O gamă variată de extracte din plante a fost folosită în medicina tradițională de-a lungul secolelor, iar unele dintre aceste remedii au fost adoptate în medicina convențională. Mai jos prezentăm acele plante și remedii pentru care există dovezi științifice care susțin valoarea acestora în prevenția sau tratamentul afecțiunilor cardiovasculare.

Păducelul. Păducelul include multe specii despre care se crede că ar fi extrem de valoroase în tratarea afecțiunilor cardiovasculare, în special angina, insuficiența cardiacă și hiperlipidemia. Frunzele, florile și fructele speciilor de păducel conțin cantități diverse dintr-un număr mare de substanțe active, cum ar fi procianidine, flavonoide și catehine. În medicina tradițională chineză, fructul de păducel este folosit inclusiv pentru scăderea colesterolului și pentru scăderea tensiunii arteriale.

Usturoiul. Usturoiul a fost valorificat, de-a lungul secolelor, pentru proprietățile sale medicinale. Ca plantă medicinală, el a fost studiat mai îndeaproape în comparație cu multe alte ierburi și remedii. Cercetările se axează pe usturoi, ca aliat în prevenirea aterosclerozei. Cercetările au descoperit multiple efecte cardiovasculare benefice, printre care și faptul că usturoiul reduce tensiunea arterială, inhibă agregarea plachetară, scade nivelul colesterolului, scade nivelul trigliceridelor și asigură protecția proprietăților elastice ale aortei.

Salvia chinezească. Rădăcina uscată a acestei plante este folosită la scară largă în China pentru tratamentul anginei pectorale, hiperlipidemiei și accidentului vascular cerebral ischemic acut. Salvia chinezească are o gamă largă de potențiale efecte benefice, inclusiv faptul că îmbunătățește microcirculația, cauzează vasodilatația la nivel coronarian, inhibă agregarea plachetară și protejează împotriva ischemiei miocardice. Salvia chinezească este folosită ca atare sau în combinație cu alte ingrediente pe bază de plante pentru pacienții cu boală arterială coronariană și alte afecțiuni cardiovasculare.

Ginkgo biloba.  Speciile acestui arbore Ginkgo există pe pământ de milioane de ani. Extractul de Ginkgo biloba conține flavonoide care scad permeabilitatea și fragilitatea capilară și care scad rezistența vasculară. Aceste substanțe au și alte proprietăți benefice care ajută la îmbunătățirea circulației sângelui, fără să afecteze presiunea sângelui. Există unele dovezi care susțin folosirea extractului de Ginkgo biloba în tratarea insuficienței cerebrale și simptomelor acesteia (vertij, pierderi de memorie).

Ginsengul.  Acesta a fost studiat extensiv, pentru a se vedea pentru ce fel de afecțiuni poate fi folosit. În medicina tradițională chineză, ginsengul este folosit pentru hemostază și în tratamentul pacienților cu angină și cu boala arterială coronariană (numită și cardiopatie ischemică). Modul în care acționează poate fi asemănător cu cel al antagoniștilor canalelor de calciu în țesuturile vasculare, care poate rezulta într-o reducere a tensiunii arteriale. Studiile făcute sugerează că ginsengul ar putea fi folosit și în tratarea anginei.

Țelina rădăcină.  Țelina poate fi și ea utilă în tratarea afecțiunilor cardiovasculare. Extractele de țelină reduc tensiunea arterială în cazul animalelor hipertensive. Important de reținut este că extractele și constituenții din țelină, după cum au raportat studiile, scad tensiunea arterială la oameni.

Șofranul. Șofranul este folosit și în medicina naturistă, nu doar ca ingredient în preparatele culinare. Mai multe studii raportează că folosirea șofranului are beneficii antihipertensive. Tabletele pe bază de șofran, administrate pe o perioadă de 7 zile, au putut să reducă semnificativ presiunea sistolică și tensiunea arterială medie, în cazul oamenilor sănătoși.

Micronutrienții esențiali și bolile de inimă. Deși s-a dovedit de mult timp că vitamina D, acidul ascorbic și vitamina B12 reprezintă cheia pentru tratarea rahitismului, a scorbutului și, respectiv, a anemiei pernicioase, este mai puțin acceptat faptul că există stări de deficiență subclinică pentru aceste substanțe esențiale și pentru alte substanțe esențiale care pot fi folosite în cazul bolilor cardiovasculare. Numai atunci când există o stare de carență, administrarea suplimentului adecvat atinge rezultatul terapeutic dorit pentru tratarea sau prevenirea bolii în cauză. Suplimentele administrate în stări de carență nu ar trebui, în general, să fie administrate pe termen nelimitat, cu excepția cazului în care problema este legată de o boală de bază nemodificabilă sau de un factor de mediu. (DOC.ro)

(T.L.)

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Apa este o componentă vitală a vieții, esențială pentru aproape fiecare funcție a corpului uman. Pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, menținerea unei hidratări adecvate devine și mai critică din cauza schimbărilor fiziologice și a unui risc crescut de complicații legate de deshidratare.

Rolul apei în organismul omului în vârstă.  Apa este indispensabilă pentru multe funcții corporale, inclusiv transportul nutrienților, menținerea temperaturii și susținerea funcției organelor. Pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, hidratarea devine vitală, deoarece deshidratarea poate amplifica stresul asupra sistemelor organismului. O hidratare corespunzătoare îmbunătățește digestia, ajută la absorbția nutrienților și contribuie la menținerea sănătății articulațiilor prin lubrifierea articulațiilor, ceea ce reduce disconfortul și rigiditatea. În plus, hidratarea joacă un rol în sănătatea pielii. Pielea bine hidratată își păstrează elasticitatea, întârziind potențial apariția ridurilor și a uscăciunii. De asemenea, susține răspunsul imunitar al organismului, ajutând la repararea celulelor și îmbunătățind capacitatea de a lupta împotriva infecțiilor.

De ce afectează deshidratarea mai mult persoanele în vârstă.  Oamenii în vârstă sunt mai predispuși la deshidratare din mai multe motive. Odată cu înaintarea în vârstă, senzația de sete a organismului se diminuează, ducând la un aport redus de apă. În plus, modificările în compoziția corpului duc la o cantitate mai mică de apă stocată în organism, făcând persoanele în vârstă mai vulnerabile la deshidratare.  Anumite medicamente care sunt prescrise mai frecvent persoanelor  în vârstă, cum ar fi diureticele, cresc și mai mult pierderea de lichide. În plus, pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, capacitatea lor de a regla temperatura corpului scade, ceea ce înseamnă că sunt mai puțin eficienți în conservarea apei atunci când sunt expuși la căldură sau în timpul activității fizice.

Recunoașterea simptomelor deshidratării.  Deshidratarea se poate prezenta în moduri subtile, ceea ce face importantă recunoașterea semnelor sale timpurii. Simptomele includ urină de culoare închisă, oboseală, amețeli, dureri de cap și crampe musculare. În cazuri grave, deshidratarea poate duce la confuzie, infecții ale tractului urinar, probleme renale și chiar accident vascular cerebral.

De câtă apă are nevoie organismul?  Nu există o regulă universală pentru cantitatea exactă de apă de care are nevoie fiecare persoană, deoarece cerințele de hidratare variază în funcție de vârstă, greutate, sex, nivel de activitate și afecțiuni medicale.  Cu toate acestea, orientările generale sugerează ca adulții să consume aproximativ 2,5-3 litri de lichide zilnic. Pentru oamenii în vârstă, consultarea unui medic poate ajuta la determinarea cantității optime de apă necesare pentru a rămâne hidratat.

Alimente și băuturi care susțin hidratarea.  Apa plată rămâne cea mai bună modalitate de a rămâne hidratat, însă alte surse de lichide pot contribui la aportul zilnic de apă. Fructele și legumele proaspete cu un conținut ridicat de apă – cum ar fi castraveții, pepenele verde, căpșunile și salata – sunt adaosuri excelente la mese. Supele și ciorbele oferă, de asemenea, un impuls hidratant, în special în timpul lunilor mai reci. Cu toate acestea, anumite băuturi trebuie consumate cu prudență. În timp ce cafeaua și ceaiul sunt băuturi populare, efectul lor ușor diuretic înseamnă că nu ar trebui luate în considerare pentru obiectivele generale de hidratare. În mod similar, băuturile zaharoase sau îndulcite artificial pot contribui la deshidratare și ar trebui limitate.

Sfaturi pentru a rămâne hidratat.  Încorporarea hidratării în rutinele zilnice poate face mai ușoară satisfacerea nevoilor de lichide ale organismului. Păstrarea la îndemână a unei sticle de apă asigură disponibilitatea permanentă a apei, fie acasă, fie în deplasare.  Pentru cei cărora apa plată li se pare monotonă, adăugarea unor felii de lămâie, castravete sau fructe de pădure le poate spori aroma în mod natural. Alternativ, ceaiurile neîndulcite și apa minerală cu arome naturale pot oferi varietate fără a compromite hidratarea.

Prin prioritizarea consumului de apă și folosirea alimentelor și băuturilor hidratante în dietele lor, persoanele în vârstă pot susține funcții vitale precum digestia, sănătatea articulațiilor și imunitatea, reducând în același timp riscul de complicații legate de deshidratare.  (DCMedical.ro)

(T.L.)

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Cerealele ţin sub control nivelul zahărului din sânge.  Un alt produs indispensabil din meniul pacientului diabetic este ovăzul. Şi acesta ţine sub control nivelul de zahăr din sânge, aşa că un mic dejun pe bază de fulgi de ovăz este foarte benefic. Dacă nu vă place să consumaţi fulgii ca atare, puteţi proceda astfel: puneţi 75 g seminţe de ovăz într-o jumătate de litru de apă fierbinte. Fierbeţi timp de o oră, apoi lăsaţi vasul acoperit tot atât timp, după care strecuraţi şi beţi câte o jumătate de pahar din lichidul obţinut, de trei-patru ori pe zi, cu o jumătate de oră înainte de masă. Cura cu ovăz trebuie ţinută cel puţin câteva săptămâni pentru a se vedea rezultatele.

Fasolea reduce riscul de infarct. Consumul unei porţii de fasole în fiecare zi îi ajută pe cei care au diabet de tip II să ţină sub control nivelurile de zaharuri din sânge şi reduce riscul de infarct. Acest produs este recomandat diabeticilor, pentru indexul glicemic scăzut. Datorită combinaţiei de carbohidraţi benefici, proteine slabe şi fibre solubile, fasolea reglează nivelurile de zahăr din sânge. Dar, cum e aproape imposibil să consumaţi acelaşi produs în fiecare zi, e bine de ştiut că puteţi opta şi pentru infuzia de păstăi de fasole. Se procedează astfel: 20 g păstăi de fasole se pun într-un litru de apă clocotită, se fierb la foc mic circa o jumătate de oră. Apoi se lasă lichidul la răcit, se strecoară decoctul şi se bea câte o jumătate de pahar cu 20-30 de minute înainte de masă, de trei-patru ori pe zi, timp de trei-patru luni.

Coacăzele, benefice sub orice formă.  Ceaiul de coacăze: se pun două linguri cu frunze uscate de coacăze negre într-o jumătate de litru de apă fierbinte, se lasă la infuzat 15-20 de minute, se strecoară şi se bea câte o jumătate de pahar de două-trei ori pe zi, tot înainte de masă. Coacăzele sunt recomandate şi sub orice altă formă în cazurile de diabet zaharat.

Iată şi alte ceaiuri utile bolnavilor de diabet şi modul de preparare a acestora, pentru a obţine maximul de beneficii.

Infuzia de urzică: se pun de seara frunzele în apă clocotită, apoi se acoperă vasul şi se lasă până a doua zi dimineaţă, se strecoară lichidul şi se bea câte un sfert de pahar de trei ori pe zi, cu 20-30 de minute înainte de masă.

Infuzia de coada-calului: se pun 30 g plantă într-o jumătate de litru de apă fierbinte, se fierbe cinci-şapte minute, apoi se lasă la infuzat două-trei ore, se strecoară şi se bea câte o jumătate de pahar de trei-patru ori pe zi, tot cu 20-30 de minute înainte de masă.

Tinctura de usturoi: Pentru scăderea nivelului glucozei în sânge se dizolvă 15-20 de picături de tinctură de usturoi într-o cantitate mică de apă, şi amestecul se bea cu 15-20 de minute înainte de masă, de două-trei ori pe zi.

Sunt indicate şi băile cu ace de conifere.  În caz de diabet sunt indicate şi băile cu ace de conifere. Se procedează astfel: în apă, la o temperatură de 36-37 de grade Celsius, se pun doi pumni cu ace, iar fiecare baie trebuie să dureze circa 10-15 minute. Pentru observarea rezultatelor, tratamentul trebuie să cuprindă o serie de 10-12 proceduri. (Gazeta Nouă.ro)

(T.L.)

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Omega 3.  Peștele gras, uleiul de pește, uleiul de semințe de in, uleiul de cânepă și suplimentele de amestec de uleiuri sănătoase oferă acizi grași omega 3 (și alți acizi grași benefici), care combat inflamația și fac organismul mai puțin ospitalier pentru celulele canceroase. Vitamina D este, de asemenea, cunoscută pentru a distruge cancerul.

Legume crucifere.  Legumele crucifere includ broccoli, conopida, varza, varza de Bruxelles, varza kale, varza creață, rucola și multe altele. Aceste legume conțin sulforafan și alți compuși utili, care ajută la combaterea tumorilor, a cancerului de sân, de prostată, de creier și colorectal, precum și a leucemiei.

Fructe de pădure.  Zmeura neagră pare să domine, deși toate fructele de pădure conțin fitonutrienți care luptă împotriva cancerului și cantități mari de acid elagic, care inhibă creșterea tumorilor.

Ciuperci Maitake și Shiitake.  Aceste ciuperci chiar ajută la combaterea cancerului.  Ciupercile stimulează funcția imunitară și sunt o sursă excelentă de antioxidanți. De asemenea, sunt bogate în vitaminele C și B, precum și în calciu și alte minerale.

Turmeric.  Curcumina, care se găsește în turmeric, inhibă răspândirea cancerului (metastaze), împreună cu efectele sale antiinflamatorii și oxidative. Turmericul poate fi găsit în sub formă de rădăcină. Acesta poate fi folosit din belșug pentru a condimenta mâncarea (excelent în salate sau în dressingul pentru salate, precum și în mâncărurile gătite) fără efecte secundare.

Roșii. Compușii activi care se găsesc în roșii, carotenoidele și licopenul (în special licopenul), sunt foarte utile, mai ales în lupta împotriva cancerului de prostată și pancreatic la bărbați. Se recomandă între șapte și zece porții pe săptămână, atât gătite, cât și în suc crud. Pentru a obține beneficiile pentru sănătate ale sucului, se prepară în condiţii casnice.  Sucul de roșii cumpărat din magazin va fi pasteurizat. Licopenul este un antioxidant puternic.

Folat.  Gălbenușurile de ou, avocado, caisele, legumele cu frunze verzi și dovleacul se numără printre alimentele bogate în folat. Pentru cei care mănâncă carne, ficatul de pui este foarte bogat în folat. Studiile care implică folatul sau forma sa sintetică, acidul folic, arată o reducere semnificativă a riscului de cancer colorectal. Folatul sau acidul folic este esențial pentru ca organismul să reproducă corect ADN-ul.

Usturoi. Usturoiul reduce inflamația, luptă împotriva radicalilor liberi și combate cancerul. Se consumă  crud sau  se taie şi se lasă 10-15 minute înainte de a găti cu el, altfel compusul său benefic, alicina, nu va fi eliberat.

Struguri. Compusul care se găsește în strugurii roșii, resveratrolul, este un antioxidant puternic care salvează, de asemenea, celulele de la moartea cauzată de oxidanți. Semințele de struguri au beneficii uriașe. De aceea se recomandă anume  strugurii cu semințe.

O dietă alcalină, echilibrată, cu multă nutriție și cât mai puține toxine, face organismul inospitalier pentru cancer. Zahărul hrănește cancerul. Alimentele procesate și rafinate hrănesc cancerul. Legumele crude, organice, în special atunci când sunt cultivate pentru un conținut maxim de nutrienți (spre deosebire de agricultura pe scară largă) ar trebui să fie baza oricărei diete sănătoase. (Doctorul zilei)

(T.L.)

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Ce ascunde pofta sau nevoia de dulce.  Pofta de dulce poate fi o reacție normală și sănătoasă a organismului, reacție care semnalează un dezechilibru sau o carență nutrițională. La fel de bine, ea poate ascunde o problemă emoțională. Iată de ce apare dorința de a mânca des alimente bogate în zahăr.

Nevoia de energie.  Pofta de dulce poate fi cauzată de o fluctuație a glicemiei. Corpul nostru are nevoie de energie pentru a funcționa, iar această energie este glucoza. Când nivelul ei din sânge scade prea mult, organismul „tânjește” după alimente care să-i satisfacă nevoia de energie. Alimentele dulci, bogate în zahăr sunt o sursă rapidă de energie și soluția imediată pentru un dezechilibru glicemic.

Stresul.  Hormonii sintetizați de organism în perioadele de stres influențează poftele alimentare. Cortizolul, de exemplu, care este principalul hormon de stres, poate declanșa pofta de dulce. Stresul declanșează și secreția grelinei, un hormon care crește pofta de mâncare, cunoscut și ca „hormonul foamei” din acest motiv. Stresul cronic ne crește pofta pentru mâncare bogată în zaharuri adăugate și în grăsimi, arată un alt studiu.

Lipsa de somn. La fel ca stresul, odihna insuficientă stimulează sinteza grelinei. De asemenea, lipsa de somn inhibă leptina, substanță cu un rol foarte important în reglarea metabolismului și care suprimă senzația de foame. Potrivit unui studiu, persoanele care nu se odihnesc suficient au tendința să consume alimente dulci, sărate sau bogate în amidon (pâine albă, paste, orez, cartofi prăjiți, chipsuri). O explicație pentru aceste pofte este nevoia organismului de a-și crește nivelul de energie.

Deficitul de magneziu.  Magneziul participă la câteva zeci de procese biochimice din organism, inclusiv la cele de reglare a metabolismului.  Acest mineral, unul dintre cele mai importante pentru corp, contribuie la reglarea glucozei și a secreției de insulină.

Cum poate fi redusă pofta de dulce.  Reducerea cantității de zahăr consumate nu este un demers ușor, fiindcă presupune modificarea unor obiceiuri alimentare. Vei avea nevoie de timp pentru a pune în practică aceste schimbări, dar, cu perseverență, nu este imposibil.  Iată ce reguli sănătoase de alimentație pot ajuta să scapi de pofta de dulce:

* Consumă mai multe proteine și fibre.  Dacă hipoglicemia (glicemia scăzută) este cauza poftei de dulce, soluția sănătoasă este să mănânci o cantitate mai mare de proteine și mai multe alimente bogate în fibre pe parcursul zilei, cum sunt leguminoasele (mazărea, fasolea, lintea, năutul și soia).

* Asigură-te că ai un aport optim de magneziu.  Ne putem asigura acest mineral dintr-o varietate de surse alimentare, dar deficitul este foarte întâlnit în rândul populației. El se explică prin consumul de alimente ultraprocesate, care sunt sărace în magneziu, în detrimentul celor integrale.

* Dormi mai mult și gestionează stresul.  Lipsa de odihnă și stresul sunt două cauze frecvente ale poftei de dulce. Pentru o bună funcționare a metabolismului, asigură-te că te odihnești cel puțin 7 ore pe noapte.  Gestionarea stresului este o altă condiție pentru controlul apetitului alimentar. Identifică sursele de stres, găsește metode de relaxare, practică exerciții fizice și gestionează-ți mai eficient timpul pentru a evita suprasolicitarea.

* Bea un pahar cu apă. Înainte de a-ți satisface pofta de dulce, pune-ți un pahar cu apă. Se întâmplă adesea să confundăm senzația de sete cu cea de foame. Apa poate fi lucrul de care avem nevoie când simțim că trebuie să mâncăm neapărat ceva dulce.

* Alege fructele în locul prăjiturilor.  Fructele sunt o alternativă sănătoasă la dulciurile rafinate. Ele sunt o sursă de glucide, dar și de vitamine și fibre alimentare benefice. Ca să-ți satisfaci pofta de dulce, poți alege strugurii, bananele și mango.

* Ciocolata neagră taie pofta de dulce.  Înlocuiește ciocolata cu lapte cu un sortiment de ciocolată neagră. Condiția este să aibă un conținut de minimum 70% cacao. Ea are mai puține zaharuri în compoziție. În plus, este o sursă bogată în polifenoli – compuşi vegetali care susțin imunitatea și previn inflamația în corp. (MediCOOL.ro)

(T.L.)

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Într-o carte foarte veche se arată că proprietăţile vindecătoare ale acestei plante se trag de la Fecioara Maria, care, fugind cu pruncul Iisus în braţe, fiind urmărită de soldaţii regelui Irod, a rugat florile de pe câmp să o ascundă. Şi prima plantă care i-a sărit în ajutor a fost salvia. Atunci, Maica Domnului a spus: „De azi înainte şi până în veci tu vei fi floarea preferată a oamenilor. Îţi dau puterea să vindeci pe om de toate bolile şi să-l salvezi de la moarte, aşa cum ai făcut tu pentru mine!». De atunci, salvia înfloreşte în fiecare an pentru salvarea şi ajutorarea oamenilor, fiind ocrotită de mâinile Sfintei Fecioare. În Evul Mediu, salvia a avut un rol deosebit atât în medicină, cât şi în arta culinară. Din acest motiv, preotul Konrad von Megenberg considera salvia drept „hrana zeilor».

Puţine plante sintetizează în frunze o diversitate atât de mare de compuşi organici cu însuşiri bioactive aşa cum se constată la salvie. În primul rând mirosul plăcut, aromatic, specific odorant, camforaceu, lemnos şi ierbaceu, precum si gustul condimentat, puţin amărui, derivă dintr-un ulei eteric complex.

În afara uleiului eteric, frunzele conţin şi alţi compuşi organici care diversifică şi măresc valoarea terapeutică. Dacă în Antichitate se constatau efectele vindicative ale salviei numai pe baza experienţei, în prezent, prin analizele biochimice efectuate ne explicăm modul de acţionare a acestei plante în prevenirea şi combaterea multor afecţiuni maladive, fapt respectat de atâtea secole în medicina tradiţională la majoritatea popoarelor din Europa.

Proprietățile salviei.  Salvia este bogată în vitamina A, fier, calciu şi potasiu. Ajută la prevenirea luxațiilor, inflamațiilor, ulcerelor şi hemoragiilor. De asemenea, salvia întăreşte sistemul nervos.

Această plantă minune conține şi numeroase uleiuri volatile, dar şi acizi fenolici care acționează ca antioxidanți. Salvia este o sursă excelentă de vitamina K.

În tratamente externe, salvia are efecte cicatrizante, antiseptice, emoliente şi calmante.

Salvia îmbunătățeşte și stimulează memoria și este excelentă pentru copii. Datorită conținutului important de vitamina A și calciu, salvia este extrem de importantă pentru creșterea și dezvoltarea corespunzătoare a dinților, oaselor și pielii.

Substanțele cicatrizante din salvie sunt folosite în industria cosmetică pentru creme și loțiuni. Ceaiul de salvie este benefic în tratarea febrei, răcelilor și durerilor de cap.

Salvia este folosită, de asemenea, pentru condimentarea a numeroase preparate culinare. Aceasta oferă mâncărurilor o aromă specială.

Cultivarea salviei. Salvia găseşte condiţii bune de a creşte pe terenuri pietroase şi calcaroase, expuse la soare, unde îşi menţine foarte bine coloritul frunzelor şi parfumul.

Se recoltează în lunile de vară (iunie-august), de preferat înainte sau chiar în timpul perioadei de înflorire, deoarece atunci frunzele conțin cea mai mare concentrație de uleiuri esențiale. Frunzele argintii sau alb-cenuşii, păroase, se recoltează la începutul înfloririi şi apoi de încă 2-3 ori în decursul verii şi toamnei, pe timp însorit.  Se usucă în poduri, şoproane şi în camere bine aerisite, în locuri umbrite pentru a nu pierde din uleiul eteric, uşor volatilizabil. (Antena satelor.ro)

(T.L.)

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Recent, un nou studiu a dezvăluit că suplimentarea dietei zilnice cu extract de cacao este legată de un risc mai scăzut de a dezvolta boli de inimă.  În studiul publicat la începutul acestei luni în The American Journal of Clinical Nutrition, cercetătorii au examinat mai mult de 20.000 de adulți din SUA cu vârsta de 60 de ani. Aceștia au fost urmăriți timp de câțiva ani. În dieta lor zilnică a fost suplimentat extractul de cacao.  Cei care au primit suplimentul au avut un risc scăzut semnificativ de a dezvolta boli cardiovasculare. S-a descoperit că suplimentarea cu flavonol de cacao poate reduce evenimentele cardiovasculare clinice. S-a înregistrat inclusiv o reducere semnificativă cu 27% a decesului prin boli cardiovasculare (CVD), spune autorul studiului. Mai presus de aceasta, ciocolata neagră conține o mulțime de nutrienți. Cu cât ciocolata este mai închisă la culoare, cu atât este mai bine. Acest lucru înseamnă că are în compoziție un procent mai mare de cacao. Orice ciocolată cu 70% cacao sau mai mult, conține antioxidanți, fier, potasiu, calciu, cupru și magneziu.

Ce sunt flavonolii din ciocolată?  Flavonolii sunt un grup de molecule care aparțin grupei de flavonoide. Știința modernă a studiat flavonolii într-o mare măsură, cele mai cercetate exemple fiind kaempferolul, quercitina, miricetina și fisetina.

Flavonolii sunt compuși găsiți în pudra de cacao, ciocolată și alte alimente și au o serie de beneficii pentru sănătate. Un studiu recent privind flavonolii din cacao, publicat și în The American Journal of Clinical Nutrition, a constatat că aceștia ar putea juca un rol în protejarea de declinul cognitiv pe măsură ce îmbătrânești. În plus, un studiu publicat în Jurnalul de Hipertensiune al Asociației Americane a Inimii a găsit dovezi că flavonolii din ciocolată pot reduce tensiunea arterială.

„Flavonolii nu se găsesc doar în boabele de cacao. Ei sunt prezenți și în fructe de pădure, ceai și struguri, printre alte fructe și legume care rămân o parte esențială a unei diete sănătoase pentru sănătatea generală, spune autorul studiului. Acesta nu a fost un proces doar asupra ciocolatei. Ci mai degrabă un studiu de testare a unui supliment cu extract de cacao”.

S-a constatat că înțelegerea exactă a modului în care flavonolii de cacao afectează sănătatea cardiovasculară „necesită cercetări suplimentare”. Totuși, având în vedere beneficiile pentru sănătate ale ciocolatei negre, am putea să o integrăm în dietă, mai ales că are un gust irezistibil. (CaTine.ro)

(T.L.)

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Cele mai folosite substanțe din stevia sunt glicozidele de steviol și reb A. Acestea sunt extrase printr-un proces de recoltare a frunzelor, urmat de uscare, extracție a lichidului și purificare. Stevia brută, produsul procesat înainte de a fi purificat, are adesea un gust amar și emană un miros neplăcut până când este albită sau decolorată. Ca o alternativă la zaharoză sau zahăr de masă, utilizarea steviei ca îndulcitor are potențialul de a aduce beneficii considerabile pentru sănătate. Stevia este semnificativ mai puțin calorică decât zaharoza. Componentele cu gust dulce din îndulcitorii de stevia apar în mod natural. Această caracteristică poate aduce beneficii persoanelor, care preferă alimente și băuturi din surse naturale. Numărul scăzut de calorii califică stevia ca fiind o alternativă sănătoasă pentru controlul diabetului sau pierderea în greutate.

Poate fi consumată de persoanele diabetice.  Unul dintre beneficiile consumului de stevia este că îndulcitorii cu stevia nu adaugă calorii sau carbohidrați la dietă. Stevia nu are niciun efect asupra glucozei din sânge sau a răspunsului la insulină. Acest lucru le permite persoanelor cu diabet să mănânce o varietate mai largă de alimente și să respecte un plan alimentar sănătos. Stevia a prezentat efecte minime sau niciun efect asupra glicemiei, nivelului de insulină, tensiunii arteriale și greutății corporale. De asemenea, ar putea regla nivelurile zahărului din sânge, în cazul persoanelor, care suferă de diabet de tip 2.  În plus, se poate folosi pentru a înlocui îndulcitorii artificiali, alături de miere și siropul de arțar. Reduce tensiunea arterială.  Anumite glicozide din extractul de stevie ar putea dilata vasele de sânge. De asemenea, pot crește excreția de sodiu și producția de urină. De aceea ar putea ajuta la scăderea tensiunii arteriale. Planta stevia ar putea avea acțiuni cardiotonice. Acțiunile cardiotonice echilibrează tensiunea arterială și reglează bătăile inimii, acestea fiind printre beneficiile consumului de stevia

Nu afectează sănătatea dentară.  Stevia previne apariția cariilor, deoarece nu conține carbohidrați fermentabili. Când bacteriile specifice care sunt prezente în gură intră în contact cu carbohidrații fermentabili, cum ar fi zaharurile și amidonul, bacteriile metabolizează acești carbohidrați în acizi organici care încep erodarea smalțului.  Deși stevia este dulce, nu conține carbohidrați fermentabili. De aceea poate fi considerată nonacidogenică și, prin urmare, adecvată pentru a susține sănătatea dentară.

Ajută la gestionarea unei greutăți optime. Stevia nu conține zahăr și are foarte puține calorii. Poate face parte dintr-o dietă bine echilibrată pentru a ajuta la reducerea aportului de energie fără a pierde deloc gustul. Ajută în lupta împotriva obezității și a supraponderabilității.

Prezintă riscuri minime de a cauza alergii.  Riscurile minime de a cauza alergii se numără printre beneficiile consumului de stevia. Glicozidele de steviol nu sunt reactive și nu sunt metabolizate în compuși reactivi. Prin urmare, este puțin probabil ca glicozidele de steviol să provoace reacții alergice atunci când sunt consumate în alimente. Chiar și formele foarte purificate de extract de stevia sunt foarte puțin probabil să provoace o reacție alergică.

Poate diminua riscul de apariție a cancerului pancreatic.  Stevia conține mulți steroli și compuși antioxidanti, inclusiv kaempferol. Kaempferolul poate reduce riscul de apariție a cancerului pancreatic. De asemenea, antioxidanții pot fi eficienți în lupta împotriva efectelor cauzate de stresul oxidativ. Aceștia pot încetini îmbătrânirea celulară.

Stevia oate fi inclusă în dietele copiilor.  Alimentele și băuturile care conțin stevia pot avea un rol important în scăderea caloriilor din îndulcitorii nedoriți aflați în dieta copiilor. Acest lucru le permite copiilor să consume alimente și băuturi dulci fără calorii adăugate, în timp ce trec la o dietă cu conținut scăzut de zahăr. (MediCOOL.ro)

(T.L.)

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

* Seleniul – efect antioxidant.  Antioxidanții sunt compuși ce pot fi asimilați preponderent din alimentație și au rolul de a contrabalansa efectele negative ale radicalilor liberi. Ca produse reziduale ale proceselor naturale ale organismului, radicalii liberi, produși în cantități normale, au rol de protecție a organismului. Stilul de viață modern, stresul, alimentația nesănătoasă, fumatul, consumul de alcool, precum și înaintarea în vârstă cresc nivelul radicalilor liberi peste limită, făcându-i extrem de dăunători.

Seleniul ajută la reducerea stresului oxidativ și la neutralizarea radicalilor liberi în exces. Această abilitate de a reduce efectele dăunătoare ale radicalilor liberi asupra celulelor, precum și cea de întărire a sistemului imunitar au fost asociate în anumite studii cu scăderea riscului apariției anumitor forme de cancer.

* Seleniul scade riscul bolilor cardiovasculare și inflamațiile. Nivelurile scăzute de seleniu în organism au fost asociate de-a lungul timpului cu riscul crescut de boli cardiovasculare. Tot seleniul poate fi responsabil de scăderea nivelului markerilor inflamatorii, unul dintre factorii principali de risc pentru bolile inimii. Scăzând nivelul stresului oxidativ și al inflamațiilor, aportul de seleniu poate fi asociat și cu diminuarea riscului de apariție a aterosclerozei – afecțiune care poate duce la producerea infarctului sau atacurilor vasculare.

* Seleniul previne bolile neurodegenerative.  Alzheimer este o afecțiune degenerativă ce aduce, în principal, deteriorarea progresivă a memoriei. Există o serie de studii care au arătat că cei care suferă de Alzheimer au o concentrație scăzută de seleniu în sânge. De asemenea, alte studii au arătat că un aport de seleniu – fie din hrană, fie din suplimente naturale – ar putea îmbunătăți memoria pacienților bolnavi. Dieta meditareneană, bogată în seleniu datorită peștelui și fructelor de mare, a fost asociată cu un risc scăzut de dezvoltare a bolii Alzheimer.

* Seleniul reglează funcția tiroidei.  Seleniul este esențial pentru funcționarea corespunzătoare a glandei tiroide, iar aceasta din urmă, esențială pentru funcționarea întregului organism, reglează metabolismul, controlează creșterea și dezvoltarea. Mai mult, țesutul acestei glande are un conținut mai mare de seleniu decât orice alt organ din corpul nostru. Acest mineral protejează tiroida împotriva stresului oxidativ și joacă un rol esențial în producerea de hormoni tiroidieni.

* Întărirea sistemului imunitar.   Sistemul imunitar ne păstrează sănătoși identificând și luptând cu posibilii atacatori – bacterii, virusuri, paraziți. Seleniul, prin acțiunea lui antiinflamatoare, diminuează stresul oxidativ, scade inflamațiile și crește imunitatea. Deficiența de seleniu are impact negativ asupra sistemului imunitar, determinând un răspuns întârziat al acestuia.

* Reducerea simptomelor astmului.  Astmul este o boală cronică care se manifestă la nivelul căilor respiratorii prin inflamarea și îngustarea canalelor care transportă aerul. Acest lucru determină simptome precum respirația zgomotoasă, senzația de aer insuficient, tuse, senzația de sufocare. La fel ca multe alte afecțiuni, și astmul se asociază cu stresul oxidativ și procesele inflamatorii. Datorită abilității seleniului de a reduce inflamația, acesta este util și în diminuarea simptomelor astmului, putând astfel duce la o reducere a medicației, sub îndrumare medicală.

Seleniu – Forma organică, ușor de absorbit. Drojdia inactivă, utilizată în acest produs, este îmbogățită cu seleniu. Cu alte cuvinte, în procesul natural de formare a drojdiei sunt adăugate cantități mici de sare anorganică de seleniu. Prin metabolizare, drojdia transformă această sare în forma organică de seleniu – L-selenometionină.  Ingerat sub această formă, seleniul este mult mai ușor absorbit și asimilat de către organism.  Seleniul organic are o biodisponibilitate de peste 90%, de două ori mai crescută decât în cazul formelor anorganice de seleniu. (Sursa – Zenyth.ro)

(T.L.)

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Una dintre cauzele principale este zgomotul informațional. Recomandările se schimbă, se contrazic și adesea devin rapid depășite. Ceea ce ieri era considerat sănătos, astăzi este pus sub semnul întrebării. În rezultat, omul își pierde reperele și revine la modelul alimentar obișnuit. Un rol important îl au și obiceiurile formate de-a lungul anilor. Preferințele gustative, ritmul meselor și reacțiile emoționale la hrană sunt consolidate la un nivel profund. Organismul tinde spre ceea ce este familiar — gusturi intense, carbohidrați rapizi, accesibilitate. Acest lucru nu ține de slăbiciune, ci de un mecanism biologic de adaptare.

Mediul înconjurător influențează, de asemenea, decisiv. Disponibilitatea alimentelor procesate, bogate în zahăr, sare și aditivi, creează o presiune constantă. Atunci când „nesănătosul” este mai simplu, mai rapid și mai ieftin, alegerea devine previzibilă.

Totuși, soluția există și nu constă în restricții drastice sau diete temporare. Fundamentul schimbării este gradualitatea și conștientizarea.

Primul pas este evitarea schimbărilor bruște. Organismul și psihicul resping transformările radicale. Mult mai eficient este să fie introduse treptat produse benefice, înlocuind elementele existente fără a destabiliza echilibrul.

Al doilea principiu este simplificarea alegerii. Planificarea meselor, prezența alimentelor de bază în casă și organizarea meniului reduc deciziile impulsive. Atunci când alimentația sănătoasă devine accesibilă, ea nu mai necesită efort.

Al treilea aspect ține de schimbarea mediului. Nu este nevoie de transformări radicale, ci de pași mici: eliminarea produselor ultraprocesate din spațiul vizibil, introducerea alimentelor naturale și crearea unor condiții în care alegerea corectă devine firească.

Este esențială și mutarea accentului de pe voință pe formarea obiceiurilor. Regularitatea și repetarea acțiunilor simple creează o nouă normalitate. În timp, organismul se adaptează, iar ceea ce părea dificil devine natural.

În final, renunțarea la perfecțiune este decisivă. Alimentația nu trebuie să devină o sursă de presiune. Un echilibru stabil este mult mai valoros decât perioadele scurte de „perfecțiune”. O abordare ecologică a alimentației nu înseamnă luptă, ci armonie — cu propriul corp și cu mediul înconjurător. Este un proces lent, dar profund, care devine parte din structura interioară a omului. (Ecology.md)

(T.L.)

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

• O normă uitată (Trecutul): Tradițional, hrana era locală, de sezon și neprocesată. Riturile și tradițiile românești reflectau o legătură strânsă cu pământul și produsele sale naturale, o hrană care hrănea corpul și sufletul, similară cu hrana spirituală. Industrializarea a adus aditivi, procesare excesivă și o distanțare de sursa hranei.
• Viitorul omului (Necesitate): Hrana curată devine viitorul din rațiuni de sănătate (evitarea bolilor moderne) și de mediu. Se pune accent pe:

Agricultura ecologică: Fără pesticide și îngrășăminte chimice.

Alimente locale/sezoniere: Reducerea amprentei de carbon.

Transparență: Înțelegerea a ceea ce consumăm.

Revenirea la origini și adoptarea unui stil de viață bazat pe alimente neprocesate reprezintă, așadar, o adaptare esențială pentru sustenabilitatea viitoare.

Există lucruri care par evidente. Hrana este unul dintre ele. Ea este mereu prezentă. Disponibilă. Variată. Și tocmai de aceea mult timp nu a fost pusă sub semnul întrebării. Astăzi însă, percepția începe să se schimbe.

Abundență fără înțelegere. Omul modern are acces la hrană tot timpul anului. Dar, în același timp, știe tot mai puțin despre ea: de unde provine, cum este produsă, ce conține cu adevărat.

O schimbare globală. Se observă o tendință clară: Interesul pentru produse naturale crește. Oamenii caută hrană locală, produse simple, metode tradiționale.

Complexitatea alimentației moderne. Sistemul alimentar actual este eficient, dar complex. Include:  procesare intensă, aditivi, metode industriale. Acest lucru cere mai multă conștientizare.

Hrana ca ecologie. Hrana nu este separată de natură. Ea este legătura directă dintre om și mediul înconjurător. De pildă, Moldova păstrează încă legătura cu hrana naturală.  Grădinile, livezile, produsele locale sunt încă parte a vieții.

Concluzie: Hrana curată nu este un trend. Este o revenire la normalitate, o întoarcere la simplitate și înțelegere. Hrana curată nu este doar o modă, ci o necesitate vitală. Revenirea la o alimentație curată este o formă de protejare a sănătății omului, dar și a planetei în genere. (Ecology.md)

(T.L.)

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Informația a fost comunicată de către Departamentul de Sănătate al Administrației Militare Regionale Cernăuți.

Pacientul este un băiețel de șapte ani din rândul persoanelor strămutate intern, care urma un tratament pentru pneumonie la Spitalul Regional de Copii din Cernăuți. Încă înainte de spitalizare, mama sa a observat semne alarmante — copilul nu rezista la efortul obișnuit și își pierdea adesea energia fără un motiv vizibil. Acest lucru i-a făcut pe medici să suspecteze o patologie cardiacă.

Specialiști de la Institutul „M. Amosov” s-au deplasat special la Cernăuți, confirmând suspiciunea și recomandând un examen TC cardiac cu contrast pentru precizarea diagnosticului.

Examinarea a fost efectuată direct în spital datorită echipamentelor moderne disponibile. În urma rezultatelor, s-a luat decizia preliminară pentru tratament chirurgical. Anterior, astfel de investigații nu se realizau în regiunea Cernăuți, iar micii pacienți trebuiau transportați în capitală, ceea ce crea riscuri suplimentare pentru cei a căror stare nu permitea o călătorie lungă în siguranță.

Capacitățile tomografului de la Spitalul Regional de Copii au fost evaluate de directoarea Departamentului de Sănătate al Administrației Militare Regionale Cernăuți, Natalia Svestun. Potrivit ei, posibilitatea de a investiga copiii pe plan local schimbă radical abordarea în diagnosticarea cazurilor complexe și elimină necesitatea transportului riscant către clinicile din capitală.

Reamintim că Spitalul Regional de Copii din Cernăuți este principala instituție medicală multidisciplinară pentru populația infantilă din regiune.

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com