Adormirea Maicii Domnului, sărbătorită pe 15 august (stil nou), este una dintre cele mai importante sărbători religioase, cunoscută și sub denumirea de Sfânta Maria Mare și marchează ziua în care Maica Domnului s-a mutat la ceruri, după tradiția creștină. Pe lângă semnificația spirituală profundă, această zi este puternic legată de tradițiile agrare ale poporului român.

Semnificația sărbătorii Adormirea Maicii Domnului

Potrivit tradiției creștine, Maica Domnului a mai rămas pe pământ 11 ani după Înălțarea lui Hristos. Arhanghelul Gavriil a fost cel care i-a adus vestea mutării ei la viața cea nemuritoare. În clipa rânduită, Domnul însuși a coborât din cer, a primit în mâinile Sale sufletul ei sfânt și a luat-o la ceruri împreună cu trupul ei. De aceea, icoanele care înfățișează acest praznic imens al lumii creștine îl arată pe Mântuitorul Iisus Hristos ținând în brațe sufletul Maicii Sale preaiubite sub forma unui prunc. Atunci, orbii și-au recăpătat vederea, surzii au început să audă, iar ologii și bolnavii au fost vindecați. Sfinții Apostoli au fost aduși de Sfântul Duh din toate colțurile lumii pentru a-și lua rămas bun de la ea. Apostolul Toma a sosit însă trei zile mai târziu și, deschizând mormântul, a găsit doar giulgiul – dovada că și trupul fusese înălțat la cer.

Adormirea Maicii Domnului este cea mai veche sărbătoare închinată Fecioarei Maria, atestată încă din secolul al V-lea, după ce Sinodul IV Ecumenic a proclamat-o Născătoare de Dumnezeu. Nu întâmplător teologii numesc această sărbătoare și „Paștele verii”, pentru că unește în aceeași zi taina morții și a îngropării cu bucuria învierii și a înălțării la cer.

Pe lângă semnificația religioasă, această zi a fost întotdeauna însoțită de numeroase obiceiuri și tradiții populare, în special cele legate de agricultură și viața satului. Din perspectivă religioasă, Adormirea Maicii Domnului simbolizează trecerea Maicii Domnului din această lume la viața veșnică, fiind un moment de reflecție asupra credinței și rugăciunii. Este considerată ocrotitoarea tuturor oamenilor, dar și a naturii și a recoltei, iar credincioșii se roagă pentru sănătate, belșug și protecție. Biserica amintește că Maica Domnului este un exemplu de smerenie și devotament, iar această zi încurajează comuniunea între familie, comunitate și divinitate. Astfel, Sfânta Maria Mare nu este doar sărbătoarea agriculturii, ci și un prilej de întărire spirituală.

Obiceiuri şi tradiţii în ziua de Sfânta Maria Mare.  În tradiția populară românească, Sfânta Maria Mare este considerată o perioadă cheie pentru agricultori. Se crede că fetele și femeile care merg la biserică în această zi și culeg flori și plante binecuvântate de preot vor avea recolte bogate și sănătoase. În satele românești, oamenii respectau cu strictețe aceste practici. Florile și ierburile culese în ziua de 15 august sunt considerate magice și au puteri protectoare. Se foloseau pentru a proteja grânele, vitele și recoltele de boli sau de calamități. Cele mai frecvente plante erau busuiocul, mărarul, pelinul și floarea-soarelui, care apoi erau păstrate în casă sau în hambare pentru a asigura rod bogat. 15 august este ultima zi a verii când florile pot fi culese și folosite ca leacuri. În această perioadă, culturile de vară erau aproape gata de recoltare, iar oamenii făceau rugăciuni speciale pentru a proteja grânele și legumele.

În dimineața acestei zile, oamenii obișnuiau să meargă la biserică și să împartă struguri pentru amintirea celor trecuți la cele veșnice. Se crede că cei care lucrează pământul în ziua de Sfânta Maria vor avea parte de secetă și de recolte sărace.

În unele zone rurale, se păstra tradiția de a duce plugul sau un simbol al acestuia în biserică pentru a fi binecuvântat. Această practică avea rolul de a aduce belșug și de a asigura fertilitatea pământului pentru semănăturile viitoare.

O altă credință populară legată de Sfânta Maria Mare era aceea că vremea din 15 august prevestea condițiile pentru restul anului. Dacă era senin, se considera că recoltele vor fi bune, iar dacă era furtună sau ploaie, se așteptau dificultăți agricole.

Semnificații naturale și superstiții.  Sărbătoarea Sfintei Marii este considerată ziua care desparte zilele călduroase de cele reci. Schimbările de anotimp erau interpretate în popor ca semne ale tristeții naturii, care regretă plecarea Sfintei Fecioare. Din acest motiv, iarba nu mai crește, iar frunzele încep să se îngălbenească. De asemenea, există superstiții care interzic anumite gesturi în această zi: nu se aprinde focul în sobă, pentru că acest lucru ar putea atrage boala și ghinionul, nu se scaldă în râuri și nu se doarme afară.

Pe lângă tradițiile practice, această sărbătoare avea un puternic rol spiritual pentru comunitățile agricole. Rugăciunile adresate Maicii Domnului erau văzute ca un mijloc de protecție a recoltei și a animalelor. În același timp, ziua de Sfânta Maria Mare marca un moment de bilanț al muncii câmpului, oamenii mulțumind pentru roadele obținute și cerând binecuvântarea pentru sezonul următor. Semnificația numelui Maria.  Maria este unul dintre cele mai întâlnite şi mai frumoase nume, deoarece astfel s-a numit Maica Domnului, Fecioara Maria, mama cea după trup a Mântuitorului nostru, Domnul Iisus Hristos. Maica Domnului este pentru creştini icoana dragostei fără sfârşit, ea rugându-se fără încetare pentru noi, oamenii. Este o pildă vie de sfinţenie, de bunătate şi smerenie.

Numele Maria vine din ebraică și înseamnă cea iubită, cea îndrăgită, acest nume fiind cel mai răspândit şi mai drag nume folosit de credincioşii ortodocşi. În această zi își serbează onomastica persoanele care poartă acest minunat nume Maria. Chiar dacă vorbim despre Adormirea Maicii Domnului, Sfânta Născătoare de Dumnezeu rămâne prezentă în lume, rugătoare, mijlocitoare și ocrotitoare a întregului neam omenesc. (Libertatea.ro)

(T.L.)

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

În Bucovina, sărbătoarea era pusă în legătură cu cei șapte frați Macabei, martirizați pentru credința lor. Tot aici exista obiceiul sfințirii apei în grădini, într-un ritual prin care gospodarii sperau să protejeze pomii și legumele de insecte și alți dăunători. În  sate, oamenii duceau la biserică buchete de flori, plante și spice. După sfințire, plantele erau păstrate și folosite în practici tradiționale de îngrijire, iar boabele obținute din spice erau considerate potrivite pentru viitoarele semănături. Și macul sfințit în această zi era păstrat în gospodărie, fiind asociat cu protejarea recoltelor.

În unele zone sărbătoarea era numită și „Macoveiul stupilor”. Apicultorii tăiau atunci fagurii și strângeau mierea, lăsând albinelor cantitatea necesară pentru iarnă. O parte din miere era păstrată în vase de lut sau amestecată cu băuturi pentru a fi consumată la sărbători și praznice.

Sărbătoarea coincide  cu începutul Postului Adormirii Maicii Domnului din calendarul bisericesc ortodox. Se spune că acum, urșii vin în sate și mănâncă porumbul.

Ursul reprezintă în mitologia românească un zeu important, temut, pentru că aducea pagube turmelor de oi și de vite, semănăturilor de porumb și stupilor de albine.

Această zi este dedicată stupilor, aceștia fiind curățați pentru iarnă. E ultima zi când se mai colectează mierea din stupi. Conform tradiției, oamenii din sate beau vinuri îndulcite cu miere, cu turtiță caldă, de post.

Tot în această zi se stropește grădina cu agheasmă, pentru a o proteja de insecte și de viermi dăunători.

(T.L.)

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

În credința populară, această zi are puterea de a opri căldura verii și de a aduce primele semne ale toamnei. Păsările călătoare se pregătesc de drum, iar oamenii cred că cerurile se deschid pentru o clipă, permițându-le rugăciunilor să urce mai repede spre Dumnezeu.

Ce semnifică Schimbarea la Față.  Sărbătoarea Schimbarea la Față a Domnului datează de la începutul secolului al IV-lea, atunci când Sfânta Împărăteasă Elena a zidit o biserică pe muntele Tabor. În documente, sărbătoarea începe să fie menționată din prima jumătate a secolului al V-lea, iar mai târziu s-a generalizat odată cu hotărârea luată de Papa Calist III.

Din punct de vedere biblic, Schimbarea la Față a Domnului amintește momentul în care Iisus Hristos, pe Muntele Tabor, s-a arătat apostolilor Petru, Ioan și Iacov într-o lumină dumnezeiască, chipul Său strălucind mai tare decât soarele, iar hainele Sale devenind albe ca lumina. Acest eveniment a fost o dovadă a naturii Sale divine și o prevestire a Învierii. Scopul Schimbării la Faţă a lui Hristos a fost acela de a-i întări pe ucenici în credinţa că El este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, pentru ca ei să nu fie deznădăjduiți în urma evenimentelor care aveau să se întâmple în zilele următoare.

Tradiții, obiceiuri şi superstiţii. În tradiția populară românească, Obrejenia marchează granița dintre două anotimpuri: vara se înclină în fața toamnei, păsările călătoare încep pregătirile pentru drum, iar natura își schimbă treptat ritmul.

Se spune că, după această zi, fructele își schimbă gustul, iar animalele își schimbă comportamentul – șerpii și insectele încep să se ascundă, iar nopțile devin mai răcoroase.

În această zi, gospodarii duc la biserică struguri, mere și pere pentru sfințire, convinși că doar așa vor aduce sănătate și belșug în casele lor.

Potrivit tradiției, dacă plouă în ziua Schimbării la Față, toamna va fi lungă și bogată în precipitații. Legenda spune că, în această zi, vara „își întoarce spatele”, iar toamna își face simțită prezența cu pași timizi, dar siguri. Pe măsură ce zilele trec, aerul devine tot mai răcoros. În unele regiuni, primele brume de toamnă încep să acopere peisajele, vestind sosirea sezonului melancolic și plin de farmec.

În această zi nu este bine să te cerţi cu nimeni şi nici să fii certat de cineva, că aşa vei fi tot anul. De asemenea, în această zi este bine să te împaci cu cine ești certat, altfel vei fi mustrat tot anul.

Praznicul Schimbarea la Faţă a Mântuitorului Iisus Hristos este, prin excelenţă, sărbătoarea îndumnezeirii firii omeneşti. Oamenii care se roagă în această zi să scape de o patimă sigur că vor fi vindecaţi. Femeile însărcinate, dacă vor ţine această zi, vor avea o naştere uşoară şi copii sănătoşi.

Bătrânii spun că cine muncește în această zi riscă să fie pedepsit cu boli, să nu aibă rod în grădină sau să-i lipsească sporul. De asemenea, în această perioadă, păstorii încep să coboare turmele de pe munte, iar femeile schimbă hainele subțiri de vară cu cele mai groase, semn că toamna bate la ușă.

În această zi e bine să mergi la biserică, să te rogi pentru liniște în familie și pentru iertarea păcatelor, să  respecţi regulile Postului Adormirii Maicii Domnului, bucurându-te de dezlegarea la pește specifică acestei sărbători.

În această zi se poate începe şi gustatul boabelor de struguri. Deşi încă nu sunt coapte, tradiţia le atribuie un rol vindecător. În această perioadă se sfinţesc grădinile, boabele de grâu pentru semănat, recoltele. Credincioşii duc la biserică prinoase din roadele pe care le au pentru a fi binecuvântate de preot şi împărţite celor sărmani.

Potrivit tradiției, icoana Schimbării la Față este prima icoană pe care un iconar trebuie să o realizeze. Se spune că prima icoană din lume, scrisă de înşişi Sfinţii Apostoli, ar fi fost reprezentarea Schimbării la Faţă.

Schimbarea la Față a Domnului – o sărbătoare a transformării, renașterii și binecuvântării în tradiția românească,  rămâne o sărbătoare plină de lumină, tradiții, credințe populare și superstiții străvechi. Ea marchează trecerea de la vară la toamnă și ne aduce aminte de transformare, iertare și renaștere. Respectarea acestor obiceiuri reprezintă o formă de a păstra vie cultura românească și o modalitate de a atrage liniște, spor și binecuvântare în viață. (Adevărul.ro; Doxologia.ro)

(T.L.)

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Parastasul de astăzi de la mormântul lui Iancu Flondor a fost oficiat de un sobor de preoți în frunte cu părintele protopop Vasile Covalciuc. Despre personalitatea notorie a lui Iancu Flondor și rolul său deosebit în istoria Bucovinei au vorbit protopopul Vasile Covalciuc, Consulul General al României la Cernăuți, Irina Loredana Stănculescu, organizatoarea evenimentului, redactorul-șef al publicației electronice „Zorile Bucovinei”, Felicia Toma, redactorul-șef al „Gazetei de Herța”, Vasile Bâcu, deputatul Mykola Karliiciuk, redactorul-șef al publicației electronice „Libertatea Cuvântului”, Vasile Carlașciuc. Și-au exprimat opiniile despre eveniment și Incu Flondor scriitoarea Maria Toacă, activiștii publici Aurica Bojescu și Petru David.

Iancu Flondor a rămas o figură proeminentă  în istoria Bucovinei la răscruci de epoci, „strajă neadormită pământului pentru care a luptat toată viața ca să rămână românesc”, după cum scria istoricul literar, Constantin Loghin.

„Libertatea Cuvântului” va reveni cu un material mai amplu pe această temă.

(V.K.)

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

„Libertatea Cuvântului” va reveni la tema dată cu un material mai amplu.

(V.K.)

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

S-a născut într-o familie de preoţi, în ţinutul Tesvi din Galaad, în jurul anului 904 î.Hr. De la numele acestei localităţi se trage şi numele său, Ilie Tesviteanul. A trăit pe vremea lui Ahab, regele  Regatului Israel, ce avea reşedinţa în ţinutul Samariei.

Sfântul Ilie a venit pe lume într-o perioadă în care iudeii se închinau idolilor şi zeilor străini. Se spune că la naşterea sa tatăl său a văzut oameni îmbrăcaţi în alb învelindu-l în scutece de foc şi, dându-i numele, i-au dat să mănânce o flacără, simbol al râvnei pentru Dumnezeu care l-a mistuit de-a lungul întregii sale vieţi.  Încă din copilărie, ținea cu stricteţe poruncile Legii și se ținea în feciorie, post neîncetat și rugăciune arzătoare. A activat în Regatul de Nord, în timpul regelui Ahab.

În tradiţia populară, Sfântul Ilie este prezentat ca mergând pe cer într-un car cu roţi de flăcări, tunând şi lovind diavolii cu biciul de foc. Se mai spune că este aducător de ploaie şi că poate provoca furtuni puternice. Multe legende spun să Sfântul Ilie nu şi-a încheiat misiunea pe pământ, el ridicându-se la cer şi aşteptând acolo sfârşitul lumii, pentru a se lupta cu căpetenia diavolilor. Potrivit Tradiţiei Bisericii, el este viu în trup, aflat în grija lui Dumnezeu în locaşurile cereşti.  Sfântul Ilie a fost văzut de cei trei Sfinţi Apostoli, Petru, Ioan şi Iacob, pe Muntele Taborului, în vremea Schimbării la Faţă a Mântuitorului Hristos, şi va fi văzut din nou de oameni înaintea celei de a doua veniri a lui Iisus Hristos.

Tradiții și obiceiuri de Sfântul Ilie.  Ca divinitate populară a Soarelui şi a focului, Sfântul Ilie este sărbătorit prin numeroase tradiţii. În dimineaţa zilei Sfântului Ilie se culegeau plante de leac, ca busuiocul, care mai apoi erau puse la uscat în podurile caselor, sub streşini sau în cămări. Tot dimineaţa se culegeau şi plantele întrebuinţate la vrăji şi farmece.  Femeile duceau ziua busuioc la biserică pentru a fi sfinţit, iar, odată întoarse acasă, îl puneau pe foc şi cenuşa rezultată era folosită în scopuri terapeutice.

Conform tradiţiei, până în această zi nu era permisă consumarea merelor şi nucilor. Nu era voie ca aceste fructe să se lovească una de alta, pentru a nu aduce grindină. Acest obicei este păstrat în unele zone şi astăzi. În această zi, merele se duc la biserică pentru a fi sfinţite, astfel ele vor deveni mere de aur pe lumea cealaltă. Oamenii mai spun că, după ziua Sfântului Ilie, vor începe ploile mari de vară.

Românii își amintesc şi de sufletele morţilor în ziua Sfântului Ilie, în special de cele ale copiilor. Merele scuturate de către femei erau date pomană copiilor străini, pentru a înveseli spiritele celor morți.

Sfântul Ilie este considerat şi patronul apicultorilor. În mod tradițional, mierea de albine e recoltată numai de către bărbaţi curaţi trupeşte şi sufleteşte, îmbrăcaţi ca de sărbătoare și ajutaţi de către un copil. După recoltarea mierii, cei din casă, împreună cu rudele şi vecinii, gustau din mierea nouă şi dintr-o ţuică îndulcită cu miere.

Această sărbătoare  marchează şi miezul verii pastorale. De ziua Sfântului Ilie, ciobanilor le era permis să coboare în sate, pentru prima dată după urcarea oilor la stână. Cu această ocazie, ciobanii tineri sau chiar cei maturi aduceau cadou iubitelor sau soţiilor furci pentru tors. În vechime, se obişnuia să se organizeze întâlniri ale satelor de pe ambii versanţi ai Carpaţilor, târguri, iarmaroace şi bâlciuri, unele păstrate până în zilele noastre. În cadrul acestor manifestări, ce durau mai multe zile şi erau considerate a fi bune prilejuri de cunoaştere pentru tineri, atmosfera era însufleţită de muzică şi se făcea comerţ cu produse pastorale, instrumentar casnic, unelte şi produse agricole.

În ziua de după Sfântul Ilie, oamenii îl sărbătoresc pe Ilie-Pălie, vizitiul care conduce carul Sfântului.

În ziua de Sfântul Ilie (pe stil nou sau pe stil vechi) foarte mulţi români, care poartă numele Ilie şi derivatele acestuia îşi sărbătoresc onomastica. Cele mai frumoase mesaje și urări care se trimit de Sfântul Ilie sunt cele simple, venite din suflet.  (Ştirile Pro TV.ro; Moldpres.md)

(T.L.)

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Viaţa Sfântului Ilie.  Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul ocupă un loc deosebit în tradiția creștină, fiind una dintre cele mai importante personalități ale Vechiului Testament. Potrivit Sfintei Scripturi, s-a născut în cetatea Tesvi, din ținutul Galaad, situat la răsărit de râul Iordan, de unde provine și numele de Tesviteanul. El a trăit în secolul al IX-lea î.Hr., în timpul domniei regelui Ahab, într-o perioadă în care o mare parte a poporului Israel se îndepărtase de credința în Dumnezeu și adoptase cultul zeului Baal. În acest context, Ilie a devenit unul dintre cei mai puternici apărători ai credinței.  L-a înfruntat pe regele Ahab și pe regina Izabela, condamnând idolatria și chemând poporul la pocăință și întoarcerea la Dumnezeu. Potrivit relatărilor biblice, prin rugăciunea sa, Dumnezeu a oprit ploaia timp de trei ani și jumătate, iar după pocăința poporului a trimis din nou ploaie peste pământ. Sfânta Scriptură amintește și alte minuni atribuite Sfântului. În timpul secetei, acesta a fost hrănit de corbi trimiși de Dumnezeu, a înmulțit făina și untdelemnul unei văduve din Sarepta, i-a înviat fiul și a coborât foc din cer pe Muntele Carmel, demonstrând puterea lui Dumnezeu.

Unul dintre cele mai cunoscute momente din viața sa este înălțarea la cer într-un car de foc tras de cai de foc. În tradiția creștină, acest moment simbolizează apropierea sa de Dumnezeu și biruința credinței. Din acest motiv, Sfântul Ilie este considerat ocrotitorul spiritual al aviatorilor. Sfântul Ilie este amintit și în Noul Testament, unde apare alături de prorocul Moise la Schimbarea la Față a Domnului, pe Muntele Tabor, stând de vorbă cu Mântuitorul Iisus Hristos înaintea ucenicilor. Potrivit tradiției ortodoxe, este unul dintre cei doi drepți care au fost ridicați la cer și care vor avea un rol înainte de cea de-a doua venire a lui Hristos. De aceea, este cinstit ca un mare proroc, rugător și apărător al credinței.

Tradiții și obiceiuri respectate din vechime. Cea mai importantă rânduială a zilei este participarea la Sfânta Liturghie. Credincioșii se roagă pentru sănătate, pace în familie, ocrotire și belșug, iar tradiția spune că cuvintele rostite în această zi au o putere aparte, mai ales pentru cei care poartă numele Sfântului Ilie sau îi cer ajutorul în momente de încercare.

Potrivit tradiției populare, cei care nu pot ajunge la biserică aprind o lumânare și tămâiază locuința, gesturi considerate simboluri ale purificării sufletești și ale chemării binecuvântării asupra casei.

În localitățile în care bisericile poartă hramul Sfântului Ilie sunt organizate slujbe solemne, procesiuni religioase și pelerinaje la care participă numeroși credincioși. În comunitățile cu tradiție agricolă, sărbătoarea are o semnificație aparte. Oamenii se roagă pentru ploi la vreme potrivită, recolte bogate și ocrotirea culturilor de grindină, furtuni și alte fenomene extreme. În trecut, în multe sate erau organizate procesiuni pe câmp, iar preoții binecuvântau holdele, livezile și ogoarele în speranța unui an roditor.

Ziua de 20 iulie este asociată, în multe regiuni, și cu pomenirea celor trecuți la cele veșnice. Familiile pregătesc pachete cu fructe de sezon, colaci, miere și alte bucate pe care le împart de pomană în memoria celor adormiți. Gestul este considerat o faptă de milostenie și de iubire creștină, fiind însoțit de rugăciuni pentru odihna sufletelor celor plecați dintre noi și pentru binecuvântarea întregii familii.

Pe lângă tradițiile religioase, sărbătoarea Sfântului Ilie este însoțită de numeroase obiceiuri populare păstrate în diferite zone ale țării. În tradiția populară, 20 iulie marchează începutul recoltării mierii. Sfântul Ilie este considerat ocrotitorul albinelor și al apicultorilor, iar în unele comunități o parte din prima miere extrasă din stupi este dăruită bisericii sau împărțită persoanelor nevoiașe, în semn de mulțumire pentru roadele anului. Mierea recoltată după această dată este apreciată pentru calitatea sa și este folosită atât în alimentație, cât și în prepararea unor remedii naturale.

În ziua de după Sfântul Ilie, pe 21 iulie, oamenii îl sărbătoresc pe Ilie-Pălie, vizitiul care conduce carul Sfântului.

Sărbătoarea Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul este şi Ziua Aviaţiei Române, acest sfânt fiind considerat, începând din 1913, ocrotitorul şi patronul aviatorilor. În această zi foarte mulţi români, care poartă numele Ilie şi derivatele lui îşi sărbătoresc ziua onomastică, iar cele mai frumoase mesaje și urări care se trimit de Sfântul Ilie sunt cele simple, venite din suflet.  (Digi24.ro)

(T.L.)

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

În după amiaza acestei zile, la „crucea lui Ștefan” s-a adunat multă lume ca la sfânta liturghie de la biserică. Parastasul a fost oficiat de un sobor de preoți: Ioan Gorda, Dumitru Tocar și Pavel Paulencu din localitate, Eugen Lăzărescu, Vasile Baltag, Todor Giosan, Teodor Ciurariu din România. Au fost prezenți Consulul General al României la Cernăuți, Irina Loredana Stănculescu, consulul general de carieră, Cristian Dacica, Ion Burlui, general în retragere, președintele filialei Suceava a Asociației Cultul Eroilor „Regina Maria”. Au sosit cu prapori enoriași  din Hrușăuți și Voloca, activiști ai vieții publice românești din regiune. Cuvintele preoțești au fost însoțite de cântările corului bisericesc din Hrușăuți. În timpul ceremoniei tineri din Hrușăuți au ținut în fața crucii icoana lui Ștefan cel Mare și Sfânt.

Împreună cu Slăvitul Voievod moldovean au fost pomeniți și neînfricații săi arcași, căzuți în lupta din Codrii Cosminului. În Acatistul Sfântului Voievod Ștefan cel Mare se spune: „Nu de la oameni ți-a venit ajutorul în luptele ce ai purtat pentru apărarea credinței, ci de la Dumnezeu Atotputernicul, Cel ce toate le împlinește după bunăvoirea Sa. Pentru aceasta, Sfinte Ștefane, năvălirile potrivnicilor, cu ajutorul Celui ce dă biruințele, oprindu-le, ai cântat: Aliluia!”.  Victoria obţinută de Ştefan cel Mare a fost una extrem de importantă şi apreciată chiar şi de vestici, italianul Graziani spunând despre domnitorul Moldovei: „biruitorul din Codrii Cosminului a fost moldavul rege, neînfricat şi neobosit”, în timp ce scriitorul francez Blaise de Vigenere îl descrie pe Ştefan cel Mare ca „cel mai viteaz şi mai renumit comandant de oşti din vremea sa, căci a înfăptuit lucruri mari împotriva turcilor, ungurilor şi chiar a polonilor”.

În predica sa, parohul Bisericii Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Hrușăuți, Dumitru Tocar, a accentuat că Ștefan cel Mare a fost un creștin adevărat și după fiecare bătălie câștigată construia câte o biserică.

În finalul serviciului divin președintele filialei Suceava a Asociației Cultul Eroilor „Regina Maria”, Ion Burlui, i-a înmânat doamnei Consul General  o distincție din partea acestei asociații, iar preoții, coriștii și toți cei prezenți au încuviințat aceasta prin cântarea „Vrednic este”.

(V.K.)

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

După cum a declarat Ivan Pilat, directorul Muzeului Regional al Arhitecturii Populare și Traiului din Cernăuți, pentru publicația molbuk.ua, sărbătoarea va începe la ora 13:00. Anul acesta s-a decis organizarea evenimentului sâmbătă, deoarece, conform tradiției creștine, nu se obișnuiește seceratul grâului duminica.

Potrivit acestuia, angajații muzeului au cultivat un lan de grâu, care dea s-a pârguit. În timpul evenimentului, va fi reconstituit întregul proces al secerișului așa cum îl făceau strămoșii noștri acum mai bine de o sută de ani: secerătorii vor recolta grâul cu coasele și secerile, vor lega snopii, vor face clăi și vor treiera boabele cu îmblăciul. „Totul va fi autentic – exact așa cum făceau bunicul și străbunicul nostru acum 100–150 de ani”, a menționat Ivan Pilat.

Pe lângă demonstrațiile de seceriș, oaspeții se vor bucura de spectacole susținute de cel puțin zece ansambluri folclorice și interpreți de muzică ușoară din Bucovina, jocuri populare și degustări de pâine proaspăt coaptă cu miere.

Prețul unui bilet de intrare este de 100 de grivne. Pe teritoriul muzeului va fi amplasată o urnă specială pentru donații benevole destinate nevoilor Forțelor Armate ale Ucrainei.

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

La Lavra Peșterilor din Kiev — una dintre principalele sfințenii ale ortodoxiei — în Catedrala Adormirea Maicii Domnului, avariată de ocupanții ruși, a avut loc o slujbă festivă cu participarea obștii mănăstirii athonite Esfigmenu. Exact din această mănăstire, în urmă cu aproape o mie de ani, s-a întors pe pământul natal Sfântul Antonie al Peșterilor, a săpat prima peșteră și a fondat astfel Lavra. Pentru a vedea slujba călugărilor athoniți și pentru a asculta faimosul cânt bizantin — o polifonie masculină recunoscută la nivel mondial — s-au adunat pelerini din întreaga Ucraină, transmite TSN.

Lângă altar s-a aflat unul dintre cele mai bune coruri bisericești bărbătești, sosit de la Atena. Aceștia cântă în greaca veche — limba pe care Hristos a auzit-o și a înțeles-o în timpul vieții Sale.

Călugării athoniți de la mănăstirea Esfigmenu au adus propriul sprijin pentru Ucraina. Este vorba despre aceeași mănăstire în care Sfântul Antonie a fost tuns în monahism și de unde a fost binecuvântat pentru călătoria sa în Ucraina și pentru întemeierea Lavrei Peșterilor din Kiev. Iar acest lucru s-a întâmplat exact acum 975 de ani. Ajutorul călugărilor constă în rugăciunea zilnică pentru Ucraina. „Ne rugăm în mod constant. În mănăstirea noastră arde permanent o lumânare în fața Maicii Domnului, iar toți pelerinii care vin la noi — inclusiv ucrainenii — văd această lumânare”, spune arhimandritul Bartolomeu, starețul mănăstirii athonite Esfigmenu.

Cu câteva luni în urmă, jurnaliștii TSN au vizitat această mănăstire și au văzut cu ochii lor acea lumânare. Obștea sa este formată din călugări zâmbitori și foarte primitori, care îi întâmpină mereu cu bucurie pe ucraineni.

La finalul vizitei sale la Kiev, jurnaliștii l-au întrebat pe starețul Bartolomeu când se vor sfârși suferințele ucrainenilor și cum se va încheia, propriu-zis, războiul.

„Se va termina. Cei care luptă împotriva Ucrainei nu au pace în suflet, ei au pierdut deja”, a declarat starețul de pe Muntele Athos.

Opinia starețului athonit a fost imediat susținută și de șeful Oficiului Președintelui, Kyrylo Budanov. „Sfinții părinți se roagă, înseamnă că totul va fi bine. Cea mai mare sfințenie a lumii ortodoxe este aici, la Kiev. A supraviețuit aproape o mie de ani și ne va supraviețui și pe noi. De aceea, am rezistat și vom continua să rezistăm”, a concluzionat Budanov.

Amintim că, în urma unui atac al Federației Ruse asupra Kievului din 15 iunie, a fost lovit unul dintre cele mai mari centre creștine din Ucraina — Lavra Peșterilor din Kiev. În urma atacului, a izbucnit un incendiu pe acoperișul Catedralei Adormirea Maicii Domnului.

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com   

Astăzi, 12 iulie, Biserica Creştină prăznuieşte în fiecare an (pe stil vechi), pe unii dintre cei mai mari, mai cunoscuţi şi mai veneraţi dintre sfinţi şi anume pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. E o sărbătoare cu profunde rezonanţe spirituale în sufletele creştinilor care cinstesc pe cei doi mari corifei ai Apostolilor, care şi-au închinat întreaga viaţă propovăduirii Evangheliei lui Hristos, ba mai mult au pecetluit această lucrare cu sângele lor vărsat martiric pentru Hristos şi pentru Biserica Sa. Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel sunt consideraţi discipolii lui Iisus care au contribuit cel mai mult la răspândirea creştinismului în lume.

E o sărbătoare care datează încă din secolul II al erei creştine şi evlavia credincioşilor s-a materializat în ridicarea de biserici pe locul martirajului lor, iar imnografii creştini şi marii părinţi ai Bisericii s-au întrecut în a-i elogia pe cei doi apostoli care, prin cuvântul şi sângele lor, uniţi în Hristos, au plămădit Roma creştină şi Biserica întreagă.   Cei doi apostoli sunt prăznuiţi împreună pentru că au murit în aceeaşi zi, în anul 67, în timpul prigoanei creştine declanşate de împăratul roman Nero.

Viaţa Sfinţilor Apostoli Petru și Pavel

Sfântul Apostol Petru, fiul lui Iona și fratele Apostolului Andrei, s-a născut în Betsaida Galileei. Numele său iudeu era Simon, însă Mântuitorul îl va numi Chifa (piatră). După o pescuire minunată pe lacul Ghenizaret, este chemat să devină pescar de oameni. Mărturisește în numele apostolilor dumnezeirea lui Hristos, dar se și leapădă de Hristos când El este prins spre a fi răstignit. După Înălțarea Domnului, Petru ia cuvântul în adunarea ucenicilor și aleg ca apostol pe Matia în locul lui Iuda. În ziua Cincizecimii, după predica Sfântului Apostol Petru, se botează trei mii de persoane.  Sfântul Apostol Petru a propovăduit în Ierusalim, Iudeea, Samaria, Asia Mică până în Babilon și în ultima parte a vieții, la Roma. Sfântul Apostol Pavel era originar din Tarsul Ciliciei, din neamul Veniamin. Sfântul Pavel a fost elevul învățatului Gamaliel. Pavel locuia în Tars și lupta împotriva creștinilor. Pe calea Damascului i se arată Hristos într-o lumină orbitoare și îl mustră: „Saule, Saule de ce mă prigoneşti?”. După acel moment, a devenit unul dintre cei mai activi propovăduitori ai creștinismului, călătorind mii de kilometri și întemeind numeroase comunități creștine.

Din cauza faptului că Sfinții Apostoli Petru și Pavel au fost în temniță pentru că L-au mărturisit pe Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu, au devenit ocrotitori ai sistemului penitenciar din România. Ei sunt ocrotitori ai celor lipsiți de libertate. Cei doi au murit ca martiri la Roma. Sfântul Petru – prin răstignire inversă, iar  Sfântul Pavel – prin decapitare.

Obiceiuri și credințe păstrate din bătrâni

În tradiția populară, această sărbătoare marchează miezul verii agrare și perioada secerișului.

De sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel sunt legate mai multe obiceiuri și tradiții. Se consideră că, din această zi, cucul și privighetoarea nu mai cântă.

Astfel, în mai toate zonele, pentru sporul casei și pentru sănătate în ziua de Sânpetru, credincioșii merg la biserică cu mere, colivă, colaci și miere în faguri pentru a fi sfințite. După slujbă le împart de pomană în memoria celor ce s-au înălțat la ceruri.

Bătrânii spuneau că, în această perioadă, cucul încetează să mai cânte, iar licuricii își încep dansul nocturn prin livezi și grădini. De asemenea, gospodarii evitau anumite munci considerate grele, existând credința că Sfântul Petru veghează asupra holdelor și poate feri recoltele de grindină și furtuni. Se mai spune că în această zi, pe la miezul nopții, cerul se deschide și Sfântul Petru ar putea fi zărit pentru o clipă așezat în dreapta Tatălui.

Sânpetru de vară indică și miezul verii agrare sau perioada secerișului. Sfântul Petru este cunoscut și ca patronul agriculturii sau răspunzătorul de recolte.

Această sărbătoare este și un prilej de bucurie pentru miile de români care poartă numele celor doi apostoli sau derivate ale acestora – Petru, Petre, Petrache, Petrișor, Petrică, Petronel, Petruț, Petronela, Petra și Petruța; Pavel, Paul, Paulin, Paulică, Paulinel, Paula, Paulina, Pauliana și Paulica.

Ziua Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel este marcată prin slujbe speciale, reuniuni de familie și mese festive, transformând sărbătoarea într-un moment de întâlnire și recunoștință. (Adevărul.ro; TV8.md)

(T.L.)

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Vom aminti că recent, la Festivalul Internațional „Regina Sânzienilor”, care a avut loc în județul Suceava în preajma acestei frumoase sărbători de vară, marcată pe stil nou, au participat și tinerii artiști amatori din Boian, care s-au întors acasă cu mențiuni.

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com