat de grănicerii sovietici din Detașamentul nr. 97 al Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne al URSS în ziua de 14 iulie 1940. Pe data de 29 martie 1941, Comisia Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al URSS îl condamnă la 3 ani de detenție într-un lagăr stalinist de muncă corecțională ,,pentru trecerea ilegală a frontierei de stat”. Reabilitat de către Judecătoria Regională Cernăuți la 11 septembrie 1990.</p>
<p>BUGA Ștefan al lui Vasile, născut la 1905, în Basarabia, locuitor al orașului Cernăuți, român, neștiutor de carte, muncitor. Este arestat de grănicerii sovietici din Detașamentul nr. 97 al Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne al URSS în ziua de 1 martie 1941. A murit pe data de 6 mai 1942, într-un lagăr stalinist de muncă corecțională din regiunea Sverdlovsk a Federației Ruse.</p>
<p>BUGENIȚA Anghelina a lui Ion, născută la 1919, în localitatea Ostrița, fostul județ Cernăuți al României, locuitoare a orașului Cernăuți, româncă, poseda studii medii incomplete. Este arestată de reprezentanții Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al URSS în ziua de 23 august 1945. Pe data de 18 ianuarie 1946, Tribunalul Militar al Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne al URSS o condamnă la 6 ani de detenție într-un lagăr stalinist de muncă corecțională ,,pentru agitație antisovietică”. Reabilitată de către Procuratura regiunii Cernăuți la 30 decembrie 1992.</p>
<p>BUICĂ Dumitru al lui Alexandru, născut la 1900, în localitatea Gura Humorului, actualul județ Suceava al României, locuitor al orașului Cernăuți, român, poseda studii medii de specialitate, muzician. Este arestat de reprezentanții Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al URSS în ziua de 9 septembie 1944, fiind acuzat de ,,agitație antisovietică”. Reabilitat de către Procuratura regiunii Cernăuți la 24 iulie 1995.</p>
<p>BULANCĂ Ion al lui Nicolae, născut la 1909, în localitatea Chițmani din Bucovina, locuitor al orașului Cernăuți, român, poseda studii primare, funcționar. Este arestat de reprezentanții Ministerului Securității de Stat al URSS în ziua de 2 noiembrie 1948. Pe data de 16 aprilie 1949, Comisia Specială de pe lângă Ministrul Securității de Stat al URSS îl condamnă la 10 ani de detenție într-un lagăr stalinist de muncă corecțională ,,pentru agitație antisovietică”. Reabilitat de către Procuratura regiunii Cernăuți la 30 aprilie 1993.</p>
<p>BURCAN Victoria a lui Ion, născută la 1916, în orașul Vicovu de Sus, actualul județ Suceava al României, locuitoare a orașului Cernăuți, româncă, neștiutoare de carte, țărancă. Este arestată de grănicerii sovietici din Detașamentul nr. 97 al Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne al URSS în ziua de 26 iulie 1940. Pe data de 29 martie 1941, Comisia Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al URSS o condamnă la 3 ani de detenție într-un lagăr stalinist de muncă corecțională ,,pentru trecerea ilegală a frontierei de stat”. Reabilitată de către Judecătoria Regională Cernăuți la 16 noiembrie 1990.</p>
<p><strong>Petru GRIOR, </strong></p>
<p><strong>directorul Centrului de Cercetări Istorice și Culturale din Cernăuți</strong></p>
<p><strong>„Libertatea Cuvântului” – </strong><a href="http://www.lyberti.com"><strong>www.lyberti.com</strong></a></p>
<p>&nbsp;</p>
]]></content:encoded>
			<wfw:commentRss>https://lyberti.com/martirii-orasului-cernauti-iii/feed/</wfw:commentRss>
		<slash:comments>0</slash:comments>
		</item>
		<item>
		<title>Orice război are un sfârșit</title>
		<link>https://lyberti.com/orice-razboi-are-un-sfarsit/</link>
		<comments>https://lyberti.com/orice-razboi-are-un-sfarsit/#comments</comments>
		<pubDate>Thu, 12 Nov 2026 09:49:44 +0000</pubDate>
		<dc:creator><![CDATA[admin]]></dc:creator>
				<category><![CDATA[Istorie]]></category>

		<guid isPermaLink="false">http://lyberti.com/?p=166557</guid>
		<description><![CDATA[​Pe 11 noiembrie 1918, la ora 11:00, armele au tăcut pe Frontul de Vest în urma armistițiului semnat în pădurea de la Compiègne. ]]></description>
				<content:encoded><![CDATA[<p>​Pe 11 noiembrie 1918, la ora 11:00, armele au tăcut pe Frontul de Vest în urma armistițiului semnat în pădurea de la Compiègne. Acest moment a marcat încheierea Primului Război Mondial, un conflict care a durat peste patru ani și a reconfigurat harta politică a lumii.</p>
<p>​Marele Război a lăsat în urmă un bilanț de peste 20 de milioane de morți, militari și civili, alături de alte 21 de milioane de răniți. În urma confruntărilor, patru mari imperii s-au prăbușit: Imperiul Rus, Imperiul German, Imperiul Austro-Ungar și Imperiul Otoman.</p>
<p>​Sute de localități au fost distruse, iar câmpul de luptă a fost transformat prin introducerea unor noi tehnologii militare, precum tancurile, aviația de luptă, submarinele și armele chimice.</p>
<p>​Mobilizarea a afectat direct și populația din regiune. La începutul războiului, în 1914, satul Berestea se afla în componența Imperiului Rus. Din primele zile ale conflictului, numeroși locuitori au fost mobilizați în armata țaristă și trimiși pe Frontul de Est, mulți dintre ei pierzându-și viața în confruntările cu armata austro-ungară.</p>
<p>​În memoria locuitorilor care nu s-au mai întors de pe front, la inițiativa Căminului cultural din Berestea a fost ridicată o troiță memorială în curtea bisericii din sat, monument care se păstrează și astăzi. Veșnică pomenire tuturor ostașilor căzuți pe câmpul de luptă, se menționează în postarea de pe Facebook a satului Berestea.</p>
<p><strong>„Libertatea Cuvântului” – </strong><a href="http://www.lyberti.com"><strong>www.lyberti.com</strong></a></p>
<p>&nbsp;</p>
]]></content:encoded>
			<wfw:commentRss>https://lyberti.com/orice-razboi-are-un-sfarsit/feed/</wfw:commentRss>
		<slash:comments>0</slash:comments>
		</item>
		<item>
		<title>12 NOIEMBRIE – ISTORICUL ZILEI</title>
		<link>https://lyberti.com/12-noiembrie-istoricul-zilei/</link>
		<comments>https://lyberti.com/12-noiembrie-istoricul-zilei/#comments</comments>
		<pubDate>Thu, 12 Nov 2026 06:17:42 +0000</pubDate>
		<dc:creator><![CDATA[admin]]></dc:creator>
				<category><![CDATA[Istorie]]></category>

		<guid isPermaLink="false">http://lyberti.com/?p=166538</guid>
		<description><![CDATA[12 noiembrie 1811, Cernăuți, s-a născut Constantin Hurmuzachi, doctor în drept, publicist, om politic unionist și ministru. După absolvirea liceului din Cernăuți, a ]]></description>
				<content:encoded><![CDATA[<p>12 noiembrie 1811, Cernăuți, s-a născut <strong>Constantin Hurmuzachi</strong>, doctor în drept, publicist, om politic unionist și ministru. După absolvirea liceului din Cernăuți, a studiat, împreună cu fratele său Eudoxiu, la Facultatea de Drept a Universității din Viena (1830–1836). A fost avocat la Chișinău și în Sankt Petersburg. În 1840 a câștigat mare reputație în metropola țaristă, câștigând procesele marelui logofăt al Moldovei Grigore Lupu Balș împotriva statului rusesc. A fost co-editor al ziarului Gazeta Bucovinei (în limba română și germană). Împreună cu fratele său, s-a angajat în lupta pentru independența și autonomia Bucovinei față de monarhia habsburgică. După o ceartă cu tatăl său din cauza unei povești de dragoste, a părăsit Bucovina și s-a mutat în Principatul Moldovei, unde a devenit membru al Consiliului de reorganizare a învățământului public (1850), stabilind normele generale de școală și a elaborat un proiect pentru un nou cod penal. A fost numit agă, apoi, la scurt timp, șef al Curții Domnești (mare vornic) și a fost naturalizat la 1 aprilie 1856. A susținut unirea principatelor române, în special în Comitetul Unirii. După unire a fost deputat, ministru al Dreptății, iar după proclamarea României, ministru al Justiției. În 1868 a fost numit președinte al Curții de Casație la București. A murit la scurt timp, la 15 februarie 1869, la Viena. A fost  înmormântat la Dulcești, Neamț.</p>
<p>La 12 noiembrie 1869 s-a stins din viaţă scriitorul român <strong>Gheorghe Asachi</strong>, una dintre personalităţile cele mai marcante din Moldova din prima jumătate a secolului al XIX-lea. „Spirit de Renaştere întârziată”, Gheorghe Asachi s-a afirmat ca  poet, prozator, dramaturg, publicist, filosof, pedagog, îndrumător cultural, promotor al teatrului românesc, pictor, arhitect şi diplomat. Lui i se datorează întemeierea învățământului (1813), a presei („Albina românească”) şi a teatrului (1816) în Moldova. Gheorghe Asachi s-a născut în oraşul Herţa, la 1 martie 1788, tatăl său, Lazăr Asachi (Asachievici), fiind cleric, originar din Ardeal, cu rădăcini armene, un bărbat învăţat, iar mama sa, Elena Nicolau, era fiica lui Niculai Ardeleanu, preot din Târnauca, dar originar tot din Ardeal, de unde pribegise în urma unor tulburări cauzate de o invazie turcească de la începutul secolului al XVIII-lea. Gheorghe Asachi a primit o educaţie aleasă chiar în familia sa, apoi a urmat şcoala începătoare din Herţa. În anul 1795  familia Asachi s-a mutat la Lemberg (Lviv), unde viitorul cărturar şi-a continuat studiile la gimnaziul de aici, în limbile polonă, latină şi germană. Între anii 1802-1804 Gheorghe Asachi a urmat cursurile Universităţii din localitate, la Facultatea de Filosofie, Litere şi Ştiinţe,  aprofundându-şi cunoştinţele în domeniile logicii, matematicii, fizicii, metafizicii, eticii şi arhitecturii.</p>
<p>În anul 1804  familia Asachi a revenit  la Iaşi. Gheorghe Asachi obţine o bursă şi pleacă la studii la Viena. În perioada 1808-1812 s-a aflat la Roma,  unde a avut ocazia să studieze literatura Renaşterii, cea clasică latină şi italiană, arheologia, pictura şi sculptura. Întors în Moldova, în 1813 Gheorghe Asachi obţine aprobarea de a ține la Iași un „curs de inginerie și hotărnicie” cu predare în limba română. Momentul va deveni un reper istoric, fiind considerat începutul învăţământului în limba română în Moldova.  În martie 1827 Gheorghe Asachi a fost numit referendar al Epitropiei Învăţăturilor Publice, post de conducere şi supraveghere a învăţământului public, poziţie din care va continua activitatea de renaştere culturală şi artistică a ţării, o creştere a numărului de şcoli, inclusiv pentru copiii din categoriile defavorizate şi dezvoltarea conştiinţei naţionale prin limbă şi artă. În anul 1828 Gheorghe Asachi a deschis la „Trei Ierarhi” o şcoală normală, cu durata de doi ani, şi un gimnaziu cu durată de patru ani – Gimnaziul Vasilian, sau „Şcoala Vasiliană”, cu predare în limba română şi în limbi străine.</p>
<p>La 1 iunie 1829  Gheorghe Asachi a fondat revista „Albina românească”, prima gazetă politică şi literară din Moldova.  După o vizită la Petersburg, Gheorghe Asachi a rămas puternic impresionat de instituţiile culturale vizitate, iar sub impresia acestei călătorii el a devenit partizanul unor relaţii politice şi culturale apropiate cu Rusia, un aspect ce va influenţa multe din acţiunile sale viitoare.</p>
<p>La 16 iunie 1835 a fost inaugurată Academia Mihăileană, tot la străduinţele lui Gheorghe Asachi, iar la 15 noiembrie 1836 marele cărturar a realizat o nouă izbândă – înfiinţarea, la Iaşi, a primului Conservator filarmonic-dramatic din Moldova, a cărui menire era de a „învăţa pe elevi muzica vocală şi declamaţia în limba naţională”.</p>
<p>Din cauza orientării ideologice greşite de la 1848  înainte, Gheorghe Asachi nu s-a angajat în luptă alături de generaţia pe care a pregătit-o şi nu s-a putut bucura de gloria victoriei, deşi el a fost unul dintre factorii activi ai pregătirii acestei victorii. Chiar în anii premergători Unirii, ţinuta sa ideologică a rămas pe poziţii depăşite de istoria Moldovei.</p>
<p>La 12 noiembrie 1869, Gheorghe Asachi a plecat la Domnul, la vârsta de 81 de ani, fiind înmormântat la Biserica Patruzeci de Sfinţi din Iaşi. Personalitate de o complexitate remarcabilă, Gheorghe Asachi rămâne, în pofida unei neînţelegeri a menirii istorice a mişcărilor revoluţionare paşoptiste şi unioniste, o personalitate de marcă, unul dintre excepţionalii întemeietori ai culturii române.</p>
<p>În oraşul său de baştină – Herţa, în zilele noastre i s-a ridicat un bust. Numele lui Gheorghe Asachi îl poartă Liceul şi Biblioteca de aici. Unele poezii de Gheorghe Asachi au fost traduse în ucraineană de poetul cernăuţean Mykola Buciko.</p>
<p>La 12 noiembrie 1877  <strong>Ion Luca Caragiale</strong> a citit prima sa creație dramatică la banchetul Junimii.</p>
<p>Fiind redactor la Timpul, Mihai Eminescu a vorbit cu Titu Maiorescu. I-a zis că are un „băiat bun, Caragiale, peniță acidă”. Conu Titu i-a permis lui Caragiale să citească „O noapte furtunoasă” la ședința aniversară din 12/24 noiembrie a Junimii. Bătăi din palme, aplauze. Subiectul era bun, scris ca la carte, societatea din acele vremuri, de actualitate. Titu Maiorescu și prietenii săi au recunoscut în noul dramaturg pe scriitorul mult așteptat, cu subiecte originale, în autentic mediu românesc și în plină actualitate. Publicată în 1879 în Convorbiri literare nr. 7 și 8 (în care au fost publicate toate piesele sale), a avut parte, la premiera absolută în 18 ianuarie 1879, la Teatrul Național din București, de atacuri deloc neglijabile.</p>
<p>La 12 noiembrie 1944,  în comuna Voloca, raionul Hliboca, regiunea Cernăuţi, s-a născut <strong>Dina Cocea</strong>, actriţă de teatru şi cinema în Republica Moldova.  Dragostea pentru teatru o are din copilărie, tatăl ei era muzician şi a învăţat-o să cânte la mandolină, vioară, acordeon, aşa încât după absolvirea şcolii nici nu s-a pus problema alegerii profesiei, scena ‒ era vocaţia ei. A absolvit Facultatea de Actorie a Institutului de Arte „G. Muzicescu” de la Chișinău în anul 1964. Fiind în anul II de facultate şi-a dorit mult să facă parte din trupa teatrului V. Alecsandri de la Bălţi, ceea ce s-a şi întîmplat. Astfel, când a venit după facultate la Teatrul Moldovenesc muzical-dramatic de Stat „A. Puşkin” (în prezent Teatrul Naţional „M. Eminescu”) era deja o actriţă formată. S-a produs activ pe parcursul anilor jucând practic în toate piesele din repertoriul teatrului, fie clasice, fie contemporane. Printre cele mai reuşite roluri ale sale se numără: Nina din „Mascarada” de M. Lermontov, Liusi din „Opera de trei parale” de B. Brecht, Julieta din „Romeo şi Julieta” de W. Shakespeare, Beatrice din „Mult zgomot pentru nimic”, Paulina din „Păsările tinereţii noastre” de Ion Druţă ş. a. S-a filmat activ şi-n filmele studioului „Moldova-film”, luând parte şi la dublarea filmelor.  Dina Cocea a adunat în palmaresul său peste 100 de roluri jucate cu măiestrie. În anul 1976 a primit titlul de Artistă Emerită a RSSM, a fost decorată cu medalia „M. Eminescu”.</p>
<p>La 12 noiembrie 1961, la Onești s-a născut <strong>Nadia Comăneci</strong>,  gimnastă de talie internațională. A concurat pentru prima dată la nivel național în România, în 1970, ca membră a echipei orașului său. Curând, a început antrenamentele cu Béla Károlyi și soția acestuia, Márta Károlyi, la vârsta de 13 ani, primul său succes major fiind câștigarea a trei medalii de aur și una de argint la Campionatele Europene de la Skien, Norvegia 1975. În același an, agenția de știri Associated Press a numit-o Atleta Anului. La 14 ani a devenit o stea a Jocurilor Olimpice de Vară din 1976 de la Montreal, Québec. Nu numai că a devenit prima gimnastă care a obținut scorul perfect, zece la olimpiadă (de șapte ori), dar a și câștigat trei medalii de aur (la individual compus, bârnă și paralele), o medalie de argint (echipă compus) și bronz (sol). Acasă, acest succes i-a adus distincția de Erou al Muncii Socialiste, fiind cea mai tânără româncă distinsă cu acest titlu. Este considerată a fi una dintre cele mai bune sportive ale secolului XX și una dintre cele mai bune gimnaste ale lumii, din toate timpurile. A fost primul sportiv român inclus în memorialul International Gymnastics Hall of Fame. S-a retras din activitatea competițională după Jocurile Olimpice din 1980 de la Moscova. Între 1984–1989 a fost membră a Federației Române de Gimnastică și a ajutat la antrenarea gimnaștilor juniori români. În noaptea de 27/28 noiembrie 1989 a trecut ilegal granița româno-maghiară, în cele din urmă solicitând azil politic guvernului Statelor Unite. Este în prezent ocupată cu gimnastica și munca de caritate în întreaga lume, vicepreședintă a Consiliului Director al Special Olympics, Președinte Onorific al Federației Române de Gimnastică, Președinte Onorific al Comitetului Olimpic Român, Ambasadoarea Sporturilor Românești, Vicepreședinte în Consiliul Director al Asociației Distrofiei Musculare, și membră a Fundației Federației Internaționale de Gimnastică. A fost distinsă de două ori cu Ordinul Olimpic, acordat de CIO. Nadia a creat o clinică de caritate în București pentru a ajuta copiii orfani din România. În 2003, i s-a publicat prima sa carte, Scrisori către o tânără gimnastă (Letters to a Young Gymnast).</p>
<p><strong>Evenimente istorice din ziua de 12 noiembrie</strong>:</p>
<p>1330: Se încheie Bătălia de la Posada, victoria care consolidează independența Țării Românești.</p>
<p>După patru zile de confruntări purtate între 9 și 12 noiembrie, armata condusă de Basarab I a înfrânt decisiv forțele regelui Ungariei, Carol Robert de Anjou. Victoria a marcat consolidarea independenței Țării Românești față de coroana maghiară și a rămas unul dintre momentele fondatoare ale statalității românești medievale, deși locul exact al bătăliei este și astăzi disputat de istorici (între zona Loviștei, culoarul Rucăr-Bran și valea Prahovei).</p>
<p>1840: la Paris, s-a născut Auguste Rodin, artistul francez care avea să revoluționeze sculptura modernă. Lucrări precum Gânditorul, Sărutul și Porțile Infernului au schimbat definitiv modul în care arta reprezintă corpul uman, emoțiile și tensiunile interioare. În mod paradoxal, omul considerat părintele sculpturii moderne a fost respins de trei ori la examenul de admitere al prestigioasei École des Beaux-Arts din Paris, fiind nevoit să lucreze aproape două decenii ca simplu meșter decorator de ornamente arhitecturale.</p>
<p>1884: Timișoara a pus în funcțiune un sistem de iluminat electric public alcătuit din 731 de lămpi și aproximativ 59 de kilometri de rețea. Orașul a devenit astfel unul dintre primele centre urbane europene — și primul de pe continentul european — cu un sistem extins și permanent de iluminat electric al întregii rețele stradale, într-o perioadă în care marile metropole foloseau încă iluminatul cu gaz și testau electricitatea doar în piețe izolate.</p>
<p>1918:  La Viena a fost proclamată Republica Austria Germană (Republik Deutschösterreich), în contextul înfrângerii Puterilor Centrale și al destrămării monarhiei habsburgice. Dispariția imperiului a avut consecințe directe asupra românilor din Transilvania, Banat și Bucovina, deschizând calea reorganizării politice a Europei Centrale și a înfăptuirii Marii Uniri.</p>
<p>1927: Leon Troțki, unul dintre principalii organizatori ai Revoluției Bolșevice din 1917 și fondatorul Armatei Roșii, a fost exclus din Partidul Comunist al Uniunii Sovietice (împreună cu Grigori Zinoviev) după înfrângerea sa politică în fața lui Iosif Stalin. Evenimentul a marcat o etapă decisivă a concentrării puterii absolute în Uniunea Sovietică, proces ale cărui consecințe aveau să afecteze ulterior întreaga Europă de Est.</p>
<p>1940:  Ministrul sovietic de externe, Viaceslav Molotov, a început o vizită oficială de două zile în Germania nazistă, unde a discutat cu Adolf Hitler și Joachim von Ribbentrop despre împărțirea sferelor de influență și despre posibilitatea aderării Uniunii Sovietice la Pactul Tripartit. Negocierile au vizat direct interesele sovietice în Finlanda, în Balcani, în strâmtorile Bosfor și Dardanele și în regiunea Mării Negre, într-un moment crucial pentru echilibrul geopolitic al Europei de Est. În timpul acestor discuții glaciale, Molotov a contestat vehement garanțiile militare germane oferite României după Arbitrajul de la Viena și prezența trupelor Wehrmachtului pe teritoriul românesc. În a doua seară a vizitei, în timp ce Ribbentrop îi explica lui Molotov într-un adăpost antiaerian, în plin bombardament al aviației britanice RAF asupra Berlinului, că Imperiul Britanic este deja învins și că activele sale globale trebuie împărțite, diplomatul sovietic i-a dat o replică celebră: „Dacă Marea Britanie este terminată, atunci de ce stăm în acest adăpost și ale cui sunt bombele care cad afară?”. La doar o lună după eșecul acestor negocieri, pe 18 decembrie 1940, Hitler a semnat Directiva nr. 21 — planul invadării Uniunii Sovietice (Operațiunea Barbarossa).</p>
<p>1982:  La două zile după moartea lui Leonid Brejnev, fostul conducător al KGB (1967–1982), Iuri Andropov, a fost ales în unanimitate secretar general al Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Schimbarea de conducere a avut loc într-o perioadă de stagnare economică profundă și tensiuni internaționale acute, cu implicații majore pentru statele comuniste din Europa de Est.</p>
<p>1992: Începând cu ora 23:00, a fost sistată funcționarea rublei în circulația monetară pe teritoriul Ucrainei. Singurul mijloc legal de plată a devenit karbovanțul ucrainean. În circulația numerar, acesta a fost reprezentat de cuponul Băncii Naționale a Ucrainei.</p>
<p><strong>(V.K.)</strong></p>
<p><strong>„Libertatea Cuvântului” – </strong><a href="http://www.lyberti.com"><strong>www.lyberti.com</strong></a></p>
]]></content:encoded>
			<wfw:commentRss>https://lyberti.com/12-noiembrie-istoricul-zilei/feed/</wfw:commentRss>
		<slash:comments>0</slash:comments>
		</item>
		<item>
		<title>11 NOIEMBRIE – ISTORICUL ZILEI</title>
		<link>https://lyberti.com/11-noiembrie-istoricul-zilei/</link>
		<comments>https://lyberti.com/11-noiembrie-istoricul-zilei/#comments</comments>
		<pubDate>Wed, 11 Nov 2026 04:56:44 +0000</pubDate>
		<dc:creator><![CDATA[admin]]></dc:creator>
				<category><![CDATA[Istorie]]></category>

		<guid isPermaLink="false">http://lyberti.com/?p=166495</guid>
		<description><![CDATA[La 11 noiembrie 1673 a avut loc Bătălia de la Hotin.  A făcut parte din Războiul polonez-otoman din 1672–1676. Prezența otomană la Hotin ]]></description>
				<content:encoded><![CDATA[<p>La 11 noiembrie 1673 a avut loc <strong>Bătălia de la Hotin</strong>.  A făcut parte din Războiul polonez-otoman din 1672–1676. Prezența otomană la Hotin risca să devină permanentă, ceea ce ar fi însemnat pierderea statutului de autonomie a Moldovei. Grigore Ghica, domnul Țării Românești (1672–1673 și 25 decembrie 1683–martie 1684), încă din septembrie 1672, când se afla cu trupele la Liov în campania sultanului, i-a propus lui Jan Sobieski, hatmanul Coroanei polone, o alianță antiotomană. Ștefan Petriceicu (domn în Moldova între 20 august 1672–noiembrie 1673; decembrie 1673–februarie 1674), în iarna 1672/1673, i-a cerut regelui polon Mihail Wisniowiecki organizarea unei campanii antiotomane pe valea Prutului, către Dunăre, iar în aprilie 1673, solul domnului Moldovei, Petru Parcevici, oferea regelui polon cooperarea militară a țărilor române împotriva Porții. În mai 1673, Grigore Ghica cerea polonilor, printr-o solie, să pătrundă cu oștile în Moldova și Țara Românească, promițându-le în sprijin 30.000 de ostași, iar în septembrie a sosit la regele polon o nouă solie românească, solicitând grăbirea expediției militare.</p>
<p>Oștile polono lituaniene, conduse de hatmanul Ioan Sobieski (viitorul rege al Poloniei între 1674–1696), împreună cu o oaste de cazaci zaporojeni au luptat împotriva a 40.000 de turci, care apărau cetatea. Cetatea Hotinului a fost pierdută de către turci, fiind ocupată de armata polonilor. Deși formal de partea turcilor, domnitorii Ștefan Petriceicu al Moldovei și Grigore I Ghica al Țării Românești au trecut de partea polonezilor, sprijinindu-i în luptă.</p>
<p>La 11 noiembrie 1845, la Trinca, Hotin,  s-a născut <strong>Vasile Stroescu,</strong> cărturar de frunte, jurist, susținător al învățământului școlar și om politic basarabean, care a promovat cultura națională și a neamului, filantrop și membru de onoare (din 1910) al Academiei Române. A studiat dreptul la Universitățile din Moscova, Sankt Petersburg și Berlin, apoi a călătorit prin Europa și Africa. Licențiat în drept, a fost numit judecător la Tribunalul din Hotin. A fost specialist în drept, dar îl preocupa și istoria, literatura, științele agricole. A moștenit de la părinți mai multe moșii, cu suprafața totală de 25.000 ha, mari cirezi de vite, herghelii de cai, turme de oi, numeroase conace. Toate aceste averi le-a pus în serviciul țării, în folosul țărănimii „pe care a iubit-o, a îndrumat-o și a ajutat-o”. Pământurile le-a dat în arendă țăranilor și a făcut donații cooperativelor agricole și forestiere. Grandioasa sumă de bani, obținută din vânzarea imobilelor, a fost transferată fondurilor caritabile pentru construcția de școli, biserici și spitale în toate provinciile românești – dar mai ales în Ardeal, unde școlile confesionale românești erau amenințate de maghiarizare – pentru sprijinirea instituțiilor culturale, pentru tipărirea cărților, pentru asigurarea cu burse a tineretului studios. A fost ctitor al bisericilor din Șofrâncani, Zăicani, Trinca, Pociumbăuți, fondator al spitalelor din Trinca și Brătușeni, donator în sprijinul bisericilor, spitalelor și școlilor din Trinca, Stolniceni, Brînzeni etc. Drept recompensă pentru actele de binefacere și contribuția la trezirea conștiinței naționale, a fost ales președinte de onoare al Partidului Național Moldovenesc (1917), primul președinte al Parlamentului României Mari (1919), senator al Transilvaniei etc. A decedat la 13 aprilie 1926, la București.</p>
<p>La 11 noiembrie 1883  s-a născut la  Talmaza, județul Tighina, în  Basarabia ocupata de  Imperiul Rus, istoricul român <strong>Ştefan Ciobanu</strong>, membru al Academiei Române. Prieten cu poetul Alexe Mateevici, autorul tulburătoarei poezii „Limba noastră”, Ștefan Ciobanu a activat ca profesor, a fost unul dintre fruntașii luptei pentru Unirea Basarabiei cu România. A fost ales în Sfatul Țării din Republica Democratica Moldovenească, apoi în comitetul director al acestui parlament al Basarabiei, unde, datorită pregătirii sale, a fost numit șef al resortului învățământ. A  fost preocupat de fenomenul literaturii române vechi şi a fost un susţinător al introducerii limbii române în şcolile basarabene. A  cercetat demografia Basarabiei şi a fost vicepreşedinte al Academiei Romane între 1944-1948. Ca ministru al Cultelor și Artelor în guvernul lui Gheorghe Tătărescu (11 mai-3 iulie 1940), Ștefan Ciobanu a fost chemat să participe la cele două consilii de Coroană din 27 iunie 1940, convocate de urgență în urma notelor ultimative adresate României de URSS. prin care se cerea cedarea necondiționată a Basarabiei și Bucovinei de nord. Întrebat ce atitudine să adopte România în situația dată, Ștefan Ciobanu s-a pronunțat pentru neacceptarea ultimatumului și mobilizarea oștirii în vederea rezistenței armate în apărarea fruntariilor țării.  Va părăsi guvernul la 3 iulie 1940, revenind la Catedra de istoria literaturii române vechi de la Facultatea de Litere și Filozofie a Universității din București. Se va pensiona în 1949, subminat de o boală neiertătoare. A decedat la 28 februarie 1950.</p>
<p>La 11 noiembrie 1924, la Cernăuţi a avut loc <strong>inaugurarea Monumentului Unirii</strong>, în prezenţa regelui Ferdinand al României, a reginei Maria, a primului ministru Ionel I.C.Brătianu, a principelui Carol și Principesa Elena, precum și a numeroase personalități politice  și ofițeri superiori ai Armatei Române. Monumentul, care a fost amplasat pe esplanada din fața Primăriei din Cernăuți, a fost opera comună a mai multor artiști, proiectul fiind conceput de sculptorul Teodor Burcă sub formă semicirculară și având în centru, pe un piedestal, un grup alegoric reprezentând un soldat român, la picioarele căruia îngenunchea o fată, Bucovina recunoscătoare. Acest monument a fost demolat în 1940 de autorităţile sovietice de ocupaţie, refăcut în parte în 1941 de români, dar în 1944 a fost distrus iarăşi de sovietici. Din acest monument se mai păstrează doar un singur fragment, care se află expus la Muzeul Naţional de Istorie din Bucureşti.</p>
<p>La 11 noiembrie 1950 s-a născut la Slobozia, judeţul Ialomiţa, poetul român <strong>Mircea Dinescu</strong>, dizident anticeauşist şi luptător în Revoluția anticomunistă din 1989. Este autorul cunoscutelor volume de poezie „Moartea citeşte ziarul”, „Rimbaud negustorul”, „La dispoziţia dumneavoastră”. Are 15 volume de poezie apărute în limbi străine.  Criticul literar Eugen Simion apreciază că „Poezia sa este tulburătoare prin sinceritatea mesajului, a sentimentului, prin tonul frust cu care pendulează între imprecația activă și elegia sentimentală”.  Poetul și criticul Ştefan Augustin Doinaş consideră că „Autenticitatea demersului liric al lui Mircea Dinescu este garantată de capacitatea sa, aș zice genuină, de a evita orice terminologie retorică, abstractă, de a dovedi că — în cazul poeziei — limbajul figurat apare, cu necesitate, ca limbaj prim, ca limbaj prin excelență; e o poezie care nu declară nimic, niciodată; sinceritatea ei rezultă dintr-o imediată descifrare a figurativului: fiecare gest, fiecare imagine traduce o stare de tensiune extremă”.</p>
<p><strong>Evenimente istorice din ziua de 11 noiembrie</strong>:</p>
<p>1917: În cadrul ședinței Comitetului Revoluționar din Petrograd, termenul „dușman al poporului” a fost utilizat pentru prima dată în Rusia revoluționară.</p>
<p>1918: Armistițiul de la Compiegne.  Primul Război Mondial s-a terminat în a 11-a zi a lunii a 11-a din anul 1918, la ora 11, prin acest armistițiu. Tratatul a fost semnat la 29 octombrie/11 noiembrie într-un vagon de tren, în pădurea Compiègne, între Puterile Antantei și Germania și a intrat în vigoare la ora 11:00, punând capăt Primului Război Mondial pe Frontul de Vest.</p>
<p>1918: Polonia și-a redobândit independența, după 123 de ani ocupație străină, devenind Republică, la sfârșitul Primului Război Mondial.</p>
<p>1923: Adolf Hitler este arestat și condamnat la cinci ani de închisoare, după ce la 8-9 noiembrie 1923, împreuna cu alți lideri naziști, a încercat să dea o lovitură de stat și să preia puterea în Germania.</p>
<p>1940: Reorganizarea administrativ teritorială a Moldovei.  După ce Uniunea Sovietica a cotropit, în 28 iunie Basarabia, ca urmare a Pactului Ribentrop-Molotov, autoritățile sovietice au întreprins măsuri energice privind instaurarea noului regim. În luna noiembrie 1940 prezidiul Sovietului Suprem al RSS Moldovenești a stabilit noua delimitare teritorial-administrativă: 6 județe, 58 raioane, 14 orașe, inclusiv 4 de subordonare republicană, 11 orășele și peste 1100 sate, fiind create următoarele raioane: Căușeni, Edineț, Kotovsc (Hâncești), Călărași, Lazovsc (Sângeri), Leova, Orhei, Rezina, Râșcani, Florești, Fălești, Vulcănești, Cimișlia.</p>
<p>1962:  A murit Ion I. Nistor, istoric şi om politic român, membru al Comitetului de organizare a Adunării Naţionale de la Cernăuţi pentru Unirea cu România, în cadrul căruia a redactat „Actul Unirii”. A fost profesor la Universitățile din Viena și Cernăuți, rector al Universității din Cernăuți, profesor universitar la București, membru al Academiei Romane din 1911, director al Bibliotecii Academiei Române.</p>
<p>1970: A intrat în vigoare Convenția ONU privind Imprescriptibilitatea Crimelor de Război și a Crimelor împotriva Umanității, adoptată și deschisă spre semnare de Adunarea Generală a Națiunilor Unite prin Rezoluția 2391 (XXIII)/26 noiembrie 1968.</p>
<p><strong>(V.K.)</strong></p>
<p><strong>„Libertatea Cuvântului” – <a href="http://www.lyberti.com">www.lyberti.com</a> </strong></p>
]]></content:encoded>
			<wfw:commentRss>https://lyberti.com/11-noiembrie-istoricul-zilei/feed/</wfw:commentRss>
		<slash:comments>0</slash:comments>
		</item>
		<item>
		<title>10 NOIEMBRIE – ISTORICUL ZILEI</title>
		<link>https://lyberti.com/10-noiembrie-istoricul-zilei/</link>
		<comments>https://lyberti.com/10-noiembrie-istoricul-zilei/#comments</comments>
		<pubDate>Tue, 10 Nov 2026 07:17:04 +0000</pubDate>
		<dc:creator><![CDATA[admin]]></dc:creator>
				<category><![CDATA[Istorie]]></category>

		<guid isPermaLink="false">http://lyberti.com/?p=166457</guid>
		<description><![CDATA[La 10 noiembrie 1895 s-a sinucis scriitorul şi arheologul român Alexandru Odobescu.  Născut la București, Alexandru Odobescu este unul dintre cei mai apreciaţi ]]></description>
				<content:encoded><![CDATA[<p>La 10 noiembrie 1895 s-a sinucis scriitorul şi arheologul român <strong>Alexandru Odobescu</strong>.  Născut la București, Alexandru Odobescu este unul dintre cei mai apreciaţi scriitori şi arheologi români, deţinând timp de un an funcția de ministru al Monumentelor (1863-1864). Profesor de arheologie la Universitatea din București, Alexandru Odobescu este considerat părintele arheolofiei în România, fiind autorul unui important tratat de istorie a arheologiei, „Istoria arheologiei” (1877) și a unei monografii dedicate tezaurului de la Pietroasa. Format la școala clasicismului francez și la aceea a antichității, om de gust și de știință, fondator al arheologiei în România și istoric, Alexandru Odobescu a scris o proză admirabilă în eleganță și puritate. Urmând ideile „Junimii”, a înţeles că literatura adevărată trebuie să exprime spiritul poporului român așa cum se reflectă în istorie, în limbă, în folclor. Cu drept cuvânt, Maiorescu, care-l stima mult, îl privea ca pe unul din ai lor.</p>
<p>La 10 noiembrie 1951 s-a născut <strong>Leonard Tuchilatu</strong>, poet şi prozator moldovean. Este unul din cei mai subtili poeți români din Basarabia, un mare poet român din secolul XX. Susținea că arta poetica este cea mai bărbată din toate manifestările omenești și tocmai de aceea poetul trebuie să decimeze necruțător formele (rimele), ritmurile, armoniile, influențele și metaforele prea frumoase. Hotărâse ca poezia este destinul lui după ce l-a citit pe Eminescu. Eminescu, spunea Leonard Tuchilatu, este torentul care înaltă fruntea națiunii române, dar și a întregii „națiuni europene”. Citise mult din Verlaine și Rimbaud, din Mallarme si Apollinaire. Și mai mult îndrăgise poezia modernă a românilor (N. Stănescu, M. Sorescu). Căuta cu pasiune în straturile foarte vechi ale poeziei românești, în rituri și mituri, în balade și legende, în colinde și hore… Dar știa să se oprească la timp din lecturi, fiindcă poezia începea pentru Leonard Tuchiltatu acolo unde se terminau lecturile. A fost un om pur și curajos, nu a scris nici un rând pentru a îmbuna ideologii vremii. Sora (poeta Leonida Lari), soția (poeta Marcela Bene), poeții mai tineri care l-au admirat (poetul Valeriu Matei, criticul și poetul Andrei Langa, poeta Miroslava Metleaeva, traducătoarea versurilor lui Leonard Tuchilatu în limba rusă) au editat deja câteva cărți culese din opera lui postumă, dar marea ediție critică îl așteapta și pe un George Calinescu, ca să poposească critic și magnific în altarul poeziei românești din Basarabia, și un sponsor binevoitor. Moartea l-a luat tot în noiembrie, 1975, pe când învăța la Institutul de literatură «M. Gorki» din Moscova, acolo unde megapolisul și tehnologiile se hârțuiau în el, în inima lui de poet modern român, cu simpla oboseala a țăranilor amărâți de la Bursuc, județul Bălți, unde s-a născut.</p>
<p>La 10 noiembrie 2007 a decedat <strong>Silviu Berejan</strong>, academician moldovean, specialist în lingvistica romanică şi slavă. Academicianul Silviu Berejan, eminent om de ştiinţă, a lăsat o moştenire de peste 400 de lucrări ştiinţifice şi ştiinţifico-didactice, publicate atât în Moldova, cât şi în străinătate. A fost fondator al şcolii naţionale de lexicologie şi semantică lingvistică. Aria preocupărilor sale ştiinţifice a constituit-o gramatica, lexicologia, lexicografia, stilistica, istoria limbii, cultura vorbirii limbii române, semantica generală, lingvistica teoretică, romanistica, slavistica, lingvistica comparată, sociolingvistica. A fost director al Institutului de Limbă şi Literatură al AŞM (1987-1991), academician coordonator al Secţiei de Ştiinţe Socioumane (1991-1995), director al Institutului de Lingvistică al AŞM (1995-2000). Din 2000 şi până la sfârşitul vieţii a activat în calitate de cercetător ştiinţific principal la Institutul de Filologie al AŞM.</p>
<p>În ziua de 10 noiembrie a anului 2009  a încetat din viaţă marele actor român de teatru şi film, <strong>Gheorghe Dinică</strong>.  Gheorghe Dinică (1933- 2009) a fost unul dintre cei mai importanți actori români. Cariera sa excepţională înseamnă roluri geniale interpretate în peste 90 de filme, personaje magnifice întruchipate în peste 40 de piese de teatru, prezenţe remarcabile în peste 30 de producţii pentru televiziune – piese de teatru, seriale sau telenovele. Gheorghe Dinică s-a remarcat şi prin timbrul său muzical, prin vocea sa deosebită, înregistrând mai multe piese, singur sau alături de foarte bunii săi prieteni Ştefan Iordache şi Nelu Ploieşteanu. Gheorghe Dinică a fost unic,  o personalitate cu un imens talent, cu o putere de muncă fantastică, izbutind să întruchipeze cu un firesc aproape neverosimil cele mai diverse personaje.</p>
<p>La 10 noiembrie 2023, la Chișinău,  a decedat <strong>Mihail Timofti</strong>, un reprezentant notabil al culturii Republicii Moldova. A fost un regizor, actor, profesor universitar, scenarist, nuvelist și muzician. Deținător al titlului onorific &#171;Maestru în Artă&#187;, două medalii de aur și premiului &#171;Eugeniu Ureche&#187;. În calitate de actor activa din 1965, ca regizor activa din 1971.</p>
<p>S-a născut la 19 septembrie 1948 la Chișinău. În anii 1967 – 2016 M. Timofti a reprezentat Republica Moldova în domeniul artei în diferite țări printre care menționăm: România, Spania, Portugalia, Marea Britanie (toate orașele), Irlanda, Germania, Elveția, Rusia, cu montările sale în calitate de regizor și actor. Din anul 2016 spectacolele lui continuau să călătorească cu diferite trupe teatrale fără prezența maestrului până în prezent având succese pe diferite scene din lume. În calitate de regizor a montat circa 40 filme documentare și muzicale de scurt metraj, la fel a montat circa 60 spectacole dramatice, concerte teatralizate, musical-uri, operete și opere. În calitate de actor de teatru și film a jucat circa 20 de roluri. În calitate de scenarist a scris circa 6 scenarii. În calitate de nuvelist a scris 7 nuvele. În calitate de compozitor a compus muzica pentru spectacolul „Visuri și necazuri” pentru care a primit medalie de aur în 1967 și alta pentru rolul principal jucat în acest spectacol. Mihail Timofti a cântat la diferite instrumente: pian, clarinet, flaut, piculină, trompetă, saxofon.</p>
<p>Spectacolele maestrului au fost demonstrate circa 10000 de ori pe diferite scene a lumii având aprecieri înalte. De-a lungul vieții, nu numai că a creat și a pus în aplicare proiecte unice, dar a avut onoarea să colaboreze cu artiști de calibru mondial, ale căror nume sunt cunoscute și respectate pe toate continentele.</p>
<p><strong>Evenimente istorice din ziua de 10 noiembrie: </strong></p>
<p>1508: Ieromonahul Macarie a finalizat Liturghierul slavon, prima carte tipărită pe teritoriul Țării Românești, din inițiativa domnitorului Radu cel Mare. Lucrarea reprezintă începutul istoriei tiparului în spațiul românesc și un moment fundamental pentru dezvoltarea culturii scrise, chiar dacă textul era redactat în limba slavonă.</p>
<p>1549:  Papa Paul al III-lea, născut Alessandro Farnese, a murit la Roma, la 81 de ani, după un pontificat început în 1534. Este cunoscut pentru convocarea Conciliului de la Trento, în 1545, eveniment fundamental al Contrareformei, care a influențat profund istoria religioasă a Europei, inclusiv a Transilvaniei. Ultimul mare papă al Renașterii și, totodată, primul pontif al Contrareformei, Paul al III-lea a fost cel care a aprobat oficial Ordinul Iezuit, i-a comandat lui Michelangelo fresca Judecata de Apoi din Capela Sixtină și a acceptat dedicația lucrării revoluționare a lui Nicolaus Copernic despre heliocentrism.</p>
<p>1688: După aproximativ un an de lucru, a fost finalizată Biblia lui Șerban Cantacuzino, prima ediție integrală a Sfintei Scripturi în limba română. Inițiată sub domnia lui Șerban Cantacuzino și definitivată în timpul lui Constantin Brâncoveanu, lucrarea a avut o contribuție fundamentală la formarea limbii române literare și la consolidarea unității culturale a românilor.</p>
<p>1723: Din ordinul țarului rus Petru I a fost arestat Pavlo Polubotok, hatmanul interimar al Ucrainei de Stânga. El a fost închis în Fortăreața Petru și Pavel, unde a și murit.</p>
<p>1759: La Marbach, în Germania, s-a născut Friedrich Schiller, unul dintre cei mai importanți poeți și dramaturgi ai culturii germane. Poemul său Oda bucuriei avea să inspire partea corală a Simfoniei a IX-a de Beethoven, a cărei temă muzicală a devenit imnul oficial al Uniunii Europene.</p>
<p>1838: A murit Ivan Kotliarevski, remarcabil scriitor, poet și dramaturg ucrainean, fondatorul literaturii ucrainene moderne, autorul operelor de referință „Eneida” și  „Natalka Poltavka”.</p>
<p>1918: România a reintrat oficial în război de partea Antantei, după remobilizarea armatei și ultimatumul de 24 de ore adresat trupelor germane conduse de feldmareșalul August von Mackensen. Decizia a avut o importanță istorică majoră: țara a încheiat conflictul în tabăra învingătoare, într-un moment decisiv pentru procesul care a culminat cu Marea Unire de la 1 Decembrie.</p>
<p>1970: URSS a lansat sonda Luna 17, având la bord vehiculul robotizat Lunohod 1, proiectat pentru explorarea suprafeței lunare. Misiunea a ajuns pe Lună la 17 noiembrie și a realizat o premieră istorică: deplasarea unui rover robotizat funcțional pe suprafața unui alt corp ceresc.</p>
<p>1982: Leonid Brejnev a murit la reședința sa de lângă Moscova, după ce dominase conducerea Uniunii Sovietice din 1964. Dispariția sa a deschis o perioadă de instabilitate și schimbări succesive la vârful puterii sovietice (decesele rapide ale lui Iuri Andropov și Konstantin Cernenko), precedând ascensiunea lui Mihail Gorbaciov și reformele care au contribuit la prăbușirea comunismului în Europa de Est, inclusiv în România.</p>
<p><strong>(V.K.) </strong></p>
<p><strong>„Libertatea Cuvântului” – </strong><a href="http://www.lyberti.com"><strong>www.lyberti.com</strong></a></p>
]]></content:encoded>
			<wfw:commentRss>https://lyberti.com/10-noiembrie-istoricul-zilei/feed/</wfw:commentRss>
		<slash:comments>0</slash:comments>
		</item>
		<item>
		<title>9 NOIEMBRIE – ISTORICUL ZILEI</title>
		<link>https://lyberti.com/9-noiembrie-istoricul-zilei/</link>
		<comments>https://lyberti.com/9-noiembrie-istoricul-zilei/#comments</comments>
		<pubDate>Mon, 09 Nov 2026 05:34:48 +0000</pubDate>
		<dc:creator><![CDATA[admin]]></dc:creator>
				<category><![CDATA[Istorie]]></category>

		<guid isPermaLink="false">http://lyberti.com/?p=166420</guid>
		<description><![CDATA[La 9 noiembrie 1330 a început Bătălia de la Posada. Bătălia de la Posada (9–12 noiembrie 1330) a încheiat conflictul militar dintre Regatul ]]></description>
				<content:encoded><![CDATA[<p>La 9 noiembrie 1330 <strong>a început Bătălia de la Posada</strong>. Bătălia de la Posada (9–12 noiembrie 1330) a încheiat conflictul militar dintre Regatul Ungariei și Țara Românească – declanșat în septembrie de Carol Robert de Anjou. Campania a început prin ocuparea fără dificultăți majore a Severinului și a continuat cu înaintarea către Argeș, capitala Țării Românești. Zona fiind pustiită, oastea slăbită și înfometată nu a cucerit cetatea, s-a încheiat un armistițiu urmând să se retragă spre Transilvania. Oastea lui Basarab I a atacat oștirea ungară condusă de Carol Robert de Anjou, care se retrăgea prin defileele Carpaților Meridionali. Surprinse într-o ambuscadă și izolate într-una dintre văile înguste ale munților, trupele lui Carol Robert au fost aproape nimicite de către oștenii voievodului într-un măcel. Bătălia a fost menționată în mai multe lucrări ungare, poloneze și germane din secolele XV-XVI, care reproduc în principiu relatarea cronicii vieneze, dar încă nu se știe cu exactitate locul unde a avut loc, denumirea fiind introdusă de Nicolae Iorga (probabil în Banatul de Severin). Această luptă a marcat emanciparea Țării Românești de sub tutela coroanei maghiare, victoria de la Posada reprezintă actul de naștere al Țării Românești, momentul apariției primului stat românesc medieval.</p>
<p>La 9 noiembrie 1872 a murit <strong>Alexandru Hâjdeu</strong> (Haşdeu), cărturar şi scriitor, tatăl scriitorului Bogdan Petriceicu-Haşdeu, militant pentru cauza românilor basarabeni, membru fondator al Societăţii Academice Române din 1866. Alexandru Hâjdeu s-a născut la 30 noiembrie 1811 în satul Miziurineţ, regiunea Ternopil, azi în Ucraina, ulterior familia s-a statornicit la moşia strămoşească de la Cristineşti, judeţul Hotin.  Şi-a făcut studiile la pensionul pentru copii de nobili de pe lângă Seminarul teologic din Chişinău (1822-1828), apoi la facultatea de drept a Universităţii din Harkiv (1829-1832). După propriile mărturisiri, a audiat cursuri şi la universităţile din Munchen şi Haidelberg. În anii 1836-1840 a fost efor al şcolii judeţene şi al celei lancasteriene din Hotin, străduindu-se să extindă cercul disciplinelor predate în şcoală, să îmbunătăţească condiţiile pentru desfăşurarea procesului instructiv. Aici a rostit renumitele sale discursuri „Amintire despre vechea glorie a Moldovei” (1937) şi „Suvenire de cele trecute, idee de cele de faţă şi arătare de cele viitoare ale Moldovei” (1840).  Ulterior a predat limba şi literatura rusă, logica, statistica şi alte discipline la gimnaziile din Vinniţa (1840-1842) şi Kameneţ-Podilski (1842-1843). În anul 1843 abandonează învăţământul, practicând până la finele vieţii sale, avocatura. A tradus şi a publicat în revistele ruse „Vestnik Evropî”, „Telescop” şi „Molva” o serie de cântece populare mol­doveneşti şi valahe, însoţindu-le cu bogate comentarii de ordin istorico-literar şi etnografic. Lui îi aparţine prioritatea în propa­garea folclorului moldovenesc în presa rusă. O sursă valoroasă referitoare la viaţa spirituală din Basarabia anilor 20-30 ai secolului al XIX-lea prezintă lucrarea „Literaţii basarabeni” (1835), care conţine informaţii inedite sau puţin cunoscute despre C. Stamati, A. Donici, la. Ghinculov (I. Hâncu) şi alţi autori, precum şi succinte caracterizări ale scrierilor lor. Erudiţia enciclopedică şi interesele ştiinţifice variate ale lui A. Hâjdeu i-au permis iui C. Stamati să-l considere drept „un alt Cantemir”. La 23 aprilie 1866 a fost desemnat ca membru fondator al Academiei Române, ulterior, în 1869, fiind ales membru de onoare.</p>
<p>La 9 noiembrie 1933, Tarutino, Cetatea-Albă (în prezent localitate din Ucraina) s-a născut <strong>Lucian Pintilie,</strong> regizor de teatru și film. După absolvirea Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București, a montat o serie de spectacole la Teatrul „Bulandra” din București, printre care se pot enumera câteva montări antologice: Copiii soarelui, Proștii sub clar de lună, Cezar și Cleopatra, Biedermann și incendiatorii, Inima mea e pe înălțimi, D’ale carnavalului, Livada cu vișini, Revizorul (spectacol interzis de cenzură după cea de-a treia reprezentație), precum și două filme de lung metraj: Duminica la ora 6, Reconstituirea, film care a provocat un imens scandal, iar Nicolae Ceaușescu a dispus interzicerea filmului. Personalitate de marcă și personaj singular în peisajul teatrului și cinematografului românesc contemporan, după scandalul interzicerii piesei Revizorul, a primit un pașaport și a fost invitat de regimul comunist să emigreze. A continuat în străinătate seria spectacolelor de teatru și de operă montate pe câteva din scenele importante ale lumii. A revenit după 1990 în țară și a montat: Balanța, O vară de neuitat, Prea târziu, Terminus Paradis, După-amiaza unui torționar, Niki Ardelean, colonel în rezervă.  A decedat la 16 mai 2018, la București.</p>
<p>În ziua de 9 noiembrie a anului 1986 s-a stins din viaţă renumita soprană română <strong>Teodora Lucaciu</strong>.  S-a născut la Vulcan, în 1926 și era  strănepoata preotului Vasile Lucaciu, rămas în istorie pentru contribuţia sa la Unirea din 1918 şi supranumit „Leul din Siseşti”. Când a auzit vocea hunedorencei, o comisie specială de depistare a talentelor a dus-o din Valea Jiului la Bucureşti. Teodora Lucaciu a absolvit Conservatorul „Ciprian Porumbescu”, la clasa de operă, cu media 10 la toate disciplinele. După absolvire,  s-a angajat prim-solistă la Opera Română din Bucureşti. A cântat şi la Opera din Timişoara. A avut şansa integrării într-un mediu cultural în care se regăseau nume ca Cella Delavrancea, Tudor Arghezi, Corneliu Baba, Geo Bogza, Zaharia Stancu, Petru Dumitriu şi Arta Florescu. Turneele în străinătate au făcut ca numele Teodorei Lucaciu să fie pomenit adesea în presa internaţională de specialitate. În 1977, directorul Conservatorului Naţional „Bustastamente Celli” din Machala, Edgar Palacios, a invitat-o pe româncă să concerteze în Ecuador, la Loja. De atunci, soprana n-a mai apărut niciodată pe o scenă din patria ei. Vizita Bucureştiul în fiecare an, dar numai pentru câteva săptămâni. S-a stabilit la Machala, capitala provinciei El Oro, unde a înfiinţat Institutul de Muzică „W.A. Mozart”, şi a predat aici lecţii de canto, pian şi istoria muzicii. Teodora Lucaciu a murit în 1986, la nouă ani după ce a părăsit România şi la câteva minute după ce a coborât de pe scenă. Un infarct i-a pus capăt vieţii cu nouă zile înainte de-a împlini 60 de ani. Ministerul Culturii din Ecuador a decis ca Institutul de Muzică înfiinţat de românca din Valea Jiului să poarte numele celebrei soprane, în amintirea a tot ce a însemnat pentru cultură artista hunedoreană.</p>
<p>La 9 noiembrie 2012 a decedat, la vârsta de 83 de ani, vestitul actor român, <strong>Iurie Darie</strong>. Iurie Darie-Maximciuc s-a născut la 14 martie 1929, în Vadul Raşcov, pe atunci în județul Soroca din Basarabia. În anul 1952 a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti. Debutează în anul 1953, în filmul „Nepoţii gornistului”, în regia lui Dinu Negreanu şi alături de Marga Barbu şi Liviu Ciulei. Apoi  a jucat în peste 40 de producţii cinematografice şi a colaborat cu unii dintre cei mai importanţi regizori români ai secolului trecut: Ion Popescu Gopo, Mircea Drăgan, Sergiu Nicolaescu, Gheorghe Vitanidis. În palmaresul său figurează roluri în numeroase filme: „S-a furat o bombă” (1961), „Dragoste la zero grade” (1964), „Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte” (1971), „Fraţii Jderi” (1974), „Ringul” (1983), „În fiecare zi mi-e dor de tine” (1987), „Zâmbet de soare” (1987), „Oglinda” (1993), „Punctul zero” (1996), „Triunghiul morţii” (1999).</p>
<p>Înainte de 1989 Iurie Darie era extrem de cunoscut şi prin intermediul televiziunii, unde s-a remarcat în emisiunile pentru copii, în care actorul își etala abilitatea de a desena, uneori cu ambele mâini alături de o micuţă coprezentatoare, Mihaela. A fost căsătorit cu actriţa Consuela Roşu cu care are un fiu Alexandru (Ducu) Darie, care  nu numai ca a moştenit talentul părinţilor săi, dar chiar se pare ca i-a depăşit. Alexandru Darie a fost ales președinte al Uniunii Teatrelor din Europa cu sediul la Paris. După moartea extrem de prematură a soţiei sale, Iurie Darie se îndrăgosteşte din nou, de data aceasta de colega sa Anca Pandrea cu care formează un cuplu demn de invidiat. În 22 de ani, Iurie şi Anca nu au stat despărţiţi mai mult de patru zile. În 2004 actorul Iurie Darie se filmează alături de partenera sa de viaţa în serialul televizat „Numai Iubirea”, iar în mai 2009 primeşte premiul de excelenţă pentru întreaga sa carieră actoricească la Festivalul Comediei româneşti. Considerat un Zorro datorită rolului său din „Muschetarul român”, actorul Iurie Darie afirma mereu: „Cea mai mare satisfacţie profesională este atunci când nu simţi cum trece timpul şi eşti mereu în atenţia publicului”. După plecarea sa la ceruri, în ziua de 9 noiembrie 2012, Iurie Darie a rămas mereu în memoria iubitorilor de cinema.</p>
<p><strong>Evenimente istorice din ziua de 9 noiembrie</strong>:</p>
<p>1114:  Data convențională a morții lui Nestor Cronicarul, călugăr al Mănăstirii Pecerska din Kiev, unul dintre autorii „Cronicii vremurilor de demult”. Ziua de pomenire a lui Nestor Cronicarul în Biserica Ortodoxă a devenit Ziua oficială a limbii și scrierii ucrainene.</p>
<p>1799:  Generalul Napoleon Bonaparte participă la lovitura de stat desfășurată în 9–10 noiembrie, care înlătură Directoratul și pune capăt etapei revoluționare a Franței.</p>
<p>1818: S-a născut, în localitatea Drăguș din Transilvania, Ion Codru-Drăgușanu, cel care va călători prin numeroase țări europene și își va consemna experiențele în Peregrinul transilvan. Lucrarea sa reprezintă o mărturie valoroasă despre societatea europeană a secolului al XIX-lea și despre felul în care un intelectual român percepea lumea occidentală.</p>
<p>1857: Deputații țărani din Adunarea ad-hoc a Moldovei, conduși de Ion Roată, înaintează o petiție prin care solicită eliminarea obligațiilor feudale, inclusiv a clăcii. Momentul evidențiază dimensiunea socială a mișcării unioniste și dorința țăranilor de a participa la transformarea Principatelor Române.</p>
<p>1877:  Trupele române încheie operațiunile pentru cucerirea pozițiilor otomane de la Rahova, în Bulgaria. Victoria, obținută după luptele începute la 7 noiembrie, reprezintă un succes important al armatei române în Războiul de Independență și contribuie la slăbirea apărării otomane. Căderea Rahovei a tăiat calea de aprovizionare și de retragere spre vest a armatei lui Osman Pașa, încercuită la Plevna, iar entuziasmul stârnit la București a schimbat chiar harta capitalei: în anul următor, în 1878, vechea arteră cunoscută timp de secole drept „Podul Calicilor” a fost rebotezată oficial Calea Rahovei, în memoria ostașilor căzuți pe acele redute, printre care și maiorul Constantin Ene.</p>
<p>1923:  La München, forțele de ordine opresc tentativa de lovitură de stat organizată de Adolf Hitler și susținătorii săi, începută în seara de 8 noiembrie. Hitler este arestat și condamnat la închisoare, dar procesul îi aduce notorietate națională și îl determină să adopte o nouă strategie pentru cucerirea puterii politice.</p>
<p>1934: S-a născut la New York astronomul american Carl Sagan, autorul și prezentatorul celebrului serial Cosmos.  Prin cercetările sale despre planete, implicarea în misiunile NASA și activitatea de popularizare a științei, Sagan a inspirat milioane de oameni să exploreze și să înțeleagă Universul.</p>
<p>1938:  Regimul nazist organizează pogromuri antievreiești în Germania și în teritoriile anexate, cunoscute drept Noaptea de Cristal (Kristallnacht). Peste 1.400 de sinagogi sunt distruse sau incendiate, mii de afaceri evreiești sunt devastate, iar aproximativ 26.000 de bărbați evrei sunt trimiși în lagăre de concentrare, evenimentul reprezentând o escaladare decisivă a persecuțiilor care vor culmina cu Holocaustul.</p>
<p>1962: Prezidiul Sovietului Suprem al URSS a adoptat o hotărâre privind redenumirea orașului Stanislav în Ivano-Frankivsk, iar a regiunii Stanislav – în regiunea Ivano-Frankivsk.</p>
<p>1970:  Generalul Charles de Gaulle, lider al Franței Libere în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și fondator al celei de-a Cincea Republici Franceze, moare la vârsta de 79 de ani. Politica sa a influențat construcția europeană postbelică și relațiile dintre Franța, Statele Unite și Uniunea Sovietică.</p>
<p>1989: Cade Zidul Berlinului, simbolul divizării Europei în timpul Războiului Rece. În urma anunțării confuze a unor noi reguli de călătorie, zeci de mii de est-germani se îndreaptă către punctele de frontieră dintre Berlinul de Est și cel de Vest, iar grănicerii deschid barierele. Căderea Zidului Berlinului, după 28 de ani de existență, simbolizează prăbușirea ordinii comuniste din Europa de Est și precedă cu numai câteva săptămâni Revoluția Română din decembrie 1989.</p>
<p>1995: La Strasbourg a avut loc ceremonia solemnă de aderare a Ucrainei la Consiliul Europei, la care a participat o delegație a Ucrainei condusă de prim-ministrul Evghen Marciuk. În aceeași zi, Ucraina a semnat Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (1950) și protocoalele nr. 2, 3, 4, 5, 8 și 11 la aceasta.</p>
<p>2022: Ministrul rus al Apărării, Serghei Șoigu, ordonă retragerea trupelor de pe malul vestic al fluviului Nipru, inclusiv din orașul Herson, în urma contraofensivei ucrainene. Decizia reprezintă unul dintre cele mai importante eșecuri militare ale Rusiei din primul an al invaziei la scară largă a Ucrainei.</p>
<p><strong>(V.K.)</strong></p>
<p><strong>„Libertatea Cuvântului” – </strong><a href="http://www.lyberti.com"><strong>www.lyberti.com</strong></a></p>
]]></content:encoded>
			<wfw:commentRss>https://lyberti.com/9-noiembrie-istoricul-zilei/feed/</wfw:commentRss>
		<slash:comments>0</slash:comments>
		</item>
		<item>
		<title>CELE MAI VECHI LOCALITĂȚI DIN REGIUNEA CERNĂUȚI</title>
		<link>https://lyberti.com/cele-mai-vechi-localitati-din-regiunea-cernauti/</link>
		<comments>https://lyberti.com/cele-mai-vechi-localitati-din-regiunea-cernauti/#comments</comments>
		<pubDate>Sun, 08 Nov 2026 15:31:52 +0000</pubDate>
		<dc:creator><![CDATA[admin]]></dc:creator>
				<category><![CDATA[Istorie]]></category>

		<guid isPermaLink="false">http://lyberti.com/?p=166408</guid>
		<description><![CDATA[Regiunea Cernăuți are o istorie bogată, care își trage rădăcinile din timpurile principatelor medievale. Pe teritoriul ei sunt amplasate orașe care au apărut ]]></description>
				<content:encoded><![CDATA[<p>Regiunea Cernăuți are o istorie bogată, care își trage rădăcinile din timpurile principatelor medievale. Pe teritoriul ei sunt amplasate orașe care au apărut cu sute de ani în urmă și care au păstrat numeroase mărturii ale epocilor trecute.</p>
<p>Unele dintre ele sunt cunoscute încă din secolul al XI-lea, altele s-au dezvoltat treptat ca centre comerciale și administrative ale Bucovinei. Canal 24 prezintă 5 cele mai vechi orașe din regiunea Cernăuți.</p>
<p><strong>Hotin</strong></p>
<p>Hotinul este considerat cel mai vechi oraș din regiunea Cernăuți. Anul întemeierii sale este indicat ca fiind 1002. Atunci orașul a fost menționat pentru prima dată în izvoarele istorice, iar la începutul secolului al XI-lea aceste pământuri făceau parte din componența Rusiei Kievene.</p>
<p>Datorită amplasării pe malul drept al Nistrului, așezarea a avut o importanță comercială și defensivă majoră. Ulterior, aici a fost construită o cetate, care a devenit una dintre cele mai cunoscute structuri defensive din regiune.</p>
<p>Un loc aparte în istoria Hotinului îl ocupă bătălia din 1621. Atunci, oastea unită a Rzeczpospolitei  și cazacii zaporojeni conduși de Petro Sagaidacinyi au opus rezistență armatei otomane. Această bătălie a devenit unul dintre cele mai celebre evenimente din istoria orașului.</p>
<p><strong>Cernăuți</strong></p>
<p>Cernăuți este centrul regional al Bucovinei, a cărui istorie datează din evul mediu. Data tradițională de fondare a orașului este considerată a fi 1408. Exact pe 8 octombrie a acelui an, domnitorul moldovean Alexandru cel Bun a emis un hrisov în care Cernăuțiul este menționat documentar pentru prima dată. Acesta se refera la perceperea taxelor vamale de la negustorii din Lviv care făceau comerț în oraș.</p>
<p>O dezvoltare deosebită au cunoscut Cernăuții în perioada Austro-Ungariei. În acea perioadă, orașul s-a transformat într-un important centru cultural și administrativ al Bucovinei.</p>
<p><strong>Chițmani </strong></p>
<p>Istoria Chițmaniului numără peste șase secole. Data întemeierii orașului este considerată a fi 1413. Atunci așezarea a fost menționată pentru prima dată în sursele scrise. Mențiunea respectivă se conține într-un hrisov al domnitorului moldovean Alexandru cel Bun.</p>
<p>De-a lungul secolelor următoare, Chițmaniul s-a aflat în componența Principatului Moldovei, iar mai târziu a ajuns sub stăpânirea Monarhiei Habsburgice. În 1775, Bucovina a trecut sub controlul Austriei. În secolul al XIX-lea, așezarea s-a dezvoltat treptat ca centru administrativ și comercial local. Chițmaniul este cunoscut și ca locul de naștere al compozitorului ucrainean Volodymyr Ivasiuk.</p>
<p><strong>Vășcăuți (Vașkivți)</strong></p>
<p>Vășcăuți este un alt oraș foarte vechi din regiunea Cernăuți. Data întemeierii și a primei mențiuni scrise despre așezare este anul 1431. Atunci Nemirco Ciortoriski i-a vândut localitatea Vășcăuți pârcălabului suceavean Ivan Cupcici. În 1433, Vășcăuți a fost transmis voievodului moldovean Ștefan. În timpul secolelor următoare, așezarea s-a aflat în componența Principatului Moldovei, iar ulterior – sub domnia Imperiului Austriac. În 1767, Vășcăuți a obținut Dreptul de la Magdeburg.</p>
<p><strong>Herța</strong></p>
<p>Herța este un oraș mic situat în apropierea graniței ucraineano-române, a cărui istorie datează, de asemenea, din secolul al XV-lea. Data întemeierii sale este considerată a fi anul 1437, când așezarea a primit statutul de oraș. Totodată, primele mențiuni scrise despre Herța datează din anul 1408. Așezarea a apărut la intersecția rutelor comerciale care legau țările din Europa Centrală de porturile din regiunea Dunăre-Marea Neagră. O perioadă îndelungată, Herța s-a aflat în componența Principatului Moldovei, iar mai târziu a intrat în componența României întregite. În 1940, orașul, împreună cu o parte din Bucovina, a intrat în componența RSS Ucrainene.</p>
<p><strong>„Libertatea Cuvântului” – </strong><a href="http://www.lyberti.com"><strong>www.lyberti.com</strong></a></p>
]]></content:encoded>
			<wfw:commentRss>https://lyberti.com/cele-mai-vechi-localitati-din-regiunea-cernauti/feed/</wfw:commentRss>
		<slash:comments>0</slash:comments>
		</item>
		<item>
		<title>8 NOIEMBRIE – ISTORICUL ZILEI</title>
		<link>https://lyberti.com/8-noiembrie-istoricul-zilei/</link>
		<comments>https://lyberti.com/8-noiembrie-istoricul-zilei/#comments</comments>
		<pubDate>Sun, 08 Nov 2026 07:05:51 +0000</pubDate>
		<dc:creator><![CDATA[admin]]></dc:creator>
				<category><![CDATA[Istorie]]></category>

		<guid isPermaLink="false">http://lyberti.com/?p=166383</guid>
		<description><![CDATA[La 8 noiembrie 1476  domnul  Ştefan cel Mare al Moldovei pune stăpânire pe Târgovişte. În locul voievodului Laioltă Basarab este instalat  pe tronul ]]></description>
				<content:encoded><![CDATA[<p>La 8 noiembrie 1476  domnul  Ştefan cel Mare al Moldovei pune stăpânire pe Târgovişte. În locul voievodului Laioltă Basarab este instalat  pe tronul Munteniei, <strong>Vlad Ţepeş</strong>, care va fi însă la scurt timp după revenirea sa pe tron asasinat, în urma unui complot al marilor boieri.  Vlad Țepeș (1431-1476), denumit și Vlad Drăculea (sau Dracula, de către străini), a domnit În Ţara Românească  în anii 1448, 1456-1462 şi 1476.  Vlad Țepeș a luptat pentru a-și apăra domnia și țara, folosind împotriva inamicilor metodele specifice epocii, din care făceau parte și execuțiile și supliciile cu caracter exemplar și de intimidare. Porecla Țepeș i s-a atribuit lui Vlad al III-lea în urma execuțiilor frecvente prin tragere în ţeapă pe care le ordona. Chiar turcii îl denumeau Kazıklı Bey, (Prințul Țepeș). Acest nume a fost menționat pentru prima oară într-o cronică valahă din 1550 și s-a păstrat în istoria românilor.</p>
<p>La 8 noiembrie 1612 s-a născut <strong>Constantin Cantemir</strong>, domnul Moldovei (25 iunie 1685–13 martie 1693), tatăl lui Antioh Cantemir și Dimitrie Cantemir. Născut într-o familie de boiernași din Țara de Jos, rămânând fără părinți și cu moșiile pustiite de tătari, tânărul Cantemir s-a înrolat mercenar în armata polonă unde s-a aflat în serviciul a doi regi – Vladislav și Jan Cazimir. A servit timp de 17 ani în armata polonă, ajungând căpitan de cavalerie și s-a evidențiat în bătăliile cu suedezii. Cariera militară i-a adus recunoașterea boierilor și suzeranului. A deținut mai multe dregătorii: mai întâi vornic de Bârlad (1664–1668), apoi armaș (1668–1672), serdar (1672–1681) și mare clucer (1681–1684).  De la 1672 și până la urcarea pe scaun în 1685, a cumpărat de la răzeși terenuri în ținutul Fălciu, ajungând în cele din urmă stăpân în unsprezece sate, ceea ce constituia o mare avere. Deși fidel Porții, era împotriva domniilor fanariote, fiind totodată și un bun militar ceea ce a determinat susținerea sa la domnie de către Șerban Cantacuzino, domnul Țării Românești. A ajuns pe tronul Moldovei la vârsta de 73 de ani și și-a luat numele de Constantin Vodă. „Au socotit cu toții pre Constantin Cantemir cliuceriul, fiind om bătrân, ca de șaptedzăci de ani și om prost, mai de gios, că nice carte nu știa, socotind boierii că l-or purta pre cum le va fi voia lor. Și de va fi rău, încă nu va trăi mult, că era bătrân. Că alții mai de cinste și mai de neam nu priimia să fie domn”, scrie Ion Neculce în  „Letopisețul țării Moldovei”. A participat la luptele dintre polonezi, austrieci și turci, ducând o politică oportunistă. Era de partea turcilor, dar le comunica regelui polonez Jan Sobieski și austriecilor, planurile acestora. Fiindu-i în primejdie tronul, din cauza intrigilor lui Constantin Brâncoveanu, a ales să susțină politica turcească. A avut trei soții: Anastasia Ghika (1605 – 1645), fiica lui Gheorghe Ghica, Maria, cu care a avut o fiică, Ruxandra și Anița Bantăș, cu care a avut trei copii, Antioh, Dimitrie și Safta (căsătorită Racoviță). S-a îngrijit să dea o educație bună fiilor săi Antioh și Dimitrie. A decedat la 13 martie 1693.</p>
<p>La 8 noiembrie 1863, la Cernăuți, Bucovina,  s-a născut <strong>Gheorghe Popovici</strong>,  jurist, istoric și poet, membru corespondent (din 1905) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Drept a Universității din Cernăuți (1882–1886), fiind membru activ al Societății Academice Junimea al cărei președinte a devenit în 1884, precum și al Societății Concordia. S-a specializat la Innsbruck și Viena, devenind Doctor în Științe Juridice în anul 1894. A fost lider important al Partidului Poporal Național Român din Bucovina, la a cărui fondare a participat în anul 1892, devenind președinte în anul 1900. A fost ales deputat în Dieta Bucovinei și în Consiliul Imperial de la Viena (din 1897). A fost redactor al publicației Foaia Legilor Imperiale pentru Ducatul Bucovinei. În anul 1901 a renunțat la cetățenia austriacă și s-a stabilit în România, la București. A scris poezii sub pseudonimul Teodor Robeanu și a depus o valoroasă activitate publicistică, colaborând cu articole de istorie, istoria dreptului, versuri, la reviste și ziare: Candela, Convorbiri Literare, Revista politică, Gazeta Bucovinei, Patria, Tribuna etc. Din scrierile sale: Mihai Vodă și moșnenii din Sularul – o încercare interpretativă, Opt documente române privitoare la mănăstirea Putna (1707–1778), Vechile așezăminte românești, Nuvelă de castel, Megieșii la români, Poezii postume (publicate de Șt. O. Iosif și Dimitrie Anghel) etc. A decedat la 12 iulie 1905.</p>
<p>La 8 noiembrie 1874  <strong>a fost dezvelită statuia lui Mihai Viteazul din faţa Universităţii din Bucureşti</strong>, lucrare realizată de sculptorul francez Albert Ernest Carriere de Belleuse.  Albert-Ernest Carrier-Belleuse (1824-1887) a fost un sculptor și pictor francez, elev al lui David d’Angers și profesor al lui Auguste Rodin. Este considerat unul din artiștii cei mai prolifici și versatili ai epocii sale. Se inspiră din stilurile Renașterii și cele ale secolului al XVII-lea. În 1874 a creat statuia lui Mihai Viteazul din Bucureşti.</p>
<p>La 8 noiembrie 2018 s-a stins din viață <strong>Ion Chistruga</strong>, regizor, operator, scenarist din Republica Moldova.  Născut la 11 decembrie 1951 în comuna Sculeni, raionul Ungheni, a  absolvit şcoala medie la Chişinău, în anul 1969. Din anul 1972 a început să activeze la studioul „Moldova-film” în calitate de fotograf în echipele de filmare, asistent de operator, operator al filmelor de animaţie, operator al filmelor documentare. Pe parcursul anilor 1989-1997 a activat la studiourile „Belarusfilm”, „Mosfilm”, la studioul „M. Gorki&#187; de la Moscova şi prin contracte în cadrul echipelor de filmare ale altor studiouri. În anul 1997 se întoarce în Republica Moldova şi activează în baza contractelor la „Moldova-film” în calitate de operator şi regizor al filmelor de ficţiune şi documentare. Membru al Uniunii Cineaștilor din Republica Moldova. Din anul 2011 nu lucrează la „Moldova-film”. I s-a acordat titlul de „Om emerit”.  În 2010 ‒ a fost decorat cu „Ordinul Republicii”  pentru filmul „Golgota Basarabiei”.  Din filmografia lui fac parte documentarele „Dacii şi romanii” (2005) , „Moldova astăzi” (2006),  „Romanii şi popoarele migratoare” (2006),   „Crearea statului medieval Ţara Moldovei” (2006),   „Alexandru cel Bun”  (2006).</p>
<p><strong>Evenimente istorice din ziua de 8 noiembrie</strong>:</p>
<p>1496: S-a încheiat construcţia bisericii cu hramul Sfinţii Arhangheli a Mănăstirii  din Războieni, Moldova, în actualul judeţ Neamţ, locul unde s-a dat bătălia dintre Ştefan cel Mare, domnul Moldovei (1457-1504), şi armata otomană, în iulie 1476. Biserica mănăstirii a fost construită  în anul 1496, la 20 de ani de la Bătălia de la Valea Albă, întru pomenirea oștenilor moldoveni căzuți în acea luptă. În Bătălia de la Valea Albă  mulți oșteni moldoveni au murit, precum și mulți boieri mari.</p>
<p>1834: Primul monument din țările române, Obeliscul cu lei.  Principele Mihail Sturdza și-a dat acordul pentru realizarea unui monument de piatră, dedicat Regulamentului Organic, în centrul Parcului Copou din Iași. Planurile au fost executate de către inginerul moldovean Gheorghe Asachi, iar fondurile pentru realizarea obeliscului, însumând 2.225 de galbeni, au fost obținute prin subscripție publică de la marea boierime și înaltul cler.</p>
<p>1847:  La Dublin, s-a născut scriitorul irlandez Bram Stoker. Numele său avea să rămână legat de „Dracula”, romanul gotic publicat în 1897, care a influențat literatura de groază și imaginea modernă a vampirului. Activitatea lui Stoker nu s-a limitat la scris. A fost managerul teatrului Lyceum din Londra și un colaborator apropiat al actorului Henry Irving. Deși a publicat și alte romane și povestiri fantastice, „Dracula” a rămas opera care i-a asigurat notorietatea.</p>
<p>1895: Wilhelm Conrad Röntgen descoperă razele X. Cercetătorul a constatat că aceste raze puteau traversa diferite materiale și puteau fi înregistrate pe plăci fotografice. Le-a numit raze X, folosind litera care desemnează o necunoscută. Capacitatea lor de a face vizibile oasele prin țesuturile moi a deschis o nouă direcție în examinarea corpului uman. În 1901, Röntgen devenea primul laureat al Premiului Nobel pentru Fizică.</p>
<p>1900: S-a născut Margaret Mitchell, scriitoare americană, autoarea romanului „Pe aripile vântului”.</p>
<p>1935: La Sceaux, în Franța, s-a născut Alain Delon. Actorul a devenit celebru în anii ’60, prin roluri în filme precum „Plein Soleil”, „Rocco și frații săi” și „Le Samouraï”, care l-au impus ca una dintre figurile importante ale cinematografiei europene. De-a lungul carierei, Delon a lucrat cu regizori precum Luchino Visconti, Jean-Pierre Melville și Michelangelo Antonioni. Recunoașterea activității sale a inclus și un premiu onorific la Festivalul de la Cannes, acordat pentru întreaga carieră.</p>
<p>1943:  Prin decretul Prezidiului Sovietului Suprem al URSS a fost instituit Ordinul „Victoria” pentru cadrele de comandă superioară și Ordinul Slava (Gloriei), clasele I, II și III.</p>
<p>1960:  John F. Kennedy câștiga alegerile prezidențiale americane în fața republicanului Richard Nixon. Scrutinul a fost unul dintre cele mai strânse din istoria Statelor Unite și l-a desemnat pe Kennedy drept cel de-al 35-lea președinte al țării. Kennedy a devenit cel mai tânăr președinte ales al Statelor Unite și primul catolic care a ocupat această funcție. Mandatul său avea să fie marcat de criza rachetelor din Cuba, de programul spațial Apollo și de lupta pentru drepturile civile.</p>
<p>1978: În toate ziarele din URSS a fost publicat un comunicat despre apariția cărții de memorii a secretarului general Leonid Brejnev, intitulată „Țelina”.</p>
<p><strong>(V.K.)</strong></p>
<p><strong>„Libertatea Cuvântului” – </strong><a href="http://www.lyberti.com"><strong>www.lyberti.com</strong></a><strong>  </strong></p>
]]></content:encoded>
			<wfw:commentRss>https://lyberti.com/8-noiembrie-istoricul-zilei/feed/</wfw:commentRss>
		<slash:comments>0</slash:comments>
		</item>
		<item>
		<title>7 NOIEMBRIE – ISTORICUL ZILEI</title>
		<link>https://lyberti.com/7-noiembrie-istoricul-zilei/</link>
		<comments>https://lyberti.com/7-noiembrie-istoricul-zilei/#comments</comments>
		<pubDate>Sat, 07 Nov 2026 04:00:18 +0000</pubDate>
		<dc:creator><![CDATA[admin]]></dc:creator>
				<category><![CDATA[Istorie]]></category>

		<guid isPermaLink="false">http://lyberti.com/?p=166346</guid>
		<description><![CDATA[La 7 noiembrie 1881, în localitatea Odorhei, Transilvania, S-a născut Peter Neagoe,  scriitor, publicist și pictor american, originar din Transilvania. A urmat Școala ]]></description>
				<content:encoded><![CDATA[<p>La 7 noiembrie 1881, în localitatea Odorhei, Transilvania, S-a născut <strong>Peter Neagoe</strong>,  scriitor, publicist și pictor american, originar din Transilvania. A urmat Școala de Belle-Arte din București, fiind coleg cu Constantin Brâncuși, dar a frecventat, în paralel, și cursurile de Filosofie și Drept la Universitate. În 1901 sau 1903, a părăsit țara fără învoirea părinților, și după o perioadă în Germania, a emigrat în America, la New York, unde a ocupat diferite slujbe și a continuat studiile artistice. După Primul Război Mondial a revenit în Europa, stabilindu-se la Paris. I-a cunoscut personal pe James Joyce, Ezra Pound, Gertrude Stein, a intrat în contact cu grupările dadaiste și suprarealiste. L-a reîntâlnit pe Brâncuși, căruia i-a dedicat volumul Sfântul din Montparnesse. În 1933 s-a reîntors în Statele Unite, publicând în următorii trei ani două romane și un volum de povestiri cu subiecte din realitatea românească transilvăneană. Dintre scrierile sale: Storm (Vifor), Easter Sun (Soare de Paști), There is My Heart (Drumuri cu popas), A Time to Keep (Timp de neuitat), No Time for Tears (Lacrimi inutile). A decedat la 28 octombrie 1960, în Kingston sau Woodstock, New York.</p>
<p>La 7 noiembrie 1911, în localitatea Bălceşti, judeţul Gorj, s-a născut renumita interpretă de muzică populară românească, <strong>Maria Lătăreţu</strong>. Maria Lătărețu  a fost una dintre cele mai îndrăgite interprete, fiind numită şi  „Privighetoarea Gorjului”, şi „Crăiasa cântecului românesc”, şi „Prințesa cântecului popular românesc”. Peste şase decenii de viaţă ea îşi va aminti: „Când am deschis ochii pe lume, m-am pomenit într-o bătătură mică şi săracă, cu două încăperi. Acum nu mai există… Dar grădina casei mele nu am să o pot uita niciodată. Avea gard de jur-împrejur cu stobori împletiţi cu nuiele, iar în interiorul grădinii aveam tot felul de pomi fructiferi, mai mulţi pruni şi meri, iar în faţa casei aveam o mulţime de trandafiri, nalbe, garoafe, gherghine şi o tufă de liliac. Pot să spun că era, poate, cea mai frumoasă grădină din Bălceşti”.</p>
<p>Talentul muzical a fost moştenit de la mama sa, descendentă a unei familii de lăutari celebri de pe Valea Gilortului, însă se spune că Maria Lătărețu a învățat să cânte imitând păsările.</p>
<p>Harul divin al Mariei Lătăreţu a fost descoperit în 1937 la Gorj de o echipă de folcloriști, care au invitat-o la București pentru a o înregistra. La 19 iulie Maria Lătăreţu înregistrează primele sale melodii, pe cilindri de fonograf, iar la 29 august  debutează la Radio București, în emisiunea „Ora satului”.</p>
<p>Maria Lătăreţu a cântat cu taraful soțului ei până în 1949, când devine prim-solistă a Orchestrei „Barbu Lăutaru” a Institutului de Folclor. De aici se pensionează în 1966. Repertoriul celebrei cântăreţe cuprindea aproximativ 1000 de cântece, din care 104 erau compoziţii personale.</p>
<p>Maria Lătăreţu a întreprins numeroase turnee atât în țară, cât și în străinătate, inclusiv în Polonia, Cehoslovacia, Uniunea Sovietică, Egipt, Siria, Elveția, Turcia, Ungaria, Grecia, Bulgaria, Iugoslavia, Iordania. Timp de un an a cântat cu contract, la restaurantul de artă culinară românească „Dunărea” din Moscova. A dat spectacole îndelung aplaudate la  Teatrul Mare, ocazie cu care l-a cunoscut pe Aram Haciaturian, marele compozitor al baletului „Spartacus”. Acesta i-a spus într-o seară artistei că afișul de la „Dunărea” trebuie modificat: „Pe el nu trebuie scris „În această seară cântă Maria Lătărețu” ci „În această seară cântă Crăiasa cântecului românesc”.</p>
<p>Maria Lătăreţu s-a stins din viaţă la nici un an după decesul soţului ei, la 27 septembrie 1972, în urma unei congestii cerebrale, la Românești, localitate din județul Botoșani, imediat după încheierea unui concert. Îşi doarme somnul de veci în cimitirul „Sfânta Vineri” din București, lăsând posterităţii o zestre folclorică nepreţuită, păstrătoare a sufletului ei cald. Din  1981,  în fiecare an la Târgu-Jiu, se desfăşoară Festivalul-concurs al Cântecului Popular Românesc „Maria Lătăreţu” – în amintirea marii artiste.</p>
<p>La 7 noiembrie 1916 s-a născut <strong>Mihai Șora</strong>, filosof și eseist român.  Mihai Șora a venit pe lume la Ianova, Remetea Mare, județul Timiș, în timpul Austro-Ungariei. A studiat filosofie la Universitatea din București (1934–1938). A obținut o bursă din partea Institutului Francez din București în 1938 (concomitent cu Eugène Ionesco).  A părăsit Parisul aflat sub ocupație germană în 1940 și a ajuns în Grenoble, unde, sub îndrumarea lui Jacques Chevalier, a realizat o teză de doctorat despre opera lui Blaise Pascal. Între anii 1945 și 1948 a activat ca cercetător la Centre national de la recherche scientifique din Paris. În 1948 a venit în România pentru a-și vedea părinții, însă autoritățile nu i-au mai permis să se întoarcă în Franța, acolo unde îl așteptau soția și cei doi copii. Ulterior, aceștia au fost nevoiți să îl urmeze. Forțat să stea în România după 1948, timp de 20 de ani nu a publicat nimic. După evenimentele din decembrie 1989, a fost ministru al învățământului în primul guvern Petre Roman (30 decembrie 1989–28 iunie 1990). Mihai Șora a fost unul dintre oponenții vocali ai modificărilor la legile justiției, care au declanșat protestele din 2017–2018, alăturându-se deseori demonstranților, în ciuda vârstei înaintate. Filosoful și eseistul Mihai Șora a încetat din viață la venerabila vârstă de 106 ani.</p>
<p>La 7 noiembrie 2014 s-a stins din viaţă <strong>Liubomir Iorga</strong>, meşter popular, instrumentist, dansator, actor şi muzician din Republica Moldova.  S-a născut la 12 aprilie 1932, în satul Vadul lui Isac, la sudul Republicii Moldova. Din 1949 activează în calitate de dansator în Ansamblul de dansuri populare „Joc”. Timp de 25 de ani merge în turnee artistice în diferite oraşe ale fostei URSS şi în multe ţări străine. În 1957, la concursul la ediţia a 6-ea a Festivalului Mondial al Tineretului şi Studenţilor la Moscova a fost premiat cu medalia de aur pentru rolul interpretat în tabloul coregrafic comic „În drum spre Chișinău”. Din 1964 lucrează în atelierul de muzică la Combinatul de producţie pe lângă Ministerul Culturii din RSS Moldovenească, unde face o pasiune pentru istoria instrumentelor muzicale populare. El confecţionează fluiere, cimpoaie, ocarine tradiţionale, în plus, a „reanimat” instrumente aproape uitate: drâmbe, tilinci, cavaluri. A creat un instrument absolut nou, pe care l-a denumit iorgofon. Mai multe dintre instrumentele sale sunt păstrate în muzee, în diferite oraşe. În 1971 s-a filmat în filmul  „Lăutarii”.</p>
<p>La 7 noiembrie 2016 s-a stins din viață prozatorul <strong>Haralambie Moraru</strong>. Haralambie Moraru  s-a născut la 23 februarie 1950, în satul Coștangalia, raionul Cantemir, Republica Moldova. . A absolvit în 1972 Facultatea de Filologie, secția Jurnalism a Universității de Stat din Moldova. A fost redactor la ziarele Tinerimea Moldovei și Literatura și Arta, redactor-șef la Chișinău, gazetă de seară, redactor la ziarul Curierul și redactor-șef adjunct la Literatura și Arta. A activat la Serviciul de presă al Primăriei municipiului Chișinău. A semnat volumele de proză: Nimeni nu rămâne singur, Grâu nou, Pragul dinspre zi, Ploi mari în secolul XX, Viața mai târziu, Scările; cel de publicistică Lecția Iurie Colesnic, despre autorul Basarabiei necunoscute. I s-a conferit Premiul „Boris Glăvan” al Tineretului din Moldova (1983), Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova (2004) și titlul onorific Maestru al Literaturii (2010), a fost decorat cu ordinul Gloria Muncii.</p>
<p><strong>Evenimente istorice din ziua de 7 noiembrie</strong>:</p>
<p>680: La Constantinopol începe Sinodul al șaselea ecumenic, cunoscut și sub numele de Sinodul Trullan sau Quinisext. Acest sinod a fost convocat de împăratul Justinian al II-lea și a reunit episcopi din întreaga lume creștină pentru a discuta și a rezolva diverse probleme teologice și canonice.</p>
<p>1708: Hatmanul Ucrainei, Ivan Mazepa, împreună cu o parte din armata sa, s-a unit cu trupele regele Suediei Carol al XII-lea lângă satul Gorki.</p>
<p>1867: La Varșovia, se năștea Maria Skłodowska, cunoscută ulterior drept Marie Curie. În 1891, a plecat la Paris pentru a-și continua studiile la Sorbona. Cercetările desfășurate împreună cu Pierre Curie au dus la descoperirea poloniului și a radiului. În 1903, a primit Premiul Nobel pentru Fizică alături de Pierre Curie și Henri Becquerel, pentru cercetările asupra radioactivității. În 1911, i-a fost acordat Premiul Nobel pentru Chimie. După moartea soțului său, Marie Curie a preluat postul acestuia de profesor de fizică generală la Sorbona, devenind prima femeie care ocupa această poziție.</p>
<p>1877: În timpul Războiului de Independență al României, trupele române au ocupat orașul-cetate Rahova, un punct strategic important. Operațiunea a fost condusă de colonelul George Slăniceanu.</p>
<p>1911: S-a născut Mihail Iangel, constructor sovietic rus și ucrainean de complexe de rachete și spațiale. A fost constructor șef al Biroului de Proiectare „Pivdenne” din Dnipropetrovsk în anii 1954–1971.</p>
<p>1917: Revoluția din Octombrie, care își ia numele de la data calendarului iulian de 25 octombrie, are loc, conform calendarului gregorian; la această dată, bolșevicii asaltează Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg, sediul guvernului provizoriu. Toți membrii guvernului, cu excepția prim-ministrului Alexander Fiodorovici Kerenski, sunt arestați. Revoluția din Octombrie a marcat sfârșitul guvernării provizorii instaurate după Revoluția din Februarie și începutul regimului bolșevic în Rusia.</p>
<p>1941: Al Doilea  Război Mondial: nava spital sovietică „Armenia” este scufundată de avioanele germane în timp ce evacuează refugiați și militari răniți și personalul mai multor spitale din Crimeea. Se estimează că peste 5.000 de oameni au murit odată cu scufundarea vasului.</p>
<p>Nava spital „Armenia” a fost unul dintre cele mai mari dezastre maritime din istorie.</p>
<p>1944: Franklin Delano Roosevelt a câștigat cel de-al patrulea mandat de președinte al Statelor Unite.</p>
<p>1967: Adunarea Generală a ONU a adoptat Declarația privind eliminarea discriminării împotriva femeilor.</p>
<p>1973: Congresul Statelor Unite anulează veto-ul președintelui Richard Nixon asupra Rezoluției puterilor de război, care limitează puterea prezidențială de a duce război fără aprobarea Congresului. Aceasta a venit ca răspuns la implicarea continuă a SUA în Vietnam.</p>
<p>1996:  NASA lansa Mars Global Surveyor, o sondă destinată studierii planetei Marte de pe orbită. Misiunea a investigat suprafața, atmosfera și structura internă a Planetei Roșii, contribuind la înțelegerea acesteia. Sonda a transmis imagini și alte date până în noiembrie 2006. Printre rezultatele misiunii s-a numărat identificarea unor depozite minerale asociate cu apa, informații care au contribuit la alegerea unui loc de amartizare pentru o misiune ulterioară cu rover.</p>
<p><strong>(V.K.)</strong></p>
<p><strong>„Libertatea Cuvântului” – </strong><a href="http://www.lyberti.com"><strong>www.lyberti.com</strong></a></p>
<p>&nbsp;</p>
]]></content:encoded>
			<wfw:commentRss>https://lyberti.com/7-noiembrie-istoricul-zilei/feed/</wfw:commentRss>
		<slash:comments>0</slash:comments>
		</item>
	</channel>
</rss>
