Ce ascunde pofta sau nevoia de dulce.  Pofta de dulce poate fi o reacție normală și sănătoasă a organismului, reacție care semnalează un dezechilibru sau o carență nutrițională. La fel de bine, ea poate ascunde o problemă emoțională. Iată de ce apare dorința de a mânca des alimente bogate în zahăr.

Nevoia de energie.  Pofta de dulce poate fi cauzată de o fluctuație a glicemiei. Corpul nostru are nevoie de energie pentru a funcționa, iar această energie este glucoza. Când nivelul ei din sânge scade prea mult, organismul „tânjește” după alimente care să-i satisfacă nevoia de energie. Alimentele dulci, bogate în zahăr sunt o sursă rapidă de energie și soluția imediată pentru un dezechilibru glicemic.

Stresul.  Hormonii sintetizați de organism în perioadele de stres influențează poftele alimentare. Cortizolul, de exemplu, care este principalul hormon de stres, poate declanșa pofta de dulce. Stresul declanșează și secreția grelinei, un hormon care crește pofta de mâncare, cunoscut și ca „hormonul foamei” din acest motiv. Stresul cronic ne crește pofta pentru mâncare bogată în zaharuri adăugate și în grăsimi, arată un alt studiu.

Lipsa de somn. La fel ca stresul, odihna insuficientă stimulează sinteza grelinei. De asemenea, lipsa de somn inhibă leptina, substanță cu un rol foarte important în reglarea metabolismului și care suprimă senzația de foame. Potrivit unui studiu, persoanele care nu se odihnesc suficient au tendința să consume alimente dulci, sărate sau bogate în amidon (pâine albă, paste, orez, cartofi prăjiți, chipsuri). O explicație pentru aceste pofte este nevoia organismului de a-și crește nivelul de energie.

Deficitul de magneziu.  Magneziul participă la câteva zeci de procese biochimice din organism, inclusiv la cele de reglare a metabolismului.  Acest mineral, unul dintre cele mai importante pentru corp, contribuie la reglarea glucozei și a secreției de insulină.

Cum poate fi redusă pofta de dulce.  Reducerea cantității de zahăr consumate nu este un demers ușor, fiindcă presupune modificarea unor obiceiuri alimentare. Vei avea nevoie de timp pentru a pune în practică aceste schimbări, dar, cu perseverență, nu este imposibil.  Iată ce reguli sănătoase de alimentație pot ajuta să scapi de pofta de dulce:

* Consumă mai multe proteine și fibre.  Dacă hipoglicemia (glicemia scăzută) este cauza poftei de dulce, soluția sănătoasă este să mănânci o cantitate mai mare de proteine și mai multe alimente bogate în fibre pe parcursul zilei, cum sunt leguminoasele (mazărea, fasolea, lintea, năutul și soia).

* Asigură-te că ai un aport optim de magneziu.  Ne putem asigura acest mineral dintr-o varietate de surse alimentare, dar deficitul este foarte întâlnit în rândul populației. El se explică prin consumul de alimente ultraprocesate, care sunt sărace în magneziu, în detrimentul celor integrale.

* Dormi mai mult și gestionează stresul.  Lipsa de odihnă și stresul sunt două cauze frecvente ale poftei de dulce. Pentru o bună funcționare a metabolismului, asigură-te că te odihnești cel puțin 7 ore pe noapte.  Gestionarea stresului este o altă condiție pentru controlul apetitului alimentar. Identifică sursele de stres, găsește metode de relaxare, practică exerciții fizice și gestionează-ți mai eficient timpul pentru a evita suprasolicitarea.

* Bea un pahar cu apă. Înainte de a-ți satisface pofta de dulce, pune-ți un pahar cu apă. Se întâmplă adesea să confundăm senzația de sete cu cea de foame. Apa poate fi lucrul de care avem nevoie când simțim că trebuie să mâncăm neapărat ceva dulce.

* Alege fructele în locul prăjiturilor.  Fructele sunt o alternativă sănătoasă la dulciurile rafinate. Ele sunt o sursă de glucide, dar și de vitamine și fibre alimentare benefice. Ca să-ți satisfaci pofta de dulce, poți alege strugurii, bananele și mango.

* Ciocolata neagră taie pofta de dulce.  Înlocuiește ciocolata cu lapte cu un sortiment de ciocolată neagră. Condiția este să aibă un conținut de minimum 70% cacao. Ea are mai puține zaharuri în compoziție. În plus, este o sursă bogată în polifenoli – compuşi vegetali care susțin imunitatea și previn inflamația în corp. (MediCOOL.ro)

(T.L.)

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Într-o carte foarte veche se arată că proprietăţile vindecătoare ale acestei plante se trag de la Fecioara Maria, care, fugind cu pruncul Iisus în braţe, fiind urmărită de soldaţii regelui Irod, a rugat florile de pe câmp să o ascundă. Şi prima plantă care i-a sărit în ajutor a fost salvia. Atunci, Maica Domnului a spus: „De azi înainte şi până în veci tu vei fi floarea preferată a oamenilor. Îţi dau puterea să vindeci pe om de toate bolile şi să-l salvezi de la moarte, aşa cum ai făcut tu pentru mine!». De atunci, salvia înfloreşte în fiecare an pentru salvarea şi ajutorarea oamenilor, fiind ocrotită de mâinile Sfintei Fecioare. În Evul Mediu, salvia a avut un rol deosebit atât în medicină, cât şi în arta culinară. Din acest motiv, preotul Konrad von Megenberg considera salvia drept „hrana zeilor».

Puţine plante sintetizează în frunze o diversitate atât de mare de compuşi organici cu însuşiri bioactive aşa cum se constată la salvie. În primul rând mirosul plăcut, aromatic, specific odorant, camforaceu, lemnos şi ierbaceu, precum si gustul condimentat, puţin amărui, derivă dintr-un ulei eteric complex.

În afara uleiului eteric, frunzele conţin şi alţi compuşi organici care diversifică şi măresc valoarea terapeutică. Dacă în Antichitate se constatau efectele vindicative ale salviei numai pe baza experienţei, în prezent, prin analizele biochimice efectuate ne explicăm modul de acţionare a acestei plante în prevenirea şi combaterea multor afecţiuni maladive, fapt respectat de atâtea secole în medicina tradiţională la majoritatea popoarelor din Europa.

Proprietățile salviei.  Salvia este bogată în vitamina A, fier, calciu şi potasiu. Ajută la prevenirea luxațiilor, inflamațiilor, ulcerelor şi hemoragiilor. De asemenea, salvia întăreşte sistemul nervos.

Această plantă minune conține şi numeroase uleiuri volatile, dar şi acizi fenolici care acționează ca antioxidanți. Salvia este o sursă excelentă de vitamina K.

În tratamente externe, salvia are efecte cicatrizante, antiseptice, emoliente şi calmante.

Salvia îmbunătățeşte și stimulează memoria și este excelentă pentru copii. Datorită conținutului important de vitamina A și calciu, salvia este extrem de importantă pentru creșterea și dezvoltarea corespunzătoare a dinților, oaselor și pielii.

Substanțele cicatrizante din salvie sunt folosite în industria cosmetică pentru creme și loțiuni. Ceaiul de salvie este benefic în tratarea febrei, răcelilor și durerilor de cap.

Salvia este folosită, de asemenea, pentru condimentarea a numeroase preparate culinare. Aceasta oferă mâncărurilor o aromă specială.

Cultivarea salviei. Salvia găseşte condiţii bune de a creşte pe terenuri pietroase şi calcaroase, expuse la soare, unde îşi menţine foarte bine coloritul frunzelor şi parfumul.

Se recoltează în lunile de vară (iunie-august), de preferat înainte sau chiar în timpul perioadei de înflorire, deoarece atunci frunzele conțin cea mai mare concentrație de uleiuri esențiale. Frunzele argintii sau alb-cenuşii, păroase, se recoltează la începutul înfloririi şi apoi de încă 2-3 ori în decursul verii şi toamnei, pe timp însorit.  Se usucă în poduri, şoproane şi în camere bine aerisite, în locuri umbrite pentru a nu pierde din uleiul eteric, uşor volatilizabil. (Antena satelor.ro)

(T.L.)

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Recent, un nou studiu a dezvăluit că suplimentarea dietei zilnice cu extract de cacao este legată de un risc mai scăzut de a dezvolta boli de inimă.  În studiul publicat la începutul acestei luni în The American Journal of Clinical Nutrition, cercetătorii au examinat mai mult de 20.000 de adulți din SUA cu vârsta de 60 de ani. Aceștia au fost urmăriți timp de câțiva ani. În dieta lor zilnică a fost suplimentat extractul de cacao.  Cei care au primit suplimentul au avut un risc scăzut semnificativ de a dezvolta boli cardiovasculare. S-a descoperit că suplimentarea cu flavonol de cacao poate reduce evenimentele cardiovasculare clinice. S-a înregistrat inclusiv o reducere semnificativă cu 27% a decesului prin boli cardiovasculare (CVD), spune autorul studiului. Mai presus de aceasta, ciocolata neagră conține o mulțime de nutrienți. Cu cât ciocolata este mai închisă la culoare, cu atât este mai bine. Acest lucru înseamnă că are în compoziție un procent mai mare de cacao. Orice ciocolată cu 70% cacao sau mai mult, conține antioxidanți, fier, potasiu, calciu, cupru și magneziu.

Ce sunt flavonolii din ciocolată?  Flavonolii sunt un grup de molecule care aparțin grupei de flavonoide. Știința modernă a studiat flavonolii într-o mare măsură, cele mai cercetate exemple fiind kaempferolul, quercitina, miricetina și fisetina.

Flavonolii sunt compuși găsiți în pudra de cacao, ciocolată și alte alimente și au o serie de beneficii pentru sănătate. Un studiu recent privind flavonolii din cacao, publicat și în The American Journal of Clinical Nutrition, a constatat că aceștia ar putea juca un rol în protejarea de declinul cognitiv pe măsură ce îmbătrânești. În plus, un studiu publicat în Jurnalul de Hipertensiune al Asociației Americane a Inimii a găsit dovezi că flavonolii din ciocolată pot reduce tensiunea arterială.

„Flavonolii nu se găsesc doar în boabele de cacao. Ei sunt prezenți și în fructe de pădure, ceai și struguri, printre alte fructe și legume care rămân o parte esențială a unei diete sănătoase pentru sănătatea generală, spune autorul studiului. Acesta nu a fost un proces doar asupra ciocolatei. Ci mai degrabă un studiu de testare a unui supliment cu extract de cacao”.

S-a constatat că înțelegerea exactă a modului în care flavonolii de cacao afectează sănătatea cardiovasculară „necesită cercetări suplimentare”. Totuși, având în vedere beneficiile pentru sănătate ale ciocolatei negre, am putea să o integrăm în dietă, mai ales că are un gust irezistibil. (CaTine.ro)

(T.L.)

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Cele mai folosite substanțe din stevia sunt glicozidele de steviol și reb A. Acestea sunt extrase printr-un proces de recoltare a frunzelor, urmat de uscare, extracție a lichidului și purificare. Stevia brută, produsul procesat înainte de a fi purificat, are adesea un gust amar și emană un miros neplăcut până când este albită sau decolorată. Ca o alternativă la zaharoză sau zahăr de masă, utilizarea steviei ca îndulcitor are potențialul de a aduce beneficii considerabile pentru sănătate. Stevia este semnificativ mai puțin calorică decât zaharoza. Componentele cu gust dulce din îndulcitorii de stevia apar în mod natural. Această caracteristică poate aduce beneficii persoanelor, care preferă alimente și băuturi din surse naturale. Numărul scăzut de calorii califică stevia ca fiind o alternativă sănătoasă pentru controlul diabetului sau pierderea în greutate.

Poate fi consumată de persoanele diabetice.  Unul dintre beneficiile consumului de stevia este că îndulcitorii cu stevia nu adaugă calorii sau carbohidrați la dietă. Stevia nu are niciun efect asupra glucozei din sânge sau a răspunsului la insulină. Acest lucru le permite persoanelor cu diabet să mănânce o varietate mai largă de alimente și să respecte un plan alimentar sănătos. Stevia a prezentat efecte minime sau niciun efect asupra glicemiei, nivelului de insulină, tensiunii arteriale și greutății corporale. De asemenea, ar putea regla nivelurile zahărului din sânge, în cazul persoanelor, care suferă de diabet de tip 2.  În plus, se poate folosi pentru a înlocui îndulcitorii artificiali, alături de miere și siropul de arțar. Reduce tensiunea arterială.  Anumite glicozide din extractul de stevie ar putea dilata vasele de sânge. De asemenea, pot crește excreția de sodiu și producția de urină. De aceea ar putea ajuta la scăderea tensiunii arteriale. Planta stevia ar putea avea acțiuni cardiotonice. Acțiunile cardiotonice echilibrează tensiunea arterială și reglează bătăile inimii, acestea fiind printre beneficiile consumului de stevia

Nu afectează sănătatea dentară.  Stevia previne apariția cariilor, deoarece nu conține carbohidrați fermentabili. Când bacteriile specifice care sunt prezente în gură intră în contact cu carbohidrații fermentabili, cum ar fi zaharurile și amidonul, bacteriile metabolizează acești carbohidrați în acizi organici care încep erodarea smalțului.  Deși stevia este dulce, nu conține carbohidrați fermentabili. De aceea poate fi considerată nonacidogenică și, prin urmare, adecvată pentru a susține sănătatea dentară.

Ajută la gestionarea unei greutăți optime. Stevia nu conține zahăr și are foarte puține calorii. Poate face parte dintr-o dietă bine echilibrată pentru a ajuta la reducerea aportului de energie fără a pierde deloc gustul. Ajută în lupta împotriva obezității și a supraponderabilității.

Prezintă riscuri minime de a cauza alergii.  Riscurile minime de a cauza alergii se numără printre beneficiile consumului de stevia. Glicozidele de steviol nu sunt reactive și nu sunt metabolizate în compuși reactivi. Prin urmare, este puțin probabil ca glicozidele de steviol să provoace reacții alergice atunci când sunt consumate în alimente. Chiar și formele foarte purificate de extract de stevia sunt foarte puțin probabil să provoace o reacție alergică.

Poate diminua riscul de apariție a cancerului pancreatic.  Stevia conține mulți steroli și compuși antioxidanti, inclusiv kaempferol. Kaempferolul poate reduce riscul de apariție a cancerului pancreatic. De asemenea, antioxidanții pot fi eficienți în lupta împotriva efectelor cauzate de stresul oxidativ. Aceștia pot încetini îmbătrânirea celulară.

Stevia oate fi inclusă în dietele copiilor.  Alimentele și băuturile care conțin stevia pot avea un rol important în scăderea caloriilor din îndulcitorii nedoriți aflați în dieta copiilor. Acest lucru le permite copiilor să consume alimente și băuturi dulci fără calorii adăugate, în timp ce trec la o dietă cu conținut scăzut de zahăr. (MediCOOL.ro)

(T.L.)

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

* Seleniul – efect antioxidant.  Antioxidanții sunt compuși ce pot fi asimilați preponderent din alimentație și au rolul de a contrabalansa efectele negative ale radicalilor liberi. Ca produse reziduale ale proceselor naturale ale organismului, radicalii liberi, produși în cantități normale, au rol de protecție a organismului. Stilul de viață modern, stresul, alimentația nesănătoasă, fumatul, consumul de alcool, precum și înaintarea în vârstă cresc nivelul radicalilor liberi peste limită, făcându-i extrem de dăunători.

Seleniul ajută la reducerea stresului oxidativ și la neutralizarea radicalilor liberi în exces. Această abilitate de a reduce efectele dăunătoare ale radicalilor liberi asupra celulelor, precum și cea de întărire a sistemului imunitar au fost asociate în anumite studii cu scăderea riscului apariției anumitor forme de cancer.

* Seleniul scade riscul bolilor cardiovasculare și inflamațiile. Nivelurile scăzute de seleniu în organism au fost asociate de-a lungul timpului cu riscul crescut de boli cardiovasculare. Tot seleniul poate fi responsabil de scăderea nivelului markerilor inflamatorii, unul dintre factorii principali de risc pentru bolile inimii. Scăzând nivelul stresului oxidativ și al inflamațiilor, aportul de seleniu poate fi asociat și cu diminuarea riscului de apariție a aterosclerozei – afecțiune care poate duce la producerea infarctului sau atacurilor vasculare.

* Seleniul previne bolile neurodegenerative.  Alzheimer este o afecțiune degenerativă ce aduce, în principal, deteriorarea progresivă a memoriei. Există o serie de studii care au arătat că cei care suferă de Alzheimer au o concentrație scăzută de seleniu în sânge. De asemenea, alte studii au arătat că un aport de seleniu – fie din hrană, fie din suplimente naturale – ar putea îmbunătăți memoria pacienților bolnavi. Dieta meditareneană, bogată în seleniu datorită peștelui și fructelor de mare, a fost asociată cu un risc scăzut de dezvoltare a bolii Alzheimer.

* Seleniul reglează funcția tiroidei.  Seleniul este esențial pentru funcționarea corespunzătoare a glandei tiroide, iar aceasta din urmă, esențială pentru funcționarea întregului organism, reglează metabolismul, controlează creșterea și dezvoltarea. Mai mult, țesutul acestei glande are un conținut mai mare de seleniu decât orice alt organ din corpul nostru. Acest mineral protejează tiroida împotriva stresului oxidativ și joacă un rol esențial în producerea de hormoni tiroidieni.

* Întărirea sistemului imunitar.   Sistemul imunitar ne păstrează sănătoși identificând și luptând cu posibilii atacatori – bacterii, virusuri, paraziți. Seleniul, prin acțiunea lui antiinflamatoare, diminuează stresul oxidativ, scade inflamațiile și crește imunitatea. Deficiența de seleniu are impact negativ asupra sistemului imunitar, determinând un răspuns întârziat al acestuia.

* Reducerea simptomelor astmului.  Astmul este o boală cronică care se manifestă la nivelul căilor respiratorii prin inflamarea și îngustarea canalelor care transportă aerul. Acest lucru determină simptome precum respirația zgomotoasă, senzația de aer insuficient, tuse, senzația de sufocare. La fel ca multe alte afecțiuni, și astmul se asociază cu stresul oxidativ și procesele inflamatorii. Datorită abilității seleniului de a reduce inflamația, acesta este util și în diminuarea simptomelor astmului, putând astfel duce la o reducere a medicației, sub îndrumare medicală.

Seleniu – Forma organică, ușor de absorbit. Drojdia inactivă, utilizată în acest produs, este îmbogățită cu seleniu. Cu alte cuvinte, în procesul natural de formare a drojdiei sunt adăugate cantități mici de sare anorganică de seleniu. Prin metabolizare, drojdia transformă această sare în forma organică de seleniu – L-selenometionină.  Ingerat sub această formă, seleniul este mult mai ușor absorbit și asimilat de către organism.  Seleniul organic are o biodisponibilitate de peste 90%, de două ori mai crescută decât în cazul formelor anorganice de seleniu. (Sursa – Zenyth.ro)

(T.L.)

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Una dintre cauzele principale este zgomotul informațional. Recomandările se schimbă, se contrazic și adesea devin rapid depășite. Ceea ce ieri era considerat sănătos, astăzi este pus sub semnul întrebării. În rezultat, omul își pierde reperele și revine la modelul alimentar obișnuit. Un rol important îl au și obiceiurile formate de-a lungul anilor. Preferințele gustative, ritmul meselor și reacțiile emoționale la hrană sunt consolidate la un nivel profund. Organismul tinde spre ceea ce este familiar — gusturi intense, carbohidrați rapizi, accesibilitate. Acest lucru nu ține de slăbiciune, ci de un mecanism biologic de adaptare.

Mediul înconjurător influențează, de asemenea, decisiv. Disponibilitatea alimentelor procesate, bogate în zahăr, sare și aditivi, creează o presiune constantă. Atunci când „nesănătosul” este mai simplu, mai rapid și mai ieftin, alegerea devine previzibilă.

Totuși, soluția există și nu constă în restricții drastice sau diete temporare. Fundamentul schimbării este gradualitatea și conștientizarea.

Primul pas este evitarea schimbărilor bruște. Organismul și psihicul resping transformările radicale. Mult mai eficient este să fie introduse treptat produse benefice, înlocuind elementele existente fără a destabiliza echilibrul.

Al doilea principiu este simplificarea alegerii. Planificarea meselor, prezența alimentelor de bază în casă și organizarea meniului reduc deciziile impulsive. Atunci când alimentația sănătoasă devine accesibilă, ea nu mai necesită efort.

Al treilea aspect ține de schimbarea mediului. Nu este nevoie de transformări radicale, ci de pași mici: eliminarea produselor ultraprocesate din spațiul vizibil, introducerea alimentelor naturale și crearea unor condiții în care alegerea corectă devine firească.

Este esențială și mutarea accentului de pe voință pe formarea obiceiurilor. Regularitatea și repetarea acțiunilor simple creează o nouă normalitate. În timp, organismul se adaptează, iar ceea ce părea dificil devine natural.

În final, renunțarea la perfecțiune este decisivă. Alimentația nu trebuie să devină o sursă de presiune. Un echilibru stabil este mult mai valoros decât perioadele scurte de „perfecțiune”. O abordare ecologică a alimentației nu înseamnă luptă, ci armonie — cu propriul corp și cu mediul înconjurător. Este un proces lent, dar profund, care devine parte din structura interioară a omului. (Ecology.md)

(T.L.)

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

• O normă uitată (Trecutul): Tradițional, hrana era locală, de sezon și neprocesată. Riturile și tradițiile românești reflectau o legătură strânsă cu pământul și produsele sale naturale, o hrană care hrănea corpul și sufletul, similară cu hrana spirituală. Industrializarea a adus aditivi, procesare excesivă și o distanțare de sursa hranei.
• Viitorul omului (Necesitate): Hrana curată devine viitorul din rațiuni de sănătate (evitarea bolilor moderne) și de mediu. Se pune accent pe:

Agricultura ecologică: Fără pesticide și îngrășăminte chimice.

Alimente locale/sezoniere: Reducerea amprentei de carbon.

Transparență: Înțelegerea a ceea ce consumăm.

Revenirea la origini și adoptarea unui stil de viață bazat pe alimente neprocesate reprezintă, așadar, o adaptare esențială pentru sustenabilitatea viitoare.

Există lucruri care par evidente. Hrana este unul dintre ele. Ea este mereu prezentă. Disponibilă. Variată. Și tocmai de aceea mult timp nu a fost pusă sub semnul întrebării. Astăzi însă, percepția începe să se schimbe.

Abundență fără înțelegere. Omul modern are acces la hrană tot timpul anului. Dar, în același timp, știe tot mai puțin despre ea: de unde provine, cum este produsă, ce conține cu adevărat.

O schimbare globală. Se observă o tendință clară: Interesul pentru produse naturale crește. Oamenii caută hrană locală, produse simple, metode tradiționale.

Complexitatea alimentației moderne. Sistemul alimentar actual este eficient, dar complex. Include:  procesare intensă, aditivi, metode industriale. Acest lucru cere mai multă conștientizare.

Hrana ca ecologie. Hrana nu este separată de natură. Ea este legătura directă dintre om și mediul înconjurător. De pildă, Moldova păstrează încă legătura cu hrana naturală.  Grădinile, livezile, produsele locale sunt încă parte a vieții.

Concluzie: Hrana curată nu este un trend. Este o revenire la normalitate, o întoarcere la simplitate și înțelegere. Hrana curată nu este doar o modă, ci o necesitate vitală. Revenirea la o alimentație curată este o formă de protejare a sănătății omului, dar și a planetei în genere. (Ecology.md)

(T.L.)

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Informația a fost comunicată de către Departamentul de Sănătate al Administrației Militare Regionale Cernăuți.

Pacientul este un băiețel de șapte ani din rândul persoanelor strămutate intern, care urma un tratament pentru pneumonie la Spitalul Regional de Copii din Cernăuți. Încă înainte de spitalizare, mama sa a observat semne alarmante — copilul nu rezista la efortul obișnuit și își pierdea adesea energia fără un motiv vizibil. Acest lucru i-a făcut pe medici să suspecteze o patologie cardiacă.

Specialiști de la Institutul „M. Amosov” s-au deplasat special la Cernăuți, confirmând suspiciunea și recomandând un examen TC cardiac cu contrast pentru precizarea diagnosticului.

Examinarea a fost efectuată direct în spital datorită echipamentelor moderne disponibile. În urma rezultatelor, s-a luat decizia preliminară pentru tratament chirurgical. Anterior, astfel de investigații nu se realizau în regiunea Cernăuți, iar micii pacienți trebuiau transportați în capitală, ceea ce crea riscuri suplimentare pentru cei a căror stare nu permitea o călătorie lungă în siguranță.

Capacitățile tomografului de la Spitalul Regional de Copii au fost evaluate de directoarea Departamentului de Sănătate al Administrației Militare Regionale Cernăuți, Natalia Svestun. Potrivit ei, posibilitatea de a investiga copiii pe plan local schimbă radical abordarea în diagnosticarea cazurilor complexe și elimină necesitatea transportului riscant către clinicile din capitală.

Reamintim că Spitalul Regional de Copii din Cernăuți este principala instituție medicală multidisciplinară pentru populația infantilă din regiune.

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com 

Senzația de oboseală cronică, acea vlagă permanentă care nu trece nici după un somn bun, este primul și cel mai comun indicator al unui nivel scăzut de vitamina D.  Această epuizare inexplicabilă este adesea pusă pe seama stresului sau a unui program încărcat, dar în realitate, deficitul afectează direct funcția mitocondriilor, centralele energetice ale celulelor noastre, încetinind întregul metabolism.

Alături de această lipsă de energie, pot apărea dureri difuze în oase și mușchi, adesea confundate cu simptomele fibromialgiei sau ale îmbătrânirii. Vitamina D este vitală pentru absorbția calciului; fără ea, oasele devin sensibile, iar procesul de mineralizare este compromis.

Un alt semn crucial se manifestă la nivelul sistemului imunitar. Dacă te confrunți constant cu răceli, gripe sau infecții respiratorii care par să se succeadă fără pauză, ar trebui să te gândești la nivelul tău de vitamina D.  Ea joacă un rol fundamental în modularea răspunsului imun, ajutând organismul să lupte eficient împotriva patogenilor. Când nivelul scade, capacitatea corpului de a se apăra este diminuată semnificativ.

Mai mult, procesele de vindecare ale rănilor sau leziunilor pot deveni inexplicabil de lente. Vitamina D este implicată în regenerarea celulară și în producția de compuși esențiali pentru repararea țesuturilor.

Pe plan psihologic, deficitul poate avea un impact semnificativ. Există o corelație puternică între nivelul scăzut al acestei vitamine și apariția tulburărilor de dispoziție, inclusiv a depresiei de sezon sau a anxietății.  Vitamina D acționează asupra căilor cerebrale care reglează producția de serotonină, neurotransmițătorul care ne influențează starea de bine.

Un indicator fizic mai puțin cunoscut, dar specific, este transpirația excesivă la nivelul capului și frunții, un simptom adesea observat la sugari, dar care poate persista și la adulți.

În fine, un alt semnal de alarmă, mai ales în cazurile severe de deficit, poate fi căderea neobișnuită și accentuată a părului, întrucât vitamina D este esențială în ciclul de creștere al foliculilor piloși.

Ce alimente conțin vitamina D. Printre alimentele cu conținut ridicat de vitamina D se regăsesc ouăle (gălbenușul), ciupercile, ficatul de vită, uleiul de ficat de pește, peștele gras (macrou, ton, somon, păstrăv, etc.), creveții, laptele fortificat. Un lucru este cert: nu te baza doar pe alimente pentru a înregistra un nivel adecvat de vitamina D în organism. Expunerea controlată la soare și suplimentele alimentare sunt foarte importante.

Remedierea la scară largă a deficitului de vitamina D ar reduce enorm riscul de apariție a numeroase afecțiuni severe și ar crește considerabil speranța de viață în rândul populației. Rețeta de bază pentru un aport optim de vitamina D include: alimentație optimă + expunere controlată la soare + analize periodice + suplimente alimentare cu vitamina D. Este soluția pentru o viață sănătoasă, nu rămâne decât să o aplicăm zilnic. (Antena satelor.ro)

(T.L.)

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Tiroida este un organ vital. Aceasta poate suferi de mai multe probleme medicale, dintre care cele mai întâlnite sunt hipotiroidismul și hipertiroidismul. Afecțiunile tiroidiene pot fi prevenite prin intermediul unei alimentații echilibrate, care include nutrienți esențiali precum iod, seleniu și zinc. Acești nutrienți se găsesc în special în pește, crustacee, nuci și ouă, legume crucifere, care ajută la echilibrul hormonal. De asemenea, se recomandă să se evite alimentele foarte procesate, alimentele fast food și produsele care conțin gluten. Iată care produse din alimentația zilnică pot susține glanda tiroidă să funcționeze corespunzător sau pot contribui la ameliorarea afecțiunilor tiroidiene.

Lapte.  Laptele conține surse adecvate de iod, potrivit Health. Profilul nutritiv al laptelui prezintă substanțe esențiale, cum ar fi: vitamina B2 (riboflavină), vitamina B12, calciu, fosfor, proteine, grăsimi, zaharuri, fibre și alți carbohidrați. Consumul de lapte poate sprijini sănătatea tiroidei, poate îmbunătăți sănătatea oaselor și poate combate simptomele osteoporozei.

Iaurt.  În general, iaurtul conține un aport adecvat de iod, fiind printre aceste alimente pentru sănătatea tiroidei. Totuși, cantitatea de iod prezentă în produsele lactate variază în funcție de rețetă. Iaurtul simplu cu un conținut scăzut de grăsimi sau iaurtul grecesc asigură o sursă bună a acestui mineral. Iaurtul poate oferi aproximativ 50% din aportul necesar zilnic de iod.

Ouă.  Ouăle se regăsesc printre aceste alimente pentru sănătatea tiroidei. Ouăle conțin iod și seleniu, iar marea majoritate a acestor nutrienți este prezentă în gălbenuș. Acestea au în compoziție colină și proteine și pot susține sănătatea inimii.

Pește. Iodul se găsește în sol și apa de mare, așa că peștele este o sursă bună pentru acest nutrient. O porție de 85 g de cod la cuptor conține aproximativ 146 de micrograme de iod. Peștele este și o sursă bună de seleniu. Cele mai recomandate specii din acest punct de vedere sunt tonul, sardinele, halibutul, somonul, dar și unele crustacee precum creveții.

Alge marine.  Algele marine sunt bogate în iod, dar prea mult iod poate dăuna tiroidei, ceea ce poate declanșa sau agrava hipotiroidismul. Pentru a beneficia de beneficiile lor fără a exagera, poți să consumi o salată de alge marine proaspete pe săptămână.

Nuci. Nucile sunt una dintre cele mai bune surse de seleniu. Limita maximă de seleniu este de 400 micrograme pe zi.

Cereale integrale. Produsele din cereale integrale, cum ar fi pâinea, pastele și cerealele, pot furniza seleniu. Două felii de pâine prăjită integrală au aproximativ 16 mcg de seleniu.

Carne de pui și vită.  Zincul este un alt nutrient cheie pentru tiroidă. Consumul unei cantități prea mici de zinc poate duce la hipotiroidism. De aceea, carnea de pui şi de vită trebuie inclusă în dietă.

Legume crucifere. Legumele crucifere includ: broccoli, conopida, varza kale și varza de Bruxelles și se numără printre aceste alimente pentru sănătatea tiroidei. Legumele crucifere conțin compuși numiți glucozinolați, care au efecte benefice asupra acestui organ.

Fructe de pădure.  În această categorie intră fructele de pădure și în special afinele. Afinele conțin pigmenți naturali denumiți antocianine, care au efecte antiinflamatoare, și se regăsesc printre cele mai bogate alimente în antioxidanți. Alimentele bogate în antioxidanți îndeplinesc un rol benefic pentru sănătatea tiroidei. Aceștia pot contribui la gestionarea disfuncției tiroidiene și pot combate efectele dăunătoare ale stresului oxidativ. (MediCOOL.ro)

(T.L.)

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Rolul păpădiei în medicina naturistă.  În medicina naturistă, păpădia este apreciată pentru efectele sale terapeutice. Fiecare parte a plantei – rădăcina, frunzele și florile de păpădie – conține compuși activi benefici pentru organism, ceea ce îi conferă multiple utilizări: • Rădăcina – recunoscută pentru efectul detoxifiant și susținerea sănătății ficatului; • Frunzele – bogate în vitamine și minerale, cu efect diuretic și detoxifiant; • Florile – folosite în ceaiuri și siropuri pentru aportul de antioxidanți.

Rădăcina se usucă și se păstrează în locuri răcoroase și uscate. Frunzele tinere se pot consuma în stare proaspătă, adăugate în salate sau sucuri verzi. Florile pot fi transformate în siropuri, infuzii sau chiar uleiuri pentru îngrijirea pielii.

Beneficii principale pentru sănătate:

• Detoxifierea ficatului și funcția hepatobiliară: Păpădia susține sănătatea ficatului, ajutând la eliminarea toxinelor și fiind eficientă în steatoza hepatică sau hepatitele cronice.
• Efect diuretic și sănătatea rinichilor: Fiind un diuretic natural puternic, păpădia ajută la eliminarea excesului de apă din organism fără a epuiza nivelul de potasiu.
• Susținerea digestiei: Stimulează producția de bilă, reduce balonarea și ajută la reglarea tranzitului intestinal.
• Proprietăți antiinflamatoare și antioxidante: Datorită conținutului ridicat de antioxidanți, ajută la reducerea inflamațiilor articulare și luptă împotriva stresului oxidativ.
• Întărirea imunității: Este o sursă bogată de vitamine și minerale esențiale care contribuie la un sistem imunitar puternic.
• Îngrijirea pielii: Datorită efectelor antifungice și antimicrobiene, păpădia poate fi utilizată pentru tratarea iritațiilor, acneei sau eczemelor. Produsele cosmetice obținute din această plantă, precum cremele, sunt din ce în ce mai apreciate. Numeroase persoane au descoperit beneficiile cremei de păpădie, apreciată pentru efectul ei calmant, hidratant și regenerant asupra pielii.

Cum poate fi consumată păpădia

Păpădia poate fi consumată fie proaspătă, în salate sau o diversitate de alte preparate, fie sirop, infuzie, pulbere sau cataplasmă. Iată cum se utilizează:

Păpădia în salate – Se folosesc frunzele de păpădie proaspete alături de frunze proaspete de spanac sau alte verdețuri. Salata se asezonează cu sare, piper și oțet balsamic, după gust. Salata poate fi consumată drept garnitură alături de un preparat din carne.

Sirop de păpădie – Siropul de păpădie se obține prin fierberea la foc mic a 500 g de flori de păpădie, cu 500 ml de apă și 100 g de zahăr. Preparatul se ține pe foc până când capătă o consistență ușor vâscoasă, după care siropul se lasă la răcit pentru 24 de ore. După ce s-a răcit, se filtrează și se pune în sticle curate și sterilizate. Siropul de păpădie poate fi consumat, în cantități mici, înainte de mesele principale.

Infuzie de păpădie – Pentru infuzie vei avea nevoie de 250 ml de apă clocotită, 10 grame de frunze și flori uscate de păpădie. Infuzia se lasă acoperită pentru 10 minute, după care se filtrează și se lasă să se răcească. O cană ce ceai de păpădie poate fi îndulcit cu miere, în funcție de gust.

Cataplasmă de păpădie – Cataplasma este destinată strict utilizării externe și este indicată pentru tratarea eczemelor cutanate. Pentru a obține cataplasma este nevoie de zdrobirea florilor și frunzelor proaspete de păpădie. Preparatul obținut se pune peste zona afectată și se lasă să acționeze.

Contraindicații: Păpădia poate provoca alergii la persoanele sensibile. De asemenea, este recomandat să fie evitată de persoanele cu calculi biliari (pietre la fiere) sau de cele care urmează tratamente cu anticoagulante, fiind necesar sfatul medicului.

În concluzie, păpădia nu este doar o simplă plantă, ci un adevărat dar al naturii, cu proprietăți benefice asupra sănătății. Păpădia rămâne un remediu natural valoros, demn de a fi inclus în farmacia verde a fiecăruia, aducând echilibru, vitalitate și un plus de sănătate în viața noastră. (Natura.md)

(T.L.)

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Părinții au aflat despre malformația congenitală la inimă a copilului încă înainte de nașterea acestuia. Toți cei șase ani, Mykolka a trăit sub supravegherea constantă a medicilor: a suferit două operații și a trecut prin perioade critice în care viața i-a fost susținută de un aparat ECMO (dispozitiv care înlocuiește temporar funcțiile inimii și plămânilor). Cu timpul, a devenit clar că transplantul era singura soluție.

În luna martie, a apărut o șansă. Sistemul informatic de stat pentru transplant a identificat compatibilitatea, iar medicii au realizat intervenția. Donatorul a fost un băiețel din regiunea Odesa. După o traumă suferită, medicii de la spitalul „Ohmatdyt” au luptat pentru viața lui, însă nu au reușit să-l salveze. În acel moment tragic, părinții săi au fost de acord cu donarea de organe post-mortem, oferind astfel șansa la viață altor copii.

Astăzi, Mykolka se simte bine și continuă recuperarea. În timp ce băiețelul se afla la reabilitare, la Centru a venit pentru un control un alt pacient cu inimă transplantată: Andrii Telesnenko, legenda fotbalului ucrainean și antrenor al echipei „Cernomoreț”. Acesta a primit, la rândul său, o șansă la viață prin transplant acum doi ani. El și echipa sa au fost prezenți la externarea micuțului Mykolka pentru a-l susține.

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com