Unui fiu, care este prea mult alintat, i se spune că este „băiatul mamei”. Ian Lupoi, chiar din copilărie, a fost „ajutorul mamei”. Au trăit din muncă grea și frații Lupoi erau deprinși cu treburile casnice. Ian era legat sufletește de mama, o înțelegea și o bucura prin hărnicia sa. Nu-i ieșea niciodată din cuvânt.  Când mama sa Angela a hotărât să se întoarcă la Dinăuți, la casa părintească, Ian a susținut-o.

–Ne-am mutat cu traiul la Dinăuți în 2016. Casa mamei mele, Maria, era veche și Ian mi-a spus că vrea să ridice o casă nouă, povestește doamna Angela. Pentru aceasta trebuiau bani, mulți bani, dar în sat unde să-i câștigi?! Am fost nevoită să plec la lucru în Italia. Grijile casei au rămas în seama lui Ian și a fratelui său mai mic, Ruslan. Tot ei au îngrijit și de bunica lor. Mama mea și bunica lor a murit în noiembrie 2021, cu câteva luni înainte de începerea războiului.

Ian Lupoi avea experiență militară. După absolvirea școlii din Costiceni și-a făcut serviciul militar în termen.

–Ian a fost un soldat foarte disciplinat, remarcă doamna Angela. Comandanții lui erau foarte mulțumiți. Ian a avut posibilitate să se mute cu serviciul de la Odesa la Cernăuți, mai aproape de casă, dar nu s-a folosit de aceasta. N-a căutat niciodată locuri mai ușoare. Nici de munca grea nu s-a temut.

Fiul mai mare al Angelei Lupoi nu avea un scop mai important decât să ridice o casă nouă. El era ferm convins că un gospodar adevărat trebuie să locuiască într-o casă frumoasă. Cu această convingere l-a încurajat și pe Ruslan. Cei doi frați împreună urmau să îndeplinească un volum mare de muncă. Contau nu numai pe banii câștigați de mama lor în Italia. Munceau așa de parcă erau gospodari de când e lumea.

–Țineau grădina, creșteau și animale  ca să aibă bani pentru treburi gospodărești. Și-au cumpărat mașină și remorcă la ea. Și amândoi s-au apucat de construcția casei. Ian punea totul la cale, Ruslan îl susținea și lucrul sporea. Mă bucuram și eu că am feciori ascultători, care nu pierd timpul în zadar, afirmă doamna Angela și continuă: Veneam acasă din Italia, de obicei vara. Am venit „în vacanță”, după cum spun italienii, și în vara anului 2022. În Ucraina mergea războiul și lumea era foarte îngrijorată. Într-o bună zi Ian s-a întors de la Noua Suliță forate trist. Mi-am dat seama că s-a întâmplat ceva, însă el nu mi-a spus nimic atunci. Ceva mai târziu a recunoscut că a fost la comisia medicală și că va pleca în armată. Adică pe front, așa am înțeles eu.

În ziua când ne-am dus la Noua Suliță, la comisariatul militar, lumea din oraș îl petreceau pe ultimul drum pe Ruslan Moldovan, căzut în luptele de pe front, unde pleca și feciorul meu. Ian i-a șoptit lui Ruslan: „Măcar tu să rămâi acasă”.

…Au urmat trei ani de îngrijorări și retrăiri zilnice. Doamna Angela căuta să vină din Italia acasă, atunci când se afla în concediu și Ian. Astfel cum putea să se întâlnească cu feciorul, care mai la fiecare pas se confrunta cu riscuri periculoase pentru propria viață?!

–Ultima dată când l-am petrecut pe front, am așteptat transportul vreo două ore, își amintește doamna Angela. Poate așa a fost să fie ca să putem vorbi mai pe îndelete, să mă bucur că-l am lângă mine, fie chiar pe două ore în plus.  Când ne-am despărțit, nici nu puteam plânge. Am fost operată și mă temeam să nu se desfacă cusăturile de la rana încă necicatrizată.

În a treia vară, adică în 2025, de la plecarea lui Ian pe front, mamei sale i-a fost sortit să primească o rană sufletească adâncă. Ea nu se va cicatriza niciodată.

–La 5 iulie mă întorceam cu autobuzul din Italia acasă, la Dinăuți, precizează doamna Angela. Nu puteam face legătura cu Ian. Mă linișteam cu gândul că el e într-o misiune de luptă și nu poate răspunde la telefon. Știam că înainte de a fi trimis pe linia „zero”, el vorbise cu Ruslan vreo 40 de minute. Simțeam o greutate pe suflet. Am obținut acel concediu cu mare rugăminte. Am spus revoltată că feciorul meu e la război și nu la discotecă și am ocazia să mă întâlnesc cu el. Ian a murit la 6 iulie. Era pe teritoriul nostru, mai în siguranță, dar a călcat pe o mină, care i-a curmat viața.

Am aflat despre aceasta peste câteva zile. Vecinii bănuiau ceva, dar nu cutezau să-mi spună sau să mă întrebe. Au venit în sat reprezentanți de la centrul de recrutare din Noua Suliță, au trecut pe la poarta noastră, dar nu s-au hotărât să intre în ogradă. M-au chemat la primărie și am aflat vestea strașnică…

Sicriul cu corpul neînsuflețit a lui Ian Lupoi a fost dus în casa cea nouă, neterminată încă. De acolo a fost petrecut pe ultimul său drum pământesc.

–Am terminat deja construcția casei noi, am terminat-o fără Ian. Ruslan s-a străduit din plin ca să-i împlinească visul. Am amenajat-o așa cum dorea Ian să fie. Poate o admiră de acolo, din ceruri, spune cu mare durere Angela Lupoi.

După cum afirmă tradiția, construirea unei case înseamnă a ridica un altar al familiei. Chiar și în cântec se spune că „sfântă ni-i casa”. Frații Ian și Ruslan Lupoi au depus multe eforturi ca să ridice o casă nouă, confirmând astfel că sunt gospodari. Unde au pus ei străduința, Dumnezeu a pus și harul Său. Ian, chemat la arme și în tranșeele de rezistență împotriva agresorului, care transformă în ruine localități întregi și lăsând mii și mii de familii fără cămin părintesc, a căzut în lupta dreaptă și s-a ridicat la „casa cea veșnică”. Casa lui nouă din Dinăuți îi duce dorul. Poate prin jertfa ctitorului, această casă îi va apăra pe cei dragi și scumpi lui de vânturile provocărilor și ale răutății din lume. Să sperăm că în ea va dăinui liniștea, siguranța și pacea…

–După ce l-am pierdut în război pe Ian, îl visam des. În ultimul timp nu-l visez, dar îl am permanent în rugăciune, declară îndurerata mamă.

…Oamenii asociază pacea cu cerul senin. Cupola albastră a cerului pare că acoperă viața liniștită și tihnită. Norii albi, care plutesc încet de la un capăt al orizontului în celălalt, pot fi asociați cu nori cu îngeri, zugrăviți de iconari pe cupolele bisericilor. Mamele care și-au pierdut fiii tineri în război sau în împrejurări tragice, își ridică deseori ochii și gândurile spre înălțimile azurii, spre Atotputernicul a cărui voie trebuie să se facă în cer și pe pământ. Nu este, pur și simplu, un gest al rugăciunii, ci și o speranță că vor fi primite  în tării cuvintele lor sincere și fierbinți. Inima de mamă continuă să creadă că dacă urmele fiului ei nu mai există pe pământ, în această lume materială, ele nu se pierd acolo, în Împărăția Cerurilor. Fiul privește spre pământ, dar cu alți ochi și-și vede mama îndoliată, așteptând de la el o mângâiere invizibilă, căci între mamă și copilul ei există întotdeauna o legătură permanentă.

(V.K.)

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com  

Nouăzeci de ani înseamnă o istorie lungă de viață, plină de succese, încercări, decizii înțelepte și amintiri de neuitat. Iar 49 de ani de activitate pedagogică nu înseamnă doar ani de muncă, ci generații de elevi pe care i-a instruit și îndreptat pe calea vieții, nenumărate fapte bune care au rămas pentru totdeauna în inimile discipolilor săi, în memoria oamenilor.

Doamna Lidia Patraș a educat oameni de omenie, le-a dat cunoștințe, înțelepciunea vieții, i-a învățat bunătatea, cinstea și onoarea. Munca depusă de doamna Lidia Patraș de-a lungul mai multor decenii este o contribuție neprețuită la dezvoltarea educației, iar însăși viața ei este un exemplu de dăruire față de profesia aleasă, răbdare și dragoste pentru oameni.

În această zi de neuitat pentru veterana învățământului public, Lidia Patraș, starostele satului Dinăuți, membrii colectivului pedagogic de la Liceu, foști colegi de serviciu și elevi, au felicitat-o la domiciliu pe jubiliară. Cuvinte de recunoștință au fost adresate și soțului doamnei Lidia, Dumitru Patraș, fost profesor de fizică și matematică la aceeași școală. Soții Dumitru și Lidia Patraș sunt familiști exemplari, mândria satului Dinăuți. În mesajele de felicitare se menționează: „Fie ca Bunul Dumnezeu să vă dăruiască multă sănătate, liniște sufletească, căldură și grijă din partea celor dragi, respectul și recunoștința oamenilor. Fiecare zi să vă fie încălzită de dragoste, fiecare dimineață să vă aducă bucurie, iar inimile să vă fie pline de lumină și mândrie pentru anii trăiți cu demnitate”.

La mulți ani fericiți le urează soților Lidia și Dumitru Patraș și publicația „Libertatea Cuvântului”.

Fotografii de Valeriu Gulpac

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

„Exprimăm recunoștință sinceră apărătorului nostru pentru puterea, rezistența și devotamentul său față de Ucraina. Fie ca alături să-i fie întotdeauna oameni care îi prețuiesc fapta de vitejie.

Suntem mândri de elevii noștri de clasa a IX-a, care dau dovadă de respect față de cei care au apărat și continuă să apere Patria. Tocmai prin astfel de fapte se educă mila, patriotismul și omenia”, se menționează în postarea de pe Facebook a Instituției de învățământ din Nesvoia, CT Mămăliga.

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Potrivit primarului comunității Nedoboivți, Iurii Iuzva, întreprinderile lui Todosiiciuk se numără printre cei mai mari contribuabili din comunitate.

În prezent, în livezi lucrează aproximativ 50 de oameni. Fiecare fruct este cules purtând mănuși, pentru a nu lăsa urme de degete, și li se păstrează codițele – acestea sunt condițiile în care merele pot fi vândute în străinătate, povestește șefa brigăzii pomicole, Ganna Verenciuk.

În total, sunt cultivate aproximativ zece soiuri. Pe piața ucraineană se vând în principal mere din soiul „Champion” și din grupa „Jonagold”, iar în străinătate – clone ale soiului „Gala”, soiurile „Golden”, „Simirenko”, „Jeromine”, „Red Delicious” și „Granny Smith”, povestește fondatorul întreprinderilor unde sunt cultivate merele, Veaceslav Todosiiciuk.

Munca se desfășoară pe parcursul întregului an. După recoltarea merelor, copacii sunt pregătiți pentru iarnă – udați, în special dacă sunt puține ploi. Astfel, un singur copac are nevoie de 20 de litri de apă. Primăvara, pomii sunt curățiți cu utilaje speciale. „Pomicultura este o ramură la care este imposibil să renunți. Este ca un copil pe care îl îngrijești, îl crești cu dragoste și mergi alături de el decenii întregi”, a povestit Todosiiciuk.

„Cel mai mare hub logistic unde sunt aduse merele noastre este Turcia. De acolo sunt distribuite mai departe către țări precum Siria, Liban, Irak. Aceasta este ruta terestră, dar mai există și cea maritimă – Dubai, Emiratele Arabe Unite. Acolo există de asemenea un hub logistic, de unde produsele sunt distribuite mai departe către alte continente. Merele noastre sunt apreciate pentru proprietățile lor gustative clar exprimate”, a povestit Todosiiciuk.

Todosiiciuk spune că în fiecare an un anumit soi de mere devine un trend. Care anume va fi acesta în acest sezon – nu se știe încă, deoarece vânzarea merelor nu a început. În același timp, anul trecut, acest statut l-a avut soiul „Gala”.

În total, pentru întreținerea a peste 50 de hectare de livadă se cheltuiesc anual până la trei mii de dolari, accentuează Todosiiciuk. Merele recoltate sunt distribuite în depozite frigorifice. Când o cameră este umplută complet, temperatura din interior este coborâtă la 1–2 grade.

Finalizarea recoltării merelor este planificată pentru luna noiembrie. Fructele mari vor fi vândute, iar din cele mici se va produce suc în cadrul propriei fabrici. Astfel se lucrează deja de șapte ani, povestește Todosiiciuk. Sezonul trecut s-au putut vinde până la 120 de tone de suc. Cererea pentru produse este în creștere, așa că întreprinderea anticipează o creștere a volumului vânzărilor cu aproximativ 50%. De asemenea, în planuri este extinderea procesării merelor și fabricarea de noi produse din acestea. În prezent, se produc și ambalaje pentru mere și suc.

Momentan, încăperile în care sunt depozitate merele și se fabrică sucul funcționează ca un hub. Aici își depozitează fructele și alți fermieri, în special din comunitățile și regiunile învecinate.

„La vremea noastră am construit mai multe spații de depozitare decât ne permitea capacitatea propriilor întreprinderi, așa că pe lângă noi s-au reunit fermieri mici, mijlocii și mai mari. Așa a luat naștere o cooperativă naturală, care face posibilă păstrarea în comun a merelor, organizarea vânzărilor, formarea loturilor de marfă și vânzarea lor mai ușoară”, spune Todosiiciuk.

El mai afirmă că munca în această afacere îi aduce satisfacție morală, în special toamna, când văd rezultatele muncii depuse.

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Potrivit Inei Vovciuk, vremea permite în prezent efectuarea lucrărilor de câmp, însă pentru semănatul culturilor de toamnă lipsește umiditatea în sol. Pentru recolta de anul viitor se intenționează să se semene în total: 28,5 mii de hectare de grâu de toamnă; 6,6 mii de hectare de orz de toamnă; 0,2 mii de hectare de secară de toamnă.

În prezent, semănatul rapiței de toamnă a fost finalizat pe o suprafață de 11,6 mii de hectare, iar culturile cerealiere de toamnă au fost semănate pe mai mult de 40% din suprafața totală, menționează Ina Vovciuk. „Pe parcursul perioadei de vegetație în regiune au căzut aproape 70% din precipitațiile normale. Umiditatea în sol este, de asemenea, mai redusă decât de obicei, însă deocamdată situația nu este critică. Din cauza lipsei precipitațiilor, agricultorii riscă să semene în sol uscat. Acest lucru poate influența termenele de semănat, germinarea semințelor și starea culturilor de toamnă”, declară Ina Vovciuk.

De asemenea, lucrările agricole de toamnă sunt influențate de costul carburanților, al îngrășămintelor și al produselor pentru tratarea semințelor. Din acest motiv, unele gospodării agricole și-ar putea modifica suprafețele destinate culturilor de toamnă și ar putea mări masivul cu culturi de primăvară, adaugă Ina Vovciuk.

În prezent, în regiune au fost recoltate 58,6 mii de hectare de culturi agricole târzii, ceea ce reprezintă 49,3% din suprafața totală. În total, au fost obținute aproape 319 mii de tone de boabe, cu o recoltă medie de 5,44 tone la hectar. Recoltarea culturilor cerealiere timpurii și a leguminoaselor a fost deja finalizată și se continuă strângerea porumbului, a soii și a floarei-soarelui. Au fost deja recoltate: porumb — 32,5 mii de tone de pe o suprafață de 4,5 mii de hectare; soia — 50,1 mii de tone de pe 18,5 mii de hectare; floarea-soarelui — 32,6 mii de tone de pe 10,5 mii de hectare.

Totodată, recoltarea rapiței a fost deja încheiată — s-au strâns 38,3 mii de tone de pe 11,5 mii de hectare. De asemenea, au fost recoltate 148,4 mii de tone de legume și bostănoase de pe 7,4 mii de hectare. De asemenea, strângerea cartofilor este aproape finalizată — s-au recoltat 450,4 mii de tone de pe o suprafață de 21,5 mii de hectare, ceea ce reprezintă 96% din suprafața totală, precizează Ina Vovciuk. Sfecla de zahăr a fost recoltată până acum în cantitate de 21 de mii de tone de pe o suprafață de 0,3 mii de hectare.

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

În cadrul forumului practic au fost propuse traininguri – ca instrumente concrete de  depășire a  stărilor de criză. Scopul întrunirii a constat în aceea de a transmite specialiștilor civili modele funcționale, care urmează să fie aplicate în practică în comunități. Dmytro Terpylo, șeful programului „Compasul Eroului” al Fondului de Binefacere „DT Care Ucraina”, a explicat:  „Pe de o parte  este experiența științific dovedită de lucru cu veteranii în Statele Unite, și experiența ucraineană a războiului nostru, care, în principiu, este absolut diferită. Avem 3 fluxuri practice. Primul, pentru cei care doresc să încerce mai detaliat pe propria piele exact metoda Brain și T4. Al doilea flux este cel de art-terapeutic, unde va fi creat proiectul „Speranța Project Hope”. Iar al treilea flux este cel practic – activități din partea veteranilor-mentori”.

Pentru a demonstra eficacitatea unei astfel de abordări celor care abia își caută resurse pentru recuperare, organizatorii i-au implicat pe foștii participanți ai programului. Aceștia arată prin propriul exemplu că apelarea la specialiști ajută la menținerea calității vieții.

„Vreau să-mi împărtășesc experiența de a fi în programul «Compass», schimbările care s-au produs cu mine după ce am fost lăsat la vatră și, respectiv, ce s-a întâmplat cu mine pe parcursul aflării în program. Orice veteran are o rezistență, are propriile probleme. Însoțit de un psiholog, va fi mult mai ușor. De aceea recomand să faceți acești primii pași, în loc să analizați în avans. Pur și simplu să mergeți în moment și pur și simplu să o faceți”, a împărtășit Oleksandr Volkovskyi, veteran și participant la programul „Compasul Eroului”.

Natalia Neceaeva-Iuriiciuk, conferențiar la Catedra de științe politice și administrație publică a Universității cernăuțene a opinat că astfel de platforme de dialog trebuie să devină baza pentru viitoarea politică de stat sistemică, deoarece procesul de reintegrare va afecta aproape fiecare ucrainean: „Astăzi ne aflăm într-o stare în care o parte uriașă a societății noastre se află pe linia frontului, există un număr imens de familii care au pe cineva dintre cei ce ne apără astăzi. Conform diferitelor estimări, peste un timp va fi mai mult de jumătate din societatea ucraineană sau chiar 80% dintre cei care au experiență militară și, în consecință, experiența de a-i aștepta pe cei de pe linia frontului. Astfel de evenimente, precum BRAVE DAY, sunt o oportunitate de a înțelege, de a explica, de a face cunoștință, de a ne integra reciproc și de a merge mai departe”.

Organizatorii forumului – Fondului de Binefacere „Resurse și Inițiative Sociale”, Consiliului Orășenesc Cernăuți, Universitatea Națională „Iuri Fedkovyci” din Cernăuți – mizează să facă acest format practic anual, pentru a transmite instrumentele testate psihologilor și serviciilor sociale din întreaga țară.

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com 

„Pentru noi, aceasta nu este doar o formă de ajutor, ci și o dovadă de recunoștință, grijă și unitate a familiei școlare, care păstrează legătura cu foștii elevi și îi susține în aceste vremuri dificile.

Mulțumim din suflet tuturor celor care au participat la târg, celor care au pregătit bunătăți, au cumpărat, au organizat și au susținut inițiativa noastră. Datorită implicării și solidarității voastre, am reușit să facem încă o faptă bună”, se menționează în postarea de pe Facebook a Liceului din Marșinți.

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Acest lucru a fost anunțat pe pagina de Facebook a Comunității Teritoriale Orășenești Noua Suliță.

În total, la concurs au fost depuse 66 de proiecte. Locuitorii au putut vota pentru acestea în format electronic și pe buletine de vot pe hârtie. Potrivit primarului comunității, Maria Nicorici, fondurile pentru câștigători vor fi prevăzute în bugetul pentru anul 2027. Termenele concrete de realizare nu au fost stabilite încă.

În urma votului, câștigătoare au devenit trei inițiative din categorii diferite:

Proiectul mare — „Comunitatea activă — sport la orice vârstă”. Prevede amenajarea unui teren de sport deschis la Coteleu. Proiectul  a fost depus de Vitalina Golovko. Bugetul acestuia este de 94 810 grivne.

Proiectul mic — reconstrucția iluminatului stradal. În satul Zelenyi Gai se intenționează instalarea dispozitivelor  de iluminat LED cu grad înalt de eficiență. Proiectul a fost depus de Larysa Șevciuk. Pentru realizarea acestuia au fost prevăzute 49 990 de grivne.

Proiectul social — „Căsuța”. Acesta este un spațiu pentru dezvoltare, joacă și confort destinat copiilor cu cerințe educaționale speciale din Noua Suliță. Proiectul a fost depus de Eugenia Zagryduh. Valoarea acestuia este de 16 600 de grivne.

Pentru proiectele mici a fost prevăzută o finanțare cuprinsă între 10 și 50 de mii de grivne, iar pentru cele mari — între 50 și 100 de mii. O categorie socială separată a fost stabilită pentru inițiativele axate pe îmbunătățirea vieții persoanelor cu dizabilități.

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Spațiul a fost amenajat în cadrul proiectului „Adaptarea socială a veteranilor și a membrilor familiilor lor”, implementat de Comunitatea Orășenească  Noua Suliță cu sprijinul Programului „U-LEAD cu Europa”. Cu fonduri internaționale au fost achiziționate ferestre, uși, mobilier și materiale de construcții, iar reparațiile au fost efectuate din contul bugetului local.

În noul centru se vor desfășura ședințe de consiliere cu psihologi, ateliere de art-terapie, master-class și evenimente culturale pentru adulți și copii. De asemenea, spațiul va servi drept platformă pentru întâlniri directe între veterani și reprezentanți ai autorităților, în vederea soluționării problemelor sociale și de trai.

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Contribuibilii din regiunea Cernăuți au mobilizat venituri în trezoreria statului în sumă totală de 19,5 miliarde grivne, dintre care: prin intermediul organelor fiscale – 7 miliarde grivne,  prin intermediul organelor vamale – 12 miliarde grivne, din alte surse – 0,5 miliarde grivne. În fondul general al bugetelor locale din regiune, pentru perioada ianuarie – septembrie 2026, au intrat venituri proprii în valoare de 7,1 miliarde grivne, ceea ce reprezintă 103,6% față de indicatorii programați pentru această perioadă. A fost asigurată îndeplinirea indicatorilor planificați per total pentru bugetul regional și bugetele comunităților teritoriale (cu excepția celor din Tereblecea și Kadubivți). Realizarea planului anual rectificat este de 77,6%.

Comparativ cu anul trecut, încasările la fondul general au crescut cu 1,3 miliarde grivne, adică cu 22,7%. Toate comunitățile teritoriale (cu excepția celei din Vikno) au depășit sau au atins nivelul perioadei similare a anului trecut.

Conform evaluării de rang a regiunilor realizată de Ministerul Finanțelor din Ucraina pentru cele 9 luni ale anului 2026, regiunea Cernăuți s-a clasat pe locul 6 în ceea ce privește dinamica veniturilor încasate la fondul general al bugetelor locale. În timp ce la nivel național creșterea încasărilor la bugetele locale a fost de 18%, în regiunea Cernăuți creșterea a fost de 22,7%.

După dinamica încasărilor din taxa funciară, regiunea ocupă locul 3, la impozitul pe venitul persoanelor fizice și impozitul pe bunurile imobile – locul 6, la accize – locul 8, iar la impozitul unic – locul 9.

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Acest lucru este menționat în răspunsul Administrației Militare Regionale Cernăuți la o solicitare audiovizualului  Suspilne.

Cei mai mulți pedagogi s-au alăturat Forțelor de Apărare din comunitatea Cernăuți — 36 de profesori, din CT Storojineț – 15; CT Berhomet — 13; CT Secureni — 12; CT Noua Suliță — 11. Printre militari sunt profesori de diferite discipline. În armată au mers pedagogi care anterior predau „Apărarea Ucrainei”, istoria, limbi străine, geografia, fizica, matematica, informatica, educație tehnologică și alte discipline. Printre cei mobilizați se numără și învățători de clase primare. Pe lângă pedagogi, doi directori de școli s-au alăturat Forțelor de Apărare — din comunitățile Cernăuți și Seleatin.

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Când avea 22 de ani a căzut prizonier în timpul primelor lupte pentru regiunea Kiev. S-a aflat în detenție la Briansk, Tula, trecând prin grele încercări… Familia sa a crezut și l-a așteptat mereu.

La 24 august 2025, Severin s-a întors acasă.

Una dintre primele sale dorințe după întoarcere a fost un lucru simplu: să bea apă din propria fântână. Despre ea visase în captivitate. Cât timp Severin a fost departe, rudele i-au săpat o fântână, i-au amenajat camera, i-au pregătit casa — tot ceea ce visase așteptându-și întoarcerea.

„În sfârșit, visul meu s-a împlinit. Totul este exact așa cum am visat”, a spus Severin, pășind în curtea părintească.

Distincția „Neînvinșii” este un omagiu adus unui om care a îndurat ceea ce este greu chiar și de imaginat. Consiliul Orășenesc Herța îl felicită călduros pe Severin cu ocazia primirii acestei distincții și îi dorește multă sănătate și împlinirea tuturor visurilor sale pașnice, se menționează în postarea de pe Facebook a CT Herța.

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com