Viaţa Sfântului Ilie.  Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul ocupă un loc deosebit în tradiția creștină, fiind una dintre cele mai importante personalități ale Vechiului Testament. Potrivit Sfintei Scripturi, s-a născut în cetatea Tesvi, din ținutul Galaad, situat la răsărit de râul Iordan, de unde provine și numele de Tesviteanul. El a trăit în secolul al IX-lea î.Hr., în timpul domniei regelui Ahab, într-o perioadă în care o mare parte a poporului Israel se îndepărtase de credința în Dumnezeu și adoptase cultul zeului Baal. În acest context, Ilie a devenit unul dintre cei mai puternici apărători ai credinței.  L-a înfruntat pe regele Ahab și pe regina Izabela, condamnând idolatria și chemând poporul la pocăință și întoarcerea la Dumnezeu. Potrivit relatărilor biblice, prin rugăciunea sa, Dumnezeu a oprit ploaia timp de trei ani și jumătate, iar după pocăința poporului a trimis din nou ploaie peste pământ. Sfânta Scriptură amintește și alte minuni atribuite Sfântului. În timpul secetei, acesta a fost hrănit de corbi trimiși de Dumnezeu, a înmulțit făina și untdelemnul unei văduve din Sarepta, i-a înviat fiul și a coborât foc din cer pe Muntele Carmel, demonstrând puterea lui Dumnezeu.

Unul dintre cele mai cunoscute momente din viața sa este înălțarea la cer într-un car de foc tras de cai de foc. În tradiția creștină, acest moment simbolizează apropierea sa de Dumnezeu și biruința credinței. Din acest motiv, Sfântul Ilie este considerat ocrotitorul spiritual al aviatorilor. Sfântul Ilie este amintit și în Noul Testament, unde apare alături de prorocul Moise la Schimbarea la Față a Domnului, pe Muntele Tabor, stând de vorbă cu Mântuitorul Iisus Hristos înaintea ucenicilor. Potrivit tradiției ortodoxe, este unul dintre cei doi drepți care au fost ridicați la cer și care vor avea un rol înainte de cea de-a doua venire a lui Hristos. De aceea, este cinstit ca un mare proroc, rugător și apărător al credinței.

Tradiții și obiceiuri respectate din vechime. Cea mai importantă rânduială a zilei este participarea la Sfânta Liturghie. Credincioșii se roagă pentru sănătate, pace în familie, ocrotire și belșug, iar tradiția spune că cuvintele rostite în această zi au o putere aparte, mai ales pentru cei care poartă numele Sfântului Ilie sau îi cer ajutorul în momente de încercare.

Potrivit tradiției populare, cei care nu pot ajunge la biserică aprind o lumânare și tămâiază locuința, gesturi considerate simboluri ale purificării sufletești și ale chemării binecuvântării asupra casei.

În localitățile în care bisericile poartă hramul Sfântului Ilie sunt organizate slujbe solemne, procesiuni religioase și pelerinaje la care participă numeroși credincioși. În comunitățile cu tradiție agricolă, sărbătoarea are o semnificație aparte. Oamenii se roagă pentru ploi la vreme potrivită, recolte bogate și ocrotirea culturilor de grindină, furtuni și alte fenomene extreme. În trecut, în multe sate erau organizate procesiuni pe câmp, iar preoții binecuvântau holdele, livezile și ogoarele în speranța unui an roditor.

Ziua de 20 iulie este asociată, în multe regiuni, și cu pomenirea celor trecuți la cele veșnice. Familiile pregătesc pachete cu fructe de sezon, colaci, miere și alte bucate pe care le împart de pomană în memoria celor adormiți. Gestul este considerat o faptă de milostenie și de iubire creștină, fiind însoțit de rugăciuni pentru odihna sufletelor celor plecați dintre noi și pentru binecuvântarea întregii familii.

Pe lângă tradițiile religioase, sărbătoarea Sfântului Ilie este însoțită de numeroase obiceiuri populare păstrate în diferite zone ale țării. În tradiția populară, 20 iulie marchează începutul recoltării mierii. Sfântul Ilie este considerat ocrotitorul albinelor și al apicultorilor, iar în unele comunități o parte din prima miere extrasă din stupi este dăruită bisericii sau împărțită persoanelor nevoiașe, în semn de mulțumire pentru roadele anului. Mierea recoltată după această dată este apreciată pentru calitatea sa și este folosită atât în alimentație, cât și în prepararea unor remedii naturale.

În ziua de după Sfântul Ilie, pe 21 iulie, oamenii îl sărbătoresc pe Ilie-Pălie, vizitiul care conduce carul Sfântului.

Sărbătoarea Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul este şi Ziua Aviaţiei Române, acest sfânt fiind considerat, începând din 1913, ocrotitorul şi patronul aviatorilor. În această zi foarte mulţi români, care poartă numele Ilie şi derivatele lui îşi sărbătoresc ziua onomastică, iar cele mai frumoase mesaje și urări care se trimit de Sfântul Ilie sunt cele simple, venite din suflet.  (Digi24.ro)

(T.L.)

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

În după amiaza acestei zile, la „crucea lui Ștefan” s-a adunat multă lume ca la sfânta liturghie de la biserică. Parastasul a fost oficiat de un sobor de preoți: Ioan Gorda, Dumitru Tocar și Pavel Paulencu din localitate, Eugen Lăzărescu, Vasile Baltag, Todor Giosan, Teodor Ciurariu din România. Au fost prezenți Consulul General al României la Cernăuți, Irina Loredana Stănculescu, consulul general de carieră, Cristian Dacica, Ion Burlui, general în retragere, președintele filialei Suceava a Asociației Cultul Eroilor „Regina Maria”. Au sosit cu prapori enoriași  din Hrușăuți și Voloca, activiști ai vieții publice românești din regiune. Cuvintele preoțești au fost însoțite de cântările corului bisericesc din Hrușăuți. În timpul ceremoniei tineri din Hrușăuți au ținut în fața crucii icoana lui Ștefan cel Mare și Sfânt.

Împreună cu Slăvitul Voievod moldovean au fost pomeniți și neînfricații săi arcași, căzuți în lupta din Codrii Cosminului. În Acatistul Sfântului Voievod Ștefan cel Mare se spune: „Nu de la oameni ți-a venit ajutorul în luptele ce ai purtat pentru apărarea credinței, ci de la Dumnezeu Atotputernicul, Cel ce toate le împlinește după bunăvoirea Sa. Pentru aceasta, Sfinte Ștefane, năvălirile potrivnicilor, cu ajutorul Celui ce dă biruințele, oprindu-le, ai cântat: Aliluia!”.  Victoria obţinută de Ştefan cel Mare a fost una extrem de importantă şi apreciată chiar şi de vestici, italianul Graziani spunând despre domnitorul Moldovei: „biruitorul din Codrii Cosminului a fost moldavul rege, neînfricat şi neobosit”, în timp ce scriitorul francez Blaise de Vigenere îl descrie pe Ştefan cel Mare ca „cel mai viteaz şi mai renumit comandant de oşti din vremea sa, căci a înfăptuit lucruri mari împotriva turcilor, ungurilor şi chiar a polonilor”.

În predica sa, parohul Bisericii Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Hrușăuți, Dumitru Tocar, a accentuat că Ștefan cel Mare a fost un creștin adevărat și după fiecare bătălie câștigată construia câte o biserică.

În finalul serviciului divin președintele filialei Suceava a Asociației Cultul Eroilor „Regina Maria”, Ion Burlui, i-a înmânat doamnei Consul General  o distincție din partea acestei asociații, iar preoții, coriștii și toți cei prezenți au încuviințat aceasta prin cântarea „Vrednic este”.

(V.K.)

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

După cum a declarat Ivan Pilat, directorul Muzeului Regional al Arhitecturii Populare și Traiului din Cernăuți, pentru publicația molbuk.ua, sărbătoarea va începe la ora 13:00. Anul acesta s-a decis organizarea evenimentului sâmbătă, deoarece, conform tradiției creștine, nu se obișnuiește seceratul grâului duminica.

Potrivit acestuia, angajații muzeului au cultivat un lan de grâu, care dea s-a pârguit. În timpul evenimentului, va fi reconstituit întregul proces al secerișului așa cum îl făceau strămoșii noștri acum mai bine de o sută de ani: secerătorii vor recolta grâul cu coasele și secerile, vor lega snopii, vor face clăi și vor treiera boabele cu îmblăciul. „Totul va fi autentic – exact așa cum făceau bunicul și străbunicul nostru acum 100–150 de ani”, a menționat Ivan Pilat.

Pe lângă demonstrațiile de seceriș, oaspeții se vor bucura de spectacole susținute de cel puțin zece ansambluri folclorice și interpreți de muzică ușoară din Bucovina, jocuri populare și degustări de pâine proaspăt coaptă cu miere.

Prețul unui bilet de intrare este de 100 de grivne. Pe teritoriul muzeului va fi amplasată o urnă specială pentru donații benevole destinate nevoilor Forțelor Armate ale Ucrainei.

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

La Lavra Peșterilor din Kiev — una dintre principalele sfințenii ale ortodoxiei — în Catedrala Adormirea Maicii Domnului, avariată de ocupanții ruși, a avut loc o slujbă festivă cu participarea obștii mănăstirii athonite Esfigmenu. Exact din această mănăstire, în urmă cu aproape o mie de ani, s-a întors pe pământul natal Sfântul Antonie al Peșterilor, a săpat prima peșteră și a fondat astfel Lavra. Pentru a vedea slujba călugărilor athoniți și pentru a asculta faimosul cânt bizantin — o polifonie masculină recunoscută la nivel mondial — s-au adunat pelerini din întreaga Ucraină, transmite TSN.

Lângă altar s-a aflat unul dintre cele mai bune coruri bisericești bărbătești, sosit de la Atena. Aceștia cântă în greaca veche — limba pe care Hristos a auzit-o și a înțeles-o în timpul vieții Sale.

Călugării athoniți de la mănăstirea Esfigmenu au adus propriul sprijin pentru Ucraina. Este vorba despre aceeași mănăstire în care Sfântul Antonie a fost tuns în monahism și de unde a fost binecuvântat pentru călătoria sa în Ucraina și pentru întemeierea Lavrei Peșterilor din Kiev. Iar acest lucru s-a întâmplat exact acum 975 de ani. Ajutorul călugărilor constă în rugăciunea zilnică pentru Ucraina. „Ne rugăm în mod constant. În mănăstirea noastră arde permanent o lumânare în fața Maicii Domnului, iar toți pelerinii care vin la noi — inclusiv ucrainenii — văd această lumânare”, spune arhimandritul Bartolomeu, starețul mănăstirii athonite Esfigmenu.

Cu câteva luni în urmă, jurnaliștii TSN au vizitat această mănăstire și au văzut cu ochii lor acea lumânare. Obștea sa este formată din călugări zâmbitori și foarte primitori, care îi întâmpină mereu cu bucurie pe ucraineni.

La finalul vizitei sale la Kiev, jurnaliștii l-au întrebat pe starețul Bartolomeu când se vor sfârși suferințele ucrainenilor și cum se va încheia, propriu-zis, războiul.

„Se va termina. Cei care luptă împotriva Ucrainei nu au pace în suflet, ei au pierdut deja”, a declarat starețul de pe Muntele Athos.

Opinia starețului athonit a fost imediat susținută și de șeful Oficiului Președintelui, Kyrylo Budanov. „Sfinții părinți se roagă, înseamnă că totul va fi bine. Cea mai mare sfințenie a lumii ortodoxe este aici, la Kiev. A supraviețuit aproape o mie de ani și ne va supraviețui și pe noi. De aceea, am rezistat și vom continua să rezistăm”, a concluzionat Budanov.

Amintim că, în urma unui atac al Federației Ruse asupra Kievului din 15 iunie, a fost lovit unul dintre cele mai mari centre creștine din Ucraina — Lavra Peșterilor din Kiev. În urma atacului, a izbucnit un incendiu pe acoperișul Catedralei Adormirea Maicii Domnului.

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com   

Astăzi, 12 iulie, Biserica Creştină prăznuieşte în fiecare an (pe stil vechi), pe unii dintre cei mai mari, mai cunoscuţi şi mai veneraţi dintre sfinţi şi anume pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. E o sărbătoare cu profunde rezonanţe spirituale în sufletele creştinilor care cinstesc pe cei doi mari corifei ai Apostolilor, care şi-au închinat întreaga viaţă propovăduirii Evangheliei lui Hristos, ba mai mult au pecetluit această lucrare cu sângele lor vărsat martiric pentru Hristos şi pentru Biserica Sa. Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel sunt consideraţi discipolii lui Iisus care au contribuit cel mai mult la răspândirea creştinismului în lume.

E o sărbătoare care datează încă din secolul II al erei creştine şi evlavia credincioşilor s-a materializat în ridicarea de biserici pe locul martirajului lor, iar imnografii creştini şi marii părinţi ai Bisericii s-au întrecut în a-i elogia pe cei doi apostoli care, prin cuvântul şi sângele lor, uniţi în Hristos, au plămădit Roma creştină şi Biserica întreagă.   Cei doi apostoli sunt prăznuiţi împreună pentru că au murit în aceeaşi zi, în anul 67, în timpul prigoanei creştine declanşate de împăratul roman Nero.

Viaţa Sfinţilor Apostoli Petru și Pavel

Sfântul Apostol Petru, fiul lui Iona și fratele Apostolului Andrei, s-a născut în Betsaida Galileei. Numele său iudeu era Simon, însă Mântuitorul îl va numi Chifa (piatră). După o pescuire minunată pe lacul Ghenizaret, este chemat să devină pescar de oameni. Mărturisește în numele apostolilor dumnezeirea lui Hristos, dar se și leapădă de Hristos când El este prins spre a fi răstignit. După Înălțarea Domnului, Petru ia cuvântul în adunarea ucenicilor și aleg ca apostol pe Matia în locul lui Iuda. În ziua Cincizecimii, după predica Sfântului Apostol Petru, se botează trei mii de persoane.  Sfântul Apostol Petru a propovăduit în Ierusalim, Iudeea, Samaria, Asia Mică până în Babilon și în ultima parte a vieții, la Roma. Sfântul Apostol Pavel era originar din Tarsul Ciliciei, din neamul Veniamin. Sfântul Pavel a fost elevul învățatului Gamaliel. Pavel locuia în Tars și lupta împotriva creștinilor. Pe calea Damascului i se arată Hristos într-o lumină orbitoare și îl mustră: „Saule, Saule de ce mă prigoneşti?”. După acel moment, a devenit unul dintre cei mai activi propovăduitori ai creștinismului, călătorind mii de kilometri și întemeind numeroase comunități creștine.

Din cauza faptului că Sfinții Apostoli Petru și Pavel au fost în temniță pentru că L-au mărturisit pe Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu, au devenit ocrotitori ai sistemului penitenciar din România. Ei sunt ocrotitori ai celor lipsiți de libertate. Cei doi au murit ca martiri la Roma. Sfântul Petru – prin răstignire inversă, iar  Sfântul Pavel – prin decapitare.

Obiceiuri și credințe păstrate din bătrâni

În tradiția populară, această sărbătoare marchează miezul verii agrare și perioada secerișului.

De sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel sunt legate mai multe obiceiuri și tradiții. Se consideră că, din această zi, cucul și privighetoarea nu mai cântă.

Astfel, în mai toate zonele, pentru sporul casei și pentru sănătate în ziua de Sânpetru, credincioșii merg la biserică cu mere, colivă, colaci și miere în faguri pentru a fi sfințite. După slujbă le împart de pomană în memoria celor ce s-au înălțat la ceruri.

Bătrânii spuneau că, în această perioadă, cucul încetează să mai cânte, iar licuricii își încep dansul nocturn prin livezi și grădini. De asemenea, gospodarii evitau anumite munci considerate grele, existând credința că Sfântul Petru veghează asupra holdelor și poate feri recoltele de grindină și furtuni. Se mai spune că în această zi, pe la miezul nopții, cerul se deschide și Sfântul Petru ar putea fi zărit pentru o clipă așezat în dreapta Tatălui.

Sânpetru de vară indică și miezul verii agrare sau perioada secerișului. Sfântul Petru este cunoscut și ca patronul agriculturii sau răspunzătorul de recolte.

Această sărbătoare este și un prilej de bucurie pentru miile de români care poartă numele celor doi apostoli sau derivate ale acestora – Petru, Petre, Petrache, Petrișor, Petrică, Petronel, Petruț, Petronela, Petra și Petruța; Pavel, Paul, Paulin, Paulică, Paulinel, Paula, Paulina, Pauliana și Paulica.

Ziua Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel este marcată prin slujbe speciale, reuniuni de familie și mese festive, transformând sărbătoarea într-un moment de întâlnire și recunoștință. (Adevărul.ro; TV8.md)

(T.L.)

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Vom aminti că recent, la Festivalul Internațional „Regina Sânzienilor”, care a avut loc în județul Suceava în preajma acestei frumoase sărbători de vară, marcată pe stil nou, au participat și tinerii artiști amatori din Boian, care s-au întors acasă cu mențiuni.

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Viaţa Sfântului Ioan Botezătorul. Sfântul Ioan Botezătorul s-a născut în cetatea Orini, în familia preotului Zaharia. Elisabeta, mama sa, era descendentă a seminției lui Aaron. Nașterea să a fost vestită de către îngerul Gavriil lui Zaharia. Pentru că Zaharia nu va da crezare celor vestite de îngerul Gavriil, acesta va rămâne mut până la punerea numelui Sfântului Ioan. Când s-a născut, vecinii și rudele voiau să-l numească pe prunc Zaharia, dar Elisabeta spunea că se va chema Ioan. Pentru că toți cei din jur obiectau, Zaharia a scris pe o tăbliță „Ioan este numele lui”, iar din clipa următoare a putut din nou să vorbească. Ioan este nume iudaic cu prescurtarea Iohanan din Iehohanan și înseamnă „Dumnezeu s-a milostivit”. Despre o lungă perioadă din viața Sfântului Ioan Botezătorul nu sunt informații. Se ştie că s-a retras în pustiu, unde a dus o viață de aspre nevoințe, până în momentul în care a primit poruncă să înceapă să predice. Rolul lui Ioan nu a fost numai acela de a pregăti poporul pentru venirea lui Hristos, ci și acela de a-L descoperi lumii pe Mesia și Fiul lui Dumnezeu. Ioan Botezătorul a murit prin decapitare, la ordinul lui Irod Antipa, în urma cererii răzbunătoare a fiicei sale vitrege Salomeea și a mamei ei, Irodiada.

Tradiții populare și obiceiuri de Sânziene

Ziua de Sânziene sau Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul este considerată sfântă. Nimeni nu are voie să lucreze în această zi. Unul dintre cele mai cunoscute și urmate obiceiuri în ziua Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul este acela de a aduce la biserică poame, fructe, pentru a fi sfințite și apoi împărțite celor nevoiași, dar și familiei și persoanelor dragi.

În dimineaţa de Sânziene, înainte de răsăritul soarelui, oamenii strângeau buchete de sânziene pe care le împleteau în coroniţe şi le aruncau pe acoperişurile caselor.  Dacă aceste coroniţe rămâneau pe acoperiş, se credea că oamenii din casă vor fi sănătoşi şi vor trăi mulţi ani.

Fetele puneau buchete de sânziene sub pernă pentru a-şi visa ursitul şi vremea măritişului. În cursul zilei de Sânziene, florile legate în coroniţe sub formă de cruce erau duse la biserică, pentru a fi sfinţite.

Tot legat de Sânziene, poporul a observat că, din această zi, cucul amuţeşte, amintind începutul sezonului de cosit şi de seceriş.

Sânzienele, zânele solare care aduc dragoste și belșug, simbolizează blândețea și belșugul. Se spune că Sânzienele țes destine și ursesc iubirea adevărată.

Sfântul Ioan Botezătorul este considerat ocrotitorul celor bolnavi și al celor care doresc curățirea sufletească.

Conform tradiției populare, ziua Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, este timpul celor mai frumoase ritualuri, este momentul speranței, al visării, al încrederii în semnele naturii. Frumuseţea florilor, căldura soarelui, dorința de a iubi și de a fi fericit, celebrarea tinereții – totul face ca sărbătoarea Sânzienelor să aibă un farmec aparte.  (Adevărul.ro; Moldpres.md)

(T.L.)

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

a devenit Ansamblul de dansuri „Mărțișor” din Marșinți (coordonator Emma Mândrescu), Premiul al III-lea le-a revenit  Grupului folcloric „Ghiocelul” din  Vancicăuți (coordonator Vladimir Rață) și

Ansamblului de dans popular „Miorița” din Boian (Serghei Poclitar). Premiul Special al Juriului (Secțiunea Grup) a fost acordat Grupului etno-folcloric „Țărăncuța” din Marșinți (coordonator Sofia Roșca). Comentând succesul „Țărăncuței”, Sofia Roșca a menționat în postarea sa de pe Facebook: „Sincere mulțumiri familiei Parasca, pentru invitație și Premiul acordat.

Ne vom strădui și mai departe să păstrăm, costumul popular autentic și și tradiția noastră strămoșească”.

(V.K.)

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com 

Viaţa Sfântului Ioan Botezătorul. Sfântul Ioan Botezătorul s-a născut în cetatea Orini, în familia preotului Zaharia. Elisabeta, mama sa, era descendentă a seminției lui Aaron. Nașterea să a fost vestită de către îngerul Gavriil lui Zaharia. Pentru că Zaharia nu va da crezare celor vestite de îngerul Gavriil, acesta va rămâne mut până la punerea numelui Sfântului Ioan. Când s-a născut, vecinii și rudele voiau să-l numească pe prunc Zaharia, la fel ca pe tată, dar Elisabeta spunea că se va chema Ioan. Pentru că toți cei din jur obiectau, Zaharia a scris pe o tăbliță „Ioan este numele lui”, iar din clipa următoare a putut din nou să vorbească. Ioan este nume iudaic cu prescurtarea Iohanan din Iehohanan și înseamnă „Dumnezeu s-a milostivit”. Despre o lungă perioadă din viața Sfântului Ioan Botezătorul nu sunt informații. Se ştie că s-a retras în pustiu, unde a dus o viață de aspre nevoințe, până în momentul în care a primit poruncă să înceapă să predice. Rolul lui Ioan nu a fost numai acela de a pregăti poporul pentru venirea lui Hristos, ci și acela de a-L descoperi lumii pe Mesia și Fiul lui Dumnezeu.

Moartea Sfântului Ioan Botezătorul. Ioan Botezătorul a murit prin decapitare, la ordinul lui Irod Antipa, în urma cererii răzbunătoare a fiicei sale vitrege Salomeea și a mamei ei, Irodiada. Din Evanghelie cunoaștem că Irod, la un ospăț prilejuit de sărbătorirea zilei de naștere, a tăiat capul Sfântului Ioan Botezătorul. În acea vreme, Sfântul Ioan era întemnițat în castelul lui Irod de la Maherus. Ioan îl mustrase pe Irod pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, care era soția fratelui său. În ura ei de moarte, Irodiada a sfătuit-o pe Salomeea, fiica ei, care dansase și plăcuse oaspeților și îndeosebi lui Irod, să ceară de la acesta capul Botezătorului ca răsplată.

Potrivit tradiției, Sfântul Ioan a fost înmormântat în Samaria. În vremea împăratului Iulian Apostatul, în anul 362, mormântul Sfântului Ioan a fost profanat și o parte din sfintele sale moaște au fost arse. Restul sfintelor sale moaște au fost duse în Ierusalim și apoi în Alexandria.

Tradiții populare și obiceiuri de Sânziene

Ziua de 24 iunie a marcat sărbătoarea Sânzienelor încă din timpul romanilor, care credeau că noaptea Sânzienelor are un caracter profund magic, în care sunt posibile cele mai mari minuni atât benefice, cât şi distrugătoare. În dimineaţa de Sânziene, înainte de răsăritul soarelui, oamenii strângeau buchete de sânziene pe care le împleteau în coroniţe şi le aruncau pe acoperişurile caselor.  Dacă aceste coroniţe rămâneau pe acoperiş, se credea că oamenii din casă vor fi sănătoşi şi vor trăi mulţi ani.

În aceiaşi noapte, fetele puneau buchete de sânziene sub pernă pentru a-şi visa ursitul şi vremea măritişului. În cursul zilei de Sânziene, florile legate în coroniţe sub formă de cruce erau duse la biserică, pentru a fi sfinţite. Tot legat de Sânziene, poporul a observat că, din această zi, cucul amuţeşte, amintind începutul sezonului de cosit şi de seceriş.

Sânzienele, zânele solare care aduc dragoste și belșug, simbolizează blândețea și belșugul. În noaptea magică dintre 23 și 24 iunie, ele zboară printre flori, parfumează câmpurile și aduc roadă bogată în livezi. Se spune că Sânzienele țes destine și ursesc iubirea adevărată.

Ziua de Sânziene sau Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul este considerată sfântă. Nimeni nu are voie să lucreze în această zi. Unul dintre cele mai cunoscute și urmate obiceiuri în ziua Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul este acela de a aduce la biserică poame, fructe, pentru a fi sfințite și apoi împărțite celor nevoiași, dar și familiei și persoanelor dragi.

Sfântul Ioan Botezătorul este considerat ocrotitorul celor bolnavi și al celor care doresc curățirea sufletească. În ziua praznicului se rostește rugăciunea  pentru vindecarea bolilor.

Conform tradiției populare, ziua Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, este timpul celor mai frumoase ritualuri, este momentul speranței, al visării, al încrederii în semnele naturii. Frumuseţea florilor, căldura soarelui, dorința de a iubi și de a fi fericit, celebrarea tinereții – totul face ca sărbătoarea Sânzienelor să aibă un farmec aparte în peisajul tradițiilor și obiceiurilor românești.  (Adevărul.ro: Doxologia.ro)

(T.L.)

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Potrivit coordonatoarei Centrului de Asistență pentru Persoanele Salvate, Alona Ignatieva, la confecționarea ștergarelor au participat mame, soții, surori și copii ai militarilor dispăruți. Expoziția este itinerantă și va călători prin diferite orașe ale țării.

La inițiativă s-au alăturat și ucraineni din diaspora, în special din Canada și SUA, ca un gest de sprijin pentru familiile militarilor dispăruți.

Un loc aparte în expoziție îl ocupă ștergarul creat de familiile din regiunea Cernăuți. La acesta au lucrat locuitori din comunitățile Cernăuți, Mamaivți și Zastavna. La sfârșitul lunii mai, acesta a fost sfințit, iar acum a devenit parte a expoziției naționale.

Una dintre autoarele ștergarului bucovinean este Natalia Ninciuk din satul Glinița. Soțul ei, Serghii Ninciuk, militar în cadrul Brigadei 63 Separate Mecanizate, a dispărut fără veste în timpul luptelor de lângă Bahmut, în decembrie 2022. Natalia a povestit că pe ștergar este reprezentată o inimă mare brodată, în care sunt împletite ornamente bucovinene: „Multe inimi s-au unit într-o singură inimă mare prin firele speranței. Românii și ucrainenii știu cât de important este acest simbol. Așa s-a născut ideea acestui ștergar. Am tins să arătăm că toți cei care așteaptă au devenit o singură familie mare. Durerea, speranța și rugăciunea ne sunt comune”.

Pe lângă ștergarul brodat în comun, familia Ninciuk a creat și o lucrare separată, dedicată lui Serghii. Pe aceasta au brodat numele lui, denumirea brigăzii și cuvintele: „Noi credem, ne rugăm și te așteptăm, dragul nostru”.

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

De Sfânta Treime, Biserica ortodoxă prăznuieşte pe Sfântul Duh, a treia persoană a Sfintei Treimi, așa cum spune Penticostarul, la Sinaxarul Utreniei din Lunea Cincizecimii: „Întru această zi, prăznuim pe însuși Preasfântul și de viață făcătorul și intru tot puternicul Duh, Care este unul din Treime Dumnezeu”.  Din punct de vedere al credinței ortodoxe, la Cincizecime, prin pogorârea Duhului Sfânt a apărut un Organism cu totul nou, un Așezământ divino-uman, Biserica.

Pogorârea peste Apostoli a Duhului, darurile și harismele primite de ei, predica și botezul primilor oameni constituie întemeierea Bisericii creștine, atât ca o comunitate a credincioșilor, cât și ca instituție. După ce Sfinții Apostoli au primit Duhul Sfânt, trăgând sorți, s-au dus în toate părțile pământului să vestească Evanghelia mântuirii și credința în Iisus Hristos, începând de la Ierusalim.

Astfel, prin Sfinții Apostoli, Duhul Sfânt a fost transmis în lume tuturor celor care cred în Hristos, prin Sfintele Taine ce se săvârșesc în Biserică de către preoți și episcopi. Pogorârea Duhului Sfânt este descrisă în cartea „Faptele Apostolilor”. Se spune că „Duhul Sfânt Se pogoară din cer ca un vuiet mare de vânt şi Se împarte deasupra capului fiecăruia din cei prezenţi, în chip de limbi de foc”.

Formarea primei comunități creștine.  După Pogorârea Sfântului Duh, Apostolii au primit puterea de a grăi în limbi necunoscute de ei până atunci. Au descoperit învăţătura Mântuitorului şi altor neamuri, în diferite limbi.  S-au făcut înţeleşi de toţi iudeii veniţi la Ierusalim din tot Orientul. Pentru că nu au putut să-şi explice de ce apostolii puteau predica în graiuri diferite, pelerinii i-au acuzat că ar fi „plini de must”, adică beţi.

În aceeaşi zi a Pogorârii Duhului Sfânt, în urma predicii apostolului Petru, 3.000 de „suflete” au crezut în Hristos, alcătuind prima comunitate creştină.

În calendarele românești, această zi e trecută ca sărbătoarea Sfintei Treimi. Denumirea aceasta, de dată mai nouă, reprezintă probabil o influență catolică (la catolici, Sfânta Treime e sărbătorită în prima Duminică după Rusalii). În secolul XII, nici în Apus nu era încă generalizată o asemenea sărbătoare, ea a fost stabilită definitiv în Apus abia la 1334.  În calendarele celorlalte Biserici Ortodoxe însă, Lunea de după Rusalii este numită încă Lunea Sfântului Duh.

Tradiţii şi obiceiuri de Sfânta Treime

Creştinii sărbătoresc Rusaliile timp de 3 zile. Se zice că trebuie să respecţi zilele Ielelor. Acestea încep de sâmbăta seara, înainte de Duminica Mare sau de Rusalii şi ţin până în ziua de luni după-amiaza din săptămâna a doua de după Rusalii, când pleacă de unde au venit. În această perioadă, cei vii duc ofrande sufletelor răposaţilor, împiedicându-le să mai zăbovească în această lume.

Cine munceşte în zilele Ielelor e aspru pedepsit: ele stârnesc vânturi mari, aduc grindină, iau laptele vacilor, aprind casele celor ce nu le arată supunere. Cine are de umblat noaptea şi se teme de dânsele, trebuie să poarte cu el usturoi şi pelin.

De Rusalii, se ţine obiceiul numit „Udatul nevestelor”. Potrivit tradiţiei, femeile trebuie stropite cu apă, să rămână sănătoase şi frumoase tot anul.

În a doua zi de Rusalii, cete de feciori dansează din casă în casă Jocul Călușarilor, pentru a alunga spiritele malefice. Oamenii îi întâmpină cu frunze de nuc, pelin, usturoi, apă, sare şi bani. Jocul Călușarilor este întâlnit mai des în multe zone din România.

Este sărbătoarea în care aducem în mod deosebit laude şi cântări duhovniceşti Persoanelor Preasfintei Treimi, pentru că toată lucrarea liturgică şi sfinţitoare a Bisericii Ortodoxe se săvârşeşte în numele şi spre slava Preasfintei Treimi. De aceea, se cuvine să mărturisim întotdeauna pe Sfânta Treime: pe Dumnezeu-Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, să o preamărim şi să ne închinăm Ei. (Adevărul.ro; Basilica.ro)

(T.L.)

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Semnificația sărbătorii

În cea de-a opta duminică după Paşti, pe când Apostolii şi alţi ucenici ai Domnului Iisus Hristos se rugau împreună, a pogorât peste ei Duhul Sfânt, sub forma unor „limbi de foc despicate”. Se spune că atunci Apostolii au început să vorbească în limbile tuturor neamurilor. Pelerinii veniţi la Ierusalim au fost uimiţi să îi audă pe aceşti pescari rostind rugăciuni către Domnul în limbile ţărilor lor de departe.

Rusaliile sunt o sărbătoare străveche pe care geto-dacii ar fi preluat-o din mitologia romană. Pentru romani, Rosalia însemna „sărbătoarea trandafirilor”, o zi închinată cultului morților. Pe atunci se aduceau ofrande, precum alimente și trandafiri, pentru sufletele celor dispăruți. Nu întâmplător, sâmbăta dinaintea sărbătorii de Rusalii este destinată pomenirii celor morți, zi cunoscută și sub denumirea de Moșii de vară. Denumirea de Cincizecime vine de la faptul că Rusaliile se prăznuiesc la cincizeci de zile după Paște şi reprezintă consacrarea solemnă a Bisericii întemeiate de Iisus Hristos. Duhul Sfânt nu este dăruit numai Bisericii în ansamblu, ci şi fiecărui creştin în parte, cu darurile sale. Rusaliile sunt şi o sărbătoare de mulţumire pentru harul Mirului.

Tradiţii, obiceiuri şi superstiţii de Duminica Mare  

În credința populară, se spune că în Duminica Mare casele trebuie împodobite cu frunze sfințite de tei sau de nuc pentru a îndepărta duhurile rele. Totodată, gospodarii ung ușile cu usturoi pentru a avea noroc tot anul. Și pentru că este sărbătoare, se dansează Jocul Călușarilor pentru a îndepărta spiritele Ielelor care ar fi malefice.

Tradiţiile de Rusalii se întemeiază pe credinţa în viaţa veşnică, în existenţa spiritelor rele şi în posibilitatea de mijlocire înaintea lui Dumnezeu pentru sufletele celor adormiţi.

Duminica Rusaliilor, când este prăznuită Pogorârea Sfântului Duh, face prilej pentru aducerea aminte de „limbile ca de foc” care s-au pogorât peste Apostoli. Aceste „limbi” sunt închipuite astăzi de frunzele de tei sau de nuc, care sunt aduse de credincioşi la biserică, spre a fi sfinţite. După slujbă, se iau acasă şi se aşează la icoane şi la uşi. În popor se crede că ramurile de tei sfinţite feresc gospodăriile de fulgere, de grindină şi de duhurile cele rele.

În unele zone există obiceiul ca îndată după slujbă, în Duminica Pogorârii Sfântului Duh, preotul şi credincioşii merg pe câmp şi săvârşesc sfinţirea mică a apei. Apoi cu agheasmă se stropesc semănăturile câmpului, atât de preot, cât şi de fiecare credincios în parte.

Rusaliile, în mitologia populară

În mitologia populară, „Rusaliile” sunt nişte spirite rele (iele, zâne). Ele stau pe pământ vreme de o lună. Nu pot fi văzute de oameni. Pe unde trec ele, apar tot felul de boli şi necazuri. Ele umblă îmbrăcate în alb, dansează în văzduh şi caută locuri neumblate. Locurile unde joacă rămân arse şi neroditoare. În credinţele populare, Ielele pedepsesc oamenii care nu le respectă zilele de sărbătoare. După ce părăsesc mormintele în Joia Mare şi petrec Paştele cu cei vii, Rusaliile refuză întoarcerea în lăcaşurile lor. Pentru a le determina să plece, li se împart pomeni abundente.

„Dansul căluşarilor” este un obicei popular legat tot de Rusalii. Se crede că acest dans ritual poate să vindece relele făcute de Rusalii. Se adună cei mai buni dansatori ai satului şi formează o ceată de 13 căluşari. Timp de o lună, ei se leagă cu jurământ că vor juca „Căluşul”.

Pe lângă multitudinea de tradiţii şi obiceiuri, de Rusalii întâlnim şi o serie de superstiţii, dintre acestea câteva mai cunoscute, sunt următoarele:

* În zilele de Rusalii nu e bine să mergi la câmp, pentru că Ielele te pot prinde şi pedepsi;

* De Rusalii nu se intră în vie, nu se merge în locuri pustii, pe lângă păduri sau fântâni fiindcă te poţi întâlni cu spiritele rele;

* Cine lucrează în ziua de Rusalii va fi pedepsit de puterea Ielelor, deoarece nu cinsteşte şi preţuieşte cum se cuvine ziua;

* De la Rusalii timp de nouă săptămâni nu se vor mai culege ierburi de leac;

* În ziua de Rusalii nu e bine să te cerţi, fiindcă vei fi „luat din Rusalii”, etc.

În calendarul popular românesc Rusaliile marchează tradițional începutul verii.  (Sursa – MediaFax.ro)

(T.L.)

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com